EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52008IP0420

Acțiuni realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare Rezoluția Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la acțiunile realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 privind finanțarea pentru dezvoltare (2008/2050(INI))

JO C 8E, 14.1.2010, p. 1–7 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/1


Marți, 23 septembrie 2008
Acțiuni realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare

P6_TA(2008)0420

Rezoluția Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la acțiunile realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 privind finanțarea pentru dezvoltare (2008/2050(INI))

2010/C 8 E/01

Parlamentul European,

având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare de la Monterrey, Mexic, din 18-22 martie 2002 (Conferința de la Monterrey),

având în vedere angajamentele luate de statele membre la Consiliul European de la Barcelona din 14 martie 2002 (angajamentele de la Barcelona),

având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 privind finanțarea ajutorului pentru dezvoltare (1),

având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2002 privind finanțarea ajutorului pentru dezvoltare (2),

având în vedere declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre în cadrul reuniunii Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, intitulată „Consensul european” (3), semnată la 20 decembrie 2005,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 aprilie 2008 intitulată „UE — partener global pentru dezvoltare — Accelerarea progreselor către Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului” (COM(2008)0177),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2007 intitulată „Respectarea promisiunilor Europei referitoare la finanțarea pentru dezvoltare” (COM(2007)0164),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2006 intitulată „Finanțare pentru dezvoltare și eficiența ajutorului — Provocările create de creșterea ajutorului UE 2006-2010”(COM(2006)0085),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 intitulată „Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului — Finanțarea pentru dezvoltare și eficacitatea ajutorului” (COM(2005)0133),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2004 intitulată „Transpunerea în practică a Consensului de la Monterrey: contribuția Uniunii Europene” (COM(2004)0150),

având în vedere Concluziile Consiliului European din 14 martie 2002 privind Conferința internațională referitoare la finanțarea pentru dezvoltare (Monterrey, Mexic, 18-22 martie 2002),

având în vedere Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) adoptate la reuniunea Organizației Națiunilor Unite la nivel înalt a mileniului de la New York din 6-8 septembrie 2000, reafirmate la conferințele ulterioare ale ONU, în special la Conferința de la Monterrey,

având în vedere angajamentul luat de statele membre la Consiliul European de la Göteborg din 15-16 iunie 2001 de a atinge obiectivul ONU de a consacra 0, 7 % din venitul național brut (VNB) asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2006 intitulată „Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanțial, mai eficient și mai rapid” (COM(2006)0087),

având în vedere rezoluțiile sale din 22 mai 2008 privind acțiunile realizate în urma Declarației de la Paris din 2005 referitoare la eficiența ajutorului (4),

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru bugete (A6-0310/2008),

A.

întrucât, pentru a doua oară în istorie, ONU organizează o conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare,care va avea loc la Doha în perioada 29 noiembrie -02 decembrie 2008, cu scopul de a reuni atât șefi de stat și de guvern, miniștrii dezvoltării și miniștrii finanțelor, cât și reprezentanți ai organizațiilor financiare internaționale, ai băncilor private, ai mediului de afaceri și ai societății civile, în vederea examinării progreselor care au fost înregistrate în urma Conferinței de la Monterrey;

B.

întrucât îndeplinirea ODM necesită o finanțare mult mai mare;

C.

întrucât finanțarea pentru dezvoltare ar trebui să reprezinte modalitatea cea mai rentabilă pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare mondiale și insecurității mondiale;

D.

întrucât necesitatea de a pune la dispoziție resurse financiare adecvate, previzibile și durabile se impune mai mult decât oricând, în special în contextul provocărilor reprezentate de schimbările climatice și de implicațiile acestora, inclusiv catastrofele naturale, precum și de vulnerabilitatea țărilor în curs de dezvoltare;

E.

întrucât UE este cel mai mare donator de fonduri la nivel mondial, un membru de prim-plan al instituțiilor financiare internaționale și cel mai important partener comercial al țărilor în curs de dezvoltare;

F.

întrucât UE s-a angajat să respecte un calendar precis și obligatoriu pentru îndeplinirea obiectivului de 0,56 % din VNB până în 2010 și de 0,7 % din VNB până în 2015;

G.

întrucât, dacă se menține tendința actuală privind nivelurile AOD ale statelor membre, unele dintre acestea nu vor îndeplini obiectivele la care s-au angajat, respectiv: 0,51 % din VNB pentru UE-15 (adică statele membre ale UE înaintea extinderii din 2004) și 0,17 % din VNB pentru UE — 12 (adică statele membre care au aderat la UE la 1 mai 2004 și la 1 ianuarie 2007) până în 2010;

H.

întrucât ajutorul prevăzut a fi acordat Africii este în creștere, în ciuda scăderii generale a AOD în 2007;

I.

întrucât, recent, au apărut noi și semnificative provocări la adresa dezvoltării, incluzând schimbările climatice, modificări structurale ale burselor de mărfuri, mai ales ale burselor de produse alimentare și de petrol, precum și noi tendințe importante în cooperarea Sud-Sud, incluzând aici sprijinul furnizat de China pentru infrastructurile din Africa și împrumuturile acordate de Banca Braziliană de Dezvoltare BNDES în America Latină;

J.

întrucât serviciile financiare din multe țări în curs de dezvoltare sunt subdezvoltate, ca rezultat al mai multor factori, inclusiv restricții la furnizarea de servicii, absența certitudinii juridice și a drepturilor de proprietate;

1.

reafirmă angajamentul său de eradicare a sărăciei, de promovare a dezvoltării durabile și de îndeplinire a ODM, singura modalitate de a obține justiție socială și o mai bună calitate a vieții pentru cele aproximativ un miliard de persoane din lume care trăiesc într-o sărăcie extremă, adică cu un venit de mai puțin de un dolar american pe zi;

2.

invită statele membre să facă distincția clară între cheltuielile pentru dezvoltare și cheltuielile privind interesele politicii externe și în acest sens subliniază că AOD ar trebui să fie conformă cu criteriile AOD stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE/CAD) și cu recomandările acestuia privind necondiționarea AOD;

3.

subliniază necesitatea absolută ca UE să urmărească atingerea celui mai înalt nivel de coordonare pentru a asigura coerența cu alte politici comunitare (mediu, migrație, drepturile omului, agricultură etc.) și pentru a evita suprapunerea eforturilor și lipsa de coerență a activităților;

4.

reamintește faptul că acțiunile necesare și urgente pe care UE trebuie să le întreprindă pentru a combate consecințele dramatice ale majorării prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui nici concepute, nici puse în aplicare în cadrul eforturilor financiare solicitate de Consensul de la Monterrey; prin urmare, așteaptă cu interes o propunere concretă din partea Comisiei privind utilizarea fondurilor de urgență;

5.

subliniază faptul că sarcina administrativă excesivă și disproporționată din unele dintre țările partenere afectează eficiența ajutorului pentru dezvoltare; își exprimă temerea că acest lucru poate pune în pericol atingerea ODM;

6.

subliniază faptul că Uniunea Europeană nu a găsit încă echilibrul corect între două abordări contradictorii în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare: pe de o parte, să aibă încredere că țările partenere asigură o alocare corespunzătoare a fondurilor și să sprijine administrațiile acestora în crearea unor instrumente potrivite pentru utilizarea fondurilor și, pe de altă parte, să aloce ajutorul financiar unor obiective specifice pentru a evita utilizarea necorespunzătoare sau alocarea ineficientă a ajutorului;

Volumul AOD

7.

subliniază faptul că UE este principalul donator mondial de AOD, contribuția sa reprezentând aproape 60 % din ajutorul oficial pentru dezvoltare la nivel mondial și salută faptul că proporția contribuției comunitare la AOD la nivel global a crescut de-a lungul anilor; cu toate acestea, solicită Comisiei să ofere informații clare și transparente privind ponderea din bugetul UE alocată ajutorului pentru dezvoltare oferit de UE, pentru a evalua acțiunile realizate în urma Consensului de la Monterrey de către toți donatorii europeni; de asemenea, își exprimă regretul că nivelul contribuțiilor financiare ale UE în favoarea țărilor în curs de dezvoltare nu este suficient de vizibil și invită Comisia să creeze instrumente adecvate și specifice de comunicare și informare care să îmbunătățească vizibilitatea ajutorului comunitar pentru dezvoltare;

8.

salută faptul că UE și-a îndeplinit obiectivul obligatoriu privind AOD constând într-o medie la nivel UE de 0,39 % din VNB pentru 2006, dar constată scăderea alarmantă a ajutorului UE în 2007, de la 47, 7 miliarde EUR în 2006 (0,41 % din VNB global al UE) la 46,1 miliarde EUR în 2007 (0,38 % din VNB global al UE) și invită statele membre să mărească volumul AOD pentru a-și îndeplini, în 2010, obiectivul de 0,56 % din VNB la care s-a angajat;

9.

insistă asupra faptului că nu mai trebuie să se efectueze reduceri la AOD raportate de statele membre; subliniază că UE va fi acordat fonduri mai mici cu 75 miliarde EUR decât cele promise pentru perioada 2005-2010, dacă tendința actuală se menține;

10.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că majoritatea statelor membre ( 18 din 27, mai ales Letonia, Italia, Portugalia, Grecia și Republica Cehă) nu au putut ridica nivelul AOD acordate între 2006 și 2007, iar în anumite cazuri s-a înregistrat o scădere îngrijorătoare, de peste 10 %, în țări cum ar fi Belgia, Franța și Marea Britanie; îndeamnă statele membre să respecte volumul AOD la care s-au angajat; constată cu satisfacție că unele state membre (Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Spania, Suedia și Țările de Jos) își vor îndeplini cu siguranță obiectivele AOD pentru 2010 și are convingerea că aceste state membre își vor menține nivelurile ridicate de AOD;

11.

salută poziția fermă a Comisiei privind eforturile care trebuie depuse atât pentru îmbunătățirea cantității, cât și a calității ajutorului pentru dezvoltare oferit de statele membre și sprijină cu tărie avertizarea emisă de aceasta cu privire la eventualele consecințe extrem de negative ale nerespectării angajamentelor financiare de către statele membre; invită Comisia să-și folosească experiența și autoritatea pentru a convinge alți donatori publici și privați să-și respecte promisiunile financiare;

12.

este extrem de preocupat de faptul că unele state membre amână mărirea AOD, ceea ce are ca rezultat o pierdere netă de peste 17 miliarde EUR pentru țările în curs de dezvoltare;

13.

salută abordarea aleasă de unele state membre care stabilesc calendare multianuale obligatorii pentru a ridica nivelurile AOD în vederea îndeplinirii obiectivului ONU de 0,7 % până în 2015; solicită statelor membre care nu au publicat până în prezent calendarele lor multianuale să o facă într-un timp cât mai scurt; subliniază faptul că statele membre ar trebui să adopte aceste calendare înaintea Conferinței internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare, menționate anterior, care va avea loc la Doha, și să își îndeplinească angajamentele;

14.

remarcă faptul că scăderile din 2007 ale nivelurilor de ajutor raportate se datorează, în anumite cazuri, creșterii artificiale a datelor în 2006 prin reducerea datoriei; îndeamnă statele membre să mărească nivelurile AOD în mod durabil, concentrându-se pe datele care nu conțin partea referitoare la reducerea datoriei;

15.

consideră că este total inacceptabilă diferența dintre promisiunile frecvente de mărire a asistenței financiare și sumele mult mai mici care sunt plătite în realitate și își exprimă îngrijorarea față de faptul că unele state membre dau semne de saturație în acordarea de asistență pentru dezvoltare;

16.

subliniază faptul că consultarea cu guvernele, parlamentele, organizațiile societății civile din țările partenere este esențială în procesul de decizie privind nivelurile și destinațiile AOD;

Viteza, flexibilitatea, predictibilitatea și durabilitatea fluxurilor financiare

17.

subliniază că asistența trebuie oferită în timp util și își exprimă nemulțumirea față de întârzierile nejustificate pe care le înregistrează efectuarea acesteia;

18.

subliniază necesitatea de a echilibra flexibilitatea în ceea ce privește distribuirea fondurilor de cooperare, pentru a răspunde situațiilor în schimbare, precum creșterea prețurilor alimentelor, în vederea unei finanțări previzibile care să permită țărilor partenere să planifice dezvoltarea durabilă, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora;

19.

solicită cu insistență respectarea strictă a principiilor de împrumut și finanțare responsabile pentru ca operațiunile de împrumut și finanțare să fie durabile în ceea ce privește dezvoltarea economică și a mediului, în conformitate cu principiile Equator; invită Comisia să intervină în stabilirea acestor principii și să promoveze în forurile internaționale măsuri obligatorii pentru punerea lor în aplicare, astfel încât domeniul lor de aplicare să fie extins la noii actori implicați în dezvoltare din sectorul public și privat;

Datorii și scurgeri de capital

20.

sprijină fără rezervă eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare în vederea menținerii durabilității datoriilor și în vederea aplicării Inițiativei în favoarea țărilor sărace puternic îndatorate (HIPC), al căror rol este esențial în realizarea ODM; regretă, totodată, că planurile de reducere a datoriilor nu includ numeroase țări, pentru care nivelul de îndatorare constituie în continuare un obstacol în realizarea ODM; insistă în privința organizării unei dezbateri internaționale urgente privind extinderea măsurilor internaționale de reducere a datoriei în favoarea anumitor țări, actualmente excluse din cadrul inițiativei HIPC;

21.

invită Comisia să abordeze problema datoriei „odioase” sau nelegitime, care privește datoriile rezultate din împrumuturi iresponsabile, în interes propriu, riscante sau neechitabile și a principiilor finanțării responsabile, în negocierile bilaterale și multilaterale privind reducerea datoriei; salută apelul Comisiei la acțiune pentru a limita drepturile de rambursare ale creditorilor comerciali și ale fondurilor de recuperare speculativă a datoriilor („fonduri vultur”), în cazul unor proceduri judiciare;

22.

invită toate statele membre să adere la cadrul privind durabilitatea datoriei și să susțină dezvoltarea sa pentru a se lua în considerare datoria internă și a cerințele financiare specifice fiecărei țări; invită toate statele membre să recunoască faptul că responsabilitatea creditorilor nu se limitează doar la respectarea cadrului de durabilitate, ci și la:

luarea în considerare a vulnerabilității țărilor debitoare la șocuri externe, prevăzând, în acest caz, posibilitatea de a suspenda sau de a ușura rambursarea;

integrarea cerințelor de transparență, pentru ambele părți, în procesul de contractare a împrumutului;

exercitarea unei vigilențe sporite în vederea asigurării că împrumuturile contractate nu sunt utilizate pentru violarea drepturilor omului sau pentru creșterea corupției;

23.

îndeamnă Uniunea Europeană să susțină eforturile internaționale care au ca obiectiv punerea în aplicare a unui anumit tip de procedură internațională de insolvență sau de procedură de arbitraj corectă și transparentă, care să permită tratarea eficientă și echitabilă a oricărei eventuale noi crize de datorie;

24.

regretă faptul că Comisia nu pune mai mult accent pe mobilizarea resurselor interne pentru finanțarea dezvoltării, resurse ce pot oferi o mai mare autonomie țărilor în curs de dezvoltare; încurajează statele membre să participe pe deplin în inițiativa privind transparența industriilor extractive (Extractive Industries Transparency Initiative — EITI) și să solicite o consolidare a acesteia; invită Comisia să solicite Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) integrarea în standardele internaționale de contabilitate a cerinței de raportare, în cazul fiecărei țări, asupra activităților societăților multinaționale din toate sectoarele;

25.

regretă faptul că setul de comunicări ale Comisiei privind eficiența ajutorului (COM(2008)0177) nu menționează scurgerea de capital ca factor de risc pentru economiile țărilor în curs de dezvoltare; subliniază faptul că scurgerea de capital aduce prejudicii serioase dezvoltării sistemelor economice durabile și subliniază că, în fiecare an, evaziunile fiscale reprezintă pentru țările în curs de dezvoltare costuri mai mari decât ajutorul primit sub formă de AOD; invită Comisia să includă măsuri de prevenire a scurgerii de capital în politicile sale, în conformitate cu Consensul de la Monterrey, împreună cu o analiză onestă a cauzelor scurgerilor de capital, în vederea eliminării paradiselor fiscale, dintre care unele sunt situate pe teritoriul UE sau sunt strâns legate de unele dintre statele membre;

26.

observă, în special, că, conform Băncii Mondiale, ponderea ilicită a acestei scurgeri de capitaluri reprezintă de la 1 000 la 1 600 miliarde USD anual, din care jumătate provin din țările în curs de dezvoltare; încurajează eforturile internaționale depuse în scopul înghețării și restituirii activelor deturnate și invită statele care nu au făcut-o să ratifice Convenția ONU împotriva corupției; regretă că astfel de eforturi nu sunt depuse împotriva evaziunii fiscale și invită Comisia și statele membre să promoveze extinderea la nivel mondial a principiului de schimb automat de informații în materie fiscală, să solicite anexarea Codului de conduită împotriva evaziunii fiscale, în curs de elaborare în cadrul Consiliului economic și social al Organizației Națiunilor Unite (ECOSOC al ONU), la textul Declarației de la Doha și să sprijine transformarea Comitetului de experți pe probleme de cooperare internațională în materie fiscală al ONU într-un veritabil organ interguvernamental, dotat cu mijloace sporite și care să fie responsabil de combaterea, pe plan internațional, a evaziunii fiscale, alături de OCDE;

Mecanisme inovatoare de finanțare

27.

salută propunerile pentru mecanismele inovatoare de finanțare înaintate de statele membre și invită Comisia să le studieze din punctul de vedere al facilității de punere în aplicare, al durabilității, al adiționalității, al costurilor de tranzacție și al eficacității; solicită crearea unor mecanisme de finanțare și instrumente care să ofere noi finanțări și care să nu pună în pericol viitoarele fluxuri financiare;

28.

solicită crearea unor mecanisme și instrumente financiare care să ofere măsuri pentru mobilizarea capitalului privat, în conformitate cu Consensul de la Monterrey, precum și garanții de credit;

29.

invită Comisia să îmbunătățească considerabil finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare, în special cele care fac parte din Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice; pune accentul asupra necesității imperioase de finanțare dincolo de fluxurile actuale de AOD, întrucât nu ar trebui ca numai AOD să reprezinte o soluție adecvată pentru susținerea măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare; subliniază că o serie de mecanisme financiare inovatoare ar trebui instituite fără întârziere în acest scop, de tipul taxelor asupra aviației și asupra comerțului cu petrol, cât și prin alocarea veniturilor rezultate din licitațiile din cadrul sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie (EU ETS);

30.

salută propunerea Comisiei de a stabili un mecanism mondial de finanțare a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice, bazat pe principiul acordării anticipate a ajutoarelor destinate finanțării măsurilor de adaptare și a măsurilor de atenuare în țările în curs de dezvoltare; invită statele membre și Comisia să își asume importantele angajamente financiare necesare punerii rapide în aplicare a propunerii;

31.

invită Comisia și statele membre să dedice cel puțin 25 % din veniturile scontate din licitații, în cadrul sistemului EU ETS, finanțării măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare;

32.

solicită Comisiei să dezvolte accesul la finanțare al micilor antreprenori și agricultori, ca mijloc de creștere a producției de alimente și de oferire a unei soluții durabile la criza alimentară;

33.

invită Banca Europeană de Investiții (BEI) să cerceteze posibilitățile de a înființa de urgență un fond de garantare care să vină în sprijinul programelor de microcreditare și al programelor de protejare contra riscului care răspund nevoilor producătorilor de alimente locali în țările în curs de dezvoltare mai sărace;

34.

salută propunerea ONU de înființare a unui Fond pentru egalitate de gen, cu mai mulți donatori, fond ce ar fi gestionat de Fondul pentru dezvoltarea femeilor al ONU (UNIFEM), în scopul promovării și finanțării politicilor în domeniul egalității de gen din țările în curs de dezvoltare; invită Consiliul și Comisia să examineze și să aprobe această inițiativă internațională;

35.

solicită dublarea eforturilor în direcția încurajării dezvoltării serviciilor financiare, având în vedere faptul că sectorul bancar are potențialul de a mobiliza finanțarea locală necesară dezvoltării și că, pe lângă aceasta, un sector stabil al serviciilor financiare este cel mai bun mijloc de a combate scurgerea de capitaluri;

36.

invită toate părțile interesate să ia în considerare pe deplin enormele posibilități de venituri pe care le oferă resursele naturale; consideră în acest sens că este deosebit de important ca industriile care exploatează aceste resurse să fie caracterizate de transparență; consideră că, deși EITI și procesul Kimberley avansează în direcția bună, rămân încă multe de făcut pentru a încuraja o gestionare transparentă a industriilor care exploatează resursele naturale și a veniturilor acestora;

Reforma sistemelor internaționale

37.

invită Consiliul și Comisia să includă Fondul european de dezvoltare în bugetul UE la revizuirea la jumătatea perioadei pentru 2008/2009, pentru a conferi o legitimitate democratică sporită unei componente importante a politicii de dezvoltare a UE și bugetului acesteia;

38.

ia act de prima etapă, încheiată în aprilie 2008, în direcția unei mai bune reprezentări a țărilor în curs de dezvoltare în cadrul Fondului Monetar Internațional (FMI); regretă că distribuția drepturilor de vot în FMI este în continuare guvernată de o logică cenzitară; invită Comisia și statele membre să își demonstreze interesul pentru luarea deciziilor cu dublă majoritate (acționari/state) în cadrul instituției responsabile de stabilitatea financiară internațională, FMI;

39.

solicită Comisiei și statelor membre să profite de cea de a doua Conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, menționată mai sus, care va avea loc la Doha, pentru a prezenta o poziție comună a UE referitoare la dezvoltare, concepută pentru a îndeplini ODM prin intermediul unei abordări durabile;

40.

invită statele membre să realizeze o reformă rapidă și ambițioasă a Băncii Mondiale, astfel încât primii vizați de programele sale să fie mai bine reprezentați;

*

* *

41.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, precum și conducerii Organizației Mondiale a Comerțului, a Fondului Monetar Internațional, a grupului Băncii Mondiale și a Consiliului Economic și Social al ONU.


(1)  JO C 131 E, 5.6.2003, p. 164.

(2)  JO C 284 E, 21.11.2002, p. 315.

(3)  JO C 46, 24.2.2006, p. 1.

(4)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0237.


Top