17.11.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/102

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

COM(2008) 637 final – 2008/0193 (COD)

(2009/C 277/22)

Raportor: dna HERCZOG

La 7 noiembrie 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi a sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează

COM(2008) 637 final - 2008/0193 (COD).

Secţiunea pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi cetăţenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 6 aprilie 2009. Raportor: dna HERCZOG.

În cea de-a 453-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 şi 14 mai (şedinţa din 13 mai 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 82 de voturi pentru, 37 de voturi împotrivă şi 2 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1.   Comitetul sprijină propunerea Comisiei privind o nouă directivă menită să îmbunătăţească protecţia oferită lucrătoarelor gravide, care au născut de curând şi/sau care alăptează.

1.2.   Comitetul priveşte această iniţiativă ca pe o ocazie de a consolida legislaţia care nu numai că le permite femeilor să se refacă în mod corespunzător după naştere, ci şi le încurajează pe acestea să alăpteze şi le ajută să creeze o legătură strânsă cu nou-născutul lor.

1.3.   Comitetul consideră inacceptabil ca femeile să se confrunte cu condiţii de muncă nesigure pe perioada sarcinii şi a alăptării. În acest sens, femeile ar trebui încurajate să informeze cu privire la faptul că sunt însărcinate imediat ce îşi dau seama de acest lucru, astfel încât să poată fi evaluat şi eliminat orice risc privind sănătatea şi securitatea. Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită riscurilor atât pentru fertilitatea femeilor şi a bărbaţilor, cât şi pentru embrion.

1.4.   Comitetul pledează, de asemenea, în favoarea unui sprijin suplimentar pentru părinţii şi copiii cu nevoi speciale sau care se află în circumstanţe speciale, cum ar fi nou-născuţii prematuri, cu handicap sau bolnavi, naşterile multiple sau spitalizarea, precum şi adopţia şi darea în îngrijire etc.

1.5.   Comitetul este de acord cu afirmaţia Comisiei, conform căreia tuturor femeilor salariate gravide ar trebui să li se garanteze minimum 18 săptămâni de concediu de maternitate remunerat. Cu toate acestea, Comitetul solicită Comisiei să ţină seama de recomandarea Platformei sociale (1) – care include Lobby-ul European al Femeilor –, precum şi de cele formulate de OMS (2) şi de UNICEF (3), bazate pe beneficiul pe care alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaţă îl reprezintă pentru copii, ca o măsură preventivă în materie de sănătate, atât pentru mame, cât şi pentru copii. Prin urmare, recomandă căutarea unor soluţii juridice şi practice suplimentare care să înlesnească alăptarea, în termeni de spaţiu şi timp.

1.6.   Pe de altă parte, Comitetul consideră că concediul medical luat în timpul sarcinii nu ar trebui să afecteze durata integrală a concediului de maternitate, însă solicită Comisiei să precizeze despre ce perioadă anterioară naşterii este vorba.

1.7.   Comitetul salută sugestia ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a proteja lucrătoarele gravide sau care alăptează de consecinţele unei concedieri ilegale, în sensul articolului 2 (4) din directiva iniţială.

1.8.   Comitetul este de acord că femeile ar trebui să aibă dreptul de a reveni la locul lor de muncă sau la un loc de muncă echivalent, în aceleaşi condiţii, precum şi să beneficieze de orice îmbunătăţire a condiţiilor de muncă la care acestea ar fi fost îndreptăţite în perioada absenţei lor.

1.9.   Comitetul sprijină ferm ideea ca plata pe perioada concediului de maternitate să fie egală cu salariul obţinut anterior. Această prevedere este nu numai o necesitate, ci şi un mod de a recunoaşte valoarea îngrijirilor materne.

1.10.   În conformitate cu principiile comune ale flexicurităţii şi cu abordarea bazată pe ciclul de viaţă, Comitetul consideră că propunerea trebuie privită în contextul dificultăţilor legate de nevoile copiilor cu vârste de până la 2 ani (5) în materie de îngrijire. Orarele de lucru flexibile pentru părinţi negociate de toţi partenerii şi-au dovedit utilitatea în acest context.

1.11.   Trebuie să se facă o distincţie clară între concediul de maternitate, ca mijloc de a proteja sarcina şi maternitatea, şi concediul pentru creşterea copilului. Perioada propusă de 18 săptămâni vizează, în primul rând, să le permită femeilor să se refacă după naştere şi să asigure o perioadă minimă de alăptare şi stabilire a unei legături între mamă şi nou-născut. Comitetul subliniază importanţa concediului pentru creşterea copilului, care reprezintă, pentru ambii părinţi, ocazia de a petrece timpul necesar cu copilul lor, însă consideră că acest concediu ar trebui să fie acordat după concediul de maternitate şi că de această posibilitate ar trebui să poată beneficia şi taţii.

1.12.   Comitetul profită de această ocazie pentru a sugera să se ia în considerare iniţiative care să le permită bunicilor sau altor membri apropiaţi ai familiei să se îngrijească de copii, în cazul în care şi părinţii care lucrează doresc acest lucru şi în care aceasta este în interesul copilului. O astfel de măsură ar contribui la satisfacerea nevoilor de pe piaţa forţei de muncă, precum şi la reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi privată. Această îngrijire suplimentară temporară furnizată de membrii familiei nu înlocuieşte răspunderea statului în ceea ce priveşte asigurarea unor centre de îngrijire în timpul zilei corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

1.13.   Comitetul recunoaşte importanţa unei abordări globale şi exhaustive a acestor chestiuni, astfel încât să nu se piardă din vedere cadrul general şi să se realizeze un progres economic şi social. În acest context, factorii de decizie ar trebui să ţină seama de diferitele nevoi, valori concurente şi conflicte de interese în ceea ce priveşte următoarele subiecte:

—	problemele demografice (inclusiv rata scăzută a natalităţii şi numărul tot mai mare de pensionari);

—	nevoile de pe piaţa forţei de muncă;

—	educaţia şi învăţarea de-a lungul vieţii;

—	egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei;

—	reconcilierea vieţii profesionale cu cea de familie şi cu cea privată;

—	asigurarea unei îngrijiri a copiilor accesibile, la preţuri rezonabile şi de înaltă calitate;

—	cetăţenia activă;

—	solidaritatea între generaţii;

—	combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale;

—	precum şi interesul copilului (6).

Prin urmare, Comitetul solicită instituţiilor europene şi statelor membre să ţină seama de necesitatea unei abordări integrate a acestei propuneri legislative, şi să evite limitarea câmpului său de aplicare şi a implicaţiilor sale.

1.14.   Comitetul consideră că, în contextul în care propunerea are ca scop sprijinirea reconcilierii dintre viaţa profesională, cea de familie şi cea privată, concediul de maternitate nu poate fi privit izolat de întreaga serie de instrumente existente în domeniile menţionate anterior.

1.15.   Rolul partenerilor sociali ca actori principali pe piaţa forţei de muncă este esenţial din acest punct de vedere. În opinia Comitetului, societatea civilă trebuie să joace, la rândul său, un rol activ în acest proces, garantând că statele membre pun în aplicare directiva şi sprijinind, prin toate mijloacele, abordarea globală menţionată anterior.

2.   Context

2.1.   Propunerea de directivă de modificare a Directivei 92/85/CEE are ca scop îmbunătăţirea protecţiei oferite lucrătoarelor gravide, care au născut de curând şi/sau care alăptează. Protecţia este necesară din mai multe motive. Durata concediului de maternitate este influenţată de mai mulţi factori care trebuie luaţi în considerare atunci când se reglementează acest aspect. Directiva precedentă prevede un concediu de maternitate de minimum 14 săptămâni consecutive. Aceasta stabileşte, de asemenea, obligaţii privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă pentru a proteja lucrătoarele gravide şi lucrătoarele care au născut de curând sau care alăptează. O femeie nu poate fi concediată în timpul concediului de maternitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) dintr-un instrument juridic anterior – Directiva 76/207/CEE -, după încheierea concediului de maternitate, o femeie are dreptul să revină la locul său de muncă sau la un loc de muncă echivalent. Orice tratament mai puţin favorabil al unei femei constituie o discriminare.

În Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010 (7), Comisia şi-a luat angajamentul să revizuiască legislaţia comunitară existentă. Directiva 92/85/CEE nu a făcut obiectul procesului de reformare respectiv şi este, prin urmare, revizuită cu această ocazie.

2.2.   Consiliul European din martie 2006 a subliniat necesitatea asigurării unui mai bun echilibru între viaţa profesională şi cea privată în vederea realizării obiectivelor creşterii economice, prosperităţii şi competitivităţii şi a aprobat Pactul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi (8). Parlamentul European a solicitat, în mai multe rânduri, îmbunătăţirea legislaţiei existente privind protecţia lucrătoarelor gravide şi acordarea concediului pentru creşterea copilului, precum şi adoptarea de măsuri menite să asigure o mai bună reconciliere între viaţa profesională, viaţa privată şi de familie. În Rezoluţia sa din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei (9), Parlamentul a cerut statelor membre să adopte cele mai bune practici cu privire la durata concediului de maternitate şi a subliniat faptul că elaborarea de politici publice coordonate poate influenţa pozitiv rata natalităţii prin crearea unui mediu material şi emoţional favorabil familiei şi copiilor. Într-o rezoluţie anterioară din 27 septembrie 2007 (10), Parlamentul îndemnase deja statele membre să echivaleze costurile legate de indemnizaţia de concediu de maternitate cu cele pentru concediul pentru creşterea copilului şi salutase demararea procedurii de consultare a partenerilor sociali. Parlamentul solicitase, de asemenea, statelor membre combaterea discriminării lucrătoarelor gravide pe piaţa forţei de muncă şi asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a mamelor. Consiliul European din martie 2008 a reafirmat faptul că sunt necesare eforturi suplimentare în vederea reconcilierii vieţii profesionale cu cea privată şi de familie, atât în cazul femeilor, cât şi al bărbaţilor (11).

Directiva este cea de-a zecea directivă individuală acoperită de articolul 16 alineatul (1) din Directiva-cadru 89/391/CEE privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă. Propunerea de revizuire a directivei prezentată include o extindere a temeiului său juridic la articolul 141 al Tratatului CE privind tratamentul egal.

2.3.   Cetăţenii şi reprezentanţii societăţii civile consultaţi de către Comisie şi-au exprimat preocuparea cu privire la faptul că a avea copii are un impact mult mai puternic asupra perspectivelor femeilor de a ocupa un loc de muncă decât asupra celor ale bărbaţilor. Rata de ocupare a femeilor cu copii aflaţi în întreţinere este de doar 65 %, în timp ce cea a bărbaţilor este de 91,7 %. Femeile se confruntă cu consecinţele prejudecăţilor bazate pe stereotipuri în ceea ce priveşte responsabilităţile lor casnice şi capacitatea de a desfăşura o activitate profesională (12). Această situaţie poate duce la scăderea numărului de femei care se întorc pe piaţa forţei de muncă după ce au un copil.

3.   Observaţii generale

3.1.   În comunicarea sa din 2006 (13), Comisia a declarat că drepturile copiilor reprezintă o prioritate pentru UE şi că statele membre au obligaţia de a respecta Convenţia ONU privind drepturile copilului şi protocoalele sale opţionale, precum şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. În martie 2006, Consiliul European a solicitat statelor membre „să adopte măsurile necesare în vederea unei reduceri rapide şi semnificative a sărăciei în rândul copiilor, acordând tuturor copiilor şanse egale, indiferent de mediul social din care provin” (14). În contextul propunerii în discuţie, acest lucru înseamnă ca tuturor copiilor să li se acorde şansa de a fi alăptaţi şi îngrijiţi în mod adecvat, în conformitate cu nevoile lor de dezvoltare, de către persoana care îi are în îngrijire şi, atunci când este cazul, să li se garanteze accesul la centre de îngrijire în timpul zilei flexibile, de înaltă calitate şi la preţuri rezonabile.

3.2.   Politica europeană privind ocuparea forţei de muncă promovează o abordare a muncii bazată pe ciclul de viaţă, recunoscând faptul că lucrătorii au nevoi şi priorităţi diferite în diversele etape ale vieţii lor. Directiva privind protecţia în timpul sarcinii, al concediului de maternitate şi pe perioada alăptării trebuie să reflecte această abordare bazată pe ciclul de viaţă.

3.3.   Conform Lobby-ului european al femeilor, „dispoziţiile privind maternitatea sunt specifice femeilor. Procesul fizic al naşterii şi procesele post-partum şi de alăptare ulterioare trebuie să fie recunoscute şi sprijinite de factorii de decizie, de angajatori şi de societate în ansamblul său” (15). După cum se menţionează anterior, într-adevăr, cadrul legislativ european interzice discriminarea pe criterii de sex printr-o serie de măsuri legislative. Cu toate acestea, femeile recurg adesea la un program de lucru redus sau îşi iau perioade mai lungi de concediu fără plată pentru a-şi îngriji copiii, beneficiind astfel de salarii şi pensii mai scăzute. Prin urmare, este necesară o mai bună punere în aplicare a legislaţiei actuale în ceea ce priveşte egalitatea de tratament.

3.4.   Femeile ar trebui să poată alege perioada când îşi iau concediul de maternitate. Pe de altă parte, angajatorii ar trebui să poată planifica resursele umane necesare pentru a compensa absenţa acestora. În planificarea lor, aceştia ar trebui să prevadă o durată minimă de concediu (de cel puţin şase săptămâni după naştere) (16).

3.5.   Propunerea le-ar acorda femeilor care se întorc din concediul de maternitate dreptul de a solicita orare de lucru flexibile, iar angajatorii ar avea obligaţia să examineze cererea acestora ţinând seama de necesităţile ambelor părţi: lucrătoare şi angajator. Comitetul este de acord cu această prevedere.

3.6.   Pentru a realiza diferitele obiective ale strategiilor UE cu privire la punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona, la obiectivele de la Barcelona, dar şi la situaţia demografică, la solidaritatea dintre generaţii, la egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei şi la un echilibru mai bun între viaţa profesională şi cea privată, este nevoie de un nivel mai ridicat de clarificare şi armonizare.

3.7.   În încercarea sa de a face să crească numărul femeilor care lucrează (17), UE ar trebui să promoveze condiţiile necesare pentru reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi cea privată, astfel încât diferitele nevoi, valori concurente şi conflicte de interese să fie gestionate şi monitorizate într-un mod transparent.

3.8.   Majoritatea statelor membre au dezvoltat o serie de măsuri menite să promoveze o mai bună reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa privată şi cea de familie, care reflectă diversele necesităţi ale pieţelor naţionale ale forţei de muncă şi diversitatea tradiţiilor şi a culturilor din Europa. În contextul în care propunerea are ca scop sprijinirea acestei reconcilieri, concediul de maternitate nu poate fi privit izolat de întreaga serie de instrumente existente în acest domeniu. Printre acestea se numără structurile de îngrijire a copiilor, munca pe fracţiune de normă, orarele de lucru flexibile, concediul pentru creşterea copilului şi alte forme de concediu, care, adesea, sunt mai relevante pentru asigurarea unei mai bune reconcilieri între viaţa profesională şi cea de familie.

4.   Observaţii specifice

4.1.   Principalul temei juridic al acestei propuneri îl reprezintă sănătatea şi securitatea femeilor însărcinate şi care alăptează. Cu toate acestea, există o legătură logică între chestiunile privind sănătatea şi securitatea şi i) dreptul copilului la îngrijire corespunzătoare, ii) reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională şi iii) şansele în materie de ocupare a unui loc de muncă şi de carieră. Mai mult, situaţia demografică a Europei impune o politică orientată spre încurajarea şi susţinerea creşterii natalităţii. Problemele abordate în cadrul acestei propuneri de directivă nu trebuie privite în mod independent una de alta, ci trebuie considerate drept o chestiune complexă, după cum se afirmă în recomandări.

4.2.   Ar trebui să se acorde o atenţie deosebită riscurilor atât pentru fertilitatea femeilor, cât şi pentru cea a bărbaţilor. Atât bărbaţii, cât şi femeile ar trebui să fie protejaţi împotriva factorilor implicaţi în mutaţiile genetice care duc la infertilitate şi, mai mult, pot conduce la malformaţii ale embrionului.

4.3.   Trebuie să se facă o distincţie clară între concediul de maternitate, ca mijloc de a proteja sarcina şi maternitatea, şi concediul pentru creşterea copilului. Perioada propusă de 18 săptămâni vizează, în primul rând, să le permită femeilor să se refacă după naştere, şi să asigure o perioadă minimă de alăptare. Comitetul susţine această abordare, însă solicită identificarea unor soluţii juridice şi practice suplimentare care să le faciliteze mamelor alăptarea sau extragerea laptelui la locul de muncă, astfel încât să beneficieze de o perioadă de timp corespunzătoare pentru a-şi hrăni copiii exclusiv prin alăptare, în conformitate cu recomandările OMS şi UNICEF (18) (spre exemplu, dreptul ca pauzele pentru alăptare să fie asimilate cu timpul de lucru).

4.4.   În cazuri speciale - nou-născuţi prematuri, cu handicap sau bolnavi, naşteri multiple sau spitalizare etc. -, Comisia recomandă ca statele membre să poată acorda un concediu remunerat mai lung, având în vedere necesitatea unor îngrijiri speciale. Comitetul consideră că această listă de cazuri speciale nu trebuie să fie exhaustivă şi că statelor membre trebuie să li se acorde posibilitatea de a ţine seama şi de alte cazuri, cum ar fi de exemplu naşterile prin cezariană sau complicaţiile postnatale. Ar trebui, de asemenea, să se garanteze acordarea unui concediu pentru creşterea copilului în caz de adopţie şi de luare în îngrijire a unui nou-născut.

4.5.   În conformitate cu Convenţia OIM 183 (19), Comitetul acceptă propunerea ca numărul de săptămâni de concediu după naştere să fie de cel puţin 6, însă doreşte să sublinieze că această cifră ar trebui să reprezinte un minimum. Această perioadă minimă este esenţială pentru a le permite femeilor să se refacă în mod corespunzător după naştere, pentru a încuraja alăptarea şi pentru a contribui la crearea unei legături strânse între mamă şi copil.

4.6.   În conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile copilului (20), Comisia ar trebui să realizeze un studiu paralel, care să ia în considerare impactul prevederilor propuse asupra copilului. Copilul trebuie bine îngrijit şi trebuie să i se asigure bunăstarea personală. Bunăstarea copilului şi valoarea copilăriei în timpul acestei etape extrem de importante a vieţii sunt extrem de importante în sine, dar, în acelaşi timp, copiii reprezintă forţa de muncă a viitorului, iar lipsa de îngrijire şi sprijin în această primă perioadă a vieţii poate duce la eşecuri pe plan şcolar şi în ceea ce priveşte integrarea ulterioară în societate.

4.7.   Comitetul este de acord cu noua prevedere, conform căreia orice perioadă de concediu medical luat în timpul sarcinii din cauza unei boli sau a unor complicaţii apărute ca urmare a sarcinii nu ar trebui să afecteze durata concediului de maternitate, însă solicită Comisiei să precizeze despre ce perioadă anterioară naşterii este vorba. Prevederea din directivă cu privire la această temă nu trebuie să fie ambiguă (21).

4.8.   Comitetul este de acord cu faptul că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a proteja lucrătoarele gravide sau care alăptează de consecinţele unei concedieri ilegale, în sensul articolului 2 (22) din propunere.

4.9.   Ţinând seama de faptul că, în numite ţări, plata pe perioada concediului de maternitate nu poate depăşi suma corespunzătoare concediului de boală, Comitetul doreşte să sublinieze că acordarea unei sume inferioare salariului obţinut anterior are un efect prejudiciabil, penalizează femeile pentru rolul lor biologic de mame şi nu ţine seama de valoarea îngrijirilor materne. O astfel de remunerare inferioară are, de asemenea, consecinţe pe termen lung, şi anume asupra drepturilor acestor femei la pensie.

4.10.   Protecţia locurilor de muncă constituie un mijloc de a garanta un număr tot mai mare de naşteri, o durată adecvată a concediului şi o participare crescândă a femeilor la piaţa forţei de muncă. În acest sens, sunt necesare un program şi nişte modalităţi flexibile de lucru. În conformitate cu expunerea de motive a directivei, „(…) elaborarea de politici publice coordonate poate influenţa pozitiv curbele ratei natalităţii prin crearea unui mediu material şi emoţional favorabil familiei şi copiilor” (23).

4.11.   Ar trebui să se acorde mai multă atenţie rolului bunicilor şi al membrilor familiei în sens mai larg, ca persoane care îngrijesc copiii şi care se ocupă de aceştia, sprijinind astfel părinţii care lucrează. Rolul altor membri ai familiei ar putea contribui la menţinerea structurilor familiei, la implicarea persoanelor în vârstă, la reducerea stresului părinţilor care lucrează şi, în acelaşi timp, la satisfacerea nevoilor de pe piaţa forţei de muncă şi la reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa privată şi de familie. În acest sens, ar trebui să se ia în considerare diversele iniţiative şi programe susţinute de toate statele membre ale UE în favoarea educaţiei constructive („positive parenting”), precum şi numeroasele programe naţionale existente (24). Această îngrijire suplimentară temporară furnizată de membrii familiei nu înlocuieşte răspunderea statului în ceea ce priveşte asigurarea unor centre de îngrijire în timpul zilei corespunzătoare din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

4.12.   Serviciile de îngrijire a copiilor reprezintă o oportunitate de desfăşurare a unei activităţi profesionale pentru femei, dar trebuie garantate calitatea şi nivelul acestor servicii. Conform obiectivelor de la Barcelona, se urmăreşte ca, până în 2010, să se asigure centre de îngrijire a copiilor pe timpul zilei pentru cel puţin 33 % din copiii sub vârsta de 3 ani şi pentru 90 % dintre cei cu vârste cuprinse între 3 ani şi vârsta obligatorie de începere a şcolii, dar nu există dispoziţii speciale cu privire la diferitele forme de îngrijire a copiilor. Mai mult, chiar dacă 33 % din copiii cu vârste de până la 3 ani ar putea fi plasaţi în centre de îngrijire pe timpul zilei, ce s-ar întâmpla cu celelalte două treimi?

4.13.   În ceea ce priveşte calitatea îngrijirii copiilor, există puţine informaţii cu privire la serviciile neoficiale de îngrijire a copiilor furnizate acasă de bone, baby-sitteri şi „au pair”; mulţi dintre aceştia sunt necalificaţi, neînregistraţi oficial, şi rămân în afara sistemelor de monitorizare recunoscute. Aceşti lucrători nu se încadrează în structurile oficiale de angajare, şi, prin urmare, nu dispun de protecţia adecvată la locul de muncă. Statele membre şi autorităţile locale ar trebui să se angajeze să asigure îngrijire de calitate sub toate formele. Partenerii sociali ar trebui să solicite regulamente şi transparenţă nu numai în cazul serviciilor profesionale de îngrijire a copiilor, ci şi în cazul tuturor formelor de îngrijire la domiciliu şi neoficială, susţinând şi impunând formarea profesională şi controlul în acest domeniu. Prin intermediul unor stimulente fiscale, s-ar putea contribui la crearea unui număr mai mare de structuri de îngrijire a copiilor de înaltă calitate. Dat fiind numărul mare de femei care îşi desfăşoară activitatea în sectorul îngrijirii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a calificărilor în acest sector ar contribui, de asemenea, la strategia globală a UE în acest domeniu.

---

(1)  Poziţia comună a Grupului de coordonare a Platformei sociale în ceea ce priveşte revizuirea Directivei de modificare a Directivei 92/85/CEE privind concediul de maternitate, 19 februarie 2009.

(2)  „Ca recomandare globală privind sănătatea publică, sugarii ar trebui hrăniţi exclusiv prin alăptare în primele şase luni de viaţă pentru o creştere, dezvoltare şi sănătate optimă” (Global Strategy on Infant and Young Child Feeding - A55/15, punctul 10): http://www.who.int/nutrition/topics/infantfeeding_recommendation/en/index.html. A se vedea şi Michael S. Kramer, Ritsuko Kakuma: The optimal duration of exclusive breastfeeding - A systematic review (Durata optimă a hrănirii exclusiv prin alăptare –o revizuire sistematică), World Health Organization, 2002: http://www.who.int/nutrition/topics/optimal_duration_of_exc_bfeeding_review_eng.pdf.

(3)  A se vedea: http://www.unicef.org.

(4)  A se vedea Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992, Articolul 2, „Definiţii”: În sensul prezentei directive:

(a)	prin lucrătoare gravidă se înţelege orice lucrătoare gravidă care îşi informează angajatorul despre starea sa, în conformitate cu legislaţiile şi/sau practicile naţionale;

(b)	prin lucrătoare care a născut de curând se înţelege orice lucrătoare care a născut de curând, în sensul legislaţiei şi/sau al practicilor naţionale, şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu aceste legislaţii şi/sau practici;

(c)	prin lucrătoare care alăptează se înţelege orice lucrătoare care alăptează, în sensul legislaţiei şi practicii naţionale, şi care îşi informează angajatorul asupra stării sale, în conformitate cu aceste legislaţii şi/sau practici.

(5)  A se vedea: Lamb, M.E. Ahnert, L (2006): Nonparental child care: Context, concepts, correlates and consequences (Îngrijirea copiilor de către alte persoane decât părinţii: context, concepte, elemente conexe şi consecinţe), în: W. Damon, R.M. Lerner, K.A. Renninger, T.E. Sigel (ed.): Handbook of Child Psychology (Vol. 4) Child Psychology in Practice, pp. 950-1016, Hoboken, N.J. and Chichester, Willey.

(6)  În contextul Comunicării Comisiei „Către o strategie privind drepturile copilului”, lansată la 4 iulie 2006: http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/r12555.htm.

(7)  Foaie de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi - 2006-2010 [COM(2006) 92 final].

(8)  A se vedea anexa II la Concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 23-24 martie 2006: http://ue.eu.int/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/ec/89013.pdf.

(9)  Rezoluţia Parlamentului European din 21 februarie 2008 privind viitorul demografic al Europei (2007/2156 (INI) (A6-0024/2008): http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P6-TA-2008-0066&language=RO.

(10)  Rezoluţia Parlamentului European din 27 septembrie 2007 privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană - 2007 [2007/2065(INI) (P6_TA(2007)0423]:

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&language=RO&reference=P6-TA-2007-0423.

(11)  A se vedea Concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 13 şi 14 martie 2008: http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/ro/ec/99433.pdf.

(12)  Comunicarea Comisiei „Rezumat în atenţia cetăţenilor – Îmbunătăţirea dispoziţiilor privind concediul de maternitate în vederea promovării unei mai bune reconcilieri dintre viaţa de familie şi cea profesională” (Citizen's Summary - Better maternity leave provisions designed to promote reconciliation of family and working life) (ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=611&langId=en); poziţia comună a Platformei sociale cu privire la revizuirea Directivei 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului, ianuarie 2009.

(13)  Către o strategie europeană privind drepturile copilului [COM(2006) 367 final].

(14)  A se vedea punctul 72 din Concluziile Preşedinţiei – 23 şi 24 martie 2006 (ref. în nota de subsol nr. 8 de mai sus).

(15)  Propunerile Lobby-ului European al Femeilor cu privire la propunerea de directivă prezentată de Comisie de modificare a Directivei 92/85/CEE, ianuarie 2009, p.2.

(16)  A se vedea punctul 4.5 din capitolul „Observaţii specifice”.

(17)  În special prin Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, menţionată anterior.

(18)  A se vedea notele de subsol nr. 2 şi 3.

(19)  A se vedea: http://www.ilo.org/ilolex/cgi-lex/convde.pl?C183.

(20)  Convenţia privind drepturile copilului, adoptată prin Rezoluţia 44/25 a Adunării generale, la 20 noiembrie 1989 şi intrată în vigoare la 2 septembrie 1990, în conformitate cu articolul 49: http://www2.ohchr.org/english/law/crc.htm.

(21)  Noul articol 8, punctul 5, se referă la o durată de „patru săptămâni sau mai mult” [COM(2008)637 final, p. 15].

(22)  A se vedea nota de subsol nr. 4.

(23)  COM(2008) 637 final, p. 1.

(24)  A se vedea: http://www.coe.int/t/dg3/youthfamily/enfance/parenting_en.asp.

---

---