52009DC0560

[pic] | COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE |

Bruxelles, 19.10.2009

COM(2009)560 final

AL CINCILEA RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU ȘI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN

privind menținerea obligației vizei de către anumite țări terțe, încălcând principiul reciprocității în conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului în ceea ce privește mecanismul de reciprocitate

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Rezultate obținute de la cel de-al patrulea raport al Comisiei privind reciprocitatea 3

2.1. Situația actuală privind deplina reciprocitate 4

2.1.1. Japonia 4

2.1.2. Panama 4

2.1.3. Singapore 4

2.2. Noi progrese înregistrate în materie de reciprocitate de la raportul din 23 iulie 2008 5

2.2.1. Australia 5

2.2.2. Statele Unite ale Americii (SUA) 6

2.3. Absența progreselor în materie de reciprocitate de la raportul din 23 iulie 2008 11

2.3.1. Brazilia 11

2.3.2. Brunei Darussalam 12

2.3.3. Canada 12

3. Concluzie 13

INTRODUCERE

Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre (anexa I la regulament, „lista negativă”) și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (anexa II la regulament, „lista pozitivă”)[1], astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului din 2 iunie 2005[2], constituie instrumentul de bază pentru politica noastră comună privind vizele, oferind un mecanism de reciprocitate pentru situațiile în care o țară terță de pe lista pozitivă menține sau introduce obligativitatea vizelor pentru cetățenii unuia sau mai multor state membre. Primul[3], al doilea[4] și al treilea raport[5] ofereau o descriere a mecanismului de reciprocitate și a situației de nereciprocitate în perioadele respective, la care se referea fiecare raport.

Notificările primite de la statele membre în cadrul noului mecanism de reciprocitate au arătat că, până în iunie 2005, fuseseră notificate 13 țări, cu 75 de cazuri în total (a se vedea anexa 1B din primul raport privind reciprocitatea în materie de vize[6]). După aderarea lor la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, Bulgaria și România au notificat șapte țări terțe cu care exista o situație de nereprocitate.

Al patrulea raport privind reciprocitate în materie de vize[7] din iulie 2008 a arătat că situația de nereprocitate mai exista cu opt țări de pe lista pozitivă. Raportul a fost prezentat la Consiliul JAI din 24 iulie 2008 și a fost primit pozitiv de statele membre. În general, statele membre au fost optimiste în ceea ce privește realizarea reciprocității în materie de vize.

Prezentul raport privind reciprocitatea (al cincilea) face bilanțul eforturilor Comisiei din iulie 2008 și până în prezent. După cum se descrie în detaliu mai jos, deplina reciprocitate în materie de vize a fost realizată cu încă trei țări terțe, însă cinci țări terțe de pe lista pozitivă continuă să ceară viză pentru resortisanții unuia sau mai multor state membre.

REZULTATE OBțINUTE DE LA CEL DE-AL PATRULEA RAPORT AL COMISIEI PRIVIND RECIPROCITATEA

După prezentarea celui de-al patrulea raport la Consiliul din 24 iulie 2008, Comisia și-a reluat activ eforturile în acest sens.

Situația actuală privind deplina reciprocitate

Japonia

Notificare: România

La 23 iunie 2009, prin nota verbală nr. 59/2009, Japonia a informat România că, de la 1 septembrie 2009 până la 31 decembrie 2011, resortisanții din România vor fi exonerați de obligativitatea vizelor. Această exonerare temporară de obligativitatea vizelor se va produce numai cu condiția ca România să trimită, de la 1 septembrie 2009, un atașat din cadrul Ministerului Administrației și Internelor la Ambasada României în Japonia și ca România să inițieze o campanie de informare în mass-media pentru a sensibiliza resortisanții români cu privire la șederea ilegală în străinătate sau posibilitatea de a fi victima traficului cu persoane.

România a organizat o campanie de informare în mass-media pentru a-și informa cetățenii în ce condiții pot călători fără viză în Japonia. În plus, la 18 august 2009, România a trimis la Tokyo un atașat pentru afaceri interne din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Evaluare

Reciprocitatea deplină în materie de exonerarea de obligativitatea vizelor s-a realizat în prezent față de toate statele membre și țările Schengen asociate. Cu toate acestea, având în vedere că decizia Japoniei este numai temporară, Comisia va monitoriza îndeaproape aplicarea acestei exonerări temporare pentru a se asigura că aceasta va fi transformată într-o exonerare permanentă.

Panama

Notificări: Bulgaria și România

La 19 septembrie 2008, prin nota verbală DGPE/DE/770/08, Panama a informat Comisia că, de la data respectivă, cetățenii bulgari și români nu mai sunt obligați să dețină viză pentru a intra pe teritoriul panamez.

Evaluare

Reciprocitatea deplină în materie de exonerare de obligativitatea vizelor s-a realizat în prezent față de toate statele membre și țările Schengen asociate.

Singapore

Notificări: Bulgaria și Estonia

Singapore a exonerat resortisanții tuturor statelor membre ale UE de obligativitatea vizelor. Cu toate acestea, exonerarea de obligativitatea vizelor a fost limitată la șederile de 30 de zile pentru sosirile pe cale aeriană și de 14 zile pentru sosirile pe cale terestră sau maritimă, această perioadă putând fi prelungită local cu două perioade de 30 de zile, în conformitate cu sistemul general de exonerare de obligativitatea vizelor.

La 23 septembrie 2008, prin nota verbală SEB/024/2008, Singapore a informat Comisia că, începând de la 1 noiembrie 2008, Singapore va acorda resortisanților celor 27 de state membre ale UE un permis de vizită inițial valabil 90 de zile și o viză de ședere valabilă 90 de zile, eliberate la punctul de sosire.

Evaluare

Reciprocitatea deplină în materie de exonerare de obligativitatea vizelor s-a realizat în prezent față de toate statele membre.

Noi progrese înregistrate în materie de reciprocitate de la raportul din 23 iulie 2008

Australia

Situația actuală

Australia a solicitat o autorizație electronică de călătorie (Electronic Travel Authority -ETA) resortisanților din 14 state membre (Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Austria, Portugalia, Finlanda și Suedia), precum și celor din Islanda și Norvegia.

O viză electronică (eVisa - e676) a fost solicitată resortisanților din 11 state membre (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovenia și Slovacia). Resortisanții din toate aceste 11 state membre beneficiază de o așa-numită facilitate de eliberare a vizelor („autogrant facility”) (a se vedea anexa 2 la primul raport privind reciprocitatea în materie de vize pentru explicații suplimentare cu privire la viza electronică și la „facilitatea de eliberare”[8]).

La 27 octombrie 2008, Australia a introdus sistemul „eVisitors”. Toate statele membre și țările Schengen asociate, precum și unele țări mai mici din Europa (Andorra, Liechtenstein, San Marino și Sfântul Scaun – Vatican) sunt primele țări care beneficiază de acest sistem, indiferent de statutul lor anterior (de exemplu, ETA sau eVisa).

Măsuri întreprinse pentru realizarea reciprocității

Australia a prezentat Comisiei rapoarte privind statisticile referitoare la solicitările de viză prin sistemul eVisitors. Rapoartele prezintă în detaliu numărul solicitărilor, al acordărilor, refuzurilor și ratei de acordare a vizelor, defalcate pe cetățenie, precum și procentajul cazurilor de acordare a vizei care au fost prelucrate automat. Un prim raport, care acoperea perioada 27 octombrie 2008 – 31 martie 2009, a fost prezentat Comisiei la 14 aprilie 2009. În perioada respectivă, au fost acordate 159 981 autorizații eVisitors, dintre care 85,02% au fost acordate automat. Procentajul de eliberare automată se situa între 75,89% pentru resortisanții slovaci, și 91,44% pentru resortisanții greci. Au fost refuzați 641 de solicitanți, dintre care 249 erau resortisanți români. În timpul acestei prime perioade, Australia a detectat un anumit număr de probleme privind integritatea, referitoare la solicitanții din două state membre. Australia a contactat statele membre în cauză pentru a rezolva aceste probleme.

La 26 august 2009, Australia a prezentat un al doilea raport, care acoperea perioada 27 octombrie 2008 – 30 iunie 2009. În raport se arată că au fost acordate 223 324 autorizații eVisitors și că procentajul general de eliberare automată s-a ridicat la 86,01%. Procentajul de eliberare automată se situa între 71,05% pentru resortisanții români și 92,42% pentru resortisanții greci. Rata generală de acordare a vizelor (atât eliberare automată, cât și manuală) este de 99,2%. 1 118 solicitanți au fost refuzați, dintre care cei mai mulți erau cetățeni români (498); nu s-au înregistrat refuzuri pentru resortisanții din Grecia, Luxemburg sau Malta.

De asemenea, Australia a mai prezentat două situații suplimentare ale primelor două trimestre din 2009. Prima situație, care acoperea perioada 1 ianuarie – 31 martie 2009, arată că au fost acordate 91 468 de autorizații și că procentajul general de eliberare automată a fost de 89,05%. Procentajul de eliberare automată se situa între 77,78% pentru resortisanții luxemburghezi și 96,05% pentru resortisanții greci. 474 de solicitanți au fost refuzați, dintre care cei mai mulți erau cetățeni români (197); nu s-au înregistrat refuzuri pentru resortisanții din Estonia, Grecia, Luxemburg sau Malta.

A doua situație, care acoperea perioada 1 aprilie – 30 iunie 2009, arată că au fost acordate 63 343 de autorizații și că procentajul general de eliberare automată a fost de 88,50%. Procentajul de eliberare automată se situa între 70,54% pentru resortisanții slovaci și 95,06% pentru resortisanții greci. 477 de solicitanți au fost refuzați, dintre care cei mai mulți erau cetățeni români (249); nu s-au înregistrat refuzuri pentru resortisanții din Finlanda, Grecia, Luxemburg, Malta sau Slovenia.

În cel de al patrulea raport, Comisia a anunțat că va pregăti o evaluare care să arate dacă sistemul eVisitors este sau nu echivalent cu procesul de solicitare a vizei Schengen, astfel cum este definit în Instrucțiunile consulare comune. Această evaluare este în curs de desfășurare și va fi prezentată în cadrul unui document separat înainte de sfârșitul anului 2009.

Evaluare

Introducerea sistemului eVisitors a dus la egalitatea de tratament în ceea ce privește cetățenii tuturor statelor membre și ai țărilor Schengen asociate. Cu toate acestea, cele două rapoarte și cele două situații trimestriale arată că, deși procentajul de eliberare automată este foarte ridicat, un număr semnificativ de solicitări este încă prelucrat manual. Prin urmare, Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a sistemului eVisitors. Comisia va putea stabili dacă s-a realizat deplina reciprocitate în materie de vize numai după încheierea evaluării sistemului eVisitors.

Statele Unite ale Americii (SUA)

Situația actuală

Se menține obligativitatea vizelor pentru resortisanții din Bulgaria, Cipru, Grecia, Polonia și România.

La 17 noiembrie 2008, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria și Slovacia au aderat la programul de eliminare a obligativității vizelor (Visa Waiver Program - VWP). La 30 decembrie 2008, a aderat și Malta la programul VWP.

Măsuri întreprinse pentru realizarea reciprocității

Comisia a continuat să pună problema nereciprocității în dialogul cu autoritățile SUA la nivel tehnic și politic, în special în cadrul reuniunilor Troicii ministeriale UE-SUA privind Justiția și Afacerile Interne din 12 decembrie 2008 și 28 aprilie 2009, al reuniunilor Grupului operativ UE-SUA din 8 decembrie 2008 și 18 februarie 2009 și al reuniunilor informale la nivel înalt UE-SUA privind Justiția și Afacerile Interne din iulie 2008 și, respectiv, februarie și iulie 2009.

În cadrul „dublei abordări”, astfel cum a fost convenită de Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper) la 12 martie 2008, Comisia a continuat discuțiile cu SUA privind linia comunitară. Comisia vizează un acord sub forma unui schimb de scrisori care să înregistreze îndeplinirea acelor cerințe juridice ale SUA care intră în competența Comunității pentru participarea (în continuare) la VWP. Proiecte ale acestor schimburi de scrisori au fost trimise reciproc și discutate cu SUA din decembrie 2008, pozițiile fiind convergente. Cu toate acestea, SUA își reiterează dorința de a avea rezultate concrete în urma schimbului de scrisori și, prin urmare, dorește ca în schimbul de scrisori să se reflecte perspectiva unui proiect-pilot de schimb de informații.

După cum se menționează în cel de al patrulea raport privind reciprocitatea în materie de vize, ca parte a liniei comunitare s-a efectuat o evaluare preliminară (pe baza Interim Final Rule pentru a stabili dacă Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor ( Electronic System for Travel Authorization- ESTA) este echivalent sau nu cu procesul de solicitare a vizei Schengen, astfel cum este definit în Instrucțiunile consulare comune, precum și o analiză a implicațiilor ESTA pentru protecția datelor cu caracter personal[9]. Concluziile preliminare sunt următoarele:

- în stadiul actual, ESTA nu poate fi considerat echivalent cu procesul de solicitare a vizei Schengen, astfel cum este definit în Instrucțiunile consulare comune;

- ESTA pune mai multe probleme privind datele cu caracter personal și sunt necesare mai multe clarificări privind aspecte esențiale, pe care se speră că le va clarifica Final Rule privind ESTA. Numai în acel moment se va putea face o evaluare completă a ESTA în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal;

- au înregistrat progrese în ceea ce privește călătoria în SUA în cadrul VWP a persoanelor diagnosticate cu HIV pozitiv, însă trebuie adoptate unele măsuri pendinte pentru a pune capăt discriminării călătorilor cu HIV pozitiv în SUA, în cadrul VWP.

Odată cu publicarea Final Rule privind ESTA în Registrul federal al SUA, Comisia va prezenta o evaluare finală ținând seama de toate modificările posibile. Administrația SUA a transmis informația că respectiva Final Rule va fi pronunțată în lunile viitoare.

Cu privire la ESTA, a fost acordată o atenție specială Legii de promovare a călătoriilor (Travel Promotion Act – TPA) din 2009. TPA ar institui o corporație non-profit care să comunice mai eficient călătorilor internaționali politicile SUA privind intrarea și să promoveze călătoriile turistice, de afaceri și ale studenților în SUA. Mai mult, Legea privind imigrația și cetățenia (Immigration and Nationality Act - INA) ar urma a fi modificată pentru a permite Secretarului pentru Securitate Internă să perceapă o taxă pentru utilizarea ESTA. Taxa propusă este de 10 $ pe autorizație de călătorie și o sumă care va permite cel puțin recuperarea costurilor integrale ale întreținerii și administrării ESTA.

S-au exprimat preocupări în legătură cu taxa propusă în scrisorile din 18 iunie 2009 adresate Secretarului de Stat, dna Clinton, Secretarului pentru Securitate Internă, dna Napolitano și Secretarului pentru Comerț, dl Locke și în scrisorile din 25 iunie 2009 adresate Congresului de către ambasadorul Republicii Cehe și al Suediei și de către șeful Delegației Comisiei la Washington, precum și în scrisoarea directorului general responsabil pentru Justiție, Libertate și Securitate, adresată Departamentului pentru Securitate Internă din SUA. în data de 18 iunie 2009. Șeful Delegației Comisiei la Washington a prezentat un comunicat de presă la 25 iunie 2009 și încă unul la 4 septembrie 2009. La 3 septembrie 2009, Comisia a făcut un demers pe lângă Însărcinatul cu afaceri al Misiunii SUA pe lângă UE, cu această ocazie fiind înaintată o notă privind preocupările UE în materie. Taxa este considerată un pas înapoi în contextul eforturilor comune de a facilita mobilitatea transatlantică, iar impunerea unei taxe călătorilor străini în vederea promovării turismului este contraproductivă din perspectiva obiectivului avut în vedere. În răspunsul său din 24 august 2009, Secretarul pentru Securitate Internă, dna Napolitano, a afirmat că introducerea în viitor a taxei ESTA nu ar înlătura diferențele fundamentale dintre ESTA și o viză eliberată în alte scopuri decât imigrarea. De asemenea, dna Secretar de stat Napolitano a precizat că, în lunile viitoare, va fi adoptată o decizie de eliminare a formularului pe suport hârtie I-94W. Mai mult, în cazul călătorilor în cadrul VWP care nu respectă cerința ESTA și care au fost admiși pe teritoriul SUA deoarece îndeplineau în alt mod condițiile de eligibilitate pentru intrare, respectarea ESTA va deveni obligatorie.

La 9 septembrie 2009, Senatul SUA a adoptat TPA propusă. Prin urmare, au fost exprimate din nou preocupări în scrisorile din 23 septembrie 2009 adresate membrilor Camerei Reprezentanților de către ambasadorul Suediei și al Spaniei și de către șeful Delegației Comisiei la Washington. La 7 octombrie 2009, Camera reprezentanților a SUA a aprobat TPA fără modificări, ca parte a altui proiect de lege. Prin urmare, procesul legislativ al SUA este foarte avansat și acum pare probabilă aplicarea în scurt timp a TPA.

Ca urmare a evaluării preliminare și având în vedere că, în conformitate cu Legea americană privind imigrația și cetățenia (Immigration and Nationality Act - INA), persoanele cu HIV pozitiv nu pot călători în temeiul programului VWP al SUA, Vicepreședintele Barrot a pus această problemă Secretarului pentru Securitate Internă, dl Chertoff, în decembrie 2008 și Secretarului pentru Securitate Internă, dna Napolitano, în martie 2009. Având în vedere că soluționarea acestui aspect ține de competența Departamentului American al Sănătății și Serviciilor Sociale (Department of Health and Human Services - DHHS), la 12 mai 2009, Vicepreședintele Barrot, împreună cu comisarul Vassiliou, au trimis o scrisoare dnei Sebelius, Secretarul pentru Sănătate și Servicii Sociale. Comisarul Vassiliou a mai ridicat o dată această problemă pe lângă DHHS în timpul vizitei sale în SUA din luna mai 2009. În răspunsul său din 24 iulie 2009, dna Sebelius a precizat că, la 2 iulie 2009, s-a publicat o notă privind reglementarea propusă pentru eliminarea mențiunii HIV din lista de analize medicale pe care anumiți străini trebuie să le efectueze pentru a fi admiși în SUA. În cazul în care mențiunea respectivă este înlăturată, o persoană infectată cu HIV va putea călători în cadrul VWP. Acest proces este încă în desfășurare.

Una dintre condițiile Legii 9/11 se referă la crearea unui sistem biometric pentru plecările pe cale aeriană, „ prin care să se poată verifica plecarea a cel puțin 97% dintre resortisanții străini care pleacă de pe aeroporturile din SUA .” Secretarul pentru Securitate Internă a trebuit să informeze Congresul până la 30 iunie 2009 privind progresele în acest sens, pentru a menține la autoritatea responsabilă cu exonerarea de obligativitatea vizelor criteriul de 10% pentru rata de refuz al vizelor. Cu toate acestea, până în prezent, Secretarul nu a efectuat o astfel de notificare, ceea ce înseamnă că rata de refuz a vizelor în sensul VWP nu poate depăși 3%. Până acum, SUA a efectuat în 2009 două controale biometrice pilot la plecare, în Atlanta și Denver, însă nu s-a pus în aplicare deocamdată un control biometric sistematic pentru plecări.

În ceea ce privește VWP, SUA a anunțat, de asemenea, noi reguli privind călătoria cu pașapoarte de urgență/temporare. De la 1 iulie 2009, toate pașapoartele de urgență/temporare trebuie să fie pașapoarte electronice (cu cip care conține fotografia și o pagină cu date personale) pentru ca titularul pașaportului să fie eligibil pentru a călători în SUA în cadrul VWP. Cele două motive principale se referă la faptul că, în conformitate cu legile care reglementează VWP, pașapoartele emise după 26 octombrie 2006 trebuie să fie pașapoarte electronice și nicio lege nu prevede o excepție pentru pașapoartele temporare sau de urgență, precum și faptul că unii călători au folosit pașapoarte de urgență pentru călătorii repetate, fără caracter urgent. Funcționarii Biroului Vamal și de Protecție a Frontierelor Statelor Unite (CBP) sunt instruiți să permită efectuarea unor călătorii cu adevărat urgente în cazul în care călătorii sunt eligibili și pe alte criterii.

La 29 iunie 2009, președinția cehă, președinția suedeză care prelua ștafeta și Delegația Comisiei la Washington au întreprins un demers combinat prin trimiterea unei scrisori Secretarului adjunct pentru politici al Departamentului pentru Securitate Internă (DHS), dl. Heyman. SUA a transmis informația conform căreia consulatele și agenții de frontieră primiseră consemnul să facă uz de capacitatea lor de discernământ în cazul călătorilor care se deplasau pentru situații de urgență, iar agenții de frontiere trebuiau preveniți atunci când acești călători nu respectă cerințele.

În ceea ce privește acordurile bilaterale, Grecia a semnat un memorandum de înțelegere la 28 iunie 2009, astfel încât numărul statelor membre care au semnat un astfel de memorandum cu SUA a ajuns la opt. Aceste state membre au semnat, de asemenea, acorduri privind intensificarea cooperării în vederea prevenirii și combaterii cazurilor grave de criminalitate, precum și acorduri privind schimbul de informații referitoare la teroriști cunoscuți și suspectați. Pe lângă Bulgaria, la 3 noiembrie 2008, România a semnat, de asemenea, o declarație cu SUA, care definește cooperarea privind măsurile bilaterale consolidate în materie de securitate, pentru călătoriile internaționale și cerințele programului american VWP.

La 31 decembrie 2008, SUA a trimis o scrisoare statelor membre care făceau deja parte din VWP înainte de extinderea acestuia în 2008, prin care le informa cu privire la respectarea de către VWP a cerințelor Legii 9/11 (9/11 Act) și cu privire la necesitatea unei cooperări suplimentare în legătură cu mai multe cerințe ale Legii 9/11. În scrisoare, aceste state membre sunt invitate să semneze cele două acorduri privind schimbul de date, astfel cum au fost semnate și de alte state membre, după cum se arată mai sus. În plus, se precizează că țările care făceau parte din VWP înainte de 2008 nu au avut nevoie de un memorandum de înțelegere.

Evaluare

De la raportul din 23 iulie 2008, încă șapte state membre au aderat la VWP. În plus, SUA a afirmat că Grecia ar putea să se alăture VWP înainte de sfârșitul anului. Cu toate acestea, resortisanții a patru state membre sunt în continuare neeligibili să călătorească în SUA fără viză. În plus, având în vedere faptul că, până la 30 iunie 2009, nu s-a creat niciun sistem de control biometric pentru plecările pe cale aeriană, criteriul pentru rata de refuz a vizelor a coborât la 3%. Aceasta înseamnă că, pe baza ratei de refuz a vizelor pentru cele cinci state membre care nu participă încă la VWP, numai Grecia ar atinge pragul de 3% de refuzuri ale vizelor. Comisia va continua să pună problema nereciprocității în cadrul contactelor sale cu SUA în vederea realizării situației de deplină reciprocitate cât mai curând posibil.

În ceea ce privește linia comunitară, Comisia speră să ajungă la un acord privind textul schimbului de scrisori până la Troica ministerială UE-SUA privind JAI din octombrie 2009 și va continua discuțiile cu SUA în acest sens.

În ceea ce privește problema persoanelor cu HIV pozitiv care nu pot călători încă în SUA în cadrul VWP, Comisia consideră că s-au înregistrat progrese importante. Comisia va urmări îndeaproape punerea în aplicare a reglementării propuse și va invita administrația SUA să încheie rapid procesul, astfel încât persoanele cu HIV pozitiv să poată călători în cadrul VWP cât mai curând posibil.

În ceea ce privește ESTA, Comisia este foarte îngrijorată la perspectiva introducerii unei taxe pentru utilizarea ESTA și pentru promovarea turismului în SUA. În diferitele demersuri ale UE, aceasta a precizat că introducerea unei taxe pentru cetățenii europeni care călătoresc în SUA și ar fi neconformă cu angajamentul rezumat în repetate rânduri în favoarea contactelor și cooperării transatlantice. Comisia nu și-a definitivat încă evaluarea privind ESTA, pe baza căreia să poată stabili dacă acest sistem este echivalent sau nu cu procesul solicitărilor de viză Schengen. Motivul este acela că Final Rule privind ESTA nu a fost publicată încă în SUA. Nu există nici un dubiu cu privire la faptul că impunerea unei taxe, în mare parte în beneficiul sectorului american de turism, ar constitui un element suplimentar al acestei evaluări și ar fi de natură să consolideze argumentele conform cărora ESTA este similar unei vize.

În fine, ar trebui notat că, potrivit Departamentului pentru Securitate Internă din SUA, ratele de respectare a ESTA sunt puțin peste 90%. Acest lucru implică faptul că, dacă se solicită instantaneu respectarea obligatorie a ESTA fără ca autoritățile SUA să ducă o campanie de informare pe măsură și fără ca agenții de frontieră să facă uz de discernământ, se poate ajunge la o creștere temporară a refuzurilor la intrarea călătorilor în cadrul VWP în SUA.

Absența progreselor în materie de reciprocitate de la raportul din 23 iulie 2008

Brazilia

Situația actuală

Cetățenii din patru state membre, și anume Cipru, Estonia, Letonia, Lituania și Malta, au încă nevoie de viză pentru a intra pe teritoriul Braziliei.

Acordul de exonerare de obligativitatea vizelor dintre Lituania și Brazilia, semnat în 2003, a intrat în vigoare la 13 ianuarie 2009.

Măsuri întreprinse pentru realizarea reciprocității

La 2 iulie 2008, Comisia a deschis formal negocierile cu Brazilia privind un acord de exonerare de obligativitatea vizelor de scurtă ședere. În practică, negocierile au început în lunile noiembrie și decembrie 2008.

La Summitul UE-Brazilia de la Rio, din 22 decembrie 2008, s-a reiterat necesitatea unui acord de exonerare de obligativitatea vizelor de scurtă ședere, care a fost inclusă și în planul comun de acțiune: „asigurarea rapidă a călătoriilor fără viză, cu respectarea deplină a procedurilor parlamentare și a altor proceduri interne ale ambelor părți, pe bază de reciprocitate, prin negocierea și finalizarea în viitorul apropiat a unui (unor) acord(uri) de exonerarea de obligativitatea vizelor de scurtă ședere între CE și Brazilia, pe baza schimbului de propuneri dintre cele două părți”. Acest angajament a fost încă o dată afirmat de Brazilia în cadrul reuniunii Comitetului mixt CE-Brazilia de la 7 iulie 2009.

La 18 februarie, 8 mai și 2 iulie 2009, Comisia a organizat reuniuni cu Brazilia în vederea atingerii unui acord în legătură cu un text de compromis privind un acord de exonerarea de obligativitatea vizelor. Cu toate acestea, nu s-a putut realiza niciun progres semnificativ. În acest sens, la 31 iulie 2009, vicepreședintele Barrot a trimis ministrului brazilian pentru relații externe, dlui Amorim, o scrisoare în care, pe de o parte, reitera necesitatea de a accelera și finaliza negocierile privind acordul de exonerarea de obligativitatea vizelor și, pe de altă parte, reamintea că deja Comunitatea Europeană a demonstrat un mare grad de flexibilitate.

La 26 august 2009, a avut loc o video-conferință între Comisie și Ministerul Relațiilor Externe al Braziliei, în vederea pregătirii pentru următoarea rundă de negocieri. Deși nu s-a putut realiza niciun progres real privind acordul de exonerare de obligativitatea vizelor, atât Comisia, cât și Brazilia și-au clarificat pozițiile privind principalele puncte care trebuie stabilite, și anume domeniul de aplicare al acordului, necesitatea unui comitet mixt și aplicarea teritorială a acordului în ceea ce privește teritoriile din afara Europei care aparțin Franței și Țărilor de Jos.

În perioada 29 septembrie – 1 octombrie 2009, Comisia a desfășurat o nouă rundă de negocieri cu autoritățile braziliene, în Brazilia. În cursul acestor negocieri, părțile au reușit să convină un proiect de text la acordul privind exonerarea de obligativitatea vizelor de scrută ședere în cazul titularilor de pașapoarte obișnuite.

Evaluare

Comisia salută încheierea acestui acord privind exonerarea de obligativitatea vizelor de scurtă ședere în cazul titularilor de pașapoarte obișnuite și speră ca în curând să se convină un acord privind exonerarea de obligativitatea vizelor de scurtă ședere în cazul titularilor de pașapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale. Comisia speră că Brazilia va putea ratifica în cel mai scurt ambele acorduri prin procedurile interne specifice.

Brunei Darussalam

Situația actuală

Toate statele membre beneficiază de exonerare de obligativitatea vizelor pentru șederile de până la 30 de zile. Exonerarea de viză poate fi extinsă la nivel local pentru două perioade de 30 de zile, până la o exonerare de viză pentru șederi de până la 90 de zile. Cu toate acestea, resortisanții americani beneficiază de un drept de ședere preferențial de 90 de zile dacă sunt titularii unui pașaport obișnuit, care poate fi citit automat.

Măsuri întreprinse pentru realizarea reciprocității

Comisia a ținut consultări la nivel tehnic cu Misiunea Brunei Darussalam pe lângă Uniunea Europeană, pentru a discuta posibilitățile unei exonerări de obligativitatea vizelor pentru o perioadă de 90 de zile, comparabilă cu situația cetățenilor americani, realizându-se astfel deplina reciprocitate. În cadrul acestor consultări, Comisia a explicat că toate pașapoartele emise de statele membre pot fi citite automat și, de la 28 iunie 2009, statele membre emit chiar și pașapoarte electronice cu un cip care conține scanarea facială și a două amprente. În continuare, Comisia a explicat că, în relațiile cu Singapore și Malaezia - două țări vecine cu Brunei Darussalam, care aveau politici în materie de vize asemănătoare cu privire la cetățenii UE, s-a realizat reciprocitatea deplină pentru șederi de 90 de zile fără a fi nevoie de viză.

Evaluare

Sunt în desfășurare discuții interne între diferite ministere din Brunei Darussalam privind posibilitățile unei exonerări de obligativitatea vizelor pentru o perioadă de 90 de zile. Comisia va urmări îndeaproape aceste discuții interne din Brunei Darussalam și va continua consultările cu autoritățile din Brunei Darussalam pentru a obține aceeași exonerare preferențială de obligativitatea vizelor pentru o ședere de 90 de zile, ca și cea acordată SUA.

Canada

Situația actuală

Obligativitatea vizelor este menținută pentru resortisanții Bulgariei și României și, de la 14 iulie 2009, a fost reintrodusă și pentru resortisanții din Republica Cehă. Cu privire la reintroducerea obligativității vizelor pentru resortisanții din Republica Cehă, Comisia face referire la raportul său ad-hoc separat, emis la 19 octombrie 2009[10].

Măsuri întreprinse pentru realizarea reciprocității

Problema călătoriei fără viză pentru toți cetățenii UE a fost abordată în mai multe ocazii în contactele cu Canada, în special în cadrul reuniunilor la nivel înalt UE-Canada din 2008 și 2009. Cu aceste ocazii s-a confirmat faptul că UE și Canada vor continua să coopereze în vederea îndeplinirii obiectivului ca toți cetățenii UE să poată călători fără viză în Canada, cât mai curând posibil.

În urma vizitelor tehnice din aprilie 2008 în România și Bulgaria, Canada a comunicat acestor țări, în martie 2009, principalele constatări ale analizelor întreprinse. Ambele state membre au furnizat informații la zi legate de constatările formulate în analiza situației. Canada și-a exprimat preocupările față de ambele state membre, dar și intenția de a continua cooperarea, solicitând celor două state membre să îi comunice informați actualizate cu privire la domeniile în care există preocupări. În plus, Canada va continua să monitorizeze condițiile din Bulgaria și România, precum și progresele înregistrate în vederea îndeplinirii criteriilor cerute de Canada pentru exonerarea de viză.

Evaluare

Comisia va continua să poarte discuții cu Canada în vederea eliminării obligativității vizelor pentru Bulgaria și România.

CONCLUZIE

Comisia consideră că, de la ultimul raport din 23 iulie 2008, noul mecanism de reciprocitate în materie de vize și-a dovedit încă o dată eficacitatea. Din cele opt țări terțe de pe lista pozitivă care solicitau viză cetățenilor unuia sau mai multor state membre la data raportului anterior, numai cinci țări terțe continuă să solicite în prezent viză. S-a realizat deplina reciprocitate în materie de vize cu Japonia, Panama și Singapore.

Mai mult, s-au înregistrat progrese semnificative cu Australia și SUA. În ceea ce privește Australia, introducerea sistemului eVisitors a avut drept rezultat egalitatea de tratament în ceea ce privește cetățenii tuturor statelor membre și ai țărilor Schengen asociate. Comisia va putea stabili dacă s-a realizat deplina reciprocitate în materie de vize numai după încheierea evaluării sistemului eVisitors.

În ceea ce privește SUA, încă șapte state membre au aderat la VWP. Cu toate acestea, situația este departe de a fi satisfăcătoare și Comisia va continua discuțiile cu SUA pentru a asigura includerea mai rapidă în VWP a celor cinci state membre rămase. În privința Sistemului electronic american de autorizare a călătoriilor (ESTA), Comisia își exprimă regretul cu privire la adoptarea legislației prin care se introduce o taxă de utilizare a ESTA, în beneficiul sectorului american de turism. Această taxă impusă străinilor ar fi un regres și o măsură contraproductivă și ar putea duce la concluzia că ESTA este echivalent cu procesul de solicitare a vizei Schengen, cu consecințe potențiale foarte serioase pentru cetățenii SUA care călătoresc în Europa.

În ceea ce privește Brunei Darussalam, Comisia va urmări îndeaproape discuțiile interne din Brunei Darussalam și va continua consultările cu autoritățile din această țară pentru a obține exonerarea de obligativitatea vizelor pentru 90 de zile pentru toate statele membre.

În ceea ce privește Brazilia, Comisia salută convenirea proiectului de text la acordul privind exonerarea de obligativitatea vizelor de scurtă ședere în cazul titularilor de pașapoarte obișnuite și speră ca în curând să se convină un acord privind exonerarea de obligativitatea vizelor de scurtă ședere în cazul titularilor de pașapoarte diplomatice, de serviciu sau oficiale. Comisia speră că Brazilia va putea ratifica în cel mai scurt timp ambele acorduri, prin procedurile interne specifice.

În ceea ce privește Canada, Comisia va continua să poarte discuții cu această țară în vederea înregistrării de progrese pentru privind eliminarea obligativității vizelor pentru Bulgaria și România.

În conformitate cu articolul 1 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 851/2005 al Consiliului, Comisia va prezenta din nou Consiliului și Parlamentului European un raport, cel târziu la 30 iunie 2010.

[1] JO L 81, 21.3.2001, p. 1.

[2] JO L 141, 4.6.2005, p. 3.

[3] COM(2006) 3 final.

[4] COM(2006) 568 final.

[5] COM(2007) 533 final.

[6] COM(2006) 3 final, p. 18.

[7] COM (2008) 486 final/2.

[8] COM(2006) 3 final.

[9] SEC(2008) 2991 final.

[10] COM(2009) 562 final.