18.5.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 128/111

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor „Preţurile la alimente în Europa”

COM(2008) 821 final

(2010/C 128/21)

Raportor: dl József KAPUVÁRI

La 9 decembrie 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – Preţurile la alimente în Europa

COM(2008) 821 final.

Secţiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 2 septembrie 2009.

În cea de-a 457-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 şi 5 noiembrie (şedinţa din 5 noiembrie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 75 de voturi pentru, 5 voturi împotrivă şi 3 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1.   Măsurile de îmbunătăţire a lanţului de aprovizionare cu alimente şi de sporire a eficienţei şi competitivităţii acestuia nu ar trebui să urmărească obţinerea unor preţuri scăzute la alimente. O astfel de abordare ar menţine lanţul de aprovizionare pe un drum greşit, aşa cum este cazul în prezent. Avem nevoie să ne asigurăm că raportul preţ/valoare rămâne la un nivel realist. Anticiparea unor preţuri scăzute în lanţul de producţie limitează în final investiţiile şi capacitatea de inovare a furnizorilor agroalimentari, precum şi opţiunile consumatorilor, iar Comisia trebuie să ia în considerare aceşti factori şi efectele lor secundare pe termen mediu şi lung şi să renunţe la atenţia dedicată exclusiv beneficiilor imediate ale preţurilor scăzute. Ar fi greşit să afirmăm că preţurile reduse la alimente sunt în interesul consumatorului; consumatorii beneficiază, mai degrabă, de pe urma preţurilor realiste, care garantează calitatea, cantitatea şi servirea pe care le aşteaptă. Cu toate acestea, o metodă care are drept scop reducerea amplitudinii volatilităţii preţurilor este una adecvată, asigurând o mai mare fiabilitate şi predictibilitate a lanţului de aprovizionare cu alimente.

1.2.   Uniunea Europeană are interesul să se asigure că, pe termen lung, consumatorii se pot bucura de alimente sigure. Pentru aceasta, este necesar un grad mare de autoaprovizionare. Pe de altă parte, o agricultură durabilă poate fi asigurată doar prin cercetare şi dezvoltare, inovaţie şi dezvoltare tehnologică şi, pentru ca acest lucru să devină realitate, resursele PAC sunt esenţiale. Cu toate acestea, accesul la astfel de resurse trebuie organizat astfel încât să se încurajeze adaptarea la condiţiile de piaţă, fiind în acelaşi timp obligatoriu să se ofere informaţii, să se coopereze şi să se abordeze în detaliu problemele de dezvoltare rurală.

1.3.   Domeniul de acţiune poate fi extins doar dacă are loc o consultare socială cu o bază cât mai largă. Pentru fiecare dintre domeniile în care se va acţiona trebuie efectuate analize de fond, trebuie conceput un plan precis de acţiune şi trebuie definite competenţe şi responsabilităţi clare. Toate acestea sunt esenţiale, având în vedere că orice măsură legată de preţurile la alimente afectează un sistem complex de factori. Alimentele reprezintă principala forţă care menţine societatea unită; au o importanţă strategică şi se bucură de încredere considerabilă din partea consumatorilor. Din această perspectivă, condiţiile de producţie trebuie organizate în aşa fel încât durabilitatea pe termen lung să nu fie în pericol.

1.4.   Este imposibilă restricţionarea investiţiilor în produse agricole de bază, care se fac, de obicei, prin bursă. Cu toate acestea, trebuie găsit un mijloc de atenuare a efectelor factorilor care nu reflectă cererea actuală, întrucât aceştia afectează lanţul de aprovizionare cu alimente agricole. Deşi UE este conştientă de responsabilităţile sale cu privire la distribuţia de produse alimentare către ţările în curs de dezvoltare, nu trebuie uitat că principala sa responsabilitate o reprezintă asigurarea unei întregi game de produse alimentare sigure pentru cetăţenii săi, prin reducerea dependenţei de pieţele mondiale şi prin menţinerea propriei autonomii.

1.5.   CESE susţine iniţiativa instituirii Grupului la nivel înalt (GNI) pentru competitivitatea industriei agroalimentare, instituit prin Decizia Comisiei din 28 aprilie 2008 (2008/359/CE). CESE aşteaptă rezultatele lucrărilor GNI. Obţinerea unui nivel cât mai ridicat de stabilitate a pieţelor agroalimentare ar trebui să constituie unul din cele mai importante obiective ale lucrărilor GNI.

2.   Comunicarea Comisiei

2.1.   Din cauza creşterilor rapide ale preţurilor produselor agricole în a doua jumătate a anului 2007, preţurile alimentelor la vânzarea cu amănuntul au crescut, de asemenea, semnificativ. Comisia a răspuns prin Comunicarea sa privind „Creşterea preţurilor la produsele alimentare – Direcţii de acţiune ale UE pentru gestionarea problemei” [COM(2008) 321 final].

2.2.   Comisia consideră că identificarea şi rezolvarea problemelor legate de reglementare şi de concurenţă în funcţionarea lanţului de aprovizionare cu alimente este cheia îndeplinirii acestui obiectiv. Comunicarea, care conţine cinci capitole, analizează situaţia şi recomandă măsuri în vederea rezolvării problemelor.

2.3.   Conform comunicării, preţurile mai ridicate la produsele agricole de bază au rezultat dintr-o combinaţie de factori structurali şi temporari. Factorii structurali, cum ar fi creşterea populaţiei mondiale, creşterea veniturilor în economiile emergente şi dezvoltarea unor noi pieţe de desfacere, au mărit cererea la nivel mondial.

2.4.   „Din august 2007 şi până în iulie 2008, inflaţia preţurilor la alimente (în afară de alcool şi tutun) a reprezentat aproximativ un punct procentual din inflaţia totală.” Tendinţele preţurilor au fost caracterizate, printre altele, de diferenţe între creşterile de preţuri la produsele alimentare prelucrate şi cele neprelucrate, din cauza efectului de „compoziţie.”

2.5.   Comisia preconizează că inflaţia preţurilor la alimente şi contribuţia preţurilor alimentelor la inflaţia globală va scădea în următorii doi ani.

2.6.   Comisia consideră că restricţiile la exporturile de produse agricole impuse de unele ţări anul trecut au făcut mai mult rău decât bine, deoarece au blocat semnalele pieţei.

2.7.   De la începutul lui 2006, a avut loc o creştere a fluxurilor de investiţii pe aceste pieţe, aşa cum arată numărul total de contracte futures restante deţinute de participanţii de pe piaţă.

2.8.   Comunicarea conţine un tabel care trece în revistă practicile care ar putea stârni îngrijorare în ceea ce priveşte concurenţa, după cum urmează:

—	carteluri;

—	acorduri de cumpărare exclusivă;

—	impunerea preţurilor de vânzare;

—	impunerea mărcii unice;

—	produse de marcă proprie;

—	vânzarea legată;

—	acorduri de furnizare exclusivă;

—	sisteme de certificare.

2.9.   Pe baza analizei sale, Comisia propune o foaie de parcurs pentru a îmbunătăţi funcţionarea lanţului de aprovizionare cu alimente, care cuprinde patru elemente principale.

2.10.   Comisia speră că recomandările Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare, constituit în primăvara anului 2008, vor ajuta lanţul de aprovizionare cu alimente să-şi amelioreze competitivitatea.

2.11.   Pentru a acţiona împotriva potenţialelor practici anticoncurenţiale identificate drept motive de îngrijorare în Capitolul 4, în cadrul Reţelei Europene de Concurenţă, Comisia va continua dialogul cu autorităţile naţionale responsabile cu concurenţa, în vederea garantării unei aplicări coerente şi bine coordonate a normelor privind concurenţa pe întreg teritoriul UE, în beneficiul consumatorilor europeni.

2.12.   În legătură cu revizuirea, la nivel naţional şi/sau la nivelul UE, a reglementărilor care ar putea crea probleme în funcţionarea lanţului de aprovizionare cu alimente, comunicarea menţionează următoarele reglementări şi practici:

—	reglementări care restricţionează accesul pe piaţă al noilor companii;

—	reglementări care restricţionează capacitatea întreprinderilor de a concura în ceea ce priveşte preţurile; acestea trebuie revizuite;

—	practici care denaturează relaţia dintre furnizori şi detailişti; acestea trebuie descurajate.

2.13.   Comisia va examina, împreună cu organismele de reglementare de pe pieţele produselor de bază şi în strânsă legătură cu alte autorităţi de reglementare din afara UE (în special din SUA, unde se află cele mai importante burse), ce măsuri ar putea fi luate pentru a contribui la reducerea volatilităţii preţurilor pe pieţele produselor agricole de bază.

2.14.   Pe baza acestui program de lucru şi a măsurilor aferente, Comisia va examina posibilitatea de a acţiona şi pe viitor şi propune rediscutarea acestei chestiuni de către Consiliul European, în decembrie 2008.

3.   Consideraţii generale

3.1.   Factorii structurali care au cauzat creşterea de preţuri la produsele agricole vor persista pe termen mediu. Cu toate acestea, fluctuaţiile din ultimii doi ani sugerează că piaţa de produse agricole va trebui să accepte preţurile din ce în ce mai volatile. Actuala criză economică a afectat doar în mică măsură creşterea cererii pe pieţele globale şi, drept consecinţă, ne-am putea confrunta în orice moment cu o repetare a proceselor care au debutat la mijlocul anului 2007, lucru care face pieţele agricole şi mai puţin previzibile. În plus, adaptarea la cererea cauzată de manipularea speculativă a preţurilor – care nu reflectă cererea reală – este imposibilă, deoarece acest lucru necesită un grad de flexibilitate incompatibil cu caracteristicile şi potenţialul producţiei agricole.

3.2.   Uniunea Europeană este conştientă că fluctuaţiile preţurilor din agricultură afectează nu numai întregul sector agricol, ci şi – prin preţurile la alimente – toţi consumatorii. Fluctuaţiile abrupte şi majore duc la necesitatea regândirii poziţiei sectorului agricol al UE. Grupul la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare reprezintă cadrul adecvat pentru acest lucru. În acest context, trebuie clarificate: (1) viitorul agricol al UE; (2) viitoarea poziţie a agriculturii în cadrul politicilor UE; de asemenea, trebuie avute în vedere: (3) modul de abordare al consecinţelor deschiderii de pieţelor; şi (4) modul de corectare a dezechilibrelor în relaţiile din cadrul lanţului de aprovizionare cu alimente.

3.3.   Deşi nu s-a înregistrat niciun progres în dezvoltarea specializării teritoriale în cadrul UE de la lansarea PAC, există semne clare ale existenţei acestui fenomen pe pieţele internaţionale. Datorită deschiderii progresive a pieţelor UE pentru bunuri din ţări terţe, producătorii agricoli din UE sunt forţaţi să concureze în condiţii de inegalitate. Prin urmare, producătorii europeni pierd teren pe pieţe. Pe termen mediu, această realitate poate ameninţa serios economia rurală din Europa. Având în vedere acest lucru, UE nu poate să continue o politică comercială deschisă decât dacă diferitele forme de sprijin financiar pentru producătorii agricoli rămân în vigoare şi asigură suficiente stimulente pentru menţinerea nivelurilor de producţie.

4.   Observaţii specifice

4.1.   Evoluţiile preţurilor la produsele agricole de bază şi la alimente

4.1.1.   În perioada de după criză, creşterea cererii pentru produsele agricole va depăşi probabil, încă o dată, creşterea ofertei. Prin urmare, aceste produse se vor dovedi probabil, încă o dată, mai atractive pentru capitalul de risc. Rezultatul poate fi apariţia unor fluctuaţii similare celor din ultimii doi ani, dacă variaţiile preţurilor în agricultură generează profituri mai mari decât cele obţinute prin alte construcţii de pe pieţele financiare. Date fiind condiţiile de după criza economică, şansele ca acest lucru să se întâmple sunt mai mici decât în 2007. Totuşi, pe termen mediu, trebuie să ne pregătim de o volatilitate continuă a preţurilor.

4.1.2.   Aşa cum a accentuat Parlamentul European într-o Rezoluţie din 26 martie 2009 [2008/2175(INI)], o cotă tot mai mică din preţurile cu amănuntul la alimente merge către producătorii agricoli şi către întreprinderile de prelucrare a alimentelor. Din această perspectivă, este clar că fluctuaţiile de preţuri la începutul lanţului de aprovizionare vor avea doar un impact limitat şi întârziat asupra preţurilor cu amănuntul.

Creşterea preţurilor cu amănuntul la alimente îi afectează în special pe aceia care cheltuiesc o mare parte din venitul lor pe alimente. Acest fenomen este legat îndeaproape de dezvoltarea economică a unei anumite ţări, motiv pentru care preţurile tot mai mari la alimente au avut cel mai mare impact asupra inflaţiei din noile state membre ale UE. În aceste ţări cu venituri reduse, alimentele pot reprezenta până la 40-50 % din totalul cheltuielilor din gospodărie.

4.1.3.   În următorii câţiva ani, preţurile la alimente vor rămâne probabil peste media din perioada 2002-2006, dar sub nivelul de la sfârşitul anului 2007. În acelaşi timp, preţurile vor rămâne extrem de volatile. Una dintre schimbările nedorite din ultimii doi ani este că preţurile au devenit mai sensibile la informaţiile de pe piaţă. Dat fiind că ne vom confrunta cu o creştere a cantităţii de informaţie atât despre factorii din domeniul distribuţiei, cât şi despre cei din domeniul cererii, preţurile vor continua să fluctueze. Şi mass-media are un rol important de jucat în acest context, deoarece mijloacele de comunicare eficiente oferă imediat pieţelor informaţii despre tot ce se întâmplă în lume.

4.1.4.   Producătorii agricoli din UE trebuie să se pregătească pentru a satisface o cerere de produse alimentare în constantă creştere. Atât cantitatea, cât şi calitatea producţiei agricole a UE trebuie îmbunătăţite. Cu toate acestea, PAC poartă o mare responsabilitate: aceea de a se asigura că o deschidere progresivă a pieţelor UE nu subminează concurenţa în sectoarele agroalimentare din Europa. UE are nevoie de o strategie pe termen lung pentru agricultură, care să definească măsura în care Comunitatea trebuie să aibă drept scop autonomia în furnizarea diferitelor produse. Cu toate acestea, trebuie să acceptăm că, pe termen mediu, UE va trebui să importe numeroase produse.

4.2.   Rolul speculaţiilor în preţurile produselor agricole de bază

4.2.1.   Capitalul din diferitele fonduri de pensii, fonduri de investiţii şi fonduri suverane de pe pieţele financiare internaţionale creşte constant, prin operaţiuni de tip swap, bănci şi grupuri multinaţionale. Dată fiind dimensiunea lor, acestea din urmă exercită o influenţă considerabilă asupra pieţelor pe care operează. Pentru că nu au obţinut profituri satisfăcătoare din investiţii convenţionale, s-au îndreptat înspre pieţele de produse agricole de bază.

4.2.2.   Dată fiind natura speculativă a investiţiilor cu risc ridicat, acestea au un impact asupra preţurilor pe termen scurt, dar nu pe termen lung. Agricultura trebuie să ia în considerare aceste evoluţii, precum şi evoluţiile de pe pieţele financiare în general. Produsele de pe pieţele financiare care au drept rezultat fluctuaţii semnificative ale preţurilor produselor agricole şi nu reflectă fluxul real de produse au o influenţă nefavorabilă asupra evoluţiei preţurilor de pe pieţele fizice.

4.3.   Funcţionarea lanţurilor de aprovizionare cu alimente

4.3.1.   Aşa cum subliniază şi Comisia în documentul său de lucru pe acest subiect (SEC(2008) 2972), există o legătură strânsă între evenimentele de pe pieţele agricole din ultimii doi ani şi disfuncţionalităţile din lanţul de aprovizionare cu alimente. Distribuţia preţurilor la produsele alimentare în lanţul de aprovizionare reflectă îndeaproape capacitatea fiecărei verigi din lanţ de a-şi apăra interesele.

4.3.2.   Autorităţile din domeniul concurenţei care intenţionează să evalueze efectul anticoncurenţial al procesului de consolidare în lanţul de aprovizionare cu alimente s-ar putea afla într-o poziţie destul de dificilă. Este important să se abordeze practicile anticoncurenţiale şi problemele în materie de concurenţă, la care face referire Comisia şi care se manifestă în anumite cazuri între furnizorii agroalimentari şi comercianţii din lanţul de producţie, pentru a adapta condiţiile la situaţia reală a economiei şi a pieţei. Astfel, cum a subliniat Comisia, este important ca, pe întregul teritoriu al UE, să fie asigurată aplicarea, coerentă şi bine coordonată, a normelor în materie de concurenţă. Lanţul de aprovizionare cu alimente este suficient de fragmentat pentru a garanta că tranzacţiile individuale nu au un impact anticoncurenţial din perspectiva pieţei unice. Practicile discutate în document demonstrează că, pentru o ţară şi un produs date, un anumit grad de concentrare poate avea un efect anticoncurenţial serios. Emergenţa capacităţilor de prelucrare care pot, date fiind economiile de scară, să obţină o poziţie dominantă pe piaţa unui anumit produs, poate reduce opţiunile consumatorului şi poate scoate întreprinderile mici şi mijlocii de pe piaţă. Acest lucru a devenit şi mai vizibil de când produsele de marcă proprie au început să exercite o influenţă semnificativă. În acelaşi timp, actuala dominaţie a competitivităţii preţurilor în politicile comerciale ale companiilor poate duce la apariţia de produse cu o valoare nutriţională mai redusă. Deşi nivelul siguranţei alimentare este în creştere, înlocuirea ingredientelor naturale cu unele artificiale, de valoare nutriţională mai mică, înseamnă că alimentele sunt din ce în mai puţin capabile să satisfacă nevoile consumatorului în materie de nutriţie de înaltă calitate.

4.3.3.   Propunem ca metodele de rambursare folosite de marii detailişti să fie adăugate pe lista practicilor anticoncurenţiale prezentată în Tabelul 1. Asemenea metode fac posibilă decuplarea, pe de o parte, a preţurilor furnizorilor de costurile reale şi, pe de altă parte, a preţurilor plătite de detailişti de cele plătite de consumatori. Drept urmare, preţurile de referinţă sunt stabilite la niveluri nerealist de scăzute, cu mult sub cele care puteau fi atinse printr-o eficienţă crescută. Practicile anticoncurenţiale, precum cartelurile şi acordurile de furnizare exclusivă, sunt în mod clar inacceptabile, aşa cum este şi utilizarea poziţiei dominante pentru a impune unilateral condiţii furnizorilor. În acelaşi timp, această tehnică a marjei duble de profit – detailiştii se bucură de marje de profit considerabile nu numai de la cumpărători, datorită rambursărilor, ci şi de la furnizori – ascunde marjele de profit comercial şi contribuie la distorsionarea distribuţiei veniturilor din lanţul de aprovizionare cu alimente. Aceasta este o practică anticoncurenţială prin faptul că le cere furnizorilor să se adapteze unor preţuri care au puţin de a face cu costurile de producţie.

4.3.4.   CESE este complet de acord cu îngrijorarea Comisiei cu privire la unele practici anticoncurenţiale care pot perturba funcţionarea lanţului alimentar. Legat de aceasta, pare clar că dezechilibrul de putere dintre producători, sectorul de prelucrare şi detailişti necesită mai multă atenţie. Concentrarea de putere în aval le conferă detailiştilor o poziţie dominantă în raport cu producătorii şi sectorul de prelucrare, permiţând unele practici abuzive, de nedorit. Din această perspectivă, abordarea noastră cu privire la binele consumatorului ar trebui nu numai să se concentreze pe obţinerea unor preţuri mai reduse pe termen scurt, dar şi pe termen lung, luând în considerare atât efectele directe, cât şi cele indirecte, pentru a preveni dificultăţile financiare ale furnizorilor, lipsa inovaţiei, reducerea numărului de opţiuni şi chiar – pe termen lung – preţuri mai mari.

5.   O foaie de parcurs pentru îmbunătăţirea lanţului de aprovizionare cu alimente

Asigurarea unei distribuţii corecte a remunerării fiecăreia din verigile lanţului de aprovizionare cu alimente este o sarcină foarte complexă, multitudinea aspectelor sale necesitând interferenţa extinsă cu procesele de pe piaţă. Cu toate acestea, astfel de măsuri sunt indispensabile pentru îmbunătăţirea, pe o bază reală, a competitivităţii alimentelor europene.

5.1.1.   CESE salută eforturile Comisiei de a aduce transparenţa pe piaţă. O mai bună înţelegere a modului de funcţionare a pieţei şi a rolului jucat de diferitele verigi din lanţ va fi întotdeauna utilă. Este foarte important să se realizeze o analiză detaliată a acestui lanţ, astfel încât autorităţile să adopte măsurile corespunzătoare atunci când este necesar, dacă sunt deficienţe sau întreruperi în lanţ. De aceea, CESE susţine în totalitate planul de acţiune propus de Comisie în comunicarea sa şi va colabora pe deplin la punerea în aplicare a acestuia.

Cu toate acestea, Comisia ar trebui să nu uite cum variază condiţiile de la un sector la altul sau chiar de o ţară la alta, motiv pentru care factorii care influenţează procesul diferă şi sunt mai degrabă dinamici decât statici.

Toate eforturile făcute de Comisie pentru a proiecta şi pune în aplicare un instrument permanent de monitorizare a preţurilor la alimente şi a distribuţiei venitului în cadrul lanţului ar trebui să se bazeze pe aceste realităţi şi rezultatele ar trebui privite ca un punct de referinţă, mai degrabă decât ca un adevăr infailibil.

5.1.2.   Lanţul de aprovizionare cu alimente poate deveni mai competitiv doar dacă există o cooperare mai strânsă în cadrul lanţului. Într-adevăr, însuşi termenul de „lanţ” sugerează că fiecare verigă cooperează doar cu verigile cu care se învecinează direct, în vreme ce eficienţa reală poate fi asigurată dacă toate lucrează împreună, în interesul comun. În cazul în care credem cu adevărat că nevoile consumatorilor trebuie, prin produse, să determine condiţiile în care funcţionează lanţul de aprovizionare cu alimente, cei implicaţi în acest lanţ trebuie să analizeze cu seriozitate lucrurile.

5.1.3.   Uniunea Europeană trebuie să accepte că mulţi dintre factorii luaţi în discuţie în Comunicarea Comisiei nu pot fi abordaţi prin măsuri de politică concurenţială. Armonizarea legislaţiei din domeniul concurenţei şi cooperarea autorităţilor din domeniu pot fi eficiente doar în rezolvarea cazurilor convenţionale de practici anticoncurenţiale (de tipul cartelurilor sau al publicităţii înşelătoare). Experienţa demonstrează că legea concurenţei nu este un mijloc adecvat pentru rezolvarea situaţiilor din Tabelul 1, din cauza relaţiei complexe de interdependenţă a celor implicaţi. Influenţa anumitor lanţuri de vânzare cu amănuntul de pe piaţă nu justifică un răspuns din partea autorităţilor din domeniul concurenţei, la nivel comunitar. Cu toate acestea, este semnificativ faptul că, din perspectiva furnizorului, dependenţa de detailiştii individuali şi de centrele de achiziţii a devenit un factor decisiv în supravieţuirea lor pe piaţă. Prin urmare, cooperarea dintre detailişti şi furnizori a devenit unilaterală.

În acelaşi timp, sancţiunile mai drastice acordate pe baza legii concurenţei ar putea avea efect în descurajarea practicilor care presupun inducerea în eroare a consumatorilor.

În următorii ani, munca de revizuire a protecţiei consumatorului va continua. Aceasta este legată de calitatea alimentelor care ajung pe piaţa unică din ţările terţe datorită deschiderii pieţei şi de condiţiile în care aceste alimente sunt produse. Printre altele, creşterea importurilor reflectă o concentrare pe preţuri şi pe cheltuiala mai redusă pentru produsele alimentare. Cu toate acestea, acest lucru merge mână în mână cu creşterea riscului în termeni de siguranţă alimentară şi protecţie a consumatorului reduse, dat fiind că multe importuri provin din regiuni unde cultura producţiei alimentare se află la un nivel mult mai scăzut decât în Europa.

5.1.4.   Nu prea se poate interveni în politicile comerciale ale detailiştilor. Cu toate acestea, ar trebui identificaţi toţi paşii posibili pentru schimbarea centrului de atenţie al politicilor comerciale ale detailiştilor de la reducerea preţurilor (sau, în unele cazuri, la atingerea celor mai scăzute preţuri). Acest centru de atenţie trebuie să se constituie într-un răspuns pentru actuala distribuţie dezechilibrată a veniturilor din cadrul lanţului de aprovizionare cu alimente, afectând totodată şi atitudinea consumatorului.

5.1.5.   Uniunea Europeană poate să acţioneze eficient în vederea corectării disfuncţionalităţilor din lanţul de aprovizionare cu alimente şi să îl eficientizeze doar dacă poate obţine informaţiile necesare. O altă sarcină importantă a UE este să mărească gradul de conştientizare în rândul consumatorilor pentru ca aceştia să poată lua decizii în cunoştinţă de cauză. Consumatorii sunt cheia supravieţuirii şi a dezvoltării durabile a agriculturii şi industriei alimentare europene. Sensibilizarea consumatorilor din Europa ar putea ajuta la punerea în practică a unuia dintre principiile fundamentale ale Comunităţii, preferinţa pentru produsele comunitare – un principiu care a fost, inevitabil, marginalizat pe durata negocierilor GATT şi OMC.

În proiectarea unui instrument de monitorizare, trebuie să includem stimulente pentru ca operatorii de pe piaţă să furnizeze sistemului informaţii demne de încredere. De exemplu, acest lucru ar putea însemna controale fiscale, facilităţi fiscale şi subvenţii. Asigurarea transparenţei pe baza voluntariatului nu reprezintă o opţiune realistă.

5.1.6.   Pentru a atenua efectele negative ale speculei, trebuie avută în vedere posibilitatea unor paşi de reglementare care să garanteze că sunt permise numai tranzacţiile de pe pieţele bursiere sprijinite de garanţii reale în bunuri, spre deosebire de practicile curente de piaţă, care permit ca fluxuri foarte limitate de bunuri să exercite o influenţă considerabilă asupra preţurilor de pe piaţă, ceea ce se traduce prin fluctuaţii de preţuri pe piaţa fizică.

5.1.7.   Lanţurile mai scurte de aprovizionare cu alimente

Reducerea numărului de intermediari între producătorii agricoli şi consumatori ar putea ajuta lanţul să funcţioneze mai eficient. Urmând exemplul programelor de distribuţie de lapte şi fructe către copiii din şcoli, relaţiile directe dintre producători şi consumatori trebuie încurajate. Una dintre cele mai evidente modalităţi de a face acest lucru este încurajarea pieţelor agricole tradiţionale. Aceasta ar ajuta la conservarea stilului de viaţă rural, la păstrarea pe piaţă a fermelor mici şi medii şi, în plus, ar aduce numeroase alte beneficii.

---