23.12.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 317/84

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind telemedicina şi beneficiile sale pentru pacienţi, pentru sistemele de sănătate şi pentru societate

COM(2008) 689 final

(2009/C 317/15)

Raportor: dl BOUIS

La 4 noiembrie 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind telemedicina şi beneficiile sale pentru pacienţi, pentru sistemele de sănătate şi pentru societate

COM(2008) 689 final.

Secţiunea pentru transporturi, energie, infrastructură şi societatea informaţională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 26 iunie 2009. Raportor: dl BOUIS.

În cea de-a 455-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 şi 16 iulie 2009 (şedinţa din 15 iulie 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 160 de voturi pentru şi 3 abţineri.

1.   Observaţii şi recomandări

1.1.   CESE priveşte cu interes comunicarea Comisiei, care susţine şi încurajează statele membre în vederea includerii telemedicinei în politicile lor din domeniul sănătăţii.

1.2.   CESE susţine voinţa Comisiei care urmăreşte să insufle încredere în telemedicină, să contribuie la acceptarea acesteia, să contribuie la o claritate juridică sporită în acest domeniu, să rezolve problemele tehnice şi să faciliteze dezvoltarea pieţei, respectând totodată principiul subsidiarităţii. Statele membre sunt, în continuare, răspunzătoare pentru politica lor de sănătate publică şi pentru dezvoltarea telemedicinei, în funcţie de capacitatea lor de investiţie.

1.3.   În opinia CESE, este bine-venită o mai bună informare a factorilor de răspundere din domeniul sănătăţii publice, a cadrelor medicale şi a pacienţilor, cărora trebuie să le fie puse la dispoziţie în permanenţă informaţii concludente pentru evaluarea raportului costuri/eficacitate.

1.4.   CESE va acorda atenţie lucrărilor de cercetare-dezvoltare, care trebuie să ofere garanţia siguranţei în utilizare, a ergonomiei simplificate şi a celor mai mici costuri de achiziţie şi de utilizare. El ia notă de intenţia Comisiei de a susţine un proiect-pilot de telemonitorizare de mare anvergură.

1.5.   CESE subliniază dificultăţile pe care le întâmpină telemedicina în dezvoltarea sa, cu toate că ea este, în anumite condiţii bine definite, un factor de îmbunătăţire a sistemului de sănătate, în beneficiul pacienţilor, al practicienilor şi al organismelor de asigurări sociale. El consideră că este necesar să se treacă la definirea domeniului său de aplicare şi la aşezarea ei pe o bază juridică solidă.

1.6.   CESE consideră că ar trebui să se menţină o definiţie simplificată a actelor medicale specifice domeniului telemedicinei, pentru garantarea confidenţialităţii şi a celui mai înalt nivel de siguranţă pentru pacient.

1.7.   CESE este de acord cu intenţia de a institui, începând din 2009, o platformă europeană de asistenţă pentru statele membre, cu privire la punerea în comun a informaţiilor despre cadrele juridice naţionale.

1.8.   În opinia CESE, actul medical care utilizează telemedicina ca tehnică complementară trebuie să respecte drepturile şi obligaţiile pe care le implică orice act medical, dar să ţină seama şi de obligaţiile care decurg din specificul ei ca, de exemplu, informarea cu privire la mijloacele tehnice de transmisie a datelor şi securizarea acestora.

1.9.   Pentru CESE, este limpede că accesul la internet de mare viteză (1), de aceeaşi calitate în toate ţările, şi conectivitatea totală sunt condiţii esenţiale pentru dezvoltarea telemedicinei. Înzestrarea cu echipament digital a teritoriilor, mai ales a zonelor rurale şi a celor ultraperiferice, trebuie consolidată, astfel încât toţi cetăţenii să aibă acces în mod egal la servicii medicale.

1.10.   CESE sprijină intenţia Comisiei de a publica un document de strategie politică pe baza normelor existente sau în curs de elaborare, pentru a garanta interoperabilitatea, calitatea şi securitatea sistemelor de telemedicină.

1.11.   În opinia CESE, pe lângă aspectele tehnice şi organizatorice, vor trebui dezvoltate şi schimburile de bune practici clinice din domeniul telemedicinei.

1.12.   CESE salută faptul că, în anii viitori, propunerea urmăreşte să definească trei niveluri de acţiune.

1.13.   La nivelul statelor membre, trebuie acordată o atenţie specială clasificării actelor medicale, a costurilor şi nivelului de rambursare a acestora.

1.14.   La nivelul statelor care vor beneficia de sprijin din partea Uniunii, trebuie instituite instrumente de îndrumare şi de evaluare privind aspectele tehnice şi eficienţa telemedicinei.

1.15.   În ce priveşte acţiunile care trebuie întreprinse de Comisie, CESE este de părere că, pentru a răspunde temerilor utilizatorilor şi pentru a le spori încrederea în noile tehnologii, aceasta ar trebui să sprijine programe de informare şi de formare profesională pe tema utilizării acestor tehnologii, destinate personalului medical şi publicului larg.

1.16.   CESE regretă faptul că nu se acordă o atenţie specială aspectelor legate de formarea practicienilor. Un proiect structurat de formare la nivel universitar şi un stagiu practic se dovedesc a fi absolut necesare. O asemenea formare nu trebuie totuşi să ajungă să pregătească „telemedici”, obiectivul fiind acela de a-i pregăti pe toţi medicii pentru telemedicină.

1.17.   CESE îndeamnă Comisia şi statele membre să respecte întocmai recomandările formulate în prezenta comunicare şi calendarul de acţiuni propus.

1.18.   CESE consideră că organizaţiile care îi reprezintă pe bolnavi, pe consumatori şi pe specialiştii din domeniu trebuie să fie implicate în definirea modalităţilor de dezvoltare a acestor noi tehnologii. El consideră că este important să fie implicat în analizarea diferitelor etape ale punerii în practică a angajamentelor asumate.

1.19.   În opinia CESE, dezvoltarea telemedicinei, în beneficiul pacienţilor, al sistemelor medicale şi al societăţii, trebuie concepută în contextul evoluţiei de ansamblu a sistemelor şi politicilor din domeniul sănătăţii.

2.   Sinteza comunicării

2.1.   Contextul demersului

2.1.1.   „Telemedicina” (2), adică furnizarea la distanţă de servicii medicale, poate contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor şi practicienilor şi, totodată, poate răspunde provocărilor cu care se confruntă sistemele de sănătate (îmbătrânirea populaţiei, proliferarea maladiilor cronice, îngrijirea la domiciliu a persoanelor în vârstă, bolnavii izolaţi sau cei care se deplasează cu dificultate, demografia medicală, repartiţia teritorială inegală a serviciilor medicale etc.).

2.1.2.   Telemedicina poate contribui nu numai la îmbunătăţirea asistenţei medicale şi la o eficienţă sporită a sistemelor de sănătate, ci şi la economia Uniunii Europene, datorită dinamismului acestui sector de activitate (în care predomină IMM-urile). Cu toate acestea, utilizarea ei este încă limitată, iar piaţa rămâne fragmentată.

2.2.   Demersul comunicării

2.2.1.   Comunicarea susţine şi încurajează statele membre în vederea includerii telemedicinei în ansamblul politicilor lor medicale, prin inventarierea obstacolelor apărute în calea utilizării ei, prin ajutorul acordat pentru depăşirea acestora şi contribuind cu elemente în măsură să suscite interesul faţă de aceste servicii, astfel încât să fie acceptate de comunitatea medicală şi de pacienţi.

2.2.2.   Dat fiind că în primul rând statelor membre le revine responsabilitatea organizării, finanţării şi acordării de îngrijiri medicale şi că doar ele sunt în măsură să transpună telemedicina în realitate, cu respectarea principiului subsidiarităţii, Comisia identifică o serie de acţiuni pe care statele, Comisia însăşi şi părţile implicate trebuie să le întreprindă.

Observaţii generale

3.1.   CESE ia notă de domeniul acoperit de comunicarea Comisiei, dar doreşte să amintească importanţa informatizării dosarelor medicale şi a relaţiei strânse dintre aceasta şi dezvoltarea telemedicinei.

CESE se declară în favoarea dezvoltării telemedicinei, pentru a răspunde unei exigenţe fundamentale, aceea de a asigura accesul tuturor, în egală măsură, la servicii medicale de calitate. El subliniază impactul scontat al telemedicinei asupra sistemului de sănătate şi asupra practicilor cadrelor medicale, considerând că trebuie să se acorde o atenţie sporită riscului de mercantilizare.

3.2.1.   Dezvoltarea telemedicinei este o pârghie utilă pentru standardizarea practicilor colegiale ale cadrelor medicale şi pentru organizarea asistenţei medicale în reţele şi, totodată, un factor de îmbunătăţire a calităţii şi accesibilităţii îngrijirilor, însă aceste schimbări trebuie anticipate şi însoţite de reflecţii asupra organizării, ierarhizării şi delegării sarcinilor, precum şi asupra includerii practicilor specifice într-un protocol.

CESE este de acord cu cele trei niveluri de acţiune propuse şi formulează unele observaţii pe această temă.

3.3.1.   Consolidarea încrederii cetăţenilor în serviciile de telemedicină şi încurajarea acceptării acestora

3.3.1.1.   În opinia CESE, ar fi bine-venită o mai bună informare a factorilor de răspundere din domeniu, a cadrelor medicale şi a pacienţilor, precum şi a organizaţiilor acestora, prin crearea unor forumuri de dezbatere. Această obligaţie de a informa trebuie să se bazeze pe evidenţierea eficienţei telemedicinei. În acest sens, trebuie aduse informaţii concludente pentru evaluarea raportului costuri/eficacitate. Trebuie amintit, în această privinţă, că dezvoltarea şi continuitatea utilizării telemedicinei depind de nivelul de rambursare a costurilor acestor servicii şi de suma care le rămâne pacienţilor de plătit.

3.3.1.2.   CESE atrage atenţia asupra faptului că IMM-urile din sector nu dispun de fonduri suficiente pentru cercetare-dezvoltare. Prin urmare, intervenţia sectorului public, ca şi parteneriatul public-privat constituie un instrument pentru aplicarea pe scară largă a sistemelor de telemonitorizare. În ceea ce priveşte echipamentele pentru telemedicină, CESE va urmări cu atenţie perfecţionarea acestora, în vederea garantării siguranţei, a ergonomiei simplificate şi a unor costuri mai mici de achiziţie şi utilizare. Dezvoltarea nu poate fi lăsată doar pe seama sectorului industrial.

3.3.1.3.   CESE subliniază că aplicarea telemedicinei şi, mai ales, a telemonitorizării ridică probleme etice noi, datorită modificării relaţiei dintre pacient şi medic. Pentru acceptarea acestor tehnici, care nu pot înlocui relaţia interumană, CESE consideră absolut necesară definirea relaţiei dintre furnizorul de servicii de îngrijire medicală şi pacient, ţinând seama de situaţia pacientului dornic de căldură umană şi de explicaţii inteligibile şi exacte, care să îl liniştească.

3.3.1.4.   În opinia CESE, democratizarea utilizării acestei tehnologii este esenţială pentru ca pacienţii să deţină în continuare controlul asupra propriei vieţi şi a propriilor opţiuni.

3.3.1.5.   De asemenea, va trebui ca personalul medical aflat în contact telefonic sau prin computer cu pacientul să fi participat la cursuri de formare profesională pe teme de psihologie, pentru a umaniza relaţia la distanţă şi pentru a compensa lipsa prezenţei fizice, pe care se întemeia până în prezent relaţia privilegiată practician-pacient.

3.3.1.6.   CESE observă cu interes intenţia Comisiei de a susţine, în cadrul Programului său pentru competitivitate şi inovare, un proiect-pilot de telemonitorizare de mare anvergură, cu implicarea organismelor de finanţare. El insistă asupra faptului că statele membre au responsabilitatea de a-şi stabili nevoile şi priorităţile în domeniul telemedicinei, până la sfârşitul lui 2009.

3.3.1.7.   CESE se declară de acord şi cu finanţarea unor programe precum „Asistenţă pentru autonomie la domiciliu” (AAD) (3), pus în aplicare în temeiul articolului 169 din tratat, şi încurajează statele membre să participe la acestea.

3.3.2.   Îmbunătăţirea clarităţii juridice

3.3.2.1.   CESE subliniază dificultăţile pe care le întâmpină telemedicina în dezvoltarea sa, cu toate că ea este, în anumite condiţii bine definite, un factor de îmbunătăţire a sistemului de sănătate, în beneficiul pacienţilor, al practicienilor şi al organismelor de asigurări sociale: aceasta reprezintă un mijloc eficace de îmbunătăţire a calităţii asistenţei medicale, datorită ritmului rapid al comunicării, şi contribuie la o eficienţă sporită a timpului medical. CESE consideră că trebuie să se treacă la o definire a domeniului său de aplicare şi la aşezarea ei pe o bază juridică satisfăcătoare.

3.3.2.2.   CESE consideră că este necesar ca actele medicale din domeniul telemedicinei să aibă o definiţie simplificată. Astfel:

—	teleconsultaţia: act medical realizat în relaţie cu pacientul, care discută de la distanţă cu medicul, diagnosticul putând duce la eliberarea unei reţete de tratament sau de medicaţie;

—	teleexpertiza: diagnostic şi/sau terapie care nu presupune prezenţa fizică a pacientului. Este vorba despre un schimb de opinii între mai mulţi practicieni, care pun un diagnostic pe baza datelor din dosarul medical al pacientului;

—	teleasistenţa: act medical constând în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical sau chirurgical. Acest termen este utilizat şi atunci când cadrele medicale care acordă ajutor medical de urgenţă au nevoie de asistenţă.

Pentru aceste acte medicale, sunt esenţiale îmbunătăţirea clarităţii juridice, consolidarea sistemelor de protecţie a datelor şi garantarea celui mai înalt grad de siguranţă a pacientului, atât în ceea ce priveşte culegerea, cât şi stocarea şi utilizarea datelor.

3.3.2.3.   Subliniind faptul că definiţiile actelor medicale şi implicaţiile lor, atât pe plan juridic, cât şi judiciar, precum şi în ceea ce priveşte rambursarea, diferă de la un stat membru la altul, CESE aminteşte că beneficiarii asistenţei medicale au libertatea de a consulta un medic şi de a primi tratament medical într-un alt stat decât cel propriu, indiferent de modul în care sunt prestate aceste servicii (4), adică se poate recurge şi la telemedicină.

3.3.2.4.   CESE aminteşte că stabilirea unor căi de atac în cazul unui prejudiciu şi a unor norme clare de soluţionare a litigiilor este de maxim interes, inclusiv la nivel transnaţional, ceea ce trebuie să conducă la generalizarea unui sistem de asigurare obligatoriu pentru toate cadrele medicale.

3.3.2.5.   CESE felicită Comisia pentru intenţia de a institui, începând din 2009, o platformă europeană care să acorde asistenţă statelor membre cu privire la punerea în comun a informaţiilor privind cadrele juridice naţionale şi la eventualele modificări legate de telemedicină.

3.3.2.6.   În opinia CESE, telemedicina nu poate şi nu trebuie să înlocuiască actul medical. Ea îi este complementară acestuia şi are limite, din cauza absenţei examenelor clinice. Telemedicina trebuie să respecte drepturile şi obligaţiile pe care le implică orice act medical. În plus, trebuie acordată o atenţie specială aspectelor următoare:

—	calitatea practicianului trebuie să fie indicată în mod clar;

—	pacientul trebuie să beneficieze de cunoştinţe medicale de ultimă oră, indiferent de vârstă, situaţie financiară şi patologie;

—	pacientul trebuie să fie informat cu privire la scopul şi implicaţiile actului medical, precum şi la mijloacele de realizare a acestuia;

—	pacientul trebuie să-şi poată da liberul consimţământ;

—	trebuie asigurat secretul medical;

—	trebuie recunoscute recomandările care decurg din actul medical respectiv;

—	întrebările şi răspunsurile practicianului trebuie să fie pe înţelesul pacientului;

—	documentele rezultate trebuie să fie securizate şi introduse în dosarul medical;

—	trebuie asigurată continuitatea asistenţei medicale;

—	calitatea actului medical trebuie să fie cel puţin echivalentă cu cea a actului clasic;

—	absenţa examenului clinic nu trebuie compensată prin mai multe examene radiologice sau analize biologice;

—	condiţiile tehnice de transmisie a datelor şi condiţiile de prelucrare a acestora de către personalul medical şi paramedical trebuie să asigure stricta confidenţialitate.

Mai concret, realizarea actelor de telemedicină trebuie să presupună informarea cu privire la mijloacele tehnice utilizate pentru transmisia de date.

3.3.3.   Rezolvarea problemelor tehnice şi facilitarea dezvoltării pieţei

În opinia CESE, accesul la internet de mare viteză (1), necesar pentru o securitate maximă, şi conectivitatea totală sunt condiţii esenţiale pentru dezvoltarea telemedicinei. Încrederea în această practică – atât din partea cadrelor medicale, cât şi a pacienţilor – depinde, de fapt, de garantarea siguranţei tehnologiei utilizate şi de uşurinţa utilizării acesteia.

3.3.3.1.1.   Înzestrarea cu echipament digital a teritoriilor, mai ales a zonelor rurale şi a celor ultraperiferice, trebuie consolidată, căci telemedicina necesită o reţea eficientă, cu atât mai mult cu cât vizează în special populaţia din aceste zone.

3.3.3.1.2.   Lipsa accesului la internet de mare viteză duce la timpi de aşteptare inacceptabili pentru specialişti, nu permite trimiterea de fişiere voluminoase, iar deteriorarea unor informaţii poate antrena riscuri medicale grave.

3.3.3.2.   CESE sprijină intenţia Comisiei de a publica, în colaborare cu statele membre, un document de strategie politică menit să garanteze interoperabilitatea, calitatea şi securitatea sistemelor de telemonitorizare bazate pe normele existente sau în curs de elaborare la nivel european. În opinia CESE, întrucât aceste tehnologii evoluează continuu, doar o evaluare periodică a fiabilităţii materialelor poate contribui la o încredere sporită.

3.4.   În opinia CESE, dezvoltarea acestor tehnologii reprezintă o şansă pentru economie în general, însă trebuie evaluat impactul acestora asupra finanţării deja reduse a sistemelor de sănătate, ajutoarele comunitare în domeniul cercetării şi dezvoltării fiind bine-venite. El consideră că programul de promovare „TIC – pentru a îmbătrâni frumos” (5) ar trebui să fie interesat, în viitor, de specificul telemedicinei.

4.   Observaţii specifice

Dat fiind faptul că telemedicina nu trebuie considerată un domeniu care ţine doar de dezvoltarea comerţului electronic, căci rămâne un act medical de sine stătător, CESE salută faptul că, în anii viitori, propunerea urmăreşte să definească trei niveluri de acţiune.

La nivelul statelor membre, CESE subliniază atenţia care se cuvine a fi acordată clasificării actelor medicale şi rambursării acestora. De fapt, nu toate sistemele de asigurare au asimilat telemedicina, ca act medical, şi se arată prudente în ceea ce priveşte condiţiile în care poate fi recomandată.

4.1.1.1.   Desigur că, ţinând cont de costurile investiţiilor, este necesar ca instituţiile şi/sau organismele din domeniul sănătăţii publice competente în materie de politică medicală să caute, în cadrul platformei de schimb de informaţii între numeroasele părţi interesate, posibilităţi de a obţine finanţare şi de a determina sursele acesteia. În orice caz, CESE îşi exprimă îngrijorarea faţă de riscul creşterii considerabile a contribuţiei bolnavilor la asigurările de sănătate, motivul invocat fiind aceste noi dispoziţii.

CESE subliniază că, în statele membre care vor beneficia de sprijinul UE, trebuie publicată, încă din 2009, analiza unui cadru juridic comunitar care să poată fi aplicat serviciilor de telemedicină, ţinând seama de diversitatea reglementărilor din diferitele state membre, precum şi de nivelul de practică şi de utilizare în acest domeniu.

4.1.2.1.   În opinia CESE, pe lângă această analiză, ar fi bine-venită stabilirea unor instrumente de îndrumare şi de evaluare, cu ajutorul UE. De asemenea, ar trebui stabilite obiective strategice coerente, care să le asigure factorilor de decizie vizibilitatea necesară. Această vizibilitate este strâns legată de o evaluare economico-medicală pe măsura provocărilor demografice şi a celor privind dezvoltarea sistemelor medicale, în beneficiul pacienţilor.

La nivelul acţiunilor pe care Comisia trebuie să le întreprindă, CESE consideră că, pentru a răspunde temerilor pacienţilor şi pentru a aborda problema adiacentă a lipsei de încredere, Comisia ar trebui să susţină derularea unor programe educative, în scopul familiarizării pacienţilor cu aceste practici şi instrumente noi, cu atât mai mult cu cât pacienţii sunt, de regulă, persoane în vârstă.

CESE regretă faptul că Comisia nu acordă o atenţie specială aspectelor legate de formarea profesională a practicienilor, în scopul familiarizării acestora cu noile condiţii de exercitare a profesiei lor. Continuitatea şi coordonarea îngrijirilor medicale presupun şi cunoaşterea noilor mijloace prin care se poate purta un dialog cu pacientul.

4.1.3.1.1.   CESE susţine că, în domeniul telemedicinei, ca, de altfel, în multe altele, formarea profesională adaptată fiecărei categorii de specialişti din sectorul sănătăţii trebuie considerată ca un instrument principal al schimbării. Sunt imperios necesare un proiect structurat de formare la nivel universitar şi un stagiu practic care să urmărească optimizarea utilizării telemedicinei, pentru îmbunătăţirea calităţii asistenţei medicale. Aceasta implică, de asemenea, o informare susţinută a publicului larg.

4.1.3.1.2.   CESE remarcă, de asemenea, faptul că modul interactiv şi interprofesional de utilizare a acestor noi tehnologii constituie, prin natura lui, un instrument didactic de promovare a învăţării independente, în contextul unui parteneriat care trebuie dezvoltat.

4.1.4.   În opinia CESE, este absolut necesar ca telemedicina să fie considerată ca o practică medicală de sine stătătoare, şi nu ca o modalitate sau ca un substitut, din perspectiva cercetării tehnologice, a dezvoltării materialelor şi programelor informatice, în ceea ce priveşte aspectele economice pe care le implică dotarea cu echipamente şi rambursarea costului prestaţiilor, precum şi acceptarea şi încrederea în utilizarea ei. Este de dorit să fie prevăzute o armonizare şi o omologare, în vederea facilitării schimburilor dintre operatorii din domeniu şi a implicării pacienţilor, mulţumită unui ambient convivial.

5.   Concluzii

5.1.   Evoluţia culturală pe care o reprezintă practicarea telemedicinei necesită o comunicare adecvată. Această evoluţie poate atrage după sine apariţia unor meserii noi.

5.2.   În opinia CESE, dezvoltarea telemedicinei trebuie concepută în contextul unei evoluţii a sistemelor şi politicilor medicale.

5.3.   Utilizatorii sistemului medical sunt încurajaţi să devină, din ce în ce mai mult, responsabili pentru propria sănătate. Va trebui ca organizaţiile reprezentative ale pacienţilor şi cele ale specialiştilor din domeniul sănătăţii să fie implicate în identificarea modalităţilor de dezvoltare şi de finanţare a acestor noi tehnologii.

5.4.   CESE consideră că este important să ia parte la analizarea etapelor punerii în practică a angajamentelor asumate: dincolo de dezvoltarea funcţională a telemedicinei şi de mijloacele pe care le oferă, este vorba aici despre accesul egal al cetăţenilor la asistenţă medicală.

---

(1)  JO C 175, 28.7.2009, p. 8.

(2)  Telemedicina cuprinde o mare varietate de servicii, precum teleradiologia, telepatologia, teledermatologia, teleconsultaţia, telemonitorizarea şi teleoftalmologia, cu excepţia telechirurgiei. Cu toate acestea, comunicarea nu consideră portalurile de informaţii din domeniul sănătăţii, fişele medicale electronice şi transmiterea pe cale electronică a reţetelor sau a trimiterilor drept servicii de telemedicină.

(3)  JO C 224, 20.8.2008.

(4)  JO C 175, 28.7.2009, p. 116.

(5)  Acoperit de PC 7 (al 7-lea program-cadru).

---