3.5.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 132/26

---

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Analiza anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză”

COM(2011) 11 final

2011/C 132/06

Raportor general: dl Michael SMYTH

La 12 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Analiza anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză

COM(2011) 11 final.

La 18 ianuarie 2011, Biroul Comitetului a însărcinat Grupul de coordonare Europa 2020 cu pregătirea lucrărilor pe această temă.

Având în vedere caracterul urgent al lucrărilor, Comitetul Economic și Social European l-a numit pe dl SMYTH raportor general în cadrul celei de-a 470-a sesiuni plenare din 15 și 16 martie 2011 (ședința din 15 martie 2011) și a adoptat prezentul aviz cu 164 voturi pentru, 8 voturi împotrivă și 7 abțineri.

PARTEA I:   ANALIZA ANUALĂ A CREȘTERII – O OPORTUNITATE RATATĂ DE A PREZENTA PROPUNERI DE POLITICI CARE VIZEAZĂ ÎN MOD DIRECT CREȘTEREA ECONOMICĂ INTELIGENTĂ, DURABILĂ ȘI FAVORABILĂ INCLUZIUNII

1.   Comitetul sprijină pe deplin Strategia Europa 2020, precum și progresele realizate în ceea ce privește coordonarea ex-ante a politicii fiscale pe parcursul semestrului european și își exprimă speranța ca, cel puțin în ceea ce privește statele din zona euro, actualele propuneri legislative în domeniul coordonării politicii economice europene să reprezinte un prim pas către o veritabilă politică economică comună și către o deplină coordonare a politicilor fiscale.

2.   Comitetul este preocupat de tendința îngrijorătoare a discuțiilor referitoare la guvernanța economică la nivel european, care se orientează către propuneri interguvernamentale limitate și imprecise, în loc să preconizeze metoda comunitară.

3.   Astfel, Comitetul încurajează Comisia Europeană să apere integrarea europeană, prezentând propuneri curajoase, echilibrate și cuprinzătoare, menite să aducă Europa pe calea creșterii economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii, în spiritul recentei Strategii Europa 2020.

4.   În acest context, Comitetul subliniază că analiza anuală a creșterii (AAC) ar trebui să fie un factor extrem de important de progres în materie de reforme politice favorabile incluziunii, atât în statele membre, cât și la nivel european. Comitetul își exprimă satisfacția cu privire la faptul că Comisia a decis să acorde analizei anuale a creșterii un format cuprinzător, cu 10 priorități în cadrul a trei capitole ample, cu intenția de a permite astfel discutarea temelor relevante în termeni preciși.

5.   Cu toate acestea, Comitetul deplânge faptul că în această primă analiză anuală a creșterii, Comisia Europeană a ratat șansa de a continua în spiritul Strategiei Europa 2020, care constă în abordarea directă a creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, acordând, în schimb, prioritate consolidării fiscale într-un sens restrâns, în combinație cu propuneri privind piața forței de muncă deseori dezechilibrate și cărora le lipsește dimensiunea europeană a pieței unice, cu factorii de creștere corespunzători, orientați spre viitor.

6.   În ceea ce privește consolidarea fiscală, Comitetul regretă că propunerile de consolidare se concentrează exclusiv asupra cheltuielilor, fiind completate doar cu propunerea de a lua eventual în considerare extinderea bazei de impozitare pentru impozitele indirecte în unele state membre. Având în vedere că actuala criză a datoriei publice își are originile într-o criză financiară și ținând cont de uriașul sprijin financiar public care a fost mobilizat pentru a salva acest sector și a împiedica astfel prăbușirea totală a sistemului, Comitetul s-ar fi așteptat la o serie de propuneri pentru a determina sectorul financiar să contribuie la replasarea cheltuielilor publice pe o traiectorie sustenabilă. În plus, propunerile concrete și ambițioase în vederea controlului piețelor financiare reprezintă o condiție prealabilă pentru a instaura un climat de încredere și a evita alte turbulențe.

7.   Comitetul subliniază că va fi imposibilă consolidarea bugetelor publice fără o rată de creștere economică suficientă. Comitetul regretă că Comisia nu a prezentat un scenariu de creștere care să exploateze la maximum potențialul pieței unice, concentrându-se în schimb asupra consolidării fiscale drastice ca o condiție necesară a creșterii economice. O atenție mult mai mare ar trebui acordată factorilor de creștere care vor permite statelor membre să-și consolideze bugetele în timp ce se află pe calea unei creșteri durabile. În acest sens, Comitetul consideră că o combinație echilibrată la nivel macroeconomic, care îmbină într-un mod armonios politica economică orientată spre ofertă cu cea orientată spre cerere, trebuie să constituie o parte integrantă a oricărei strategii economice orientate către viitor. Aceasta ar presupune ca statele membre cu excedente de cont curent să fie încurajate să-și mențină o politică de creștere și să abordeze problema cererii interne insuficiente.

8.   O abordare orientată spre viitor a piețelor forței de muncă, a reformei pensiilor, a șomajului și flexicurității se bazează pe crearea de locuri de muncă durabile și de oportunități de angajare, exploatând potențialul noilor sectoare economice și al energiilor nepoluante. Comitetul consideră că dialogul social joacă un rol esențial în cadrul oricăror politici legate de piața forței de muncă. Sistemele de securitate socială sunt, la rândul lor, esențiale ca stabilizatori sociali și economici automați care contribuie la susținerea dezvoltării și productivității, reduc sărăcia și favorizează coeziunea economică și socială, toate aceste aspecte fiind necesare pentru a câștiga sprijinul opiniei publice în favoarea proiectului european. Din perspectiva creșterii inteligente, durabile și favorabile incluziunii, este important să ne bazăm pe aceste instituții esențiale, care reprezintă fundamentul economiei sociale de piață a Europei. În consecință, Comitetul afirmă insistent că acele propuneri ale Comisiei către statele membre care intră în contradicție în mod evident cu sistemele de negociere colectivă și cu practicile privind securitatea locurilor de muncă sunt absolut neavenite.

9.   În plus, Comitetul consideră că Comisia Europeană ar trebui să-și clarifice poziția cu privire la cotele și la afilierile obligatorii care apasă asupra sectoarelor profesionale. Ar trebui făcută o distincție între ceea ce ține de misiunea de serviciu public și de interes general fără caracter discriminatoriu și acele aspecte care ar putea constitui obstacole reale în calea valorificării potențialului pieței unice. În ceea ce privește reglementările referitoare la comerț, trebuie, de asemenea, examinate cu atenție toate consecințele lor asupra sectorului în materie de locuri de muncă și se impune aplicarea principiului subsidiarității pentru chestiuni precum delimitarea zonelor sau definirea programului de lucru, care depind în primul rând de condițiile locale, culturale, climatice sau de altă natură.

10.   În același timp, Comitetul consideră că AAC nu acordă suficientă atenție potențialului de creștere economică a pieței unice, menționând doar în treacăt importantul Act privind piața unică și că nu reușește să dezvolte aspecte-cheie care favorizează creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, cum ar fi brevetul european, „cardul profesional european”, proiectele europene de infrastructură, creditele transfrontaliere, piețele ipotecare integrate, spiritul antreprenorial în scopuri sociale și fondurile de investiții sociale.

11.   În cele ce urmează, Comitetul prezintă într-o manieră mai detaliată propunerile sale specifice cu privire la cele 10 puncte formulate de către Comisia Europeană. Astfel, Comitetul speră ca discuția să poată fi orientată către chestiunile cu adevărat importante.

PARTEA A II-A:   PROPUNERILE COMITETULUI PRIVIND CELE 10 PUNCTE PREZENTATE DE COMISIA EUROPEANĂ

1.   Punerea în aplicare a unei consolidări fiscale riguroase

1.1   CESE consideră că provocarea constă într-o reechilibrare a finanțelor publice care să evite totodată reducerea cererii, deoarece aceasta din urmă ar provoca o recesiune care ar genera la rândul ei deficite și mai importante, antrenând economia europeană într-o spirală descendentă.

1.2   CESE recomandă ca, pentru a nu periclita obiectivele Planului european de redresare economică, să fie introduse planuri de reducere a datoriei publice, într-un mod compatibil cu obiectivele de relansare economică, socială și ocupațională definite în Strategia Europa 2020 (1).

1.3   Baza de impozitare a statelor membre trebuie extinsă, în special prin închiderea paradisurilor fiscale, punând capăt concurenței fiscale și prin măsuri împotriva evaziunii fiscale și a fraudei (2).

1.4   Sarcina fiscală ar trebui transferată către noi surse de venituri, cum ar fi taxele pe tranzacțiile financiare, taxele pe energie, taxele asupra instituțiilor financiare, taxele pe emisiile de CO2 (sub rezerva reorganizării pieței de comercializare a drepturilor de emisie) etc. Un asemenea tip de taxare ar putea reduce presiunea sub care se află bugetele publice și ar putea contribui la reorientarea resurselor către investiții durabile în economia reală. De asemenea, acesta ar putea contribui la adăugarea de noi resurse proprii la bugetul Uniunii Europene (3). Taxele pe tranzacțiile financiare implică, de asemenea. că sectorul financiar va restitui o parte din subvențiile publice (4).

1.5   CESE consideră că sancțiunile ar trebui să fie contrabalansate printr-o mai mare solidaritate europeană în materie de gestionare a datoriei publice (5).

2.   Corectarea dezechilibrelor macroeconomice

2.1   CESE consideră că o combinație echilibrată la nivel macroeconomic, care îmbină într-un mod armonios politica economică orientată spre ofertă cu cea orientată spre cerere, trebuie să constituie o parte integrantă a oricărei strategii economice orientate către viitor. CESE subliniază necesitatea de a reduce marile diferențe dintre balanțele de cont curent. CESE speră ca, cel puțin pentru statele din zona euro, coordonarea politicii economice europene să reprezinte primul pas către o veritabilă politică economică comună și către coordonarea politicilor bugetare (6).

2.2   CESE subliniază rolul factorilor fără legătură cu prețurile/nelegați de prețuri, cum ar fi diferențierea produselor, conținutul tehnologic, calitatea produselor, calitatea serviciilor aferente (servicii post-vânzare) etc. în apariția dezechilibrelor macroeconomice. Trebuie identificați acei parametri care pot indica nivelul și evoluția acestor factori în statele membre ale UEM.

2.3   CESE constată că un rol central în depășirea crizei revine unei politici salariale corespunzătoare. Din punct de vedere macroeconomic, o strategie de creștere a salariilor în raport cu creșterea productivității la nivelul economiei naționale asigură echilibrul dintre evoluția cererii și menținerea competitivității prețurilor. Așadar, partenerii sociali trebuie să depună eforturi pentru a evita moderarea salarială în sensul unei politici care transferă dificultățile asupra vecinilor (beggar-thy-neighbour policy), fiind necesar ca politica salarială să urmeze evoluția productivității (7).

2.4   Dacă, pe lângă politica fiscală și monetară, se ajunge în cadrul unei coordonări mai strânse a politicilor economice la o intensificare a coordonării politicii salariale în zona euro, trebuie să se țină seama de autonomia privind negocierile colective ale salariilor: pragurile stabilite de guvern pentru contractele colective, și cu atât mai mult reducerile salariale ordonate de guvern sunt inacceptabile și trebuie respinse (8).

3.   Asigurarea stabilității sectorului financiar

3.1   CESE consideră că trebuie acționat mai energic pentru pregătirea sistemului financiar de după criză, care va trebui să fie transparent, responsabil din punct de vedere social și etic, mai bine controlat și inovator, și care va trebui să aibă o creștere echilibrată, compatibilă cu restul sistemului economic, orientată către crearea de valoare pe termen mediu și lung, cu alte cuvinte, o creștere durabilă (9).

3.2   CESE propune îmbunătățirea armonizării reglementărilor naționale privind protecția utilizatorilor de produse și servicii financiare (consumatori, întreprinderi etc.), fără a aduce atingere competențelor statelor membre de a impune norme naționale mai severe. Totodată, în cadrul Autorității europene de supraveghere (actualul Sistem european al supraveghetorilor financiari – SESF), poate fi luată în considerare prezența unuia sau a mai multor reprezentanți ai consumatorilor, desemnați de partenerii sociali și de organizațiile de consumatori (10).

3.3   CESE propune stimularea – în sens larg – a sistemului de producție a informației financiare, prin favorizarea pluralismului subiecților și prin elaborarea de noi reguli, care să confere mai multă transparență și eficiență metodelor de evaluare, mai ales pentru produsele derivate (11).

3.4   Și la nivel internațional, CESE propune revizuirea actualului sistem de autoreglementare. Trebuie continuat procesul de coordonare a diverselor autorități competente, de identificare a unor reguli riguroase general valabile, garantând aplicarea acestora. UE trebuie să depună toate eforturile pentru realizarea acestui obiectiv în cadrul organismelor internaționale (12).

3.5   CESE ia notă cu satisfacție de comunicarea Comisiei privind inițiativele legislative care vor fi adoptate pentru consolidarea reglementării și pentru o transparență sporită a pieței financiare, inclusiv supravegherea mai atentă a agențiilor de rating de credit, guvernanța corporativă, salariile administratorilor și politicile de remunerare (13).

3.6   CESE salută propunerea de regulament privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit, care va contribui la eliminarea regimurilor contradictorii și va aduce lumină în acest domeniu al piețelor financiare (14).

3.7   Dat fiind rolul jucat de agențiile de rating în recenta criză a piețelor mobiliare și financiare mondiale, CESE salută faptul că se aplică un program în trei etape pentru a fi reglementate funcțiile pe care aceste agenții le îndeplinesc în numele investitorilor și al consumatorilor. CESE salută includerea temei datoriei publice în consultarea publică aflată în curs (15).

3.8   Se propune publicarea periodică a unui raport de monitorizare a ajutoarelor de stat, care să ofere o imagine detaliată a stadiului de realizare a intervențiilor, prin cuantificarea efectelor acestora asupra piețelor, în vederea elaborării unui plan de punere în valoare a sectorului industrial, necesar redresării economice a UE, prin consolidarea întreprinderilor, îndeosebi a IMM-urilor, și prin creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă (16).

3.9   CESE este de părere că banii contribuabililor nu ar trebui să mai fie utilizați de acum înainte pentru a acoperi pierderile băncilor, și susține în principiu crearea unei rețele armonizate a fondurilor naționale ex ante de soluționare a situației băncilor neviabile (FSSBN), legată de un ansamblu coordonat de mecanisme naționale de gestionare a crizelor. Totuși, pentru a putea crea o schemă viabilă a fondurilor de soluționare a situației băncilor neviabile, statele membre ar trebui să cadă de acord în prealabil asupra adoptării unor metode comune și unor norme uniforme, pentru a evita denaturarea concurenței.

3.10   Menținerea unei părți din capitalul bancar în domeniul public pentru a putea observa din interior sectorul bancar, ar putea constitui un element eficient în cadrul unei politici financiare europene (17).

4.   Acțiuni menite să sporească atractivitatea muncii

4.1   Comitetul consideră că sunt necesare acțiuni pentru rentabilizarea tranzițiilor, îmbunătățirea accesului la locuri de muncă, în special pentru grupurile care sunt confruntate cu probleme pe piața forței de muncă. Acest lucru trebuie realizat prin crearea de noi locuri de muncă, prin reducerea elementelor de descurajare a muncii, îmbunătățirea regimurilor fiscale și de prestații sociale, pentru ca intrarea pe piața forței de muncă să fie interesantă din punct de vedere financiar, inclusiv prin reducerea presiunii fiscale asupra celei de-a doua persoane care contribuie la venitul familiei și prin asigurarea accesului la serviciile necesare, care permit participarea. Cei care nu pot munci trebuie să beneficieze de ajutor pentru un venit adecvat și de acces la serviciile de interes general (18).

4.2   Comitetul susține accesul larg la servicii de îngrijire a copiilor de înaltă calitate. Ele oferă ocazia de a spori calitatea vieții și de a reconcilia viața profesională cu cea de familie și cu cea privată pentru toți membrii familiei, precum și de a genera venituri mai importante pentru familii, consolidând participarea femeilor pe piața forței de muncă (19).

4.3   Eurostat ar trebui să se concentreze mai mult atât asupra muncii fără forme legale în condiții naționale specifice, care necesită acțiuni din partea statelor membre, cât și asupra rețelelor infracționale legate de imigrația clandestină, ceea ce ar putea justifica o cooperare judiciară mai strânsă în cadrul Uniunii și un rol crescut al UE, în măsura în care aceste forme de muncă afectează totodată piața internă și concurența. Partenerii sociali ai statelor membre ar trebui încurajați, prin măsuri la nivel european, să lanseze, împreună, precum și în colaborare cu autoritățile, proiecte naționale și sectoriale pentru a combate munca fără forme legale și a reduce economia subterană. De asemenea, partenerii sociali ar putea coopera la nivelul UE în pentru a analiza și difuza cele mai bune practici în statele membre. Combaterea muncii la negru presupune o cooperare și supraveghere mai eficientă la nivel transfrontalier din partea autorităților din statele membre și o difuzare a informațiilor privind sancțiunile adoptate (20).

4.4   Este importantă nu numai coordonarea structurii impozitelor și taxelor sociale percepute pe muncă în interiorul Uniunii, ci și integrarea în analiză a aspectelor privind comerțul dintre UE și restul lumii (21).

5.   Reformarea sistemelor de pensii

5.1   CESE este de acord cu ideea analizării și urmăririi periodice a prognozelor demografice, pentru a permite adaptarea corespunzătoare și în timp util a sistemelor de pensii la noile condiții. Totuși, aceste prognoze, inclusiv cele privind viitoarele cheltuieli publice cu pensiile, trebuie utilizate și privite cu precauție, întrucât se pot baza pe multe ipoteze a căror evoluție este greu de anticipat pe termen lung (22).

5.2   CESE nu susține ideea creării unui mecanism de creștere automată a vârstei de pensionare, fie în funcție de creșterea speranței de viață, fie în funcție de evoluția demografică. Marea majoritate a acestor mecanisme promovează o creștere automată a vârstei de pensionare în raport cu creșterea speranței de viață, a altor parametri economici sau ai pieței forței de muncă. Astfel de decizii fundamentale, care privesc condițiile de viață, ar trebui luate de parlamente, și nu de calculatoare, după o amplă dezbatere publică, la care să participe partenerii sociali și alte părți interesate importante. Mai mult, orice stat membru care introduce acest mecanism ar trebui să țină seama de faptul că, deși acesta reduce presiunea publică împotriva reformelor, în absența unor oportunități reale de angajare pentru lucrătorii vârstnici, ar putea determina transferul susținerii financiare a acestora către alți piloni ai sistemului de asigurări sociale. Astfel, aplicarea abruptă a acestui mecanism în schemele de pensii, ca soluție pentru adecvarea și viabilitatea sistemelor de pensii, nu ar aduce beneficiile promise. Creșterea vârstei efective de pensionare nu trebuie să fie o măsură independentă, ci trebuie însoțită de măsuri de creștere a șanselor de reinserție profesională a persoanelor aflate la o vârstă apropiată de cea a pensionării (23).

5.3   CESE sprijină promovarea ocupării forței de muncă în rândul lucrătorilor în vârstă, dar apreciază că suprimarea pensionării anticipate necesită o dezbatere aprofundată cu privire la condițiile-cadru, la sfera de aplicare și la măsurile politice adiacente, pentru a nu cauza din nou probleme sociale persoanelor în vârstă (24).

5.4   CESE se îndoiește că o simplă creștere a vârstei legale de pensionare ar putea rezolva problemele legate de provocările demografice. Dimpotrivă, Comitetul consideră că o astfel de măsură poate conduce la împingerea sub pragul de sărăcie a milioane de persoane în vârstă, în special femei. Este nevoie de creșterea vârstei reale de pensionare, prin intermediul unor inițiative pentru promovarea prelungirii vieții profesionale, însoțite de politici eficiente de creștere economică și de ocupare a forței de muncă. Numai o politică reală pentru „îmbătrânirea activă”, vizând creșterea participării la cursuri de formare profesională și învățarea de-a lungul vieții, poate duce la creșterea durabilă a ratei de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor în vârstă, care se retrag prematur din viața profesională ca urmare a problemelor de sănătate, a intensității ridicate a activității, a disponibilizării premature și a lipsei posibilităților de formare profesională sau de reinserție profesională. În plus, experiențele din unele state membre arată că o creștere a vârstei legale de pensionare poate spori presiunea asupra altor piloni ai sistemului de asigurări sociale, cum ar fi pensiile de invaliditate sau venitul minim, ceea ce face ca progresul către finanțe publice mai sănătoase să fie iluzoriu. Alături de formarea profesională continuă, măsuri active pe piața forței de muncă, stimularea financiară pentru continuarea activității, inclusiv în cazul lucrătorilor independenți, schimbarea atitudinii întreprinderilor în raport cu lucrătorii în vârstă, trebuie promovate și următoarele măsuri, pentru a le oferi acestor lucrători noi posibilități de alegere:

—	modificarea legislației care, în unele state membre, interzice cumulul pensiei cu salariul, pentru pensionari sau pentru persoanele beneficiind de pensie de invaliditate care doresc să lucreze;

—	introducerea unui sistem de bonificații care să-i stimuleze pe lucrători să-și continue activitatea după atingerea vârstei legale de pensionare: – prestațiile acumulate în perioada activă de după împlinirea vârstei de pensionare să fie mai atractive decât cele din perioada anterioară;

—	încurajarea statelor membre să lucreze împreună cu partenerii sociali cu privire la chestiunea locurilor de muncă în condiții dure;

—	oferirea de consiliere și sprijin cuprinzător persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și măsuri de reabilitare pentru reintegrarea pe termen lung pe piața forței de muncă;

—	aplicarea unor stimulente acceptabile din punct de vedere social vizând pensionarea târzie și, în cazurile în care este de dorit, dezvoltarea unor modele atractive pentru o tranziție flexibilă de la viața profesională la pensie;

—	adoptarea unor măsuri de reducere a presiunii fizice și mentale cauzate de activitatea profesională, care să le permită lucrătorilor să rămână mai mult timp în câmpul muncii;

—	încurajarea lucrătorilor în vârstă să își actualizeze competențele;

—	sensibilizarea în rândul lucrătorilor în vârstă și al întreprinderilor, în special al IMM-urilor, cu privire la modalități inovatoare de gestionare a personalului și de organizare a activității în favoarea lucrătorilor în vârstă (25).

5.5   CESE consideră că schemele de pensii prin repartiție obligatorii trebuie să aibă în continuare un rol fundamental în asigurarea pensiilor viitoare și, de aceea, trebuie să li se acorde o atenție deosebită, pentru a se inversa tendința observată în multe state membre ale UE către scăderea ratelor de înlocuire (26).

5.6   CESE remarcă posibilitatea apariției unor scheme complementare de pensii private individuale pe baze voluntare, care să funcționeze în paralel cu actualele scheme de pensii. În acest context, ar trebui studiată posibilitatea utilizării unor garanții europene, pentru ca lucrătorii transfrontalieri să poată beneficia de ele. Deoarece condițiile pensiilor viitoare se stabilesc în funcție de veniturile individuale și de speranța de viață, ceea ce le dezavantajează în special pe femei, trebuie să se acorde o atenție deosebită sistemelor private de pensii din anumite țări, pentru a reduce astfel riscul de sărăcie în rândul femeilor în vârstă (27).

5.7   Comitetul solicită Comisiei să revizuiască Directiva 2003/41/CE cu privire la activitățile și supravegherea instituțiilor care furnizează pensii ocupaționale, pentru a asigura că:

—	lucrătorii și reprezentații sindicatelor sunt consultați cu privire la investițiile de pensii și riscurile asociate, iar punctele lor de vedere sunt respectate;

—	statele membre aplică cele mai bune practici, astfel încât să garanteze că drepturile la pensie dobândite de angajați nu au de suferit de pe urma procedurilor de faliment (28).

5.8   Monitorizarea nivelului general al pasivelor sistemelor de pensii este fundamentală. În consecință, cadrul actual poate fi completat prin monitorizarea pasivelor și raportarea nivelului implicit al acestora, pe baza unei metodologii acceptate. Ar putea fi avută în vedere o revizuire a normelor Pactului de stabilitate și de creștere, pentru a asigura reflectarea corespunzătoare a rezultatelor reformelor (inclusiv tranzițiile de la schemele prin repartiție la sistemele de pensii prin capitalizare parțială) care determină schimbări în finanțarea sistemelor de pensii, crescând datoriile explicite și reducându-le pe cele implicite. Dacă s-ar realiza acest lucru, reformele, care vizează soluționarea provocărilor legate de viabilitatea pe termen lung, nu ar fi penalizate pe termen scurt din cauza datoriei publice explicite mai ridicate. Cu toate acestea, promovarea în prezent a unor reforme bazate pe prognozele pentru 2060 poate duce la pierderea din vedere a obiectivului de adecvare și de viabilitate a schemelor de pensii. Comitetul recomandă ca sistemele de pensii obligatorii prin repartiție să fie completate, după caz, cu fonduri-tampon, în vederea evitării riscurilor unor ajustări rapide, care ar afecta grupurile cele mai vulnerabile (29).

6.   Reîncadrarea șomerilor pe piața forței de muncă

6.1   În opinia Comitetului, modalitatea activă de căutare a unui loc de muncă ar trebui să se realizeze în principal prin oferirea unor servicii performante de către instituțiile responsabile pentru ocuparea forței de muncă și mai puțin prin așa-numite stimulente legate de ajutoarele de șomaj. În special în perioadă de criză, CESE consideră inutilă înăsprirea prevederilor privind asigurarea de șomaj. Având în vedere actualul nivel record de șomeri, problema piețelor forței de muncă nu constă în lipsa de forță de muncă în general, ci în lipsa de forță de muncă calificată în unele state membre, precum și în lipsa acută de locuri de muncă disponibile. O atenție sporită trebuie acordată unei politici inteligente privind cererea, care să promoveze creșterea și inovarea și care să contribuie la crearea de noi locuri de muncă (30).

6.2   Prestațiile de asigurări sociale trebuie considerate ca o investiție productivă de pe urma căreia toată lumea profită. Indemnizațiile de șomaj asociate politicilor dinamice privind piața forței de muncă permit stabilizarea economiei și susținerea adaptării active la schimbări ca urmare a îmbunătățirii competențelor și a inițiativelor eficace în materie de căutare a unui loc de muncă și în materie de reconversie. Ar trebui să rămânem circumspecți față de măsurile care vizează înăsprirea criteriilor de eligibilitate. Riscul este de a înrăutăți și mai mult situația persoanelor excluse, ceea ce reprezintă un obstacol important în ceea ce privește (re)inserția profesională. Aceste politici de excludere pot avea, totodată, un efect nefast de provocare a unor mutații către alte sectoare ale protecției sociale, precum ajutorul social sau incapacitatea de muncă, acest lucru nefiind de dorit (31).

6.3   Munca nu constituie neapărat o protecție împotriva sărăciei. Prin urmare, crearea de locuri de muncă trebuie să se concentreze asupra asigurării unor locuri de muncă mai sigure și mai bine plătite. Este esențială sporirea atractivității muncii și crearea de condiții care să facă munca avantajoasă pentru toți, inclusiv pentru persoanele defavorizate, cu alte cuvinte să se asigure un echilibru eficace între regimurile fiscale și sistemele de securitate socială (32).

6.4   Domeniul de aplicare al Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) a fost extins, pe bună dreptate, pentru a veni în ajutorul lucrătorilor disponibilizați ca urmare a actualei crize economice internaționale (33).

6.5   CESE sprijină eforturile făcute la Praga, cu ocazia Summitului privind ocuparea forței de muncă, în vederea identificării unor direcții de acțiune la nivel național și european, pe baza dialogului social, a creării de locuri de muncă și a adoptării de măsuri care să stimuleze cererea (34).

6.6   Comitetul a subliniat importanța promovării activității și spiritului antreprenorial, dacă se dorește ca nivelul de creștere economică necesar pentru menținerea modelului social european să fie stimulat. Ar trebui făcută o distincție între un antreprenoriat veritabil și activitatea independentă, dar dependentă din punct de vedere economic. În numeroase cazuri, trecerea la statutul de lucrător autonom dependent din punct de vedere economic nu este, stricto sensu, o opțiune voluntară, ci se datorează unor motive externe, cum ar fi externalizarea producției sau reconversia întreprinderii, care provoacă încetarea unor contracte de muncă (35).

6.7   Sistemele de protecție socială au contribuit, pe de o parte, la protejarea europenilor de consecințele mai grave ale crizei financiare și, pe de altă parte, au jucat un rol anticiclic de stabilizator economic. În absența unor politici ambițioase de convergență, aceste sisteme ar putea fi periclitate în special de către practicile concurențiale elaborate de anumite state membre, pentru care reducerea cheltuielilor sociale constituie un mijloc de atragere a investițiilor străine de capital. Acest proces, care este deja o realitate pe plan fiscal și salarial, tinde astfel să aibă loc și pe plan social (36).

6.8   CESE salută faptul că, la începutul crizei actuale de pe piața forței de muncă, multe țări UE au utilizat instrumente finanțate public în cadrul unei politici active privind piața forței de muncă, pentru a păstra lucrătorii în întreprindere, acestora oferindu-li-se posibilități de calificare suplimentară, în loc de a fi concediați. CESE consideră că utilizarea unor astfel de modele, care permit întreprinderilor să păstreze angajații pe durata crizei, combinate cu măsuri de sprijinire a veniturilor în cazul reducerii timpului de lucru, reprezintă un răspuns mult mai inteligent pentru depășirea crizei decât simpla concediere, la prima pierdere de comenzi, a angajaților calificați, deoarece astfel, în momentul redresării economiei, se poate conta pe specialiști cu un nivel suficient de calificare. Aceste modele ar trebui să fie create si difuzate și în țările UE în care nu există în prezent și să fie extinse și la angajații cu contracte de muncă nestandardizate (37).

7.   Concilierea securității și flexibilității

7.1   Flexicuritatea nu trebuie înțeleasă ca un mod de a facilita concedierea lucrătorilor care ocupă în prezent un loc de muncă sau de a submina protecția socială în general și a celor fără serviciu în special. Măsurile de îmbunătățire a aspectelor de securitate cuprinse în noțiunea de flexicuritate reprezintă, în prezent, prioritatea principală (38).

7.2   Utilizarea modelelor de muncă cu normă redusă arată că flexibilitatea de pe piețele forței de muncă este suficientă pentru a permite întreprinderilor să reacționeze pe termen scurt în cazul unor pierderi de comenzi. Apelurile la reducerea reglementărilor existente în materie de protecția muncii nu au nicio bază reală (39).

7.3   Schimbările de pe piața muncii au dus la creșterea ponderii muncii cu fracțiune de normă și pe perioadă determinată. Este posibil ca aceste tipuri de locuri de muncă să fi contribuit la facilitarea intrării pe piața forței de muncă și la creșterea ratei ocupării forței de muncă în Europa. Însă lucrătorii angajați temporar au tendința de a fi mai puțin productivi, beneficiază de mai puțină formare pe cheltuiala angajatorului și sunt mai expuși la accidente de muncă. Aceștia riscă, de asemenea, să rămână mereu în locuri de muncă temporare. Ar trebui avute în vedere noi riscuri, iar la punerea în aplicare a flexicurității, ar trebui recompensate tranzițiile fără a elimina însă, sistematic, contractele de muncă pe perioadă nedeterminată. Partenerii sociali europeni au cerut o securitate adecvată pentru lucrători, indiferent de tipul contractului de muncă (40).

7.4   Flexicuritatea poate funcționa doar în condițiile în care angajații dispun de o bună formare profesională. Noile competențe și înființarea de noi locuri de muncă sunt strâns legate între ele. Întreprinderile au tot interesul să investească în formarea continuă a angajaților. În același timp, lucrătorii trebuie să-și asume responsabilitatea formării lor permanente (41).

7.5   O strategie în materie de locuri de muncă în sensul unei economii durabile se poate baza pe cunoștințe și competențe practice deja bine dezvoltate în statele membre. Aceste atuuri trebuie promovate de UE, care are nevoie de locuri de muncă calificate. Prin urmare, statele membre trebuie să investească mai mult în sistemele lor de educație și de învățare de-a lungul vieții și să promoveze, între altele, științele, tehnologia și activitățile de engineering. Nivelul actual de investiții publice în materie de educație este absolut insuficient, acesta trebuind să se înscrie într-o strategie coerentă de învățare de-a lungul vieții (42).

7.6   În cazul măsurilor temporare de pe piața forței de muncă trebuie să existe certitudinea că munca pe termen scurt este însoțită de formare profesională adecvată, în special pe teme de sănătate și de siguranță la locul de muncă, precum și de garanții privind nivelul salariilor (43).

7.7   Este urgentă și esențială reorientarea tinerilor către discipline tehnico-științifice, la toate nivelurile sistemului de învățământ și de formare, pentru a stăvili procesul de distrugere a valorilor legate de activitățile de producție, în favoarea celor financiare și speculative (44).

7.8   Comitetul salută inițiativa Comisiei de a îmbunătăți validarea învățării non-formale și de a mări vizibilitatea competențelor dobândite în afara sistemului de învățământ oficial (de exemplu, prin pașaportul european al competențelor).

7.9   CESE solicită o mai bună gestionare profesională a inovării în domeniul educației. Este esențială îmbunătățirea sistemelor de învățământ și de formare din UE pentru sporirea șanselor de angajare și reducerea inegalităților. Modificările instituționale din domeniul educației reușesc cu greu să țină pasul cu nevoile societății. Instituțiile trebuie să ia în considerare necesitatea unei relații strânse între schimbări, inovare, educație și formare (45).

7.10   Comitetul pledează pentru reintegrarea educației și formării în viața reală și adecvarea acestora la nevoile societății și la comportamentul noilor generații de elevi (46).

7.11   Comitetul susține ideea creării consiliilor sectoriale privind ocuparea forței de muncă și competențele la nivel european, în cadrul cărora părțile interesate s-ar implica în procesul de gestionare a mutațiilor de la nivel sectorial și în analizele previzionale privind noile locuri de muncă și competențele necesare, adaptate cererii și ofertei (47).

7.12   Consiliile sectoriale europene ar putea contribui la gestionarea schimbărilor sectoriale și la realizarea obiectivelor inițiativei „Noi competențe pentru noi locuri de muncă” și s-ar dovedi utile atunci când se adoptă decizii privind schimbările sectoriale la nivel european (48).

8.   Exploatarea potențialului pieței unice

8.1   O piață unică dinamică constituie atât o condiție necesară, cât și un sprijin pentru succesul Strategiei Europa 2020. În consecință, Comitetul face apel la Comisia Europeană și la statele membre pentru a lua măsurile importante și decisive necesare în vederea definitivării pieței unice, cu menținerea și dezvoltarea în continuare a standardelor economice, sociale și de mediu. Comitetul consideră că legislația privind profesiunile liberale reprezintă reglementări pentru protecția consumatorilor, care garantează buna funcționare a pieței unice și a piețelor internaționale și care contribuie la evitarea perturbărilor de pe piață, în mod deosebit a acelora care au dus la criza financiară internațională (49).

8.2   În acest sens, este important ca Directiva privind serviciile să fie pusă în aplicare în deplină conformitate cu spiritul și regulile pieței unice. Este nevoie de norme de punere în aplicare clare și eficiente la nivel național pentru aplicarea corectă și realizarea obiectivelor Directivei privind detașarea lucrătorilor, și anume o concurență loială între întreprinderi, respectarea drepturilor lucrătorilor și evitarea dumpingului social (50).

8.3   Se recomandă recunoașterea urgentă a rolului important pe care sectorul serviciilor îl joacă în cadrul dezvoltării economice și sociale. Ordinea priorităților ar trebui să fie următoarea:

—	acțiunile privind politicile în domeniul serviciilor destinate întreprinderilor și instituirea unui grup la nivel înalt. Se recomandă înființarea unui Grup la nivel înalt care să întreprindă o analiză de profunzime a acestui sector;

—

politicile din domeniul pieței forței de muncă în sectorul serviciilor destinate întreprinderilor. Din perspectivă socială, este necesară o examinare în profunzime la nivel sectorial a provocărilor lansate de noile tipuri de locuri de muncă și generate de interacțiunile dintre industria prelucrătoare și serviciile destinate întreprinderilor. Această analiză trebuie să cuprindă educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții, precum și condițiile de angajare a lucrătorilor, inclusiv a celor implicați în procese de externalizare a activităților. Pentru realizarea acestui obiectiv, agenda de dialog social ar trebui extinsă, pentru a evalua schimbările specifice ale condițiilor de muncă și oportunitățile în materie de locuri de muncă rezultate din modificările structurale care afectează serviciile destinate întreprinderilor;

—	serviciile destinate întreprinderilor în cadrul politicilor din domeniul inovării. Ar trebui promovate puternic programe de cercetare-dezvoltare și inovare, precum și acțiuni de inovare în domeniul serviciilor.

—	elaborarea unor standarde pentru serviciile destinate întreprinderilor. Întreprinderile trebuie încurajate să contribuie la instituirea de standarde prin autoreglementare, după consultări detaliate cu utilizatorii acestui tip de servicii.

—	promovarea științei serviciilor ca o nouă disciplină în programele de învățământ și formare.

—

piața internă și reglementările care afectează serviciile destinate întreprinderilor. Nu s-a realizat niciun studiu referitor la impactul Directivei privind serviciile asupra serviciilor destinate întreprinderilor. Realizarea acestuia merită efortul, în special după ce directiva a fost transpusă în legislațiile naționale.

—	îmbunătățirea în continuare a statisticilor privind serviciile destinate întreprinderilor. Statelor membre li se recomandă o mai strânsă colaborare, pentru a îmbunătăți calitatea statisticilor în domeniu (51).

8.4   Preocupările privind protecția consumatorilor trebuie să joace un rol mai important pe piața internă a serviciilor. Nesiguranța care a fost constatată în legătură cu situația juridică în cazul serviciilor transfrontaliere trebuie combătută printr-o strategie de informare la nivel național și UE. Nu trebuie subestimată solicitarea unor date exacte cu privire la servicii și prestatori (52).

8.5   În ceea ce privește comerțul cu amănuntul, este important ca succesul comercial să nu fie penalizat, cu excepția cazului în care intervin practici incompatibile cu realizarea pieței interne și în special atunci când există dovezi clare de abuz de putere pe piață sau de prejudicii aduse consumatorilor, care contravin dispozițiilor articolului 81 din Tratatul UE (53).

8.6   În ceea ce privește cadrul european pentru proprietatea intelectuală, Comitetul sprijină înființarea unui Observator comunitar pentru combaterea contrafacerii și pirateriei, care să colecteze și să difuzeze informații utile privind practicile de contrafacere existente și să sprijine concret IMM-urile și industriile mici și mijlocii. Comisia ar trebui să publice la intervale regulate rapoarte privind informațiile colectate de observator și activitatea acestuia (54).

8.7   Comitetul respinge adoptarea unui regim special aplicabil exercitării drepturilor de autor prin intermediul internetului, astfel cum a fost introdus în legislația mai multor state membre, regim care ar putea reprezenta o atingere la adresa vieții private. În schimb, Comitetul recomandă luarea unor măsuri active de educare și de formare destinate consumatorilor, în special celor tineri (55).

8.8   Comitetul recomandă crearea unui sistem armonizat de înregistrare a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, destinat, în principiu, operelor „orfane”, care să fie actualizat în mod periodic pentru a-i putea identifica cu ușurință pe titularii de drepturi. Acest sistem ar putea să precizeze natura și titlul lucrării, precum și diferiții titulari de drepturi. Comitetul solicită Comisiei să studieze fezabilitatea acestei ipoteze (56).

8.9   Comitetul solicită încă o dată crearea și punerea în aplicare efectivă, în toate statele membre, a brevetului Uniunii Europene (57).

8.10   Dimensiunea mondială a pieței unice necesită eforturi comune suplimentare. Un plan de acțiune corespunzător al Uniunii Europene trebuie să urmărească:

—	elaborarea politicilor externe ale UE și a aspectelor de politică externă ale altor politici, printr-o abordare structurală, cu consolidarea coerenței la nivelul ansamblului și sporind unitatea de acțiune a statelor membre;

—	asigurarea unei deschideri echilibrate a piețelor, incluzând respectarea normelor fundamentale stabilite de Biroul Internațional al Muncii, prin finalizarea rundei de la Doha și printr-un dialog structurat cu principalii parteneri;

—	întărirea rolului său de putere internațională normativă și continuarea unei politici internaționale bazate pe promovarea drepturilor;

—	garantarea intereselor muncitorilor, consumatorilor și producătorilor locali pe piețele comerciale partenere;

—	consolidarea dimensiunii internaționale a monedei euro;

—	fixarea obiectivului de realizare a unei zone de dezvoltare și creștere economică privilegiată, care să cuprindă finalizarea rapidă a extinderii Uniunii, politica de vecinătate, Uniunea pentru Mediterana și un parteneriat mai puternic cu Africa (58).

8.11   Există în continuare obstacole în calea dezvoltării prestărilor de servicii digitale, care ar trebui examinate cu atenție și pentru care ar trebui găsite soluții, astfel încât întreprinderile europene din sectorul serviciilor destinate întreprinderilor să poată acționa într-un mod mai agresiv și să-și extindă activitățile și în afara granițelor UE. Printre aceste obstacole se numără lipsa de standarde și de interoperabilitate, lipsa de încredere și de securitate în domeniul comerțului electronic, lipsa de investiții în infrastructura de bandă largă fixă și mobilă și utilizarea încă insuficientă a TIC la nivel de IMM-uri (59).

8.12   Obstacolele majore în calea e-incluziunii trebuie abordate, de exemplu prin asigurarea conectivității la internetul de mare viteză, dezvoltarea competențelor TIC, proiectarea de produse și servicii corespunzătoare nevoilor unei societăți în curs de îmbătrânire și persoanelor cu handicap, alocarea mai multor fonduri pentru inovare, cercetare și dezvoltare în domeniul TIC, susținerea produselor și serviciilor TIC din Europa bazate pe standarde deschise, includerea explicită a programului Galileo în Agenda digitală, accelerarea dezvoltării și punerea la dispoziție a unor conținuturi și servicii online utile, cu garantarea protecției vieții private și stocarea în condiții de siguranță a datelor cu caracter personal (60).

8.13   Statele membre ar trebui să elaboreze programe naționale puternice pentru cercetare și inovare în domeniile TIC și FET, pentru a deveni parteneri importanți în cadrul cooperării europene și internaționale. În acest scop, ar trebui investită o parte mai mare din fondurile structurale (61).

8.14   În ceea ce privește IMM-urile, Comitetul își reînnoiește propunerile privind un „Small Business Act” pentru Europa ambițios, care să includă în special:

—	un instrument juridic obligatoriu pentru aplicarea principiului „Gândiți mai întâi la scară mică” pentru a garanta, cu un grad de constrângere maxim, o punere în practică eficientă și concretă a acestor principii de guvernanță, atât la nivel comunitar, cât și în statele membre și în regiuni;

—	o foaie de parcurs însoțită de un calendar precis și de mijloace adecvate pentru punerea în aplicare a dispozițiilor concrete și de mare amploare ale SBAE;

—	angajamente clare în materie de reducere a procedurilor birocratice și mai ales în ceea ce privește principiul „o singură dată” pentru toate formalitățile administrative;

—	o reorganizare a serviciilor Comisiei Europene pentru a oferi IMM-urilor un interlocutor veritabil și instrumente pentru a favoriza „europenizarea” întreprinderilor;

—	instrumente europene care pot reprezenta pârghia necesară pentru favorizarea capitalizării, a stabilirii de rețele, a investițiilor și a formării continue în întreprinderile mici și mijlocii;

—	un cadru politic coerent pentru toate politicile europene, pentru ca întreprinderile mici și mijlocii să fie considerate regula, mai degrabă decât excepția;

—	transpunerea la nivel național a obiectivelor SBAE, inclusiv la nivel legislativ;

—	revenirea la practica de consultare permanentă a organizațiilor intermediare și a partenerilor sociali (62).

8.15   Comitetul solicită punerea în aplicare a unei baze consolidate comune pentru impozitarea profitului (CCCTB) (63) în scopul respectării de către statele membre a principiului de simplificare, echitate și transparență a practicilor fiscale. Importantă este de asemenea intensificarea cooperării și coordonării cu privire la fiscalitatea întreprinderilor (64).

8.16   CESE subliniază nevoia de a se ajunge la un sistem de impozitare indirectă armonizat, simplu, cu sarcini administrative reduse, cu beneficii evidente pentru întreprinderi și cetățeni, care să asigure o impozitare egală, un venit sigur pentru finanțele publice și să scadă riscul de fraudă fiscală, sprijinind dezvoltarea și finalizarea pieței interne (65).

8.17   În ceea ce privește frauda TVA, rezistența la schimbare are efecte nefaste asupra finanțelor statelor membre și ale UE; interesele particulare prevalează asupra interesului comun (66).

9.   Atragerea capitalului privat pentru finanțarea creșterii economice

9.1   Propunerile Comisiei în vederea atragerii unei părți mai mari a capitalului privat pentru finanțarea creșterii sunt relativ timide. Într-o perioadă în care finanțele publice din majoritatea statelor membre sunt limitate drastic sau reduse, necesitatea de a găsi surse alternative de finanțare pentru stimularea creșterii ar trebui să se bucure de o prioritate mult mai mare. Propunerea de lansare a unor obligațiuni europene pentru finanțarea de proiecte va contribui la realizarea anumitor investiții în infrastructură, dar e nevoie de un efort mai sistematic pentru a mobiliza investițiile în fondurile de pensii europene. În acest sens, statele membre ar putea fi încurajate să acorde stimulente pentru ca fondurile de pensii să învestească în infrastructurile naționale și să le cofinanțeze pe acestea.

9.2   Permițând BEI să emită euroobligațiuni sau, mai degrabă, obligațiuni UE care acoperă toate cele 27 de state membre, se poate atrage capital suplimentar pentru sectorul public, fără o dependență totală de sectorul financiar privat. Resursele financiare ar trebui găsite în amonte, de exemplu la instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IFPO), astfel încât BEI să devină o interfață între aceste resurse de capital și investițiile sale. Euroobligațiunile reprezintă, de asemenea, posibile instrumente pentru economiile private pe termen lung. Comitetul salută introducerea rapidă a obligațiunilor pentru finanțarea de proiecte, dar subliniază că acestea nu ar trebui să reprezinte o alternativă la crearea de euroobligațiuni (67).

9.3   În ceea ce privește structurile de finanțare pentru IMM-uri în actualul context financiar, propunerea de liberalizare a fondurilor de capital de risc pentru a le permite acestora să opereze în întreaga Uniune este salutară, dar trebuia prezentată demult. Ar trebui de asemenea găsite modalități de sporire a ofertei de capital de risc odată cu extinderea pieței europene. De exemplu, instituirea de miniplatforme regionale coordonate de o rețea europeană ar crea un nou instrument care ar putea servi la mobilizarea de noi capitaluri pentru întreprinderile mici. Aceasta ar încuraja mai mult finanțarea prin capital de risc și prin Business Angels („investitori providențiali”), facilitând de asemenea sprijinirea întreprinderilor mici de către micii investitori în capital de risc (68).

9.4   Este un fapt recunoscut că piața nu reușește să pună la dispoziție capital inițial pentru întreprinderile tehnologice inovatoare (spin-outs) și pentru cele nou înființate. Într-un efort de corectare a acestei situații prin inițiative de genul investitorilor providențiali sau fondurile de capital inițial, acestea au beneficiat de ajutor, dar centrele de cercetare și universitățile din întreaga Europă se confruntă în continuare cu dificultăți în ceea ce privește transferul de cunoștințe către piață. Cererea de capital inițial se află în continuă creștere, în timp ce oferta stagnează. Ar trebui depuse eforturi mai mari în vederea acordării de stimulente persoanelor și instituțiilor care dispun de capital, pentru a-i determina să participe la finanțarea de risc a întreprinderile tehnologice nou înființate și pentru activitățile de creare de prototipuri.

9.5   Trebuie să fie încurajate metodele practice de sprijinire a IMM-urilor cum ar fi medierea, derogările de impozite, plățile prompte și măsurile care facilitează difuzarea rapidă a fondurilor prin exceptări de la ajutoarele de stat, în special pentru acele sectoare care sunt cele mai expuse la globalizare și la efectele încă perceptibile ale crizei economice și financiare (69).

10.   Asigurarea accesului la energie la un cost abordabil

10.1   Măsurile prevăzute în cadrul celui de-al treilea pachet privind energia ar trebui puse în aplicare în vederea creării unei adevărate piețe a energiei electrice, întemeiate pe cooperarea între state, o mai mare interconectare a rețelelor și operatorilor și consolidarea competențelor autorităților de reglementare de la nivel național (70).

10.2   Eficiența energetică este precursorul saltului tehnologic care va permite tranziția spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon. UE a înregistrat progrese, dar statele membre trebuie să depună mai multe eforturi pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie în cadrul planurilor de investiție, pentru a se asigura că întreprinderile din sectorul privat active pe piața produselor și serviciilor dedicate eficienței energetice beneficiază de un cadru stabil și adecvat de reglementări și stimulente (71).

10.3   Comitetul a prezentat Consiliului „Energie” din 4 februarie 2011 o propunere privind definirea de obiective în ceea ce privește eficiența energetică pentru anumite sectoare-cheie, cum ar fi industria transporturilor și cea a construcțiilor, care include între altele următoarele măsuri:

—	internalizarea costurilor externe pentru toate tipurile de energie, astfel încât piața să se orienteze în mod natural către acele tipuri care prezintă emisiile de dioxid de carbon cele mai reduse;

—	sporirea eforturilor în materie de diseminare a informațiilor și de formare în domeniul tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic, în special în domeniul construcțiilor, în cel al lucrărilor publice și în cel al transporturilor;

—	utilizarea mai eficace a potențialului oferit de TIC, astfel încât eficiența energetică să fie îmbunătățită la toate nivelurile producției și consumului;

10.4   Comitetul reamintește că cel mai mare consumator de energie în Uniunea Europeană îl reprezintă clădirile, care totalizează 40 % din cererea finală de energie. Jumătate din potențialul câștigurilor în eficiență energetică poate fi asigurat în domeniul construcțiilor, cu costuri economice negative. O astfel de modalitate de economisire a energiei poate asigura ea singură îndeplinirea angajamentelor asumate de UE prin Protocolul de la Kyoto. În plus, aceste modalități de economisire a energiei pot fi obținute prin utilizarea tehnologiilor deja existente. Mai mult, creșterea performanței energetice a clădirilor are numai efecte pozitive, cum ar fi crearea unor locuri de muncă utile, reducerea costurilor de funcționare, creșterea confortului și un mediu înconjurător mai curat. Aceasta ar trebui să reprezinte o prioritate absolută a Uniunii Europene. De asemenea, Comitetul recunoaște importanța materialelor de bază noi și a îmbunătățirii celor existente, utilizate la aparatura menajeră și de birou, precum și în alte sectoare, cum ar fi energia sau transporturile (72).

10.5   Industriile mari consumatoare de energie trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor politicii în materie de energie și climă. Prin urmare, instrumentele politicii energetice și de mediu trebuie examinate foarte atent și concepute în funcție de gradul în care afectează competitivitatea acestor industrii (73).

10.6   Performanțele de mediu excepționale ale multor produse din ceramică și sticlă (materiale de izolație, ferestre termopan etc.) ar trebui promovate ca reper de economisire a energiei în industria construcțiilor din UE. În plus, această tehnologie ar trebui inclusă în orice transfer de tehnologie prevăzut către țările care nu fac parte din UE și care dispun de un mare potențial de economisire a energiei (74).

10.7   Comitetul propune să se examineze, dacă, în contextul crizei actuale și sub aspectul durabilității, dispozițiile în vigoare (în domeniile telecomunicațiilor, serviciilor poștale, electricității) sunt suficiente pentru a se evita deteriorarea calității serviciilor oferite și apariția fenomenelor legate de excluziune, de fracturi sociale și de sărăcie. De asemenea, ar fi util să se stabilească dacă aceste noi domenii nu ar trebui acoperite de „un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal și a drepturilor utilizatorilor”, definite ca fiind principii ale UE în Protocolul nr. 26, anexat la Tratatul de la Lisabona (75).

10.8   Ar trebui realizate studii cu privire la fezabilitatea unui SIG european al energiei care ar putea fi pus în serviciul politicii energetice comune. Cu toate acestea, trebuie observat că, prinse între particularitățile naționale și nevoile comune de construire a unei piețe unice europene, instanțele europene și guvernele naționale sau statele membre fac eforturi pentru a se familiariza cu ideea serviciilor comunitare de interes (economic sau non-economic) general. Astfel, factorii de decizie politică nu au îmbrățișat încă ideea creării unor servicii europene în domeniul energetic. Cu toate acestea, SIG comunitare sunt necesare continuării procesului de construire comună a Europei. Astfel de servicii vor constitui expresia solidarității europene și un răspuns la provocările cu care se va confrunta Uniunea. Ar trebui realizată o „rețea unică europeană”, precum și proiecte și structuri comune de planificare și gestionare a acesteia. Rețeaua trebuie să permită o gestionare și funcționare inteligentă la toate nivelurile, pentru a optimiza echilibrul între cerere și ofertă (76).

10.9   Industriile mari consumatoare de energie au nevoie de o alimentare sigură cu energie, care să se bazeze pe un mix energetic european adecvat, din care nu ar trebui să lipsească nicio sursă de energie (cărbune, energie regenerabilă și nucleară), ca și pe o concurență efectivă pe piețele de gaz și electricitate, concretizată în final în prețuri rezonabile la aprovizionarea cu energie. Interesele politicilor energetice naționale ar trebui mai bine ancorate într-o strategie europeană integrată, având în vedere faptul că, până acum, piața energiei electrice nu a ținut pasul cu piața unică a bunurilor industriale. Deși câteva state membre au decis să nu utilizeze tehnologia nucleară, producerea în continuare de electricitate pe baza fisiunii nucleare în UE implică și conservarea expertizei europene în acest domeniu. Menținerea opțiunii nucleare presupune bineînțeles un nivel înalt de siguranță și angajați bine pregătiți (77).

10.10   În ceea ce privește dezvoltarea unor standarde europene pentru produse eficiente din punct de vedere energetic, Comitetul menționează o serie de inițiative ale Comisiei, precum reglementarea Energy Star, ale cărei norme sunt de acum obligatorii pentru contractele publice privind materialul de birotică, normele armonizate pentru consumul energetic al clădirilor și extinderea competențelor autorităților naționale din domeniul reglementării în domeniul eficienței energetice. Comitetul consideră că instrumentul acordurilor voluntare cu operatorii naționali este util, dar că în convențiile recunoscute drept adecvate trebuie stipulat clar că, în cazul nerealizării obiectivelor, vor fi aplicate norme obligatorii (78).

10.11   În același context, Comitetul consideră că este esențial să se evalueze cu grijă impactul asupra gospodăriilor mai sărace sau a persoanelor vulnerabile, elaborându-se politici adecvate pentru această problemă, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre. Astfel de gospodării ar trebui să fie candidații prioritari pentru acordarea de asistență pentru măsurile de sporire a eficienței energetice (79).

10.12   CESE sprijină eforturile de realizare a unei comodalități eficiente, optimizarea și legarea în rețea a diferitelor moduri de transport, pentru a ajunge la un sistem integrat de transport și la o fluiditate maximă a transporturilor (80).

10.13   Comitetul constată dependența sectorului transporturilor de energiile fosile, cu consecințe atât la nivelul emisiilor, cât și în ce privește siguranța și independența aprovizionării, și fiind conștient că resursele – în special cele petrolifere – sunt limitate, CESE consideră că viitoarea politică europeană a transporturilor trebuie să urmărească, păstrând totodată competitivitatea sectorului în contextul Strategiei 2020, patru obiective majore: promovarea modurilor de transport cu emisii scăzute de CO2, eficiența energetică, siguranța și independența aprovizionării și descongestionarea traficului (81).

10.14   Principalele provocări ce trebuie înfruntate și aspectele ce trebuie integrate într-o politică de transporturi durabilă sunt (i) urbanizarea crescândă și nevoia de confort în transportul de zi cu zi, (ii) protecția sănătății publice, care implică reducerea emisiilor poluante și de gaze cu efect de seră, (iii) prezervarea unei economii a schimburilor care să integreze nevoia de reducere a emisiilor, (iv) definirea unor teritorii omogene pentru realizarea unei adevărate politici de transport integrate, (v) înțelegerea problematicii și adeziunea populației și a actorilor economici, pentru a contribui la punerea în aplicare a noilor politici și a noilor comportamente în materie de mobilitate (82).

10.15   De asemenea, Comitetul a sprijinit inițiativele UE în favoarea vehiculelor ecologice și eficiente din punct de vedere energetic și a recomandat măsuri suplimentare. CESE subliniază că există o concurență puternică între întreprinderile din industria constructoare de automobile, din industria producătoare de baterii și din industria de aprovizionare cu energie, pentru a dezvolta cele mai bune tehnologii la prețurile cele mai avantajoase. Această concurență reprezintă ea însăși un stimulent important pentru inovare și nu ar trebui împiedicată să se manifeste. Piața ar trebui, însă, stimulată în vederea trecerii hotărâte la o nouă generație de vehicule hibride reîncărcabile și de vehicule complet electrice (83).

---

(1)  A se vedea Avizul CESE privind Consecințele crizei datoriei publice asupra guvernanței UE, JO C 51, 17.2.2011, p.15.

(2)  A se vedea Broșura CESE „Un program pentru Europa: propunerile societății civile”, CESE 593/2009, fișa 1, punctul 2.

(3)  Alte propuneri politice privind impozitarea pot fi găsite la punctul 8.

(4)  A se vedea Avizul CESE privind taxa pe tranzacțiile financiare, JO C 44, 11.2.2011, p. 81.

(5)  JO C 51, 17.2.2011, p.15.

(6)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Strategia de la Lisabona după 2010”, JO C 128, 18.5.2010, p. 3, și Avizul CESE pe tema „Redresarea economică: situația actuală și inițiative practice”, JO C 48, 15.2.2011, p. 57.

(7)  A se vedea Avizul CESE privind rezultatele Summitului privind ocuparea forței de muncă, JO C 306, 16.12.2009, p. 70.

(8)  A se vedea Avizul privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor– Consolidarea coordonării politicilor economice pentru stabilitate, creștere și locuri de muncă – Instrumente pentru o mai bună guvernanță economică în UE, JO C 107, 6.4.2011, p. 7.

(9)  A se vedea Avizul CESE pe tema „După criză: un nou sistem financiar pe piața internă”, JO C 48, 15.2.2011, p. 38.

(10)  A se vedea Avizul CESE privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 privind agențiile de rating de credit, JO C 54, 19.2.2011, p. 37.

(11)  JO C 54, 19.2.2011, p. 37, op. cit.

(12)  JO C 54, 19.2.2011, p. 37, op. cit.

(13)  A se vedea Avizul CESE pe tema „După criză: un nou sistem financiar pe piața internă”, JO C 48, 15.2.2011, p. 38

(14)  A se vedea Avizul CESE privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit, JO C 84, 17.3.2011, p. 34.

(15)  JO C 54, 19.2.2011, p. 37, op. cit.

(16)  A se vedea Avizul privind Raportul Comisiei – Raport privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009, JO C 84, 17.3.2011, p. 7.

(17)  JO C 48, 15.2.2011, p. 57, op.cit.

(18)  A se vedea Avizul CESE privind incluziunea socială, JO C 128, 18.5.2010, p. 10.

(19)  A se vedea Avizul CESE privind îngrijirea și educația pentru preșcolari, JO C 339, 14.12.2010, p. 1.

(20)  A se vedea Avizul CESE privind Cartea verde „Modernizarea dreptului muncii pentru a face față provocărilor secolului XXI”, JO C 175, 27.7.2007, p. 65.

(21)  A se vedea Avizul CESE privind impactul teritorialității legislațiilor fiscale asupra mutațiilor industriale, JO C 120, 16.5.2008, p. 51.

(22)  A se vedea Avizul CESE privind Cartea verde „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”, JO C 84, 17.3.2011, p. 38.

(23)  JO C 84, 17.3.2011, p. 38, op. cit.

(24)  JO C 128, 18.5.2010, p. 10, op.cit.

(25)  JO C 84, 17.3.2011, p. 38, op. cit.

(26)  JO C 84, 17.3.2011, p. 38, op. cit.

(27)  A se vedea CESE 72/2011, op. cit., și Avizul CESE privind foaia de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați (2006-2010) și strategia de monitorizare, JO C 354, 28.12.2010, p. 1.

(28)  Avizul din proprie inițiativă privind impactul fondurilor de capital privat, al fondurilor speculative și al fondurilor suverane asupra mutațiilor industriale în Europa, JO C 128, 18.5.2010, p. 56.

(29)  Op. cit. JO C 84, 17.3.2011, p. 38.

(30)  A se vedea Avizul privind propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre – partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 JO C 21, 21.1.2011, p. 66.

(31)  A se vedea Avizul CESE privind dezvoltarea prestațiilor de asigurări sociale, JO C 44, 11.2.2011, p. 28, CESE 977/2010.

(32)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Muncă și sărăcie: către o abordare globală indispensabilă”, JO C 318, 23.12.2009, p. 52.

(33)  A se vedea Avizul CESE privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare, JO C 228, 22.9.2009, p. 116.

(34)  A se vedea Avizul CESE privind efectele crizei mondiale asupra principalelor sectoare europene de producție și servicii, JO C 318, 23.12.2009, p. 43.

(35)  A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Aplicarea programului comunitar Lisabona: stimularea spiritului antreprenorial prin învățământ și formare”, JO C 309, 16.12.2006, p. 110, precum și Avizul CESE pe tema „Noi tendințe ale activităților independente: cazul particular al muncii autonome dependente din punct de vedere economic”, JO C 18, 19.1.2011 p. 44.

(36)  JO C 44, 11.2.2011, p. 28, op.cit.

(37)  JO C 306, 16.12.2009, p. 70, op.cit.

(38)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Modalitățile de utilizare a flexicurității în domeniul restructurărilor, în contextul dezvoltării globale”, JO C 318, 23.12.2009, p.1.

(39)  JO C 306, 16.12.2009, p. 70, op.cit.

(40)  Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Către principii comune ale flexisecurității: locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate”, JO C 211, 19.8.2008, p. 48.

(41)  JO C 318, 23.12.2009, p. 1, op.cit.

(42)  A se vedea Avizul CESE privind impactul mutațiilor industriale cauzate de provocările ecologice, energetice și climatice, JO C 44, 11.2.2011, p. 40.

(43)  JO C 318, 23.12.2009, p. 43, op.cit.

(44)  JO C 318, 23.12.2009, p. 43, op.cit.

(45)  A se vedea Avizul CESE privind adaptarea competențelor la necesitățile industriei și ale serviciilor în curs de transformare – contribuția unei eventuale înființări la nivel european a unor consilii sectoriale privind ocuparea forței de muncă și competențele, JO C 347, 18.12.2010, p. 1.

(46)  JO C 347, 18.12.2010, p. 1, ibid.

(47)  JO C 347, 18.12.2010, p. 1, ibid.

(48)  JO C 347, 18.12.2010, p. 1, ibid.

(49)  A se vedea Avizul CESE privind Agenda de la Lisabona și piața unică, JO C 347, 18.12.2010, p. 8.

(50)  JO C 347, 18.12.2010, p. 8, ibid.

(51)  A se vedea avizul CESE privind evoluția sectorului serviciilor destinate întreprinderilor în Europa, JO C 27, 3.2.2009, p. 26.

(52)  A se vedea Avizul CESE privind piața internă a serviciilor - cerințe cu privire la piața muncii și protecția consumatorilor, JO C 175, 27.7.2007, p. 14.

(53)  A se vedea Avizul CESE privind evoluția marilor comercianți cu amănuntul și impactul asupra furnizorilor și consumatorilor, JO C 175, 28.7.2009, p. 57.

(54)  A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European: „O mai bună protejare a drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă”, JO C 18, 19.1.2011, p. 105.

(55)  JO C 18, 19.1.2011, p. 105, ibid.

(56)  JO C 18, 19.1.2011, p. 105, ibid.

(57)  JO C 18, 19.1.2011, p. 105, op.cit.

(58)  JO C 347, 18.12.2010, p. 8, op. cit., precum și Avizul CESE privind dimensiunea externă a Strategiei de la Lisabona reînnoite, JO C 128, 18.5.2010, p. 41.

(59)  A se vedea Avizul CESE privind serviciile și sectoarele europene de producție: procesele de interacțiune și efectele asupra ocupării forței de muncă, concurenței și productivității, JO C 318, 23.12.2006, p. 26.

(60)  A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea din partea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – O Agendă digitală pentru Europa, JO C 54, 19.2.2011, p. 58.

(61)  A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Deplasarea frontierelor TIC – o strategie pentru cercetare în domeniul tehnologiilor viitoare și emergente în Europa”, JO C 255, 22.9.2010, p. 54.

(62)  A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor: Gândiți mai întâi la scară mică - Un „Small Business Act” pentru Europa, JO C 182 of 4.8.2009, p. 30.

(63)  A se vedea recenta Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și către Comitetul Economic și Social European - Punerea în aplicare a programului comunitar pentru o rată mai bună de creștere economică și de ocupare a forței de muncă și pentru o competitivitate sporită a întreprinderilor din UE: Progresele înregistrate în 2006 și etapele ulterioare de parcurs în vederea unei propuneri privind baza de impozitare consolidată comună pentru corporații (CCCTB) [COM(2007) 223 final, 2.5.2007].

(64)  JO C 120, 16.8.2008, p. 51, op.cit.

(65)  A se vedea Avizul CESE privind propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce privește durata obligației de respectare a cotei standard minime, JO C 51, 17.2.2011, p. 67.

(66)  A se vedea Avizul CESE privind propunerea de regulament al Consiliului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată, JO C 347, 18.12.2010, p. 73.

(67)  JO C 48,15.2.2011, p. 57.

(68)  A se vedea Avizul CESE privind structurile de finanțare pentru IMM-uri în contextul financiar actual, JO C 48, 15.2.2011, p. 33.

(69)  A se vedea Avizul CESE privind modalitățile de sprijinire a IMM-urilor în vederea adaptării la mutațiile de pe piețele globale, JO C 255, 22.9.2010, p. 24.

(70)  A se vedea Avizul CESE privind sărăcia energetică în contextul liberalizării și al crizei economice, JO C 44, 11.2.2011, p. 53.

(71)  A se vedea Avizul CESE privind Strategia energetică pentru perioada 2011-2020, JO C 54, 19.2.2011, p. 1.

(72)  A se vedea Avizul CESE privind impactul dezvoltării continue a piețelor energetice asupra lanțurilor de valori economice industriale în Europa, JO C 77, 31.3.2009, p. 88.

(73)  JO C 77, 31.3.2009, p. 88, ibid.

(74)  A se vedea Avizul CESE privind competitivitatea industriei europene a sticlei și ceramicii, cu referire specială la pachetul UE privind clima și energia, JO C 317, 23.12.2009, p. 7.

(75)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Ce servicii de interes general sunt necesare pentru combaterea crizei?”JO C 48, 15.2.2011, p. 77.

(76)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Serviciile de interes economic general: cum ar trebui împărțite competențele între UE și statele membre?”, JO C 128, 18.5.2010, p. 65.

(77)  JO C 77, 31.03.2009, p. 88, op.cit.

(78)  A se vedea Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind o primă evaluare a Planurilor naționale de acțiune pentru eficiență energetică solicitate prin Directiva 2006/32/CE privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice – Progresând împreună spre eficiența energetică, JO C 77, 31.3.2009, p. 54.

(79)  JO C 54, 19.2.2011, p. 1, op. cit.

(80)  A se vedea Avizul CESE privind politica europeană a transporturilor în cadrul Strategiei de la Lisabona după 2010 și al Strategiei de dezvoltare durabilă, JO C 354, 28.12.2010, p. 23.

(81)  JO C 354, 28.12.2010, p. 23, ibid.

(82)  JO C 354, 28.12.2010, p. 23, ibid.

(83)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Calea spre utilizarea pe scară mai largă a vehiculelor electrice”, JO C 44, 11.2.2011, p. 47.

---