17.11.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/6

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind impactul obstacolelor legislative din statele membre asupra competitivităţii UE

(aviz exploratoriu la solicitarea Preşedinţiei cehe)

(2009/C 277/02)

Raportor: dl Joost van IERSEL

Într-o scrisoare din 27 iunie 2008, dl Alexandr Vondra, viceprim-ministrul ceh responsabil de afaceri europene, în numele Preşedinţiei cehe a Consiliului, a solicitat Comitetului Economic şi Social European elaborarea unui aviz exploratoriu privind

Impactul obstacolelor legislative din statele membre asupra competitivităţii UE.

Secţiunea pentru piaţa unică, producţie şi consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 24 aprilie 2009. Raportor: dl Joost VAN IERSEL.

În cea de-a 453-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 şi 14 mai 2009 (şedinţa din 14 mai), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 198 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 10 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1.   Piaţa internă, ca obiectiv politic general vizând promovarea creşterii economice şi ocuparea forţei de muncă şi pentru dezvoltare durabilă, se află în centrul procesului de integrare europeană. Piaţa unică este un proiect de succes prin aceea că a îndepărtat un număr impresionant de bariere legislative în beneficiul cetăţenilor şi al consumatorilor, al întreprinderilor şi al societăţii în ansamblul său (1). În acest context, respectarea normelor de drept reprezintă un principiu esenţial.

1.2.   Însă, în ciuda obişnuitei afirmaţii potrivit căreia realizarea pieţei interne s-a încheiat, dinamica economică necesită eforturi continue de creare a unei adevărate pieţe unice pentru actorii publici şi privaţi din întreaga UE. Mai mult, legislaţia UE nu a condus la funcţionarea eficientă a pieţei unice în domenii importante, cum ar fi finanţele şi energia. În circumstanţele actuale, sectorul financiar are nevoie urgentă de un cadru legislativ.

1.3.   În condiţiile celei mai mari recesiuni economice din istoria recentă şi a crizei sistemice a pieţelor financiare, recâştigarea încrederii în Europa este crucială. Pentru a soluţiona această criză trebuie regândite politice actuale, în special cele din sectorul financiar. Pentru a îndepărta riscul de protecţionism şi de revenire a politicilor la nivelul naţional şi pentru a păstra pieţele deschise în cadrul UE şi dincolo de ea, UE are urgent nevoie să definească o traiectorie politică clară. CESE face un apel în favoarea angajării susţinute şi ferme a Consiliului şi a statelor membre împotriva protecţionismului şi a fragmentării pieţei.

1.4.   Măsurile de atenuare a urmărilor crizei, cum ar fi intervenţia directă a statului în sistemul bancar sau preluarea băncilor în proprietatea statului, precum şi stimulentele fiscale şi financiare, oricât de necesare ar fi în criza actuală, nu trebuie să submineze obiectivele convenite pe termen mediu şi lung ale UE sau să pună în pericol condiţiile-cadru existente care se bucură de succes, inclusiv normele aplicabile ajutorului de salvare sau de restructurare. În caz contrar, s-ar crea posibilitatea unor denaturări la scară largă ale concurenţei. În acelaşi timp, în urma crizei este important să tragem învăţăminte cu privire la legislaţia şi măsurile financiare necesare pentru o dezvoltare durabilă pe termen lung.

1.5.   Recesiunea economică severă necesită un mediu puternic, rezistent şi echitabil pentru întreprinderile şi lucrătorii europeni, pentru a promova creşterea economică, inovarea, crearea de locuri de muncă, progresul social şi dezvoltarea durabilă. Agenda Lisabona-Göteborg (2) rămâne o piatră de temelie pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă şi pentru asigurarea vitalităţii şi inovării în cadrul UE, precum şi pe plan mondial.

1.6.   În această privinţă, o mai bună legiferare şi toate iniţiativele de la nivelul UE din acest domeniu, precum şi calitatea transpunerii şi controlul aplicării legislaţiei în statele membre şi la nivel regional sunt de o importanţă capitală. Principalii actori, şi anume Comisia, Parlamentul European, Consiliul şi statele membre înseşi, trebuie să rămână pe deplin angajate faţă de aceste obiective.

1.7.   O bună guvernare presupune ca, pe lângă actorii guvernamentali, întreprinderile şi asociaţiile acestora, partenerii sociali şi societatea civilă organizată să îşi îndeplinească rolul şi să îşi asume responsabilităţile proprii şi pe cele comune în cadrul întregului proces.

1.8.   Noua abordare şi pachetul „Bunuri” din 2008, reducerea sarcinilor administrative nejustificate şi recunoaşterea calificărilor profesionale servesc, cu siguranţă, obiectivului integrării europene.

1.9.   Evoluţiile recente confirmă încă o dată punctul de vedere mai vechi al CESE conform căruia Comisia, în calitate de „gardian al tratatelor”, trebuie să primească mai multe resurse, şi nu să fie împiedicată, aşa cum se întâmplă adesea, în activitatea sa de asigurare efectivă a conformităţii legislaţiei naţionale cu cerinţele juridice convenite în UE.

1.10.   În 2009, punerea în aplicarea a Directivei privind serviciile va deschide noi posibilităţi în beneficiul cetăţenilor şi al întreprinderilor. Însă, pentru a evita relaxarea standardelor sociale, de calitate, de protecţie a mediului şi de siguranţă, va fi nevoie de o supraveghere eficientă.

1.11.   Înlăturarea obstacolelor legislative şi modul în care se realizează acest lucru necesită, mai ales în prezent, o strategie de comunicare mai bună la nivelul UE şi în statele membre. Această comunicare trebuie să consolideze credibilitatea UE şi să genereze încredere în rândul cetăţenilor şi al întreprinderilor pentru a lupta împotriva euroscepticismului.

1.12.   Înlăturarea obstacolelor legislative, procesul „O mai bună legiferare” şi condiţiile-cadru convenite în cadrul UE vor sta, de asemenea, la baza poziţiei UE în negocierile cu alte blocuri comerciale în cadrul OMC şi al Rundei de la Doha.

1.13.   În sfârşit, UE poate învăţa din istoria sa că şi perioadele dificile pot duce la evoluţii benefice. Criza din anii '70 şi începutul anilor '80 ai secolului trecut a confirmat voinţa politică de a crea o uniune economică şi monetară şi a condus la Actul Unic European din 1985, care a reprezentat baza programului „Europa 1992”, calea către definitivarea pieţei interne.

2.   Introducere

2.1.   Prezentul aviz exploratoriu privind impactul obstacolelor legislative asupra competitivităţii, pe care CESE îl elaborează la solicitarea Preşedinţiei cehe, are ca obiect realizarea unei pieţe interne fără obstacole administrative (nejustificate) şi bazată pe o mai bună reglementare. Piaţa unică înseamnă să li se ofere cetăţenilor europeni şi întreprinderilor un cadru legislativ sigur şi stabil, în vederea circulaţiei libere a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor în întreaga UE.

2.2.   În programul său, actuala Preşedinţie (Preşedinţia cehă) se concentrează în special asupra punerii în aplicare corecte şi rapide a Directivei privind serviciile, precum şi asupra eliminării în continuare a obstacolelor din calea comerţului dintre statele membre, în conformitate cu revizuirea Strategiei privind piaţa internă. Aceste obiective sunt privite, pe bună dreptate, din perspectiva programelor naţionale de reformă şi a Strategiei de la Lisabona, precum şi a posibilei revizuiri şi adaptări a acesteia, preconizate pentru 2010.

2.3.   În acelaşi context se înscrie şi relaţia dintre procesul „O mai bună legiferare” (3), utilizarea crescută a evaluărilor de impact şi punerea în aplicare şi evaluarea permanentă a măsurilor de reducere a sarcinilor administrative pentru întreprinderi, precum şi susţinerea iniţiativei „A Small Bussiness Act for Europe” şi a unei politici industriale a UE durabile, care să includă o politică adecvată în domeniul inovării.

2.4.   Aceste intenţii şi propuneri trebuie puse în practică în timpul unei recesiuni economice severe (4). Ele evidenţiază faptul că, în acord cu opinia Comisiei, Preşedinţia are în vedere să păstreze în programul său orientări strategice astfel cum au fost acestea definite într-o perioadă mai promiţătoare. Astfel, Preşedinţia intenţionează să transmită impulsuri noi pentru mandatul noii Comisii.

2.5.   Preşedinţia doreşte să menţină cursul politicilor strategice stabilite anterior, indiferent de măsurile pe termen scurt care vor trebui luate pentru a absorbi şocurile bruşte şi substanţiale din economie, care afectează sectoare întregi, investiţiile şi oferta de locuri de muncă.

2.6.   Prezentul aviz se concentrează, în principal, pe eliminarea restricţiilor din calea dezvoltării spontane a întreprinderilor în Europa. În acest sens, creşterea competitivităţii trebuie definită ca fiind consolidarea condiţiilor de concurenţă echitabile din UE, făcând baza legislativă comună cât mai eficace cu putinţă.

2.7.   Un element de bază în acest proces este agenda convenită în domeniul unei mai bune legiferări, care pune accentul pe calitatea legislaţiei, evaluările de impact, simplificare, introducerea de noi norme, acolo unde se impune, şi reducerea sarcinilor administrative cu 25 % până în 2012 (5).

2.8.   Prezentul aviz se concentrează pe înlăturarea barierelor legislative şi pe o reglementare eficientă care să restabilească încrederea în pieţe, fără a uita dimensiunea mondială din ce în ce mai pregnantă a competitivităţii. Cu cât cadrul de reglementare pentru piaţa internă funcţionează mai bine, cu atât mai puternică va fi poziţia UE pe scena mondială.

2.9.   CESE şi-a exprimat deja punctul de vedere asupra mai multor aspecte. Întrucât chestiunea competitivităţii este extrem de vastă, prezentul aviz se va concentra pe o selecţie de teme care sunt deosebit de acute în situaţia actuală.

2.10.   S-au înregistrat progrese impresionante în realizarea pieţei interne. În acelaşi timp însă, nu se poate nega faptul că există încă o lipsă de armonizare substanţială în anumite domenii – energie, finanţe, brevetul comunitar (care ar putea deveni o realizare emblematică a Comunităţii!) – şi că este nevoie de măsuri în domeniul social. Măsurile adoptate continuu la nivelul fiecărui guvern – legislaţie şi practici administrative – necesită o atenţie permanentă dintr-o perspectivă europeană (6).

2.11.   Absenţa armonizării dezirabile a acţiunilor guvernelor creează adesea probleme importante pentru întreprinderile mari şi obstacole pentru investiţiile întreprinderilor mici şi mijlocii la scară europeană.

2.12.   IMM-urile reprezintă o componentă esenţială a competitivităţii europene în ansamblul ei. Întreprinderile mari sunt indispensabile menţinerii forţei Europei. Însă datorită externalizării, fragmentării proceselor de afaceri, lanţului de aprovizionare şi de valoare adăugată, principalii creatori de locuri de muncă sunt IMM-urile. Acestea sunt, de regulă, suficient de flexibile pentru a se adapta modului de producţie durabil necesar şi se află adesea, în special ca parteneri în cadrul lanţului de aprovizionare şi de valoare adăugată, la baza invenţiilor şi a noilor sisteme care promovează producţia durabilă şi ecologică.

2.13.   Barierele legislative nu afectează doar întreprinderile, ci şi mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor (7). Este important să fie asigurată respectarea drepturilor fundamentale, precum şi aplicarea normelor de pe piaţa forţei de muncă tuturor lucrătorilor (8).

3.   Context şi observaţii generale

3.1.   Piaţa unică este un concept dinamic. Conţinutul său şi crearea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru agenţii economici din Europa sunt definite prin obiective politice corespunzătoare la nivelul UE şi garantate prin legislaţia europeană. Obiectivele şi normele sunt, de asemenea, adaptate în timp util, ca urmare a modificării circumstanţelor. În cazul în care este necesar şi util, ar trebui adoptate cât mai repede măsuri concrete şi adecvate pentru protecţia lucrătorilor, care să clarifice faptul că nici libertăţile economice, nici regulile concurenţei nu au prioritate faţă de drepturile sociale fundamentale.

3.2.   Recesiunea economică acută ne afectează pe toţi din punct de vedere social şi economic. Afectează, de asemenea, poziţia Europei ca actor pe scena mondială. Condiţiile extraordinare pot necesita soluţii şi abordări extraordinare - de exemplu, ajutoare de stat sensibile aprobate pentru a „remedia perturbări grave ale economiei unui stat membru” (9) ca urmare a unei îndrumări pentru „situaţii de urgenţă” din partea Comisiei (10) - însă condiţiile-cadru convenite nu trebuie compromise şi fiecare intervenţie va trebui motivată corespunzător.

3.3.   Reglementările naţionale sunt adesea concepute astfel încât să răspundă provocărilor de tot felul care apar intr-un context naţional. Tot în acest context, este necesară şi ar trebui încurajată continuarea programelor care privesc înlăturarea obstacolelor legislative existente şi potenţiale dintre statele membre.

3.4.   Motivaţiile pe termen scurt, mai ales în perioada actuală, pot submina cu uşurinţă voinţa politică de a acţiona corespunzător. Protecţionismul – fie el vizibil sau ascuns – nu este niciodată departe. Este cu atât mai necesară o pledoarie clară în favoarea continuării a ceea ce a fost pus în mişcare cu privire la obstacolele legislative. Cu cât pregătim mai bine terenul acum, cu atât mai puternică va fi economia europeană mai târziu.

Situaţia actuală necesită cu certitudine eforturi însufleţite pentru a defini noi condiţii-cadru transparente în domeniile financiar şi energetic.

3.5.1.   În contextul crizei financiare actuale, statele au recâştigat teren ca actori centrali în sistemul economic, furnizând un sprijin „de urgenţă” important principalelor instituţii financiare. Pe lângă impactul potenţial asupra finanţelor publice, această abordare poate conduce la denaturări ale concurenţei, dacă normele privind acordarea ajutoarelor de stat nu sunt respectate (11), şi poate plasa băncile mai integre într-o poziţie de inferioritate.

3.5.2.   Deşi CESE nu pune la îndoială necesitatea unei intervenţii prompte în aceste împrejurări excepţionale, este important să se urmărească îndeaproape (12) evoluţia situaţiei pentru a proteja coeziunea actuală, statul de drept, precum şi nivelul de concurenţă atins în cadrul pieţei europene, factori care sunt cruciali pentru cetăţeni şi pentru economie.

3.5.3.   Este nevoie de noi condiţii-cadru şi noi dispoziţii legislative. Acestea trebuie să se concentreze asupra unei supravegheri de la nivel european – sau, cel puţin, a unei supravegheri strâns coordonate la nivel european – a sectorului bancar, asupra reglementărilor indispensabile şi asupra politicilor divergente existente în domeniul bancar (13). CESE subliniază necesitatea unei reglementări şi a unui control mai bun al sectorului financiar, astfel cum propune, în numele Comisiei, Raportul de Larosière elaborat în timpul Preşedinţiei cehe (14). Supravegherea de la nivel european ar trebui să includă, pe lângă sectorul bancar, şi sectorul asigurărilor.

3.5.4.   Dezbaterile ce urmează cu privire la arhitectura juridico-financiară trebuie să aibă ca obiectiv strategic un cadru stabil, necesar vitalităţii viitoare a economiei europene în general. Această perspectivă mai largă s-a bucurat de prea puţină atenţie până în prezent.

3.5.5.   Energia, ca materie primă esenţială pentru întreaga societate, poate fi în multe privinţe – preţuri, intervenţia publică, gradul de liberalizare, concurenţa şi altele – o sursă importantă (şi nedorită) de obstacole legislative care împiedică existenţa unor condiţii de concurenţă echitabile şi care pot avea efecte negative în alte sectoare industriale. În sectorul energetic, o motivaţie foarte importantă pentru crearea unei pieţe comune a energiei ar trebui să fie înlăturarea unor astfel de obstacole structurale şi legislative din calea schimburilor comerciale şi a investiţiilor.

3.6.   Metoda deschisă de coordonare (MDC) (15) a generat multe aşteptări în legătură cu posibilităţile de coordonare a acţiunilor naţionale. O astfel de abordare flexibilă conferă un grad de libertate statelor membre, ceea ce reprezintă o sursă suplimentară de obstacole legislative. Ar fi de dorit o abordare mai structurată în acest sens.

3.7.   În această privinţă, un subiect de discuţie important este dacă, în anumite cazuri, directivele sau regulamente UE ar trebuie alese drept cel mai potrivit temei juridic pentru armonizare. De asemenea, CESE subliniază faptul că promovarea în continuare a standardizării, care conduce, printre altele, la un mediu transparent şi la îmbunătăţirea interoperabilităţii, este în multe cazuri foarte utilă.

Obstacolele în calea existenţei unui mediu competitiv în Europa sunt multiple. Ele pot fi grupate în mai multe categorii, care trebuie abordate în mod specific.

3.8.1.   O primă categorie include înseşi obstacolele existente, cu care se confruntă atât cetăţenii, cât şi întreprinderile care doresc să îşi desfăşoare activitatea într-un alt stat membru. Acest tip de obstacole poate proveni din legislaţia, actele şi procedurile administrative naţionale, care nu depind de legislaţia UE şi de transpunerea propriu-zisă a acesteia, fiind astfel dificil de anticipat de către o întreprindere care intenţionează să desfăşoare o activitate peste graniţă.

3.8.2.   Integrarea europeană nu duce în mod obligatoriu la reducerea numărului reglementărilor naţionale, în multe cazuri efectul fiind chiar contrar. De foarte multe ori, astfel de reglementări naţionale (suplimentare) generează obstacole suplimentare. Mai mult, în situaţia economică actuală, dispoziţiile legislative speciale pot avea cu uşurinţă un efect protecţionist.

3.8.3.   Un alt tip de obstacol poate izvorî din iniţiative existente, cum ar fi ghişeele unice pentru întreprinderi, care sunt deja operaţionale, dar care nu funcţionează pe deplin conform aşteptărilor. Acest lucru se poate datora lipsei resurselor adecvate sau altor tipuri de probleme, cum ar fi disponibilitatea informaţiilor exclusiv în limba ţării în cauză.

3.8.4.   Un al patrulea tip de obstacol îl reprezintă iniţiativele care urmăresc crearea de condiţii de concurenţă echitabile, care însă fie nu sunt puse în practică, fie sunt puse în practică doar parţial. Acest tip de obstacol rezultă din respectarea insuficientă a legislaţiei şi a reglementărilor europene de către statele membre (16).

3.8.5.   Obstacolele specifice pe care le putem menţiona sunt, printre altele, determinate de împărţirea între membrii zonei euro şi celelalte state membre, de limbile de lucru obligatorii din statele membre şi de regimurile fiscale şi bazele de impozitare diferite.

3.9.   Mai multe dintre obstacolele menţionate mai sus sunt un produs secundar al trăsăturilor sistemelor administrative şi legislative ale statelor membre. Acest lucru ar trebui să determine un accent mai mare pe convergenţă în tratarea problemelor transfrontaliere.

3.10.   Stimulentele financiare pot crea noi bariere dacă nu sunt coordonate în mod corespunzător şi, mai ales, dacă nu respectă normele UE privind ajutoarele de stat. CESE insistă asupra faptului că acquis-ul comunitar – atât reglementările, cât şi instrumentele – trebuie respectat în toate cazurile.

3.11.   Ar fi foarte utile reţelele specifice instituite între UE şi administraţiile naţionale (asemenea reţelei Enterprise Europe, reţelei SOLVIT, Reţelei europene în domeniul concurenţei) şi platformele online destinate schimbului de bune practici, concentrate pe înlăturarea obstacolelor nejustificate.

3.12.   Lipsa cooperării şi a informării reciproce între administraţiile naţionale cu privire la punerea în aplicare a legislaţiei comunitare reprezintă o problemă foarte serioasă. În acest context, CESE pregăteşte în prezent un aviz privind Sistemul de informare al pieţei interne (IMI– Internal Market Information Suystem) (17).

3.13.   Mai mult, intensificarea comunicării dintre administraţiile naţionale ar putea constitui o modalitate suplimentară de verificare a existenţei obstacolelor potenţiale (ascunse) care rezultă din reglementările şi obligaţiile naţionale din anumite domenii.

3.14.   În acelaşi spirit, sunt esenţiale perfecţionarea şi pregătirea funcţionarilor publici naţionali care au responsabilităţi legate de legislaţia UE. Acestea necesită resurse adecvate pentru actualizarea competenţelor, ceea ce este relevant în special având în vedere accentul din ce în ce mai mare care se pune, în elaborarea politicilor, pe instrumente bazate pe date concrete, cum ar fi evaluările de impact şi evaluarea sarcinilor administrative.

3.15.   CESE a susţinut în cadrul mai multor avize că este indispensabilă o monitorizare eficace a aplicării reglementărilor şi acordurilor adoptate la nivelul UE în statele membre.

3.16.   O bună guvernanţă a pieţei unice presupune ca, pe lângă actorii guvernamentali, şi întreprinderile şi asociaţiile acestora, partenerii sociali şi societatea civilă organizată să îşi îndeplinească rolul şi să îşi asume responsabilităţile proprii şi pe cele comune în promovarea condiţiilor-cadru pentru existenţa unor condiţii de concurenţă echitabile în Europa. Instrumentele sunt: experienţa practică, schimbul de bune practici, autoreglementarea, dialogul social la diferite niveluri, comunicarea şi informarea ş.a.m.d.

4.   Aspecte specifice

4.1.   „O mai bună legiferare”

4.1.1.   „O mai bună legiferare” este o strategie crucială pentru existenţa unui mediu de afaceri puternic. Agenda privind o mai bună legiferare definită la punctul 2.7 reprezintă motorul acestei strategii.

4.1.2.   O legiferare mai bună se reflectă atât în selectarea aspectelor care urmează a fi armonizate la nivelul UE, cât şi în metoda de reglementare, de exemplu prin intermediul regulamentelor, al directivelor detaliate sau al directivelor-cadru. Obstacolele legislative dintre statele membre pot rămâne intacte atunci când directivele sunt prea ambigue sau când prescriu doar obligaţii minime.

4.1.3.   În mai multe ocazii, CESE a salutat revizuirea generală şi orientată a legislaţiei comunitare, întreprinsă de către Comisie. O astfel de revizuire generală poate veni în completarea adaptărilor la modificarea împrejurărilor şi la abolirea barierelor legislative existente.

4.1.4.   Trebuie recunoscut faptul că armonizarea anumitor aspecte nu este adecvată din cauza regimurilor juridice diferite existente în statele membre. În aceste situaţii trebuie analizate în mod specific obstacolele legislative potenţiale.

4.1.5.   Trebuie remarcat faptul că s-au realizat cu succes evaluări de impact de către Comisia Europeană, dar la nivelul statelor membre există deficienţe grave, ceea ce subminează existenţa unor condiţii de concurenţă echitabile pentru întreprinderi şi pentru mobilitate în general.

4.1.6.   Evaluările de impact sunt un instrument foarte util, atât în lupta împotriva excesului de reglementare, cât şi pentru adoptarea de noi norme. Acestea conduc la un nivel de conştientizare din ce în ce mai mare în cadrul Comisiei, al Parlamentului European şi al Consiliului. CESE insistă asupra necesităţii ca Parlamentul European şi Consiliul să respecte evaluările de impact şi actualizările acestora pe întreaga durată a procesului legislativ.

4.1.7.   Evaluările de impact necesită o abordare de ansamblu şi completă nu doar a aspectelor tehnice ce ţin de bunuri şi servicii, ci şi a efectelor secundare, cum ar fi interesele consumatorilor şi cele ce ţin de protecţia mediului. Pe de altă parte, în legislaţia privind protecţia mediului şi protecţia consumatorilor, ar trebui să se ţină întotdeauna seama de nevoia existenţei unei industrii competitive. În evaluările de impact de bună calitate, îşi găsesc locul părţi interesate foarte diverse.

4.2.   Punerea în aplicare şi controlul aplicării (18)

4.2.1.   Punerea în aplicare corectă şi la timp, precum şi controlul aplicării pe teren sunt strâns legate de o legiferare mai bună. Experienţa practică arată că atât punerea în aplicare parţială (cherry picking), cât şi cea excesivă (goldplating) reprezintă unele dintre sursele principale de obstacole legislative, probleme transfrontaliere şi protecţionism. În consecinţă, resursele şi instrumentele necesare pentru monitorizarea şi controlul aplicării legislaţiei UE la nivelul statelor membre ar trebui, de asemenea, evaluate cu atenţie.

4.2.2.   Subsidiaritatea trebuie respectată, dar nu trebuie să funcţioneze într-un singur sens. Într-adevăr, UE trebuie să se abţină să intervină în procedurile şi sistemele administrative naţionale. Însă tratatul impune, de asemenea, ca UE să garanteze obiectivele Uniunii şi funcţionarea pieţei în conformitate cu normele convenite. Doar cu această condiţie pot fi rezolvate satisfăcător problemele cu care se confruntă întreprinderile, alte organizaţii, precum şi cetăţenii, în teren.

4.2.3.   Cu alte cuvinte, relaţia dintre normele comunitare şi subsidiaritate este o relaţie subtilă. CESE consideră că în procesul de aprofundare a integrării, echilibrul just dintre respectarea necesară a tradiţiilor şi sistemelor administrative naţionale şi monitorizarea la nivelul UE ar trebui să fie definit şi aplicat în concordanţă cu obiectivele convenite.

4.2.4.   În această privinţă, subliniem faptul că entităţile locale şi regionale sunt responsabile de punerea în aplicare a legislaţiei UE în mai multe state membre. Aceste entităţi trebuie să ţină seama în mod corect de legislaţia UE.

4.2.5.   Un alt domeniu vast şi important este cel al achiziţiilor publice. Deşi directivele din 2004 se aplică, încă există practici tradiţionale şi proceduri administrative, inclusiv obstacole legislative, care stânjenesc concurenţa transfrontalieră în domeniul contractelor publice. Achiziţiile publice necesită o atenţie continuă, respectând totodată dreptul la negocieri colective între partenerii sociali.

CESE consideră că guvernanţa în vederea înlăturării obstacolelor legislative din UE trebuie să fie îmbunătăţită considerabil.

4.2.6.1.   Informaţiile cu privire la aplicarea concretă a legislaţiei sunt încă nesatisfăcătoare (19).

4.2.6.2.   Ca element indispensabil al statului de drept, monitorizarea realizată de Comisie ar trebui să fie extinsă în mod sistematic la punerea în aplicare şi la controlul aplicării legislaţiei UE. Acest aspect necesită o atenţie deosebită şi o dezbatere publică.

4.2.6.3.   Pe lângă aceasta, este de dorit să se introducă, acolo unde nu există încă, reţele de evaluare create între administraţiile naţionale (20) şi să se promoveze dezvoltarea competenţelor administrative în statele membre.

4.2.6.4.   În aceeaşi ordine de idei, CESE susţine pe deplin înfiinţarea de către Comitetul Regiunilor a Reţelei de monitorizare a subsidiarităţii, în vederea facilitării schimbului de informaţii dintre UE şi entităţile locale şi regionale.

4.2.6.5.   Comisia trebuie să garanteze faptul că organele naţionale de reglementare din întreaga Europă aplică normele UE în acelaşi mod şi de o manieră coordonată.

4.2.6.6.   Guvernanţa dorită, menţionată la punctul 4.2.6, trebuie să se aplice în aceeaşi măsură şi în cazul obstacolelor nelegislative care decurg adeseori din practicile administrative existente.

4.3.   Piaţa unică a serviciilor

Europa se află într-un moment de cotitură în ceea ce priveşte piaţa internă a serviciilor. Stadiul transpunerii şi punerii în aplicare a Directivei privind serviciile, prevăzute pentru sfârşitul anului 2009, va trebui să fie urmărit îndeaproape pentru a se asigura că la nivel naţional nu se introduc obstacole şi diferenţe noi. Totuşi, aceasta nu trebuie să determine relaxarea standardelor sociale, de calitate, de protecţie a mediului şi de siguranţă din interiorul UE. Punerea în aplicare a Directivei UE privind serviciile necesită formarea corespunzătoare a personalului din administraţie (limbi străine şi competenţe interculturale).

4.3.1.1.   Abordarea adoptată în prezent de Comisia Europeană, constând în sprijinirea transpunerii directivei la nivel naţional, pare a da rezultate şi ar trebui încurajată în continuare.

În ceea ce priveşte aspectele specifice ale Directivei privind serviciile, libertatea de stabilire şi activităţile transfrontaliere reprezintă un ingredient esenţial în crearea unui mediu propice pentru întreprinderile europene (21).

4.3.2.1.   Reacţiile părţilor interesate par a sugera că, în ciuda existenţei unor măsuri ad-hoc pentru facilitarea înfiinţării de întreprinderi într-un alt stat membru, mai există încă aspecte care ar putea fi îmbunătăţite.

O altă chestiune care se cere discutată este abordarea ce urmează să fie adoptată în domeniile nereglementate în prezent de Directiva privind serviciile.

4.3.3.1.   Unele domenii, cum ar fi serviciile financiare, comunicaţiile electronice şi serviciile audiovizuale sunt reglementate separat, iar alte domenii nu sunt reglementate deloc la nivel comunitar.

4.3.3.2.   Acestea din urmă pot prezenta diferenţe importante între statele membre, putând astfel genera obstacole neaşteptate. În consecinţă, este necesară o coordonare mai strânsă între guvernele naţionale pentru a evita adoptarea unor abordări divergente asupra unor chestiuni specifice care afectează direct mediul de afaceri din UE.

Mai mult, trebuie subliniat faptul că graniţa dintre bunuri şi servicii este, în prezent, din ce în ce mai neclară. Prin urmare, o punere în aplicare corectă a normelor privind libertatea de stabilire şi activităţile transfrontaliere în domeniul serviciilor va avea efecte deosebit de benefice asupra industriei prelucrătoare.

4.3.4.1.   Chiar şi în cazul unei transpuneri depline şi corecte a Directivei privind serviciile, instituţiile europene şi statele membre ar trebui să monitorizeze cu atenţie acest domeniu, pentru a aborda chestiunile încă neclare şi pentru a împiedica apariţia unor noi obstacole. Întrucât cele mai multe progrese în stabilirea unor condiţii de concurenţă echitabile pentru toţi s-au înregistrat pe piaţa bunurilor, lecţiile învăţate în acest domeniu pot oferi informaţii valoroase cu privire la cele mai bune modalităţi de abordare a obstacolelor care există încă în domeniul serviciilor.

4.4.   Noua abordare, pachetul „Bunuri” 2008 şi standardizarea

4.4.1.   Noua abordare în domeniul armonizării tehnice şi a standardelor (22), precum şi revizuirea continuă a acesteia reprezintă unul dintre succesele cele mai concrete în ceea ce priveşte înlăturarea obstacolelor din calea competitivităţii în cadrul pieţei interne.

4.4.2.   În condiţiile actuale, este extrem de important să se menţină metoda specifică Noii abordări şi să se evite un eventual regres generat de adoptarea unor măsuri protecţioniste.

4.4.3.   De asemenea, ar fi util să se evalueze aplicarea şi utilizarea principiului recunoaşterii reciproce. În acest domeniu, trebuie să se analizeze măsura în care se poate garanta dezvoltarea durabilă în domeniul economic, social şi ecologic. În afară de aceasta, este esenţial să se monitorizeze impactul real al pachetului „Bunuri” din 2008, care îşi propune să asigure aplicarea efectivă a principiului recunoaşterii reciproce.

4.4.4.   Un alt domeniu este standardizarea, care se bazează de regulă pe măsuri voluntare, şi nu pe legislaţie. Contribuţia evidentă a standardizării la integrarea economică europeană atrage atenţia asupra chestiunilor nesoluţionate care periclitează încă eforturile din cadrul pieţei interne, precum şi poziţia competitivă a UE pe scena mondială.

4.4.5.   În alte situaţii, chiar absenţa standardelor într-un anumit domeniu generează obstacole (legislative), cum este cazul achiziţiilor publice, domeniu în care lipsa unui consens între actorii industriali are efecte negative asupra concurenţei din cadrul UE. De exemplu, acest aspect este evident atunci când întreprinderile iniţiază o „luptă a standardelor” pentru a crea sau a apăra o poziţie de monopol pe piaţă, în detrimentul concurenţei şi al posibilităţilor de alegere ale cetăţenilor. În aceste cazuri, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a interveni la nivelul UE pentru a facilita un acord între părţile implicate.

4.4.6.   În consecinţă, CESE subliniază nevoia de intensificare a eforturilor de standardizare în anumite domenii, cum ar fi achiziţiile publice, tehnologia informaţiei şi serviciile de comunicaţii. Cu toate acestea, pentru evitarea denaturărilor, este crucial ca toate părţile interesate relevante fie implicate atunci când se stabileşte un standard. În această privinţă, iniţiativele actuale, cum ar fi activitatea NORMAPME (Biroul European de Standardizare pentru Artizanat şi IMM-uri) în ceea ce priveşte standardizarea şi IMM-urile, ar trebui să fie încurajate în continuare.

4.5.   Reducerea sarcinilor administrative nejustificate

O politică de referinţă a Comisiei Europene o reprezintă Programul de acţiune privind evaluarea sarcinilor administrative din 2007, destinat simplificării cadrului de reglementare în favoarea întreprinderilor.

4.5.1.1.   Folosind Modelul costului standard, adoptat iniţial în Ţările de Jos, UE este pe cale de a finaliza evaluarea sarcinilor administrative generate de legislaţia UE (23).

4.5.1.2.   Desemnarea „grupului Stoiber” – un grup la nivel înalt alcătuit din 15 experţi – pentru prezentarea unor propuneri de reducere concrete reprezintă un pas suplimentar în direcţia concretizării acestei iniţiative.

Programul de reducere a sarcinilor administrative câştigă din ce în ce mai mult teren şi la nivel naţional, majoritatea statelor membre angajându-se deja să evalueze şi să reducă sarcinile administrative pe plan intern.

4.5.2.1.   În această etapă, pentru asigurarea succesului acestui exerciţiu, este imperios necesar să existe o coordonare a strategiilor de evaluare şi reducere de la nivel naţional din întreaga Europă, precum şi între nivelul UE şi cel naţional.

4.6.   Recunoaşterea calificărilor profesionale

4.6.1.   Pentru a face ca piaţa internă să funcţioneze eficient, pe lângă libera circulaţie a mărfurilor şi a serviciilor, trebuie sprijinită şi o circulaţie liberă a lucrătorilor. În concordanţă cu decizia privind mobilitatea cercetătorilor, adoptată în cadrul Consiliului pentru Cercetare, este nevoie de o aplicare mai extinsă care să includă şi alte categorii profesionale.

4.6.2.   Recunoaşterea calificărilor profesionale în cadrul UE este o chestiune complexă, care depăşeşte chestiunea obstacolelor legislative; aceasta trebuie abordată deoarece, în mai multe privinţe, este legată direct de problema obstacolelor (ascunse) din piaţa internă.

4.6.3.   Recent, s-au înregistrat progrese importante în acest domeniu, prin crearea cadrului european al calificărilor, aşa-numita „cea de-a cincea libertate”, şi anume mobilitatea cercetătorilor. CESE salută acest important pas înainte.

4.7.   Alte iniţiative

Date fiind durata şi costurile procedurilor judiciare tradiţionale, mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor constituie o contribuţie preţioasă la soluţionarea conflictelor decurgând din activităţile transfrontaliere.

4.7.1.1.   Cu toate acestea, se cunosc puţine lucruri despre situaţia actuală în ceea ce priveşte utilizarea şi accesul întreprinderilor şi cetăţenilor la acest instrument. Este regretabil că recomandările fără caracter obligatoriu ale Comisiei în acest domeniu se aplică numai într-un număr redus de state membre.

4.7.1.2.   Ar fi util să se analizeze în detaliu acest subiect şi să se găsească modalităţile de sprijinire şi de promovare a utilizării mecanismelor alternative pe teren, ca mijloc suplimentar de reducere a obstacolelor şi a problemelor existente.

4.7.2.   Atunci când funcţionează corespunzător, reţeaua SOLVIT este pe bună dreptate apreciată pentru capacitatea sa de a acţiona cu rapiditate în rezolvarea problemelor şi prevenirea apariţiei acestora. Fiecare stat membru ar trebui să se asigure că resursele şi personalul alocate centrelor naţionale corespund nevoilor existente (24) şi că părţile interesate sunt informate cu privire la existenţa şi rolul reţelei.

Rolul reţelei Enterprise Europe (care a înlocuit fosta reţea a centrelor Euro Info - EIC) este, de asemenea, un element esenţial pentru sprijinirea întreprinderilor, cu precădere a IMM-urilor, şi pentru îmbunătăţirea mediului în care activează acestea. De fapt, reţeaua Enterprise Europe echivalează adeseori cu imaginea Europei pentru operatorii de la nivel local.

4.7.3.1.   Studii anterioare (25) au demonstrat că, în timp ce fosta reţea a centrelor Euro Info asigură, în general, servicii de calitate, mecanismele de informare dintre centre şi Comisia Europeană nu funcţionează întotdeauna corespunzător. Ar trebui ca acest aspect să fie reanalizat şi să se intervină în mod adecvat acolo unde persistă probleme.

4.7.4.   Plângerile referitoare la obstacolele legislative pot fi adresate, de asemenea, direct Comisiei Europene. Acest canal de comunicare suplimentar ar trebui să fie făcut cunoscut mai bine.

4.7.5.   Situaţia actuală a iniţiativelor de autoreglementare şi de coreglementare are, de asemenea, efecte asupra mediului de afaceri, putând contribui la înlăturarea obstacolelor existente. Ar fi util să se aprofundeze cunoştinţele în legătură cu autoreglementarea şi coreglementarea, în vederea diseminării celor mai bune practici (26).

---

(1)  Pentru o privire de ansamblu asupra tendinţei de creştere a obstacolelor din calea realizării pieţei unice, a se vedea studiul CESE-OPU disponibil la adresa: http://www.eesc.europa.eu/smo/news/index_en.asp.

(2)  Consiliul European de la Göteborg din iunie 2001 a adăugat o dimensiune de mediu Agendei de la Lisabona.

(3)  JO C 24, 31.1.2006, p. 39.

(4)  A se vedea raportul recent al OCDE care se pronunţă în favoarea unei reforme de reglementare şi preconcurenţiale susţinute în actualul context de criză (Going for Growth 2009).

(5)  A se vedea în special „A treia analiză strategică a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană”, COM(2009) 15 final

(6)  A se vedea în acest context recenta broşură „When will it really be 1992?” (Când va fi în realitate 1992?) elaborată de federaţiile patronale din Olanda (VNO – NCW, MKB) şi publicată in decembrie 2008. Anul 1992 a fost anunţat la vremea respectivă ca anul definitivării pieţei interne.

(7)  JO C 228, 22.9.2009, p. 14.

(8)  A se vedea Avizul CESE privind identificarea obstacolelor rămase în calea mobilităţii pe piaţa internă a forţei de muncă, JO C 228, 22.9.2009, p. 14, pct. 1.5.

(9)  A se vedea articolul 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE. Este vorba despre o schimbare deliberată a temeiului juridic din articolul 87 alineatul (3) litera (c) care se aplică de regulă. Acesta conferă o libertate mai mare pentru acordarea de ajutoare financiare statelor membre şi poate conduce la denaturări. Aşadar, „o astfel de denaturare voită şi autorizată trebuie să fie riguros monitorizată şi urmărită de către Comisie, precum şi corectată de îndată ce situaţia economică va reintra în normal”. A se vedea în acest sens avizul JO C 228, 22.9.2009, p. 47.

(10)  JO C 16, 22.1.2009, p. 1.

(11)  JO C 270, 25.10.2008, p. 8, JO C 10, 15.1.2009, p. 2, JO C 72, 26.3.2009, p. 1.

(12)  Termenul „a urmări” este utilizat în acest context, precum şi la punctele 4.2. şi 4.2.6.2, într-un sens general, independent de definirea detaliată a rolului şi mandatului Comisiei. Acestea variază în funcţie de instrumentele legislative utilizate în fiecare caz în parte.

(13)  JO C 224, 30.8.2008, p. 11.

(14)  A se vedea Raportul de Larosière privind supravegherea financiară în UE, 25 februarie 2009.

(15)  Această metodă asigură un cadru de cooperare între statele membre ale UE în politicile care sunt în competenţa lor, cum ar fi ocuparea forţei de muncă, protecţia socială, incluziunea socială, educaţia, tineretul şi formarea profesională. Este un instrument politic tipic de natură interguvernamentală. Pentru informaţii suplimentare puteţi consulta: http://www.europa.eu/scadplus/glossarty/open_methodcoordination_en.htm.

(16)  JO C 325, 30.12.2006, p. 3.

(17)  A se vedea COM(2008) 703, precum şi JO C 325, 30.12.2006, p. 3.

(18)  JO C 24, 31.1.2006, p. 52.

(19)  Comisia Europeană propune mai multe surse de informare care pot fi folosite inclusiv pentru plângeri, cum ar fi centrul de intermediere telefonică Europe Direct, Eurojus, centrele SOLVIT naţionale, centrele europene ale consumatorilor, reţeaua Enterprise Europe şi portalul Your Europe

(20)  CESE atrage atenţia asupra Sistemului de informare al pieţei interne (Internal Market Information System - IMI), creat de Comisie pentru facilitarea informării reciproce între administraţiile naţionale cu privire la legislaţia UE.

(21)  JO C 221, 8.9.2005, p. 11.

(22)  Lansată în 1985, Noua abordare în domeniul armonizării tehnice şi a standardelor constituie o răscruce în legislaţia UE în domeniul pieţei interne. A fost adoptată ca răspuns la cadrul legislativ complex generat de un set de norme detaliate introduse pentru crearea şi definitivarea pieţei interne pentru bunuri.

(23)  Această abordare – la care se face referire adesea prin sintagma „lupta împotriva birocraţiei” – îşi propune să identifice toate sarcinile administrative ale întreprinderilor, care decurg din legislaţia UE, în vederea identificării unor modalităţi de reducere cu 25 % a acestora.

(24)  JO C 77, 31.3.2009, p. 15.

(25)  Renda A., Schrefler L. şi Von Dewall F. (2006), Ex post evaluation of the MAP 2001-2005 initiative and suggestions for the CIP 2007-2013, CEPS Studies.

(26)  CESE, împreună cu Secretariatul General al Comisiei Europene, a creat o bază de date privind iniţiativele de autoreglementare şi coreglementare: http://eesc.europa.eu/self-and-coregulation/index.asp.

---

---