„Schimbările climatice au deja consecinţe negative, care ar putea fi ireversibile, în multe părţi ale lumii. Aceste probleme nu pot decât să se agraveze în anii următori, în cazul în care gazele cu efect de seră continuă să se acumuleze în atmosferă în ritmul actual. Analizele ştiinţifice întreprinse de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) şi de alte surse de încredere arată foarte clar că, dacă se doreşte ca nivelul de creştere a temperaturii să rămână în limite de siguranţă, ţările dezvoltate vor trebui să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu peste 80 % până în 2050. Pentru ca lumea să purceadă în mod realist pe calea realizării unor asemenea reduceri, este nevoie de o reducere cu 25-40 % până în 2020 şi de eforturi semnificative din partea ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare.

Conferinţa care va avea loc în curând la Copenhaga este esenţială. Un rezultat pozitiv ar putea călăuzi lumea către reducerea emisiilor în anii următori şi către stabilizarea creşterilor de temperatură la un nivel care poate fi gestionat. Un eşec ar putea avea drept consecinţă înscrierea pe un drum tot mai periculos către accelerarea creşterii temperaturilor, precum şi dezastrele umane şi ecologice generate de aceasta.

1.   În acest moment critic, Comitetul Economic şi Social European face apel la guverne, conducători şi negociatori să-şi intensifice eforturile pentru atingerea unui acord universal şi obligatoriu, care să unească toate ţările şi popoarele într-un efort comun de reducere a nivelului emisiilor în anii care vin şi de conservare a mediului planetei care este căminul nostru şi al generaţiilor viitoare.

2.   Uniunea Europeană s-a oferit să se angajeze la o reducere de 30 % până în 2020, dacă celelalte ţări vor face eforturi comparabile. Europa a solicitat în repetate rânduri un nivel comparabil de angajare din partea altor ţări dezvoltate, precum şi eforturi semnificative din partea economiilor emergente, care ajung din urmă cu repeziciune sau chiar depăşesc lumea dezvoltată în calitate de cei mai mari emiţători de gaze cu efect de seră. Insistăm asupra necesităţii menţinerii ferme a acestei poziţii.

3.   Suntem profund îngrijoraţi de eşecul negocierilor de până acum, care nu au dus la hotărârile cruciale de care este nevoie. Indiferent cum se vor desfăşura fazele finale ale negocierilor, îndemnăm Uniunea Europeană să nu se lase tentată să folosească un eventual eşec de a obţine sprijin suficient din partea celorlalte părţi drept scuză pentru diminuarea propriilor ambiţii sau pentru reducerea propriilor angajamente până la nivelul, mai scăzut, al numitorului comun rezultat din negocierile de la Copenhaga. Aceasta ar avea consecinţe negative atât pentru Europa, cât şi pentru lumea întreagă. Chiar dacă nu există deocamdată un consens absolut asupra nivelului ambiţiilor europene la Copenhaga, facem apel la Uniune să-şi menţină nivelul de angajare şi să încerce să constituie o coaliţie puternică alături de alte naţiuni dezvoltate şi în curs de dezvoltare care sunt gata să se angajeze la un nivel comparabil şi să ia măsurile necesare pentru realizarea acestor obiective.

4.   Ar trebui să continuăm să impulsionăm transformările industriale şi sociale necesare pentru realizarea obiectivului de 30 % până în 2020, acestea reprezentând componenta centrală a tranziţiei economiei europene către un nou model durabil, eficient din punct de vedere ecologic şi cu emisii scăzute de CO2. Avem nevoie de un efort fără precedent în materie de cercetare şi dezvoltare în sectorul energetic, pentru a putea oferi alternative credibile cetăţenilor, întreprinderilor şi autorităţilor publice. La nivelul acţiunii politice, criza ecologică nu mai poate fi disociată de criza socială. Acest fapt ar trebui să conducă la conceperea unui nou model de producţie şi consum. Ar trebui să vedem această transformare nu ca pe o povară, ci ca pe o provocare de a crea un nou val de inovare tehnologică şi socială, care va constitui cea mai bună garanţie pentru locuri de muncă durabile, pentru un avantaj concurenţial şi pentru o viitoare bunăstare socială. Insistăm ca acest obiectiv să stea în centrul noii strategii a Uniunii Europene pentru perioada de până în 2020, care ar trebui să integreze obiectivele principale ale strategiilor existente pentru dezvoltare durabilă, creştere economică durabilă şi climă şi energie.

5.   Evoluţia schimbărilor climatice creează o situaţie critică pentru alte ţări în curs de dezvoltare şi, mai ales, pentru ţările cel mai slab dezvoltate. Deşi acestea au contribuit cel mai puţin la producerea schimbărilor climatice, ţările în curs de dezvoltare cele mai sărace suferă adesea consecinţele cele mai grave. Pentru a obţine un succes la Copenhaga, lumea dezvoltată trebuie să facă promisiuni ferme privind noi şi substanţiale surse suplimentare de finanţare pentru asistarea ţărilor în curs de dezvoltare în privinţa problemelor majore de adaptare cu care se confruntă şi pentru sprijinirea acestora să ia ele însele măsuri de atenuare a efectelor în timp util.

Comisia Europeană a elaborat recent propuneri relevante cu privire la nivelul de sprijin pe care Europa ar trebui să-l ofere acestui parteneriat şi la modul în care acesta ar trebui administrat. Comitetul îndeamnă Uniunea să avanseze rapid la stadiul în care aceste propuneri pot fi depuse ca ofertă fermă în cadrul negocierilor şi pot fi utilizate ca pârghie pentru a stimula oferte comparabile din partea altor ţări dezvoltate.

6.   Schimbările climatice afectează întreaga societate civilă. Mediul de afaceri, sindicatele, alte organizaţii ale societăţii civile vor trebui să se implice în toate eforturile, atât de atenuare a schimbărilor climatice, cât şi de adaptare la acestea. În calitatea noastră de reprezentanţi ai societăţii civile organizate, ştim că, în întreaga Europă, dimensiunile acestei provocări intră tot mai mult în conştiinţa oamenilor şi că există o disponibilitate în creştere de a face faţă tuturor schimbărilor care vor trebui să aibă loc în modelele noastre de producţie şi consum şi în modul nostru de viaţă. Le cerem liderilor şi negociatorilor să fie fermi şi să ne conducă pe acest drum. Nu trebuie să existe cale de întoarcere.”