19.1.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 18/69

1.1

Comunicarea Comisiei este conformă cu politica actuală, dorind însă să depășească acest stadiu și urmărind de asemenea lansarea unui proces de reflecție în legătură cu îmbunătățirea legăturilor intercontinentale care pot fi realizate folosind experiența acumulată în UE, adaptate însă la condițiile din Africa.

1.2

Comitetul este în favoarea întăririi cooperării dintre UE și Africa, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe un parteneriat în cadrul căruia părțile să aibă drepturi și obligații egale, și nu pe o relație donator-beneficiar, ca în trecut.

1.3

Comitetul subliniază faptul că existența infrastructurii și a sistemelor de transport reprezintă condiția realizării unei integrări socioeconomice regionale prin care va crește numărul locurilor de muncă și se va lărgi accesul la asistență medicală și formare, contribuind astfel în mare măsură la combaterea sărăciei.

1.4

Comitetul regretă că în comunicare nu se acordă suficientă atenție integrării diferitelor domenii de acțiune ale Comisiei, mai ales cele care cad sub incidența Direcției Generale Dezvoltare și a Direcției Generale Comerț, acestea făcând să transpară coerența politicii UE față de Africa.

1.5

Comitetul salută faptul că, în cadrul Conferinței privind rețelele transeuropene de transport TEN-T days 2009, desfășurată în zilele de 21 și 22 octombrie 2009 la Napoli, s-a hotărât că UE va elabora un plan de acțiune împreună cu partenerii săi africani.

1.6

Acest plan de acțiune va fi elaborat înainte de desfășurarea următorului Forum informal privind transporturile din cadrul parteneriatului UE-Africa și va fi publicat după desfășurarea acestuia, adică în toamna anului 2010. Comitetul este de acord cu metoda de monitorizare a evoluției implementării planului, de exemplu prin înființarea unui comitet comun.

1.7

CESE recomandă ca programul de acțiune să menționeze în mod explicit că se va acorda prioritate combaterii corupției și pirateriei în Africa.

1.8

În ceea ce privește în special planificarea, finanțarea rețelei infrastructurii de transport și planul global de acțiune, ar trebui, în opinia Comitetului, să se analizeze măsura în care pot juca un rol partenerii socio-economici interesați în aplicarea Acordului de la Cotonou.

1.9

Comitetul ar aprecia dacă propunerile cuprinse în planul de acțiune ar fi evaluate de Consiliul economic, social și cultural al Uniunii Africane și dacă ar fi adoptat un aviz în acest sens.

1.10

Comitetul atrage atenția asupra necesității ca atribuirea fondurilor UE să fie condiționată de posibilitatea ca angajații locali înregistrați oficial din Uniunea Africană să beneficieze de pe urma acestei implementări.

1.11

În cadrul planurilor și programelor din domeniul TEN-T, Comitetul consideră că este important ca principiul interoperabilității să stea la baza exploatării avantajelor naturale ale fiecărui mod de transport, luând în considerare totodată abordarea comodală pentru care a optat UE.

1.12

În plus, Comitetul consideră că, în cadrul punerii în aplicare a cooperării, trebuie acordată atenție educației, condițiilor de muncă, aspectelor sociale, de siguranță, ecologice și celor privind dezvoltarea durabilă.

1.13

Realizarea și extinderea infrastructurii rutiere ar trebui să împiedice într-un mod dinamic procesul de urbanizare, prin utilizarea unui sistem de transport public care să funcționeze bine.

1.14

O altă condiție importantă este ca trasabilitatea și controlul utilizării fondurilor să fie bine stabilite și puse în aplicare în mod intensiv.

1.15

Comitetul consideră că UE trebuie să fie conștientă de continuarea de către China a liniei sale politice și a diverselor obiective urmărite în Africa deja de decenii și este de părere că trebuie urmărită o colaborare tripartită între UE, China și Africa. În cadrul acestei colaborări, ar trebui impusă condiția ca forța de muncă africană să beneficieze de orice formă de activitate lucrativă sau de cheltuială.

2.1

La 24 iunie 2009, Comisia Europeană a publicat comunicarea COM(2009) 301 final, care stabilește parteneriatul dintre Uniunea Europeană și Africa, în sectorul transporturilor.

2.2

În această comunicare, se subliniază că transporturile și infrastructura de transport sunt esențiale pentru integrarea socioeconomică și reprezintă o condiție pentru circulația persoanelor și mărfurilor.

2.3

În acest sens, trebuie ținut seama de gradul de urbanizare din ce în ce mai intensiv al Africii, unde 40 % din populație locuiește în prezent în zone urbanizate. Dacă nu se iau măsuri, acest procentaj urmează să se dubleze până în 2030.

2.4

Cadrul de referință al cooperării dintre UE și Africa în domeniul transporturilor îl reprezintă parteneriatul pentru infrastructuri, încheiat în 2006. Scopul acestuia era mai ales să se îmbunătățească legăturile dintre rețelele de infrastructuri africane și, în acest fel, să se contribuie la integrarea regională și, prin aceasta, la dezvoltarea populației africane.

2.5

Finanțarea proiectelor de infrastructură în transporturi se desfășoară în primul rând prin Fondul european de dezvoltare, a cărui contribuție reprezintă 30 % din totalul creditelor.

2.6

Comisia menționează în comunicarea sa că între UE și Africa nu există doar o cooperare în legătură cu infrastructura fizică, ci și referitoare la aspectele legislative și administrative. În acest mod, îmbunătățirea infrastructurii va permite nu doar favorizarea creșterii economice și a comerțului, ci și crearea de locuri de muncă și combaterea sărăciei.

2.7

Acesta este unul din motivele pentru care Consiliul a adoptat, la 18 mai 2009, o serie de concluzii care pledează pentru sprijinirea construcției infrastructurii regionale și pentru realizarea unei infrastructuri care lipsește în Africa Subsahariană.

2.8

Comunicarea de față se înscrie în schema de punere în aplicare a parteneriatului strategic privind infrastructura, încheiat în 2007 între Uniunea Europeană și Uniunea Africană.

2.9

Rezultatul concret al acestei comunicări ar trebui să fie lansarea unor consultări între reprezentanții UE și ai Uniunii Africane, în vederea elaborării unui plan cuprinzând acțiuni prioritare și posibilitățile de finanțare respective. Acest acord ar trebui să fie inclus într-o declarație comună a celor două părți.

3.2.1

În ce privește planificarea și finanțarea rețelelor infrastructurale de transport, Comitetul consideră că va trebui analizat dacă actorii neguvernamentali vor putea să joace un rol alături de autoritățile publice. Pe de o parte, este necesară participarea statului și a cetățenilor, implicarea întreprinderilor și a marilor fonduri europene fiind, pe de altă parte, indispensabilă.

3.2.2

În ultimii ani, asociațiile de agricultori, sindicatele, organizațiile consumatorilor etc. au îndeplinit o funcție din ce în ce mai importantă, mai ales datorită succesului acordurilor de la Lomé și Cotonou. Comitetul dorește să insiste că este necesar să se continue pe această cale.

3.3.1

În comunicare, problema corupției și pirateriei nu este abordată din păcate decât marginal, în timp ce aceasta poate fi întâlnită în Africa la toate nivelurile, împiedicând dezvoltarea economică și constituind totodată un obstacol pentru continuarea integrării regionale.

3.3.2

Orice propunere și măsură referitoare la cooperarea cu Uniunea Africană trebuie, în opinia Comitetului, să cuprindă elemente de combatere a corupției și pirateriei.

3.3.3

De altfel, combaterea corupției și a pirateriei este un obiectiv al Uniunii Africane, fiind menționată și în Acordul de la Cotonou.

3.3.4

În ceea ce privește UE, aceasta ar trebui să aplice regula conform căreia fondurile europene vor putea fi acordate doar dacă trasabilitatea acestora este garantată, dacă poate fi controlat modul în care sunt cheltuite și dacă acest lucru se întâmplă în mod efectiv.

3.3.5

În sectoarele transportului și infrastructurii, corupția se manifestă mai ales în transporturile terestre, în special în transportul rutier, în timp ce pirateria privește navigația maritimă.

3.3.6

Comitetul consideră că navele care navighează în largul coastei Somaliei sau în Golful Aden ar trebui să respecte „Cele mai bune practici de management pentru descurajarea pirateriei” (ONU) și să își înregistreze ruta pe site-ul internet al EU-NAVFOR și MSC (HOA). Aceste bune practici includ și măsuri de autoapărare a navelor.

4.1

Se impune constatarea că toate cele 53 de state africane au probleme cu transporturile și cu infrastructura. În 2006, a fost adoptat Programul pentru dezvoltarea infrastructurilor în Africa (Programme for Infrastructure Development in Africa – PIDA), care vizează o mai bună coordonare a planificării și realizării infrastructurii.

4.2

Programul PIDA cuprinde o serie de măsuri de formare, de exemplu în domeniul controlului traficului aerian, formarea consultanților în domeniul securității sau în domeniul mediului și al siguranței rutiere.

4.3

Pasul următor ar trebui să fie coordonarea proceselor de planificare, al UE și al Africii, indispensabilă pentru crearea unei rețele de transport euroafricane. Ar trebui stabilite mai ales nodurile de comunicație, în special porturile și aeroporturile.

4.4

Existența unor mijloace financiare reduse impune ca puținele resurse să fie alocate celor mai utile proiecte concrete: din perspectiva transportului, aceasta înseamnă o abordare comodală, utilizând avantajele specifice ale fiecărui mod de transport luat în considerare și trăsăturile specifice fiecărei țări.

4.5

În acest context, Comitetul dorește și ca în planul de acțiune să se menționeze în mod explicit necesitatea combaterii corupției.

4.6

În transportul feroviar va trebui redactată o listă a legăturilor feroviare prioritare. Într-adevăr, rețeaua feroviară are o importanță esențială pentru conectarea țărilor fără ieșire la mare. În prezent, 15 țări africane nu dispun de rețea feroviară.

4.7

Africa reprezintă în prezent doar 4 % din traficul aerian mondial. Securitatea și calitatea avioanelor și serviciilor rămân din păcate cu mult în urma nevoilor de mobilitate. Siguranța, securitatea și reducerea emisiilor de substanțe poluante sunt prioritare.

4.8

Transportul maritim reprezintă 92 % din comerțul internațional al Africii. Întărirea cooperării dintre Uniunea Europeană și Uniunea Africană ar trebui să determine realizarea unor centre logistice și o mai bună funcționare a porturilor în următoarele domenii:

4.9

O mare parte a schimburilor comerciale continentale se face prin transportul rutier, deși infrastructura, care diferă semnificativ de la țară la țară, este total insuficientă. Africa dispune de mai puțin de șapte km de drumuri la o suprafață de 100 de km2, pentru a nu mai vorbi de timpii lungi de așteptare pentru formalitățile vamale de intrare și ieșire sau de corupția atotputernică.

4.10

La începutul anului 2009, Comisia Europeană a pus la dispoziția Fondului european de dezvoltare (FED) suma de 3 miliarde de euro pentru dezvoltarea axelor transafricane de transport care vor fi conectate cu rețelele transeuropene de transport.

4.11

Comitetul dorește să scoată în evidență faptul că alocarea sumelor din fondurile europene pentru infrastructură trebuie condiționată de cerința ca doar lucrătorii salariați locali și înregistrați în mod oficial ai Uniunii Africane să fie angajați, astfel încât populația locală să aibă beneficii de pe urma formării și bunăstării ce rezultă de pe urma proiectelor.

4.12

Practica ne arată că transportul rutier internațional nu este posibil peste tot în Africa, iar atunci când este posibil, întâlnește piedici precum răscumpărarea sau corupția, pe traseu sau la trecerile de frontieră. În ciuda acestor fapte, în multe cazuri nu există alternativă la transportul rutier.

4.13

Comitetul consideră că o abordare realistă din partea Uniunii Africane este de a lua exemplul Uniunii Europene în ce privește rețelele TEN-T, abordare în cadrul căreia este important ca interoperabilitatea să devină un obiectiv atunci când se elaborează planuri și programe.

4.14

Nu doar aspectele financiare sunt importante. Atunci când au fost realizate marile proiecte transeuropene de infrastructură, Uniunea Europeană a stabilit coordonatorii care trebuiau să ajute statele membre nu doar în a găsi finanțări, ci și soluții la problemele ridicate de proiectele de mare amploare. Comitetul consideră că desemnarea coordonatorilor de proiecte pentru verigile lipsă ale celor opt proiecte transafricane deja selecționate reprezintă o bună alegere.

4.15

CESE subliniază că, înainte de lansarea investițiilor în proiectele de infrastructură din Africa, este necesară obținerea garanțiilor legate de problemele de siguranță și securitate. În ce privește combaterea pirateriei pe mare, pot fi utilizate programe de îndrumare elaborate de Organizația Maritimă Internațională (OMI).

4.16

Ar trebui să se acorde de asemenea o atenție specială măsurilor de îmbunătățire a siguranței rutiere. Conform comunicării Comisiei (punctul 3.2.4, prima frază a celui de-al doilea alineat), aproximativ un milion de persoane mor în fiecare an în accidente de circulație, 65 % dintre acestea fiind pietoni.