This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52008AP0449
Electronic communications networks and services ***I European Parliament legislative resolution of 24 September 2008 on the proposal for a directive of the European Parliament and of the Council amending Directive 2002/21/EC on a common regulatory framework for electronic communications networks and services, Directive 2002/19/EC on access to, and interconnection of, electronic communications networks and associated facilities, and Directive 2002/20/EC on the authorisation of electronic communications networks and services (COM(2007)0697 — C6-0427/2007 — 2007/0247(COD))#P6_TC1-COD(2007)0247 Position of the European Parliament adopted at first reading on 24 September 2008 with a view to the adoption of Directive 2008/…/EC of the European Parliament and of the Council amending Directives 2002/21/EC on a common regulatory framework for electronic communications networks and services, 2002/19/EC on access to, and interconnection of, electronic communications networks and associated facilities, and 2002/20/EC on the authorisation of electronic communications networks and services#ANNEX
Rețele și servicii de comunicații electronice ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 septembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor Parlamentului European și ale Consiliului 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (COM(2007)0697 — C6-0427/2007 — 2007/0247(COD))
P6_TC1-COD(2007)0247 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 septembrie 2008 în vederea adoptării adoptării Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice
ANEXĂ
Rețele și servicii de comunicații electronice ***I Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 septembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor Parlamentului European și ale Consiliului 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (COM(2007)0697 — C6-0427/2007 — 2007/0247(COD))
P6_TC1-COD(2007)0247 Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 septembrie 2008 în vederea adoptării adoptării Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice
ANEXĂ
JO C 8E, 14.1.2010, p. 291–337
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
14.1.2010 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
CE 8/291 |
Miercuri, 24 septembrie 2008
Rețele și servicii de comunicații electronice ***I
P6_TA(2008)0449
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 24 septembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor Parlamentului European și ale Consiliului 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (COM(2007)0697 — C6-0427/2007 — 2007/0247(COD))
2010/C 8 E/45
(Procedura de codecizie: prima lectură)
Parlamentul European,
având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0697),
având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0427/2007),
având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,
având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, al Comisiei pentru cultură și educație, al Comisiei pentru afaceri juridice și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0321/2008),
1. |
aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată; |
2. |
solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text; |
3. |
încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului. |
Miercuri, 24 septembrie 2008
P6_TC1-COD(2007)0247
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 septembrie 2008 în vederea adoptării adoptării Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei ║,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),
întrucât:
(1) |
Funcționarea celor cinci directive care cuprind cadrul de reglementare existent pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice [Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (4) (directiva-cadru), Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (5) (directiva privind accesul), Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (6) (directiva privind autorizarea), Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (7), Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (8) (directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (denumite împreună „directiva-cadru și directivele specifice”)] face obiectul unei revizuiri periodice întreprinse de către Comisie, în special cu scopul de a determina necesitatea modificărilor având în vedere evoluția tehnologică și cea a pieței. |
(2) |
În anul 2007 a fost efectuată o revizuire a Directivei 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 2009 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (9) , în vederea asigurării în cadrul UE a condițiilor optime de competitivitate și de securitate juridică pentru sectoarele și serviciile din domeniul tehnologiilor informației și media și în vederea respectării diversității culturale și lingvistice. În acest context, un cadru de reglementare echitabil și echilibrat pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice reprezintă un element esențial pentru întregul sector audiovizual din UE. |
(3) |
În această privință, Comisia a prezentat constatările sale inițiale în Comunicarea către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 29 iunie 2006 privind revizuirea cadrului de reglementare al UE pentru rețele și servicii de comunicații electronice. Pe baza acestor constatări inițiale, s-a desfășurat o consultare publică care a identificat lipsa persistentă a unei piețe interne a comunicațiilor electronice ca fiind cel mai important aspect care trebuie să fie abordat ║. În special, fragmentarea și neregularitățile reglementării care rezultă din activitățile coordonate în mod necorespunzător întreprinse de autoritățile naționale de reglementare au fost identificate ca punând în pericol nu numai competitivitatea sectorului, ci și beneficiile substanțiale ale consumatorilor care ar rezulta ║din concurența transfrontalieră. |
(4) |
Prin urmare, cadrul de reglementare al UE pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice ar trebui reformat cu scopul de a realiza piața internă pentru comunicații electronice prin consolidarea mecanismului comunitar de reglementare a operatorilor cu putere semnificativă pe piețele cheie. ▐ De asemenea, reforma cuprinde definirea unei strategii eficiente și coordonate de gestionare a spectrului în scopul realizării unui spațiu informațional european unic și întărirea dispozițiilor pentru utilizatorii cu handicap, pentru crearea unei societăți informaționale accesibile tuturor. |
(5) |
Un obiectiv principal al cadrului de reglementare al UE pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice este crearea unui „ecosistem” durabil pentru comunicațiile electronice, bazat pe cerere și ofertă, cererea prin intermediul evoluțiilor din domeniul societății informaționale, iar oferta prin intermediul unei infrastructuri și a unor piețe de servicii eficace și concurențiale. |
(6) |
Un alt obiectiv al cadrului de reglementare al UE pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice este de a reduce progresiv normele ex-ante specifice sectorului, pe măsură ce concurența se dezvoltă în cadrul piețelor de comunicații electronice, și de a ajunge în final la un sector al comunicațiilor electronice reglementat doar de dreptul concurenței. Deși piețele pentru comunicații electronice au demonstrat în ultimii ani o solidă dinamică concurențială, este esențial ca obligațiile reglementare ex ante să fie impuse numai atunci când nu există o concurență efectivă și durabilă. Necesitatea continuării reglementării ex-ante ar trebui analizată în termen de cel mult trei ani de la data transpunerii prezentei directive. |
(7) |
Pentru a garanta o abordare proporțională și adaptată diverselor condiții de concurență, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată defini piețele pe criterii subnaționale și/sau elimina obligațiile reglementare de pe piețele și/sau din zonele geografice în care există o concurență efectivă la nivelul infrastructurii, chiar dacă zonele geografice nu sunt definite ca piețe separate. |
(8) |
Pentru a realiza obiectivele Agendei de la Lisabona, este necesară oferirea de stimulente adecvate pentru investiții în rețele noi de mare viteză, care să sprijine inovarea în ceea ce privește serviciile de internet bogate în conținut și să consolideze competitivitatea Uniunii Europene pe plan internațional. Astfel de rețele au un potențial enorm de a aduce beneficii consumatorilor și întreprinderilor de pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Prin urmare, este esențial să se promoveze investițiile durabile în dezvoltarea acestor noi rețele, garantând concurența și sporind posibilitatea consumatorului de a alege, prin intermediul unor reglementări previzibile și coerente. |
(9) |
În comunicarea sa din 20 martie 2006 intitulată „Reducerea decalajelor de acces la conexiunea în bandă largă” (10) , Comisia a recunoscut că există o divizare teritorială în Europa în ceea ce privește accesul la serviciile în bandă largă de mare viteză. În ciuda creșterii generale a conectivității în bandă largă, accesul în diferite regiuni este limitat din cauza costurilor ridicate generate de densitatea scăzută a populației și de depărtare. Stimulentele comerciale pentru investițiile în conexiunea în bandă largă în aceste zone se dovedesc adesea insuficiente. În schimb, inovațiile tehnologice duc la reducerea costurilor de furnizare. Pentru a asigura investițiile în noile tehnologii în regiunile subdezvoltate, reglementările din domeniul comunicațiilor electronice ar trebui să fie conforme cu alte măsuri politice adoptate, precum politica ajutoarelor de stat, fondurile structurale sau obiectivele mai generale ale politicii industriale. |
(10) |
Investițiile în activitățile de cercetare și dezvoltare au o importanță vitală pentru dezvoltarea rețelelor de fibră optică de nouă generație și pentru a obține un acces radio flexibil și eficient, favorizându-se astfel o concurență sporită și aplicații și servicii inovatoare, în avantajul consumatorului. Provocarea constă în a furniza o nouă generație de infrastructuri de rețele și servicii ubicue și convergente pentru comunicațiile electronice, tehnologia informației și mass-media. |
(11) |
Politicile publice ar trebui să contribuie la funcționarea eficientă a piețelor comunicațiilor electronice, având în vedere atât cererea, cât și oferta, pentru a stimula cercul virtuos în care dezvoltarea unui conținut și a unor servicii îmbunătățite depinde de extinderea infrastructurii și invers. Intervenția publică ar trebui să fie proporțională, să nu denatureze concurența sau să împiedice investițiile private și ar trebui să mărească stimulentele pentru investiții și să reducă obstacolele în calea intrării pe piață. În acest sens, autoritățile publice pot sprijini dezvoltarea unei infrastructuri de mare capacitate care să reziste probei timpului. În acest caz, sprijinul public ar trebui să fie acordat în urma unor proceduri deschise, transparente și bazate pe concurență, să nu favorizeze a priori nicio tehnologie anume și să ofere acces la infrastructură în mod nediscriminatoriu. |
(12) |
Cadrul de reglementare al UE pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice ar trebui, de asemenea, să promoveze protecția consumatorilor în sectorul comunicațiilor electronice prin oferirea de informații precise și detaliate utilizând în acest scop toate mijloacele posibile, prin asigurarea transparenței în privința taxelor și tarifelor și a unor standarde ridicate în furnizarea serviciilor. Acest cadru de reglementare ar trebui de asemenea să recunoască pe deplin rolul asociațiilor de consumatori în cadrul consultărilor publice; garantarea faptului că autoritățile responsabile dispun de competențele necesare pentru a preveni eventualele manipulări și pentru a combate cu eficiența necesară posibilele fraude. |
(13) |
Comisia ar trebui să ia în considerare opiniile autorităților naționale de reglementare și ale părților interesate din industrie atunci când adoptă decizii în temeiul prezentei directive, organizând o consultare eficace, care să asigure transparența și proporționalitatea. Comisia ar trebui să publice documente detaliate privind consultarea, care să explice diferitele alternative avute în vedere, iar părților interesate ar trebui să li se acorde un termen rezonabil pentru a răspunde. După consultare și după examinarea răspunsurilor, Comisia ar trebui să expună motivele deciziei luate într-o declarație, care să cuprindă o descriere a modului în care au fost luate în considerare opiniile părților care au transmis un răspuns. |
(14) |
Pentru a permite autorităților naționale de reglementare să îndeplinească obiectivele prevăzute în directiva-cadru și în directivele specifice, în special cu privire la interoperabilitatea cap la cap, domeniul de aplicare al directivei-cadru ar trebui extins pentru a cuprinde echipamentele radio și echipamentele terminale de telecomunicații definite în Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (11), precum și echipamentele pentru consumatori folosite în televiziunea digitală. |
(15) |
Fără a aduce atingere Directivei 1999/5/CE, este necesar să se clarifice aplicarea anumitor aspecte privind echipamentele terminale, referitoare la accesul pentru utilizatorii finali cu handicap, pentru a se asigura interoperabilitatea între echipamentele terminale și rețelele și serviciile de comunicații electronice. |
(16) |
Anumite definiții ar trebui să fie clarificate sau modificate pentru a ține cont de evoluția tehnologică și cea a pieței și pentru a elimina ambiguitățile identificate în punerea în aplicare a cadrului de reglementare. |
(17) |
Activitățile autorităților naționale de reglementare și ale Comisiei desfășurate în contextul cadrului reglementare al UE pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice contribuie la realizarea unor obiective publice mai generale în domenii precum cultura, ocuparea forței de muncă, mediul, coeziunea socială, dezvoltarea regională și amenajarea teritoriului. |
(18) |
Pe teritoriul Uniunii Europene piețele naționale de comunicații electronice vor fi în continuare diferite. Prin urmare, este esențial ca autoritățile naționale de reglementare și Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor („OARET”) să dispună de competențele și cunoștințele necesare pentru crearea unui „ecosistem” competitiv la nivelul UE în cadrul piețelor și serviciilor de comunicații, conștientizându-se, în același timp, diferențele naționale și regionale și respectându-se principiul subsidiarității. |
(19) |
Independența autorităților naționale de reglementare ar trebui întărită pentru a garanta o aplicare mai eficientă a cadrului de reglementare și pentru a spori autoritatea și predictibilitatea deciziilor acestora. În acest scop, ar trebui prevăzută o dispoziție expresă în dreptul național pentru a garanta faptul că, în exercitarea sarcinilor sale, autoritatea națională de reglementare este protejată de intervenții externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a chestiunilor înaintate acesteia. O astfel de influență din exterior face ca un organism național legislativ să fie nepotrivit pentru a acționa în calitate de autoritate națională de reglementare în temeiul cadrului de reglementare. Ar trebui să fie prevăzute în avans regulile privind motivele eliberării din funcție a directorului organismului pentru a spulbera orice îndoială justificată legată de neutralitatea respectivului organism și de inflexibilitatea acestuia la factorii externi. Este important ca autoritățile naționale de reglementare să beneficieze de propriul lor buget alocat pentru a fi în măsură, de asemenea, să recruteze un număr suficient de personal calificat și, pentru garantarea transparenței, să îl publice în fiecare an, raportând veniturile și costurile. |
(20) |
Au existat divergențe mari referitoare la modalitatea prin care organismele de apel au aplicat măsurile provizorii de suspendare a deciziilor autorităților naționale de reglementare. Pentru a realiza o coerență mai mare a abordării și pentru a garanta astfel punerea eficientă în aplicare a cadrului de reglementare de pe piața internă, ar trebui aplicat un standard comun în conformitate cu jurisprudența comunitară. Având în vedere impactul considerabil al apelurilor asupra funcționării globale a cadrului de reglementare, ar trebui stabilit un mecanism de colectare și de raportare către Comisie a informațiilor privind subiectul, durata și numărul de apeluri și decizii de suspendare luate de ANR în toate statele membre. |
(21) |
În scopul îndeplinirii eficiente a sarcinilor de reglementare, datele pe care autoritățile naționale de reglementare urmează să le obțină ar trebui să cuprindă datele contabile privind piețele cu amănuntul care sunt asociate cu piețele cu ridicata în care un operator are o putere semnificativă pe piață și ca atare sunt reglementate de autoritatea națională de reglementare și vor trebui să cuprindă, de asemenea, datele care să permită autorității naționale de reglementare să evalueze impactul posibil al actualizărilor sau al modificărilor preconizate aduse la topologia rețelei asupra dezvoltării competiției sau asupra produselor cu ridicata puse la dispoziția altor părți. |
(22) |
Consultarea națională prevăzută la articolul 6 din directiva-cadru ar trebui realizată înaintea consultării comunitare, prevăzute la articolul 7 din directiva respectivă, pentru a permite ca observațiile părților interesate ║să fie reflectate în cadrul consultării comunitare. De asemenea, acest fapt ar evita necesitatea unei a doua consultări comunitare în cazul în care rezultatele consultării naționale au dus la modificarea unei măsuri planificate. |
(23) |
Este necesar ca discreția autorităților naționale de reglementare să fie reconciliată cu dezvoltarea unor practici de reglementare consecvente și cu aplicarea coerentă a cadrului de reglementare, pentru a contribui în mod eficient la dezvoltarea și finalizarea pieței interne, Autoritățile naționale de reglementare ar trebui așadar să sprijine activitățile Comisiei și ale OARET , care ar trebui să servească drept forum exclusiv pentru cooperarea între autoritățile naționale de reglementare aflate în exercițiul responsabilităților acestora conform cadrului de reglementare. |
(24) |
Mecanismul comunitar care permite Comisiei să solicite autorităților naționale de reglementare să retragă măsurile preconizate privind definirea pieței și desemnarea operatorilor care au o putere semnificativă pe piață a contribuit considerabil la o abordare coerentă în identificarea circumstanțelor în care poate fi aplicată reglementarea ex-ante și în care operatorii fac obiectul acestei reglementări. Cu toate acestea, nu există niciun mecanism echivalent pentru căile de atac care urmează să fie aplicate. Monitorizarea pieței de către Comisie și, în special, experiența dobândită odată cu procedura de la articolul 7 din decizia-cadru au arătat neconcordanțe în ceea ce privește aplicarea de către autoritățile naționale de reglementare a căilor de atac, chiar și în condiții de piață similare. Experiența a arătat că aceste neconcordanțe subminează piața internă a comunicațiilor electronice, nu garantează condiții de concurență echitabile pentru operatorii stabiliți în state membre diferite și împiedică obținerea de către consumatori a avantajelor de pe urma concurenței și a serviciilor transfrontaliere. În consecință, Comisiei ar trebui să i se acorde competența de a solicita autorităților naționale de reglementare să retragă proiectele de măsuri privind căile de atac alese de către autoritățile naționale de reglementare. Pentru a garanta o aplicare coerentă a cadrului de reglementare în comunitate, Comisia ar trebui să consulte OARET înainte de luarea deciziei sale. |
(25) |
Este important ca punerea în aplicare a cadrului de reglementare să se realizeze la timp. În momentul în care Comisia ia o decizie prin care îi solicită unei autorități naționale de reglementare să retragă o măsură preconizată, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să înainteze Comisiei o variantă revizuită a acestei măsuri. Ar trebui stabilit un termen pentru notificarea măsurii revizuite către Comisie, în temeiul articolului 7 din directiva-cadru, astfel încât operatorii de pe piață să cunoască durata revizuirii pieței și pentru a spori gradul de securitate juridică. |
(26) |
În mod similar, având în vedere necesitatea evitării unui vacuum normativ într-un sector caracterizat printr-o evoluție rapidă — de exemplu, în cazul în care adoptarea proiectului de măsură notificat din nou ar crea în continuare un obstacol în calea pieței unice sau ar fi incompatibil cu dreptul comunitar — Comisia, după consultarea OARET , ar trebui să poată solicita autorității naționale de reglementare impunerea unei căi de atac specifice în perioada de timp prevăzută. |
(27) |
Având în vedere limitele restrânse de timp în cadrul mecanismului comunitar de consultare, Comisiei ar trebui să i se acorde competența de a adopta măsuri de punere în aplicare pentru simplificarea procedurilor de schimb de informații între Comisie și autoritățile naționale de reglementare — de exemplu, în cazul unor piețe stabile sau care implică doar schimbări minore în raport cu măsurile notificate anterior — sau să se permită introducerea unei exceptări de la obligația de notificare în vederea simplificării procedurilor în anumite cazuri. |
(28) |
În conformitate cu obiectivele din Carta europeană privind drepturile fundamentale și Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, un obiectiv cheie al cadrului de reglementare ar trebui să fie garantarea faptului că toți utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu handicap, persoanele în vârstă și utilizatorii cu nevoi sociale speciale, au acces la servicii de calitate superioară, accesibile și la tarife accesibile. Declarația 22 anexată la actul final al Tratatului de la Amsterdam prevede faptul că instituțiile comunitare trebuie să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap în formularea măsurilor de la articolul 95 din tratat. |
(29) |
Spectrul radio ar trebui să fie considerat o resursă publică limitată care are o importantă valoare publică și de piață. În consecință, este în interesul public ca spectrul să fie gestionat într-un mod cât mai eficient posibil dintr-o perspectivă economică, socială și de mediu, luând în considerare obiectivele diversității culturale și cel privind pluralismul mass-mediei, iar ca obstacolele apărute în calea utilizării sale eficiente să fie eliminate treptat. |
(30) |
Deși gestionarea spectrului rămâne de competența statelor membre, numai coordonarea și, atunci când este cazul, armonizarea la nivel comunitar pot garanta că utilizatorii spectrului beneficiază de toate avantajele pieței interne și că interesele UE sunt susținute în mod eficient în întreaga lume. |
(31) |
Dispozițiile privind gestionarea spectrului din prezenta directivă ar trebui să fie conforme cu activitățile organizațiilor internaționale și regionale implicate în domeniul gestionării spectrului radio, precum Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU) și Conferința Europeană a Administrațiilor Poștei și Telecomunicațiilor (CEAPT), pentru a se asigura gestionarea eficientă și armonizarea utilizării spectrului în întreaga Comunitate și la nivel mondial. |
(32) |
Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate la articolul 8a din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), în 2010 statele membre ar trebui să organizeze un summit privind spectrul, cu participarea Parlamentului European, a Comisiei Europene și a tuturor părților interesate. Summitul ar trebui să contribuie în special la asigurarea unei mai mari coerențe a politicilor europene privind spectrul în general, acordarea de asistență cu privire la trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea terestră digitală și eliberarea spectrului pentru noi servicii de comunicații după trecerea la tehnologia digitală. |
(33) |
Trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea terestră digitală ar trebui, ca urmare a eficienței de transmisie superioare a tehnologiei digitale, să elibereze o parte semnificativă a spectrului din UE, așa-numitul „dividend digital”. Statele membre ar trebui să elibereze dividendele lor digitale cât mai curând posibil, permițând cetățenilor europeni să beneficieze de dezvoltarea unor servicii noi, inovatoare și competitive. În acest scop, ar trebui eliminate obstacolele de la nivel național care împiedică alocarea sau realocarea dividendului digital și ar trebui elaborată o abordare mai coerentă și integrată a alocării dividendului digital în cadrul Comunității. |
(34) |
Pe lângă garantarea utilizării eficiente a spectrului, politica de gestionare a spectrului radio are drept obiectiv esențial garantarea faptului că va fi evitat bruiajul dăunător. Prin urmare, noțiunea de bruiaj dăunător ar trebui definită în mod corespunzător, în funcție de planurile de frecvență stabilite la nivel internațional, pentru a asigura faptul că intervenția reglementară se limitează la nivelul necesar prevenirii acestui bruiaj. |
(35) |
Sistemul actual de gestionare și distribuție a spectrului se bazează în general pe decizii administrative care sunt insuficient de flexibile pentru a face față evoluției tehnologice și economice, în special odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei fără fir și a cererii tot mai mari de lățime de bandă. Fragmentarea excesivă a politicilor naționale duce la costuri crescute și la pierderea oportunităților de pe piață pentru utilizatorii spectrului și încetinește inovarea în detrimentul pieței interne, al consumatorilor și al economiei pe ansamblu. Mai mult, condițiile de acces și utilizare a spectrului radio pot varia în funcție de tipul de operator, în timp ce serviciile electronice furnizate de către acești operatori se suprapun tot mai mult, creând astfel tensiuni între titularii de drepturi, discrepanțe privind costul accesului la spectru și posibile denaturări în funcționarea pieței interne. |
(36) |
Frontierele naționale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio. Fragmentarea gestionării accesului la drepturile de utilizare a spectrului limitează investiția și inovarea și nu permite operatorilor și producătorilor de echipamente să realizeze economii de scară, împiedicând astfel dezvoltarea unei piețe interne pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice care folosesc spectrul radio. |
(37) |
Flexibilitatea în ceea ce privește gestionarea spectrului și accesul la spectru ar trebui să fie sporită pentru a permite utilizatorilor spectrului, conform autorizațiilor pentru utilizarea neutră pe plan tehnologic și al serviciilor, să aleagă cele mai bune tehnologii și servicii aplicabile în benzi de frecvență disponibile pentru serviciile de comunicații electronice, astfel cum sunt identificate în registrele naționale de alocare a frecvențelor și în reglementările în materie de radio ale UIT (denumite în continuare „principiile neutralității tehnologice și a serviciilor”). Stabilirea pe cale administrativă a tehnologiilor și serviciilor ar trebui să aibă loc oricând se află în joc obiective de interes general . |
(38) |
Restricțiile aplicate principiului neutralității tehnologice ar trebui să fie adecvate și justificate de necesitatea evitării bruiajului dăunător, de exemplu prin impunerea măștilor de emisie și a nivelurilor de putere, sau pentru a garanta protecția sănătății publice prin limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice sau pentru a garanta o partajare corectă a spectrului, în special în cazul în care utilizarea acestuia face numai obiectul autorizărilor generale, sau pentru a respecta un obiectiv de interes general în conformitate cu dreptul comunitar . |
(39) |
De asemenea, utilizatorii spectrului ar trebui să poată alege liber serviciile pe care doresc să le ofere din spectrul care face obiectul măsurilor tranzitorii pentru rezolvarea situațiilor nesoluționate și al dispozițiilor din planurile naționale de alocare a frecvențelor, precum și al reglementărilor în materie de radio ale UIT. Ar trebui permise și excepții de la principiul neutralității serviciilor care prevăd furnizarea unui serviciu specific pentru a ține seama de considerentele de ordine publică națională sau pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite în mod clar, cum ar fi, de exemplu, siguranța vieții, necesitatea promovării coeziunii sociale, regionale și teritoriale, utilizarea eficientă a spectrului și gestionarea eficientă a acestuia . De asemenea, aceste obiective pot cuprinde promovarea politicilor naționale privind audiovizualul și mass-media, a diversității culturale și lingvistice și a pluralismului media astfel cum prevede legislația națională conformă cu dreptul comunitar. Cu excepția cazurilor în care sunt necesare pentru protecția siguranței vieții sau pentru garantarea atingerii obiectivelor de mai sus , excepțiile nu ar trebui să genereze exclusivitate ci mai curând să acorde prioritate pentru ca celelalte servicii și tehnologii să poată coexista în aceeași bandă în măsura posibilului. Conținutul nu ar trebui ║să fie reglementat în autorizațiile de utilizare a spectrului radio, pentru a lăsa deschisă alegerea celor mai eficiente mijloace de transmitere a unui astfel de conținut furnizat prin intermediul frecvențelor radio. |
(40) |
Definirea domeniului de aplicare și a naturii oricărei exceptări privind promovarea diversității culturale și lingvistice, a politicilor naționale privind audiovizualul și mass-media și pluralismului media în conformitate cu propria legislație națională este de competența statelor membre. |
(41) |
Întrucât alocarea spectrului pentru tehnologii și servicii specifice reprezintă o excepție de la principiul neutralității tehnologice și a serviciilor și reduce libertatea de alegere a serviciului furnizat sau a tehnologiei folosite, orice propunere pentru o astfel de alocare ar trebui să fie transparentă și să facă obiectul unei consultări publice. |
(42) |
În interesul flexibilității și al eficacității, autoritățile naționale de reglementare ar trebui de asemenea, în circumstanțe adecvate, să permită utilizatorilor spectrului să transfere, să comercializeze, să închirieze sau să subînchirieze în mod liber drepturile de utilizare ale acestora către terți ceea ce ar permite ca valoarea spectrului să fie stabilită de către piață. Având în vedere competența acestora de a garanta utilizarea eficientă a spectrului, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să acționeze în vederea garantării faptului că activitatea de comercializare nu generează o denaturare a concurenței în cazul în care spectrul rămâne neutilizat. ▐ |
(43) |
Pentru îndeplinirea obiectivelor pieței interne, poate fi necesară, de asemenea, coordonarea la nivel comunitar pentru identificarea benzilor de frecvență negociabile, a condițiilor de negociere sau de tranziție la drepturi negociabile pentru frecvențele specifice, a unui format minim pentru drepturile negociabile, a cerințelor de garantare a disponibilității, accesibilității și fiabilității informațiilor necesare negocierii spectrului și a cerințelor de protecție a concurenței și de prevenire a acaparării spectrului. În consecință, Comisiei ar trebui să i se acorde competența de a adopta măsuri de punere în aplicare a respectivei armonizări. Astfel de măsuri de punere în aplicare ar trebui să țină seama de modul de acordare a drepturilor individuale de utilizare, respectiv pe bază comercială sau necomercială. |
(44) |
Introducerea neutralității și negocierii tehnologice și a serviciilor pentru drepturile existente de utilizare a spectrului poate atrage după sine reguli tranzitorii, inclusiv măsuri de garantare a unei concurențe corecte, întrucât noul sistem poate permite anumitor utilizatori de spectru să intre în competiție cu utilizatorii de spectru care ar fi putut să își dobândească drepturile de utilizare a spectrului în condiții mai dificile. În schimb, în cazul în care drepturile au fost acordate în urma unei derogări de la regulile generale sau conform altor criterii decât cele obiective, transparente, proporționale și nediscriminatorii, în scopul îndeplinirii obiectivelor de interes general, situația titularilor unor astfel de drepturi nu ar trebui să fie îmbunătățită în detrimentul noilor concurenți ai acestora astfel încât să depășească cerințele necesare îndeplinirii acestor obiective de interes general. Orice spectru care a devenit nenecesar pentru îndeplinirea obiectivelor de interes public ar trebui să fie recuperat și realocat în conformitate cu directiva privind autorizarea. |
(45) |
Pentru a promova funcționarea pieței interne și pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor transfrontaliere, Comisia ar trebui să poată consulta OARET în privința numerotării. În plus, pentru a permite cetățenilor statelor membre, inclusiv călătorilor și utilizatorilor cu handicap, să beneficieze de anumite servicii utilizând aceleași numere, ușor de recunoscut, cu prețuri similare în toate statele membre, competențele Comisiei de adoptare a măsurilor tehnice de punere în aplicare ar trebui să acopere, de asemenea, principiul sau mecanismul tarifar aplicabil, precum și instituirea unui număr de apel european unic care să garanteze un acces facil la aceste servicii . |
(46) |
Permisele eliberate întreprinderilor care furnizează rețele și servicii de comunicații electronice pentru accesul la proprietatea publică și privată sunt factorii esențiali în crearea rețelelor de comunicații electronice sau a noilor elemente de rețea. Complexitatea și întârzierile inutile în procedurile de acordare a drepturilor la liberă trecere pot reprezenta astfel obstacole importante în calea dezvoltării concurenței. În consecință, ar trebui simplificată achiziționarea drepturilor de trecere de către întreprinderile autorizate. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată coordona achiziționarea drepturilor de liberă trecere, punând la dispoziție pe site-urile proprii informații relevante. |
(47) |
Este necesară întărirea competențelor statelor membre de a garanta accesul sau retragerea titularilor de drepturi din noua rețea într-un mod echitabil, eficient și responsabil din punct de vedere al mediului și independent de orice obligație impusă unui operator cu putere semnificativă pe piață de a acorda acces la rețeaua de sa de comunicații electronice. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată impune, de la caz la caz, utilizarea în comun a elementelor rețelei și a instalațiilor conexe precum conductele , pilonii și antenele , precum și a accesului în clădiri și o mai bună coordonare a lucrărilor civile. Îmbunătățirea modului de utilizare în comun a instalațiilor poate ameliora în mod semnificativ concurența și poate reduce cheltuielile globale financiare și de mediu ale desfășurării infrastructurii de comunicații electronice pentru întreprinderi, în special ale creării de noi rețele de acces din fibră optică. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată impune operatorilor cu putere semnificativă pe piață obligația de a prezenta o ofertă de referință pentru acordarea unui acces echitabil și nediscriminatoriu la rețelele acestora. |
(48) |
Comunicarea corectă și sigură a informațiilor prin rețelele de comunicații electronice este tot mai importantă pentru întreaga economie și în general pentru societate. ║Complexitatea sistemului, defecțiunea tehnică sau eroarea umană, accidentele sau atacurile, toate acestea pot avea consecințe asupra funcționării și disponibilității infrastructurii fizice care livrează servicii de importanță crucială pentru bunăstarea cetățenilor UE, inclusiv servicii de e-guvernare. În consecință, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să asigure mențierea integrității și securității rețelelor publice de comunicații. Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor și a Informației („ENISA”) (12) ar trebui să contribuie la un nivel sporit de securitate a comunicațiilor electronice, printre altele, prin furnizarea de consultanță de specialitate și promovarea schimbului celor mai bune practici. Atât ENISA cât și autoritățile naționale de reglementare ar trebui să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii sarcinilor acestora, inclusiv de competențele de a obține informații suficiente pentru a fi în măsură să evalueze nivelul de securitate a rețelelor sau serviciilor, precum și de datele complete și corecte referitoare la incidentele reale privind securitatea care au avut un impact semnificativ asupra funcționării rețelelor și serviciilor. Având în vedere faptul că aplicarea eficientă a unui nivel adecvat de securitate nu este un exercițiu singular ci un proces continuu de punere în aplicare, revizuire și actualizare, furnizorii de rețele și servicii de comunicații electronice ar trebui să adopte măsuri de protejare a integrității și securității acestora conform riscurilor calculate, luând în considerare nivelul tehnicii la momentul acestor măsuri. |
(49) |
Atunci când este necesară stabilirea unui acord privind un set comun de cerințe privind securitatea, ar trebui conferită Comisiei competența de a adopta măsuri tehnice de executare pentru a realiza un nivel adecvat de securitate a rețelelor și serviciilor de comunicații electronice de pe piața internă. ENISA ar trebui să contribuie la armonizarea măsurilor de securitate tehnice și organizaționale corespunzătoare furnizând consultanță de specialitate. Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă competența de a emite instrucțiuni obligatorii referitoare la măsurile tehnice de executare adoptate în temeiul directivei-cadru. Pentru a-și îndeplini sarcinile, acestea ar trebui să aibă competența de a investiga și de a impune sancțiuni în cazul nerespectării dispozițiilor. |
(50) |
Experiența acumulată în domeniul punerii în aplicare a cadrului de reglementare indică faptul că piața în care este angrenată puterea semnificativă pe piață nu reprezintă sursa problemei ci mai curând obiectul efectului acesteia. Prin urmare, puterea semnificativă pe piață de care beneficiază o piață ar trebui să fie abordată de către autoritățile naționale de reglementare la sursă și nu pe piețele adiacente în care sunt resimțite efectele acesteia. |
(51) |
În cazul piețelor care sunt identificate ca fiind transnaționale, analiza pieței ar fi simplificată și mai eficientă prin abilitarea Comisiei, luând în considerare avizul OARET , să desemneze întreprinderea (întreprinderile) cu putere semnificativă pe piață și să impună una sau mai multe obligații specifice, permițând astfel abordarea directă la nivel comunitar a aspectelor de natură transnațională legate de reglementare. |
(52) |
Pentru a oferi operatorilor de pe piață siguranță în ceea ce privește condițiile de reglementare, este necesară o limită de timp pentru analizele pieței. Este important ca analiza pieței să fie efectuată cu regularitate și într-o limită de timp rezonabilă și corespunzătoare care să ia în considerare dacă piața respectivă a făcut anterior obiectul unei analize a pieței, precum și să fie notificată în mod corespunzător. În cazul în care o autoritate națională de reglementare nu efectuează analiza pieței în limita de timp specificată, poate fi pusă în pericol piața internă și este posibil ca procedurile normale privind încălcarea dreptului comunitar să nu aibă în timp efectul preconizat. În consecință, Comisia ar trebui să poată solicita OARET să îndeplinească sarcinile care revin autorității naționale de reglementare în cauză, în special să emită un aviz care să cuprindă un proiect de măsură, analiza pieței în cauză și obligațiile corespunzătoare pe care Comisia ar putea apoi să le impună. |
(53) |
Întrucât comunicațiile electronice reprezintă un sector cu evoluție rapidă, caracterizat printr-un înalt nivel al inovațiilor tehnologice și prin piețe deosebit de dinamice, este necesară adaptarea regulamentelor la piețele și tehnologiile în schimbare în mod coordonat și armonizat la nivel european, acolo unde experiența a arătat faptul că divergența între autoritățile naționale de reglementare pentru punerea în aplicare a cadrului de reglementare creează sau riscă să creeze un obstacol în calea dezvoltării pieței interne. Prin urmare, ar trebui să fie conferită Comisiei competența de adoptare a măsurilor de executare în domenii precum cadrul normativ al noilor servicii, al sistemelor de numerotare, numire și adresare, aspectele privind consumatorii inclusiv accesibilitatea electronică (e-accesibilitatea) și măsurile contabile de reglementare. |
(54) |
O sarcină importantă care revine OARET este emiterea de avize referitoare la litigiile transfrontaliere, acolo unde este cazul. Autoritățile naționale de reglementare trebuie, prin urmare, să ia în considerare toate avizele OARET în aceste cazuri. |
(55) |
Experiența dobândită în ceea ce privește punerea în aplicare a cadrului de reglementare indică faptul că dispozițiile existente care abilitează autoritățile naționale de reglementare să impună amenzi nu au furnizat un stimulent adecvat pentru respectarea cerințelor de reglementare. Competențele de executare corespunzătoare pot să contribuie la o punere în aplicare în timp util a cadrului de reglementare și, astfel, să încurajeze certitudinile legislative, ceea ce reprezintă o motivație importantă pentru investiții. Lipsa competențelor efective în cazul nerespectării cerințelor are efect asupra întregului cadru de reglementare. Introducerea unei noi dispoziții în directiva-cadru care să analizeze încălcarea obligațiilor prevăzute în cadru și în directivele specifice ar trebui, prin urmare, să garanteze aplicarea unor principii de executare coerente și stabile și a sancțiunilor pentru întregul cadru de reglementare. |
(56) |
Ar trebui încurajate atât investițiile, cât și concurența, pentru protejarea posibilității de a alege a consumatorilor. |
(57) |
Cadrul de reglementare existent cuprindea anumite dispoziții pentru facilitarea trecerii de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la noul cadru din 2002. Această trecere a fost încheiată în toate statele membre, iar măsurile ar trebui să fie abrogate întrucât au devenit redundante. |
(58) |
Anexa I la directiva-cadru a identificat lista piețelor care urmează să fie incluse în recomandarea privind piețele relevante de produse și servicii care pot asigura reglementările ex-ante. Această anexă ar trebui abrogată deoarece scopul acesteia de a servi drept punct de plecare pentru formularea versiunii inițiale a recomandării (13) a fost îndeplinit. |
(59) |
Anexa II la directiva-cadru enumera criteriile care urmau să fie folosite de către autoritățile naționale de reglementare pentru evaluarea dominanței comune în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf din directiva respectivă. Anexa respectivă poate induce în eroare autoritățile naționale de reglementare care efectuează analiza pieței. Mai mult, noțiunea de dominanță comună depinde, de asemenea, de jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene. În consecință, ar trebui ca anexa II să fie modificată. |
(60) |
Scopul separării funcționale, prin care operatorului integrat vertical i se solicită să înființeze două întreprinderi separate din punct de vedere operațional, este de a garanta furnizarea de produse de acces echivalente către toți operatorii în aval, inclusiv către propriile departamente în aval ale operatorului integrat vertical. Separarea funcțională poate avea capacitatea de a îmbunătăți concurența pe numeroase piețe prin reducerea semnificativă a tendințelor discriminatorii și prin facilitarea respectării obligațiilor în materie de nediscriminare care urmează să fie verificate și puse în aplicare. ▐ Pentru a evita denaturarea concurenței pe piața internă, Comisia ar trebui să aprobe în avans propunerile pentru separarea funcțională. |
(61) |
Punerea în aplicare a separării funcționale nu ar trebui să împiedice mecanismele de coordonare adecvate dintre diferitele entități comerciale separate, cu scopul de a garanta protecția drepturilor de supraveghere economică și de gestionare a societății-mamă. |
(62) |
Integrarea continuă a piețelor în cadrul pieței interne a rețelelor și serviciilor de comunicații electronice necesită o mai bună coordonare a aplicării reglementărilor ex-ante prevăzute în cadrul de reglementare al UE pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice. |
(63) |
În cazul în care o întreprindere integrată vertical alege să își separe activitățile prin transferul unei părți substanțiale sau a totalității activelor rețelei locale de acces către o entitate juridică separată aflată în proprietatea altcuiva sau prin crearea unei entități economice separate pentru comercializarea produselor de acces, autoritatea națională de reglementare ar trebui să evalueze efectul tranzacției preconizate asupra tuturor obligațiilor reglementare existente impuse asupra operatorului integrat vertical, pentru a garanta compatibilitatea oricăror noi acorduri cu Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) și cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). Autoritățile naționale de reglementare în cauză ar trebui să efectueze o nouă analiză a piețelor pe care operează entitatea separată și să impună, să mențină, să modifice sau să retragă obligații în consecință. În acest scop, autoritatea națională de reglementare ar trebui să poată solicita informații de la întreprinderea în cauză. |
(64) |
Cu toate că, în anumite circumstanțe, o autoritate națională de reglementare poate să impună obligații operatorilor care nu au o putere semnificativă pe piață în scopul îndeplinirii scopurilor precum conectivitatea sau interoperabilitatea cap la cap a serviciilor sau pentru a promova eficiența, concurența durabilă și beneficii maxime pentru utilizatorii finali, este totuși necesară garantarea faptului că aceste obligații se impun în conformitate cu cadrul de reglementare și în special cu procedurile de notificare ale acestuia. |
(65) |
Comisia are competența de a adopta măsuri de executare în scopul adaptării condițiilor de acces la serviciile de radio și televiziune digitale menționate în anexa I la textul privind evoluția tehnologică și cea a pieței. De asemenea, același lucru se aplică în cazul listei minime de elemente de la anexa II care trebuie să fie făcută publică pentru a îndeplini obligația privind transparența. |
(66) |
Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului o propunere pentru adoptarea măsurilor de armonizare în vederea punerii în aplicare a politicii comunitare privind comunicațiile electronice care depășesc sfera unor măsuri tehnice de punere în aplicare. |
(67) |
Facilitarea accesului la resursele de spectru radio pentru operatorii de pe piață va contribui la îndepărtarea obstacolelor care stau în calea intrării pe piață. Mai mult, progresul tehnologic reduce riscul bruiajelor dăunătoare în anumite benzi de frecvență, reducând astfel necesitatea drepturilor individuale de utilizare. De aceea, ar trebui precizate condițiile de utilizare a spectrului pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice în cazul în care nu sunt necesare drepturi individuale, având în vedere utilizarea spectrului, pentru protecția împotriva bruiajului dăunător sau pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general. Deciziile cu privire la necesitatea drepturilor individuale ar trebui să fie luate într-o manieră transparentă și proporțională. |
(68) |
Introducerea cerinței neutralității tehnologice și a serviciilor în cadrul deciziilor de cesionare și alocare, precum și posibilitatea tot mai mare de a transfera drepturi între întreprinderi ar trebui să sporească libertatea și mijloacele de livrare a comunicațiilor electronice, precum și conținutul serviciilor media audiovizuale pentru public, facilitând astfel, de asemenea, îndeplinirea obiectivelor de interes general. Totuși , anumite obligații de interes general impuse radiodifuzorilor pentru livrarea de servicii media audiovizuale pot necesita utilizarea unor criterii specifice pentru alocarea spectrului, în cazul în care se constată că acest lucru este esențial pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general prevăzut în dreptul intern. Procedurile asociate realizării obiectivelor de interes general ar trebui să fie, în toate circumstanțele, transparente, obiective, proporționale și nediscriminatorii. |
(69) |
Orice exceptare, totală sau parțială, de la obligația de a plăti taxele sau redevențele stabilite pentru utilizarea spectrului ║ ar trebui să fie obiectivă și transparentă și să se bazeze pe existența altor obligații de interes general prevăzute în dreptul intern. |
(70) |
Având în vedere impactul restrictiv asupra accesului liber la spectrul radio, valabilitatea unui drept individual de utilizare care nu este negociabil ar trebui să fie limitată în timp. În cazul în care drepturile de utilizare cuprind dispoziții privind reînnoirea valabilității acestora, statele membre ar trebui mai întâi să efectueze o revizuire, inclusiv o consultare publică, ținând cont de evoluțiile din domeniul tehnologic, al pieței și al zonelor de acoperire. Având în vedere deficitul de spectru, drepturile individuale acordate întreprinderilor ar trebui să fie revizuite cu regularitate. În efectuarea acestei revizuiri, statele membre ar trebui să păstreze echilibrul între interesele titularilor de drepturi și necesitatea de a promova introducerea negocierii spectrului precum și utilizarea mai flexibilă a spectrului prin autorizațiile generale, atunci când acest lucru este posibil. |
(71) |
Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să aibă competența de a garanta utilizarea eficientă a spectrului și a numerelor și, în cazul în care resursele de spectru și de numerotare rămân nefolosite, să adopte măsuri pentru prevenirea acaparării anticoncurențiale, care poate împiedica noile intrări pe piață. |
(72) |
Îndepărtarea barierelor legislative și administrative care se află în calea unei autorizații generale sau a drepturilor de utilizare a spectrului și a numerelor cu implicații europene ar trebui să favorizeze evoluția tehnologică și a serviciilor și să contribuie la îmbunătățirea concurenței. Deși coordonarea condițiilor tehnice pentru disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului radio se organizează în conformitate cu Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (14) (decizia privind spectrul de frecvențe radio), poate fi necesară de asemenea, în scopul realizării obiectivelor pieței interne, coordonarea sau armonizarea procedurilor și condițiilor care se aplică în cazul drepturilor și autorizațiilor pentru anumite benzi, în cazul drepturilor de utilizare pentru numere și al autorizațiilor generale. Acest lucru se aplică în special serviciilor de comunicații electronice care, prin natura acestora, au o dimensiune a pieței interne sau un potențial transfrontalier, cum ar fi serviciile prin satelit a căror dezvoltare ar fi încetinită de discrepanțele în ceea ce privește repartiția spectrului în rândul statelor membre și între UE și țările terțe, ținând cont de deciziile UIT și CEAPT . Comisia, asistată de Comitetul pentru comunicații și ținând cont în cea mai mare măsură de avizul OARET , ar trebui astfel să poată adopta măsurile tehnice de punere în aplicare pentru îndeplinirea acestor obiective. Măsurile de punere în aplicare adoptate de Comisie pot cere statelor membre să pună la dispoziție drepturi de utilizare a spectrului și/sau a numerelor pe tot cuprinsul teritoriului acestora și, dacă este cazul, să retragă orice alte drepturi de utilizare naționale existente. În astfel de cazuri, statele membre nu ar trebui să acorde niciun drept nou de utilizare pentru banda de spectru sau seria de numere în cauză conform procedurilor naționale. |
(73) |
Evoluția tehnologică și cea a pieței a făcut posibilă desfășurarea serviciilor de comunicații electronice care se extind peste frontierele geografice ale statelor membre. Articolul 16 din directiva privind autorizarea cerea Comisiei să revizuiască funcționarea sistemelor naționale de autorizare și dispoziția privind dezvoltarea serviciilor transfrontaliere din cadrul Comunității. Dispozițiile articolului 8 din directiva privind autorizarea, referitoare la repartiția armonizată a frecvențelor radio, s-au dovedit a fi ineficiente în fața necesităților unei întreprinderi care dorește să ofere servicii pe o bază intercomunitară și, prin urmare, ar trebui modificate. |
(74) |
Cu toate că acordarea autorizațiilor și monitorizarea respectării condițiilor privind utilizarea rămân în responsabilitatea fiecărui stat membru, statele membre ar trebui să se abțină de la impunerea unor condiții, criterii sau proceduri suplimentare care ar restricționa, modifica sau întârzia punerea corectă în aplicare a unei proceduri de selectare sau autorizare armonizate și coordonate. În cazul în care acestea sunt justificate pentru facilitarea punerii în aplicare a acestora, astfel de măsuri privind coordonarea și armonizarea ar putea cuprinde derogări tranzitorii sau, în cazul spectrului, mecanisme tranzitorii de utilizare în comun a spectrului care ar scuti un stat membru de la aplicarea acestor măsuri, cu condiția ca acest lucru să creeze diferențe nejustificate între situațiile concurențiale sau de reglementare ale statelor membre. |
(75) |
Autoritățile naționale de reglementare ar trebui să poată lua măsuri eficiente pentru a monitoriza și asigura respectarea condițiilor privind autorizarea generală sau drepturile de utilizare și să aibă competența de a impune sancțiuni financiare și/sau administrative efective în cazul în care aceste condiții sunt încălcate. |
(76) |
Condițiile care pot însoți autorizațiile ar trebui să cuprindă condiții specifice care să reglementeze accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap și necesitatea ca autoritățile publice și serviciile de urgență să comunice între ele și cu publicul general înaintea, în timpul și în urma dezastrelor majore. De asemenea, având în vedere importanța inovației tehnologice, statele membre ar trebui să poată emite autorizații de utilizare a spectrului în scopuri experimentale, supuse unor restricții și condiții specifice justificate în mod strict de natura experimentală a acestor drepturi. |
(77) |
Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind accesul necondiționat la bucla locală (15) s-a dovedit a fi eficient în faza inițială a deschiderii pieței. Directiva-cadru solicită Comisiei să monitorizeze trecerea de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la cadrul din 2002 și să aducă propuneri de abrogare a acestui regulament la o dată adecvată. Conform cadrului din 2002, autoritățile naționale de reglementare au sarcina de a analiza piața pentru accesul necondiționat și nelimitat la buclele și sub-buclele metalice cu scopul de a furniza servicii în bandă largă și servicii vocale după cum prevede Recomandarea privind piețele relevante de servicii și produse. Întrucât toate statele membre au analizat această piață cel puțin o dată, iar obligațiile corespunzătoare în temeiul cadrului din 2002 sunt respectate, Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 a devenit nenecesar și ar trebui, în consecință, abrogat. |
(78) |
Măsurile necesare punerii în aplicare a directivelor privind cadrul, accesul și autorizarea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (16). |
(79) |
În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare privind notificările menționate la articolul 7 din directiva-cadru; Armonizarea în domeniul spectrului de frecvențe și numerotării, precum și în chestiuni legate de securitatea rețelelor și serviciilor; identificarea piețelor transnaționale; punerea în aplicare a standardelor; aplicarea armonizată a dispozițiilor cadrului de reglementare. De asemenea, ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare a actualizării anexelor I și II la directiva privind accesul pe piață și dezvoltările tehnologică și de adoptare a măsurilor de punere în aplicare a armonizării a normelor, procedurilor și condițiilor de autorizare a rețelelor și serviciilor de comunicații electronice. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale directivelor în cauză prin completarea acestora cu noi elemente ║neesențiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Având în vedere că aplicarea procedurii de reglementare cu control în termenele care se aplică în mod normal ar putea, în anumite situații excepționale, împiedica adoptarea la timp a măsurilor de aplicare, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să acționeze rapid pentru a asigura adoptarea la timp a respectivelor măsuri . |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificări ale Directivei 2002/21/CE (directiva-cadru)
Directiva 2002/21/CE se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 1 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Prezenta directivă stabilește un cadru armonizat pentru reglementarea serviciilor de comunicații electronice, a rețelelor de comunicații electronice, a infrastructurilor asociate și a serviciilor asociate, precum și a anumitor aspecte privind echipamentele terminale menite să faciliteze accesul utilizatorilor cu handicap și să încurajeze utilizarea comunicațiilor electronice de către utilizatorii defavorizați . Directiva stabilește sarcinile autorităților naționale de reglementare și stabilește o serie de proceduri care asigură aplicarea armonizată a cadrului de reglementare în întreaga Comunitate” |
2. |
Articolul 2 se modifică după cum urmează:
|
3. |
Articolul 3 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare își exercită competențele în mod independent, imparțial și transparent și în timp util . Autoritățile naționale de reglementare nu caută și nu primesc instrucțiuni de la un alt organism în relație cu îndeplinirea obișnuită a sarcinilor care le revin în temeiul dreptului intern de punere în aplicare a dreptului comunitar. Numai organismele de apel instituite în conformitate cu articolul 4 sau instanțele naționale sau europene au competența de a suspenda sau revoca deciziile luate de către autoritățile naționale de reglementare. Statele membre se asigură că directorul unei autorități naționale de reglementare sau înlocuitorul acestuia nu poate fi demis decât în cazul în care acesta nu mai satisface condițiile necesare îndeplinirii sarcinilor sale precizate în prealabil în dreptul intern, sau în cazul în care acesta se face vinovat de comportament din culpă gravă. Decizia de demitere a directorului autorității naționale de reglementare se motivează și se face publică la momentul demiterii. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare beneficiază de resurse financiare și umane adecvate pentru a îndeplini sarcinile care le revin și că beneficiază de bugete anuale separate. Bugetele se fac publice. (3a) Statele membre se asigură că obiectivele Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET) privind promovarea unei coerențe și coordonări reglementare sporite sunt sprijinite în mod activ de către autoritățile naționale de reglementare respective. Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare beneficiază de resurse financiare și umane adecvate pentru a îndeplini sarcinile care le revin și pentru a putea contribui și participa în mod activ la OARET. Autoritățile naționale de reglementare au bugete anuale separate, iar bugetele se fac publice. (4a) Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de pozițiile comune ale OARET atunci când adoptă decizii privind piețele lor interne. ” |
4. |
Articolul 4 se modifică după cum urmează:
|
5. |
Articolul 5 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează rețele și servicii de comunicații electronice transmit toate informațiile, inclusiv informațiile financiare, necesare autorităților naționale de reglementare pentru a garanta conformitatea cu dispozițiile sau deciziile adoptate în conformitate cu prezenta directivă și cu directivele specifice. ▐ Întreprinderile respective furnizează astfel de informații rapid și la cerere, respectând termenele și nivelul de detalii solicitate de autoritatea națională de reglementare. Informațiile solicitate de autoritatea națională de reglementare sunt proporționale cu sarcina pe care aceasta o are de îndeplinit. Autoritatea națională de reglementare prezintă motivele care justifică cererea sa de informații și respectă legislația comunitară și pe cea națională privind confidențialitatea în afaceri .” |
6. |
Articolele 6 și 7 se înlocuiesc cu următorul text: „Articolul 6 Mecanismul de consultare și de transparență Cu excepția cazurilor care intră sub incidența articolului 7 alineatul (10), a articolului 20 sau a articolului 21, statele membre se asigură că, atunci când autoritățile naționale de reglementare intenționează să adopte măsuri, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive sau ale directivelor speciale, ▐ sau atunci când intenționează să prevadă restricții în temeiul articolului 9 alineatul (3) și al articolului 9 alineatul (4), care au un impact major asupra pieței în cauză , acestea dau ocazia părților interesate să își prezinte observațiile cu privire la proiectul de măsură într-un termen rezonabil. Autoritățile naționale de reglementare publică procedurile naționale de consultare. Statele membre asigură înființarea unui singur punct de informare care să permită accesul la toate consultările în curs. Rezultatele procedurii de consultare se fac publice de către autoritățile naționale de reglementare, cu excepția cazului în care este vorba de informații confidențiale în sensul dreptului comunitar și intern privind secretele de afaceri. În cazul difuzării nejustificate de informații confidențiale, autoritățile naționale de reglementare, la cererea întreprinderilor interesate, asigură adoptarea măsurilor corespunzătoare în cel mai scurt timp posibil. Articolul 7 Consolidarea pieței interne a comunicațiilor electronice (1) La îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezenta directivă și din directivele speciale, autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de obiectivele prevăzute la articolul 8, inclusiv cele privind funcționarea pieței interne. (2) Autoritățile naționale de reglementare contribuie la dezvoltarea pieței interne cooperând în mod transparent cu Comisia și cu OARET pentru a asigura aplicarea consecventă, în toate statele membre, a dispozițiilor prezentei directive și ale directivelor speciale. În acest scop, statele membre cooperează, în special, cu Comisia și cu OARET pentru identificarea tipurilor de instrumente și de soluții adecvate pe care să le aplice în cazul diferitelor situații de pe piață. (3) Cu excepția cazurilor în care dispozițiile de reglementare adoptate în temeiul articolului 7b prevăd altfel, la finalizarea consultării menționate la articolul 6, în cazurile în care o autoritate națională de reglementare intenționează să ia o măsură:
aceasta pune la dispoziția Comisiei, OARET și, în același timp, a autorităților naționale de reglementare din alte state membre proiectul de măsură, împreună cu motivația care stă la baza măsurii, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), și informează Comisia, OARET și alte autorități naționale de reglementare cu privire la acesta. Autoritățile naționale de reglementare, OARET și Comisia pot prezenta observații autorității naționale de reglementare în cauză în termen de o lună. Acest termen nu poate fi prelungit. (4) Atunci când o măsură prevăzută la alineatul (3) are ca scop:
▐ și ar putea afecta comerțul între statele membre, iar Comisia a indicat autorității naționale de reglementare că estimează faptul că proiectul de măsură va crea o barieră în calea pieței unice sau, în cazul în care are mari îndoieli în ceea ce privește compatibilitatea măsurii cu dreptul comunitar și în special cu obiectivele prevăzute la articolul 8, adoptarea proiectului de măsură se amână cu încă două luni. Acest termen nu poate fi prelungit. (5) În termenul de două luni menționat la alineatul (4), Comisia poate lua o decizie prin care să solicite autorității naționale de reglementare în cauză retragerea proiectului de măsură. Comisia va ține cont în cea mai mare măsură de avizul OARET înaintat în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET) (18) , înaintea emiterii deciziei. Decizia este însoțită de o analiză detaliată și obiectivă privind motivele pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu ar trebui adoptat împreună cu propunerile specifice de modificare a proiectului de măsură. (6) În termen de trei luni de la emiterea, în conformitate cu alineatul (5), a deciziei Comisiei prin care solicită autorității naționale de reglementare eliminarea unui proiect de măsură, autoritatea națională de reglementare modifică sau elimină proiectul de măsură. În cazul în care proiectul de măsură se modifică, autoritatea națională de reglementare întreprinde o consultare publică în conformitate cu procedurile menționate la articolul 6 și notifică din nou Comisiei proiectul de măsură modificat în conformitate cu dispozițiile de la alineatul (3). (7) Autoritatea națională de reglementare în cauză ține seama în cea mai mare măsură de observațiile formulate de alte autorități naționale de reglementare, de OARET și de Comisie și poate, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatului (4), să adopte proiectul de măsură final comunicând, după caz, acest lucru Comisiei. Orice alt organism național care exercită funcții în conformitate cu prezenta directivă și cu directivele speciale ține seama în cea mai mare măsură, de asemenea, de observațiile Comisiei. ▐ (8) În circumstanțe excepționale, atunci când o autoritate națională de reglementare consideră că trebuie acționat de urgență, prin derogare de la procedura prevăzută la alineatele (3) și (4), pentru a garanta concurența și a proteja interesele utilizatorilor, aceasta poate adopta de îndată măsuri proporționale și provizorii. Aceasta comunică fără întârziere aceste măsuri, argumentate corespunzător, Comisiei, celorlalte autorități naționale de reglementare și OARET . O decizie a autorității naționale de reglementare de a oferi acestor măsuri un caracter permanent sau de a prelungi durata de aplicare a acestora este supusă dispozițiilor alineatelor (3) și (4). |
7. |
Se introduc următoarele articole : „Articolul 7a Procedura pentru aplicarea consecventă a măsurilor corective (1) Atunci când o autoritate națională de reglementare intenționează să adopte o măsură pentru a impune, modifica sau anula o obligație pentru un operator în temeiul articolului 16 coroborat cu articolul 5 și cu articolele 9-13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul), și cu articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal), Comisia și autoritățile naționale de reglementare din celelalte state membre dispun de o perioadă de o lună de la data notificării proiectului de măsură pentru a transmite observații autorității naționale de reglementare în cauză. (2) În cazul în care proiectul de măsură se referă la impunerea, modificarea sau retragerea unei obligații, diferite de cea menționată la articolul 13a din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), Comisia poate, în cadrul aceleiași perioade, să notifice autorității naționale de reglementare în cauză și OARET cu privire la motivele pentru care consideră că proiectul de măsură implică apariția unui obstacol în calea pieței interne sau motivele pentru care are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestuia cu legislația comunitară. În acest caz, proiectul de măsură nu se adoptă în mai puțin de două luni de la notificarea Comisiei. În absența unei astfel de notificări, autoritatea națională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ținând seama de orice observații făcute de Comisie sau de oricare alte autorități naționale de reglementare. (3) În perioada de două luni menționată la alineatul (2), Comisia, OARET și autoritatea națională de reglementare în cauză cooperează îndeaproape în scopul identificării măsurii celei mai potrivite și eficiente în lumina obiectivelor stabilite la articolul 8, acordând atenția cuvenită opiniilor participanților la piață și necesității de a asigura dezvoltarea unei practici reglementare consecvente. În aceeași perioadă de două luni, OARET, hotărând cu majoritate absolută, adoptă un aviz prin care confirmă faptul că proiectul de măsură este adecvat și eficient, sau indică că acesta trebuie modificat, prezentând în acest caz propuneri de modificare. Acest aviz este motivat și făcut public. În cazul în care OARET a confirmat faptul că proiectul de măsură este adecvat și eficient, autoritatea națională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ținând seama în cea mai mare măsură de orice comentarii făcute de Comisie sau de OARET. Autoritatea națională de reglementare face public modul în care a ținut seama de aceste comentarii. În cazul în care OARET a indicat faptul că proiectul de aviz ar trebui modificat, Comisia poate, luând în considerare în cea mai mare măsură avizul OARET, să adopte o decizie prin care să solicite autorității naționale de reglementare în cauză să modifice proiectul de măsură, prezentând motivele și propuneri specifice în acest sens. (4) În cazul în care proiectul de măsură se referă la impunerea, modificarea sau anularea obligației menționate la articolul 13a din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), acesta nu se adoptă pentru o nouă perioadă de două luni după încheierea perioadei de o lună menționate la alineatul (1). Pe durata perioadei de două luni menționate la primul paragraf, Comisia, OARET și autoritatea națională de reglementare în cauză cooperează strâns cu obiectivul de a determina dacă proiectul de măsură propus este în conformitate cu prevederile articolului 13a din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) și, în special, dacă este măsura cea mai adecvată și eficientă. În acest scop, se iau în considerare în mod corespunzător opiniile participanților la piață și necesitatea de a asigura crearea unei practici de reglementare coerente. La solicitarea justificată a OARET sau a Comisiei, această perioadă de două luni se prelungește cu până la două luni. În perioada maximă menționată la al doilea paragraf, OARET, hotărând cu majoritate absolută, adoptă un aviz prin care confirmă faptul că proiectul de măsură este adecvat și eficient, sau indică că acesta nu ar trebui adoptat. Avizul se motivează și se face public. Numai în cazul în care Comisia și OARET au confirmat faptul că proiectul de măsură este adecvat și eficient, autoritatea națională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ținând seama în cea mai mare măsură de orice comentarii făcute de Comisie sau de OARET. Autoritatea națională de reglementare face public modul în care a ținut seama de aceste comentarii. (5) În termen de trei luni de la adoptarea de către Comisie, în conformitate cu alineatul (3) al patrulea paragraf, a unei decizii motivate prin care se solicită unei autorități naționale de reglementare să modifice proiectul de măsură, autoritatea națională de reglementare în cauză modifică sau retrage proiectul de măsură. În cazul în care acesta trebuie modificat, autoritatea națională de reglementare efectuează o consultare publică în conformitate cu procedura de consultare și transparență menționată la articolul 6 și notifică din nou Comisiei proiectul de măsură modificat, în conformitate cu articolul 7. (6) Autoritatea națională de reglementare poate retrage proiectul de măsură propus în orice etapă a procedurii. Articolul 7b Dispoziții de punere în aplicare ║ Comisia, ținând în totalitate seama de avizul OARET , poate stabili recomandările și/sau orientările aferente articolului 7 prin care se definesc forma, conținutul și nivelul de detaliu al notificărilor solicitate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3), precum și cazurile în care nu sunt necesare notificări și calcularea limitelor de timp. ▐” |
8. |
Articolul 8 se modifică după cum urmează:
|
9. |
Se adaugă următoarele articole: „Articolul 8a Comisia pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (1) Se creează o Comisie pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (CPSR) pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate la alineatele (1), (3) și (5) ale articolului 8b. CPSR oferă asistență Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la chestiunile legate de politica în domeniul spectrului de frecvențe radio. CPSR este formată din reprezentanți la nivel înalt al autorităților naționale competente, responsabile de politica în domeniul spectrului radio în fiecare stat membru. Fiecare stat membru dispune de un vot, iar Comisia nu are drept de vot. (2) La solicitarea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, CPSR adoptă avize cu majoritate absolută. (3) CPSR transmite un raport anual de activitate Parlamentului European și Consiliului. Articolul 8b Planificarea strategică și coordonarea politicii în domeniul spectrului de frecvențe radio în Uniunea Europeană (1) Statele membre cooperează între ele și cu Comisia la planificarea strategică, coordonarea și armonizarea utilizării spectrului de frecvențe radio în Uniunea Europeană. În acest scop, ele țin seama, inter alia, de aspectele economice, de siguranță, de sănătate, de interes public, de libertate de exprimare, culturale, științifice, sociale și tehnice ale politicilor UE, precum și de diferitele interese ale comunităților de utilizatori ai spectrului de frecvențe radio, în scopul optimizării utilizării acestuia și a evitării bruiajelor dăunătoare. (2) Activitățile politice legate de spectrul de frecvențe radio din Uniunea Europeană nu aduc atingere:
(3) Statele membre garantează coordonarea abordărilor politice în materie de spectru de frecvențe radio în Uniunea Europeană și, atunci când este cazul, condiții armonizate privind disponibilitatea și utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio necesare pentru crearea și funcționarea pieței interne în domenii ale politicii UE precum comunicațiile electronice, transportul și cercetarea și dezvoltarea. (4) Comisia, ținând seama în mod corespunzător de avizul CPSR, poate prezenta o propunere legislativă în vederea elaborării unui program de acțiune în materie de spectru de frecvențe radio privind planificarea strategică și armonizarea utilizării spectrului de frecvențe radio în Uniunea Europeană, sau alte măsuri legislative în scopul optimizării utilizării acestuia și al evitării bruiajelor dăunătoare. (5) „Statele membre garantează coordonarea eficientă a intereselor UE în cadrul organizațiilor internaționale competente în materie de spectru de frecvențe radio. Atunci când este necesar pentru asigurarea acestei coordonări eficiente, Comisia, ținând seama în mod corespunzător de avizul Comisiei pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (CPSR), poate propune Parlamentului European și Consiliului obiective politice comune, inclusiv, dacă este necesar, un mandat de negociere.” ” |
10. |
Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 9 Gestionarea spectrului radio pentru serviciile de comunicații electronice (1) Ținând seama în mod corespunzător de faptul că spectrul radio este un bun public cu o importantă valoare socială, culturală și economică , statele membre asigură gestionarea eficientă a spectrului radio pentru serviciile de comunicații electronice pe teritoriul acestora în temeiul articolelor 8 și 8b . Acestea se asigură că alocarea și repartiția spectrului radio de către autoritățile naționale de reglementare se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale. În acest sens, statele membre respectă acordurile internaționale și pot ține seama de considerentele de politică publică. (2) Statele membre promovează armonizarea utilizării spectrului radio în întreaga Comunitate, ținându-se cont de necesitatea de a garanta utilizarea efectivă și eficientă a acestora și de a căuta beneficii pentru consumator, cum ar fi economiile de scară și interoperabilitatea serviciilor. În acest sens, acestea acționează în conformitate cu articolele 8b și 9c din prezenta directivă și Decizia nr. 676/2002/CE (Decizia privind spectrul radio). (3) Cu excepția cazului în care al doilea paragraf sau măsurile adoptate în temeiul articolului 9c nu prevăd altfel, statele membre se asigură că toate tipurile de tehnologii utilizate pentru serviciile de comunicații electronice pot fi utilizate în benzile de frecvență radio disponibile pentru serviciile de comunicații electronice , în conformitate cu reglementările privind radiocomunicațiile ale UIT . Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricții proporționale și nediscriminatorii în ceea ce privește tipurile de tehnologii ▐ folosite pentru serviciile de comunicații electronice , în cazul în care acest lucru este justificat de:
(4) Cu excepția cazului în care al doilea paragraf nu prevede altfel, statele membre se asigură că toate tipurile de servicii de comunicații electronice pot fi furnizate în benzile de frecvență radio disponibile pentru serviciile de comunicațiile electronice , în conformitate cu planurile naționale de alocare a frecvențelor și cu reglementările privind radiocomunicațiile ale UIT. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricții proporționale și nediscriminatorii în ceea ce privește tipurile de servicii de comunicații electronice care urmează să fie furnizate. Măsurile prin care se reglementează furnizarea unui serviciu de comunicații electronice într-o bandă specifică, disponibilă pentru serviciile de comunicații electronice, sunt justificate, în scopul de a garanta îndeplinirea obiectivului de interes general definit în legislația națională conform dreptului comunitar, precum siguranța vieții, promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale, sau evitarea utilizării ineficiente a spectrului, sau de a promova obiectivele politicilor privind cultura și mass-media, cum ar fi diversitatea culturală și lingvistică și pluralismul media. O măsură care interzice furnizarea oricărui alt serviciu de comunicații electronice într-o bandă specifică poate fi prevăzută numai atunci când aceasta este justificată de necesitatea protejării serviciilor de siguranță a vieții. (5) Statele membre revizuiesc cu regularitate necesitatea restricțiilor și a măsurilor menționate la alineatele (3) și (4) și fac publice rezultatele acestor revizuiri. (6) Alineatele (3) și (4) se aplică pentru alocarea și repartizarea spectrului radio de la … (19) |
11. |
Se adaugă articolele 9a, 9b și 9c: „Articolul 9a Revizuirea restricțiilor impuse drepturilor existente (1) Pentru o perioadă de cinci ani de la … (20)”, statele membre se pot asigura că titularii drepturilor de utilizare a spectrului acordate înainte de această dată și care rămân valabile pentru o perioadă de cel puțin cinci ani după această dată, pot depune o solicitare către autoritatea națională ▐ competentă în vederea unei reexaminări a restricțiilor impuse drepturilor acestora în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) și (4). Înainte de adoptarea deciziei sale, autoritatea națională ▐ competentă notifică titularului în cauză reexaminarea restricțiilor, indicând dimensiunea dreptului după reexaminare și acordându-i un termen rezonabil pentru a-și retrage solicitarea. În cazul în care titularul drepturilor își retrage solicitarea, drepturile acestuia nu se modifică fie până la expirarea termenului acordat, fie până la sfârșitul perioadei de cinci ani, fiind aleasă drept scadență prima dintre aceste date. (2) În cazul în care titularul drepturilor menționat la alineatul (1) este furnizor de servicii de difuzare de conținuturi radio sau de televiziune, iar dreptul de utilizare a spectrului radio i-a fost acordat în vederea îndeplinirii unui obiectiv specific de interes general, inclusiv furnizarea de servicii de radiodifuziune, dreptul de utilizare a părții din spectrul de frecvențe radio necesară îndeplinirii unui astfel de obiectiv rămâne neschimbat . Partea spectrului radio care nu mai este necesară pentru îndeplinirea obiectivului menționat ▐ va face obiectul unei noi proceduri de desemnare în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) și (4) din prezenta directivă și cu articolul 7 alineatul (2) din directiva privind autorizarea. (3) La sfârșitul perioadei de cinci ani menționate la alineatul (1), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că articolul (9) alineatele (3) și (4) se aplică tuturor desemnărilor și alocărilor de spectru radio care existau la data intrării în vigoare a prezentei directive. (4) La aplicarea prezentului articol, statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a garanta o concurență loială. Articolul 9b Transferul drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio (1) Statele membre se asigură că întreprinderile pot transfera sau închiria către alte întreprinderi drepturile individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio în benzile pentru care această posibilitate este prevăzută în măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 9c, cu condiția ca astfel de transferuri sau închirieri să fie conforme cu procedurile naționale și planurile naționale de alocare a frecvențelor . Pentru alte benzi, statele membre pot, de asemenea, prevedea posibilitatea ca întreprinderile să transfere sau să închirieze drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio către alte întreprinderi în conformitate cu procedurile naționale . (2) Statele membre se asigură că intenția unei întreprinderi de a transfera drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio, precum și transferul efectiv al acestora , sunt notificate către autoritatea națională competentă care răspunde de acordarea drepturilor individuale de utilizare a frecvențelor radio și că această intenție este făcută publică. În cazul în care utilizarea spectrului de frecvențe radio a fost armonizată prin aplicarea articolului 9c și a deciziei privind spectrul de frecvențe radio sau alte măsuri comunitare, orice astfel de transfer se conformează utilizării astfel armonizate. Articolul 9c Măsuri de armonizare a gestiunii frecvențelor radio Pentru a contribui la dezvoltarea pieței interne, în scopul realizării principiilor articolelor 8b, 9, 9a și 9b , Comisia poate adopta măsuri de implementare corespunzătoare pentru a:
Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (3). ▐ |
12. |
Articolul 10 se modifică după cum urmează:
|
13. |
La articolul 11 alineatul (1), cuvintele „se conformează procedurilor simple, transparente și disponibile publicului, aplicate fără discriminare și fără întârziere și” se înlocuiesc cu următorul text: „se conformează procedurilor simple, transparente și disponibile publicului, aplicate fără discriminare și fără întârziere și, în orice caz, ia decizia în patru luni de la aplicare, și” |
14. |
Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 12 Colocarea și utilizarea în comun a elementelor rețelei și a infrastructurilor asociate pentru furnizorii de servicii de comunicații electronice (1) Atunci când o întreprindere care furnizează rețele de comunicații electronice are dreptul conform legislației naționale de a instala infrastructuri pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată, sau poate profita de o procedură de expropriere sau de utilizare a proprietății, autoritățile naționale de reglementare pot impune, ținând pe deplin cont de principiul proporționalității , utilizarea în comun a acestor infrastructuri sau a acestei proprietăți, inclusiv a intrărilor în clădiri, a cablajului clădirilor , a pilonilor, a antenelor, a turnurilor și a altor structuri de suport înalte, a conductelor, a țevilor, a nișelor, precum și a tuturor celorlalte elemente ale rețelei care nu sunt active. . (2) Statele membre pot solicita titularilor de drepturi menționați la alineatul (1) să utilizeze în comun infrastructura sau proprietatea (inclusiv colocarea fizică) sau pot lua măsuri de facilitare a coordonării lucrărilor publice pentru a proteja mediul, sănătatea publică, securitatea publică sau pentru a îndeplini obiectivele de urbanism și amenajarea teritoriului numai după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în care toate părțile interesate își pot exprima observațiile. Aceste proceduri de coordonare și utilizare în comun pot cuprinde normele de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii și a proprietății. (3) Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare dispun de competențele necesare pentru a solicita titularilor de drepturi menționați la alineatul (1) să utilizeze în comun infrastructura sau proprietatea (inclusiv colocarea fizică) pentru a încuraja investițiile eficiente în infrastructură și promovarea inovației, după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în cursul căreia toate părțile interesate au posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Aceste acorduri de utilizare în comun sau de coordonare pot include norme privind repartizarea costurilor legate de partajarea infrastructurii sau a proprietății și garantează o partajare corespunzătoare a riscurilor între întreprinderile în cauză. (4) Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare stabilesc, pe baza informațiilor furnizate de titularii de drepturi menționați la alineatul (1), un inventar detaliat privind natura, disponibilitatea și poziția geografică a infrastructurilor menționate la acest alineat, și că îl pun la dispoziția părților interesate. (5) Statele membre se asigură că autoritățile competente elaborează, în cooperare cu autoritățile naționale de reglementare, proceduri de coordonare adecvate privind lucrările publice menționate la alineatul (2), precum și cu privire la alte infrastructuri sau proprietăți publice adecvate, care pot include proceduri care garantează că părțile interesate dispun de informații privind infrastructurile și proprietățile publice adecvate, precum și lucrările publice în curs de desfășurare sau cele planificate, că sunt informate în timp util cu privire la acestea și că partajarea este facilitată într-o cât mai mare măsură. (6) Măsurile luate de către autoritatea națională de reglementare în temeiul prezentului articol sunt obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.” |
15. |
Se inserează capitolul IIIa următor: „Capitolul IIIa SECURITATEA ȘI INTEGRITATEA REȚELELOR ȘI SERVICIILOR Articolul 13a Securitate și integritate (1) Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează rețele publice de comunicații sau servicii de comunicații electronice disponibile publicului să ia măsurile tehnice și organizatorice corespunzătoare pentru a asigura securitatea rețelelor și a serviciilor acestora. Având în vedere cele mai noi tehnici, aceste măsuri trebuie să garanteze un nivel de securitate adecvat riscului prezentat. În special, trebuie luate măsuri pentru a preveni și limita impactul incidentelor legate de securitate asupra utilizatorilor și rețelelor interconectate. (2) Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează rețele publice de comunicații să ia măsurile adecvate pentru a asigura integritatea rețelelor acestora, astfel încât să garanteze continuitatea livrării serviciilor furnizate prin intermediul acestor rețele. Autoritățile naționale competente consultă furnizorii de servicii de comunicații electronice înainte de adoptarea unor măsuri specifice în domeniul securității și integrității rețelelor de comunicații electronice. (3) Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează rețele publice de comunicații sau servicii de comunicații electronice disponibile publicului să comunice autorității naționale competente încălcarea securității sau pierderea integrității care a avut un impact semnificativ asupra funcționării rețelelor sau a serviciilor. După caz, autoritatea națională competentă în cauză informează autoritățile naționale competente din celelalte state membre și Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor și a Informației (ENISA) . Atunci când divulgarea unei infracțiuni este în interes public, autoritatea națională competentă poate informa publicul. O dată pe an , autoritatea națională competentă prezintă Comisiei un raport de sinteză privind notificările primite și măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat. (4) Comisia, ținând cont în cea mai mare măsură de avizul ENISA , poate să adopte măsurile tehnice de punere în aplicare corespunzătoare cu scopul de a armoniza măsurile menționate la alineatele (1), (2) și (3), inclusiv măsurile care definesc circumstanțele, formatul și procedurile aplicabile în cazul cerințelor de notificare. Adoptarea măsurilor tehnice de aplicare nu împiedică statele membre să adopte dispoziții suplimentare pentru a urmări realizarea obiectivelor prevăzute la alineatele (1) și (2). Normele tehnice de punere în aplicare privind notificările respectă prevederile Directivei 2002/58/CE. Aceste măsuri de punere în aplicare, destinate să modifice elemente neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 22 alineatul (3). ║. Articolul 13b Aplicare și executare (1) Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare competente, cu atribuții în domeniu, au competența de a emite instrucțiuni obligatorii pentru întreprinderile care furnizează rețele publice de comunicații sau servicii de comunicații electronice disponibile publicului pentru a pune în aplicare dispozițiile articolului 13a. Aceste instrucțiuni obligatorii sunt proporționale și sustenabile din punct de vedere economic și tehnic și sunt puse în aplicare într-o limită de timp rezonabilă. (2) Statele membre se asigură că autoritățile naționale competente, cu atribuții în domeniu, au competența de a cere întreprinderilor care furnizează rețele publice de comunicații sau servicii de comunicații electronice disponibile publicului:
(3) „Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare competente au toate competențele necesare pentru a investiga cazurile de neconformitate, precum și efectele asupra securității și integrității rețelelor .” (4) „Prezentele dispoziții nu aduc atingere articolului 3 din prezenta directivă.”” |
16. |
Articolul 14 alineatul (3)se înlocuiește cu următorul text : „ Atunci când o întreprindere are putere semnificativă pe o anumită piață și în cazul în care legăturile dintre cele două piețe sunt de așa natură încât să permită utilizarea puterii de pe o piață ca pârghie pe cealaltă piață, consolidând astfel puterea pe piață a întreprinderii, se pot impune măsuri corective menite să combată aceste efecte de pârghie, în conformitate cu articolele 9, 10, 11 și 13 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul). În cazul în care acestea sunt insuficiente, se pot impune măsuri corective în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). ” |
17. |
Articolul 15 se amendează după cum urmează:
|
18. |
Articolul 16 se modifică după cum urmează:
|
19. |
Articolul 17 se modifică după cum urmează:
|
20. |
Articolul 18 se modifică după cum urmează:
|
21. |
Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 19 Procedurile de armonizare (1) Fără a aduce atingere articolului 9 din prezenta directivă și articolelor 6 și 8 din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), atunci când Comisia consideră că divergențele cu privire la punerea în aplicare de către autoritățile naționale de reglementare a sarcinilor specificate în prezenta directivă și în directivele specifice creează un obstacol în calea pieței interne, Comisia, ținând cont în cea mai mare măsură de avizul OARET , în cazul în care acesta există, poate să emită ▐ o decizie privind aplicarea armonizată a dispozițiilor din prezenta directivă și din directivele specifice cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor menționate la articolul 8. ▐ (2) Decizia menționată la alineatul (1), destinată să modifice elementele neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3). ▐ (3) Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) pot cuprinde identificarea unei metode armonizate și coordonate pentru abordarea următoarelor aspecte:
|
22. |
Articolul 20 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) În cazul unui litigiu între furnizorii de servicii apărut în legătură cu obligațiile existente impuse în conformitate cu prezenta directivă sau cu directivele specifice, atunci când una dintre părți este o întreprindere care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice într-un stat membru, autoritatea națională de reglementare în cauză, la cererea fiecărei părți și fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (2), emite o decizie obligatorie pentru soluționarea litigiului în cel mai scurt timp posibil și în orice caz în termen de patru luni, excepție făcând cazurile excepționale. Statele membre în cauză solicită ca toate părțile să coopereze pe deplin cu autoritatea națională de reglementare.” |
23. |
Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 21 Soluționarea litigiilor transfrontaliere (1) În cazul unui litigiu transfrontalier, în domeniul care intră sub incidența prezentei directive sau a directivelor speciale, între părți din state membre diferite, atunci când litigiul este de competența autorităților naționale de reglementare din mai mult de un stat membru, se aplică procedura prevăzută la alineatele (2), (3) și (4). (2) Orice parte poate prezenta litigiul autorităților naționale de reglementare în cauză. Autoritățile naționale de reglementare competente își coordonează eforturile în cadrul OARET pentru a soluționa litigiul, în măsura posibilului prin adoptarea unei decizii comune , în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 8. Orice obligații impuse unei întreprinderi de către autoritățile naționale de reglementare în soluționarea unui litigiu respectă dispozițiile prezentei directive și ale directivelor specifice. Orice autoritate națională de reglementare care are competența într-un astfel de litigiu poate cere BERT să emită un aviz în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)] cu privire la măsurile care trebuie luate în conformitate cu dispozițiile din directiva-cadru și/sau din directivele specifice pentru soluționarea litigiului. După ce s-a adresat o cerere către OARET , orice autoritate națională de reglementare care are competență în toate aspectele litigiului așteaptă decizia OARET în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)] înaintea inițierii măsurilor de soluționare a litigiului, fără să se aducă atingere posibilității ca autoritățile naționale de reglementare să ia măsuri urgente dacă este cazul. Toate obligațiile impuse unei întreprinderi de către autoritatea națională de reglementare în soluționarea unui litigiu respectă dispozițiile prezentei directive sau ale directivelor specifice și țin cont în cea mai mare măsură de avizul emis de OARET în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)]. (3) Statele Membre pot să prevadă ca autoritățile naționale de reglementare să refuze de comun acord soluționarea unui litigiu, atunci când există alte mecanisme, inclusiv medierea, care ar contribui mai bine la rezolvarea litigiului în timp util, în conformitate cu prevederile articolului 8. Acestea informează părțile în cel mai scurt termen cu privire la aceasta. În cazul în care în termen de patru luni litigiul nu este soluționat, în cazul în care litigiul nu a fost prezentat în fața instanțelor de către partea prejudiciată și în cazul în care oricare dintre părți cere acest lucru, autoritățile naționale de reglementare își coordonează eforturile pentru a soluționa litigiul, în măsura posibilului prin adoptarea unei decizii comune , în conformitate cu dispozițiile articolului 8 și ținând cont în cea mai mare măsură de orice recomandare emisă de OARET în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din … [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)]. (4) Procedura prevăzută la alineatul (2) nu împiedică niciuna dintre părți să introducă o acțiune în fața unei instanțe.” |
24. |
Se inserează articolul 21a următor: „Articolul 21a Sancțiuni Statele membre stabilesc normele de sancționare aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și al directivelor specifice și întreprind toate măsurile necesare pentru a garanta că acestea sunt aplicate. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie adecvate , eficiente, proporționale și descurajante. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei până la … (22) ║ și notifică fără întârziere și orice alte modificări ulterioare care le afectează.” |
25. |
Articolul 22 se modifică după cum urmează:
|
26. |
Articolul 27 se elimină. |
27. |
Anexa I se elimină iar anexa II se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă. |
Articolul 2
Modificări ale Directivei 2002/19/CE (directiva privind accesul)
Directiva 2002/19/CE se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 2 se modifică după cum urmează:
|
2. |
Articolul 4 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Operatorii rețelelor publice de comunicații au dreptul și, la cererea altor întreprinderi autorizate în temeiul articolului 4 din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), obligația de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării serviciilor de comunicații electronice disponibile pentru public sau în scopul livrării de conținut de radiodifuziune sau servicii ale societății informaționale , în vederea asigurării furnizării și interoperabilității serviciilor pe întreg teritoriul Comunității. Operatorii oferă acces și interconectare altor întreprinderi în termenii și condițiile ce respectă obligațiile impuse de autoritatea națională de reglementare în temeiul articolelor 5 — 8. Cu toate acestea, termenii și condițiile interconectării nu introduc obstacole nejustificate în calea interoperabilității. ” |
3. |
Articolul 5 se modifică după cum urmează:
|
4. |
Articolul 6 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Având în vedere evoluția tehnologică și cea a pieței, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare pentru modificarea anexei I. Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesențiale din prezenta directivă, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14 alineatul (3) ▐. La punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului alineat, Comisia poate fi asistată de Organismul autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor („OARET”) .” |
5. |
Articolul 7 se elimină. |
6. |
Articolul 8 se modifică după cum urmează:
|
7. |
Articolul 9 se modifică după cum urmează
|
8. |
Articolul 12 se modifică după cum urmează: „Articolul 12 Obligațiile referitoare la accesul la anumite elemente din infrastructura rețelelor și la utilizarea acesteia (1) O autoritate națională de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu dispozițiile articolului 8, obligații privind acceptarea cererilor rezonabile de acces la anumite elemente și la infrastructura specifică asociată rețelei și la utilizarea acestora, inter alia în situații în care autoritatea națională de reglementare consideră că refuzul accesului sau termenii și condițiile nerezonabile cu efect similar pot împiedica crearea unei piețe de comerț cu amănuntul competitive și durabile sau că nu servește interesul utilizatorului final. Operatorilor li se impune, printre altele:
Autoritățile naționale de reglementare pot asocia acestor obligații anumite condiții privind caracterul echitabil sau rezonabil și respectarea termenelor. (2) Atunci când autoritățile naționale de reglementare analizează dacă este necesar să impună obligațiile menționate la alineatul (1), mai ales atunci când evaluează dacă aceste obligații sunt proporționale cu obiectivele stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), iau în considerare, în special, următorii factori:
(3) Atunci când impun unui operator obligații de furnizare a accesului în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, autoritățile naționale de reglementare pot stabili condițiile tehnice și operaționale care trebuie îndeplinite de către furnizorii și/sau de către beneficiarii accesului în cauză, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura funcționarea normală a rețelei. Obligațiile referitoare la respectarea standardelor sau a specificațiilor tehnice specifice respectă standardele și specificațiile prevăzute în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru).” |
9. |
Articolul 13 se modifică după cum urmează :
|
10. |
Se inserează articolele 13a și 13b următoare: „Articolul 13a Separarea funcțională (1) O autoritate națională de reglementare poate, în conformitate cu dispozițiile articolului 8, în special alineatul (3) al doilea paragraf să prevadă, ca măsură excepțională, obligația întreprinderilor integrate vertical de a dispune activități cu privire la furnizarea cu ridicata a produselor de acces fix într-o unitate comercială independentă. Respectiva unitate furnizează produse și servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv altor unități comerciale din cadrul societății-mamă, respectând aceleași limite de timp și condiții, inclusiv cele referitoare la nivelurile de preț și servicii, și prin intermediul acelorași sisteme și procese. (2) Atunci când o autoritate națională de reglementare intenționează să impună obligația separării funcționale, aceasta înaintează o propunere Comisiei care cuprinde:
(3) Autoritatea națională de reglementare include în propunerea sa un proiect al măsurii propuse care cuprinde următoarele elemente:
(4) Ca urmare a deciziei Comisiei privind proiectul de măsură adoptată în conformitate cu articolul 8 alineatul (3), autoritatea națională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor piețe asociate rețelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Pe baza evaluării acesteia, autoritatea națională de reglementare impune, menține, modifică sau elimină obligații, în conformitate cu articolele 6 și 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). (5) O întreprindere asupra căreia s-a impus separarea funcțională poate face obiectul obligațiilor identificate la articolele 9-13 în cadrul oricărei piețe specifice în cazul în care a fost desemnată ca având putere semnificativă pe piață în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau al oricăror obligații autorizate de Comisie în conformitate cu articolul 8 alineatul (3). Articolul 13b Separarea voluntară a unei întreprinderi integrate vertical (1) Operatorii identificați ca având putere semnificativă pe piață pe una sau mai multe piețe relevante în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) informează autoritatea națională de reglementare în prealabil în cazul în care intenționează să își transfere activele de la rețeaua locală de acces sau o parte substanțială a acestora către o entitate juridică separată aflată în proprietatea altei entități, sau să înființeze o entitate comercială separată cu scopul de a oferi tuturor furnizorilor cu amănuntul, inclusiv propriilor diviziuni de vânzare cu amănuntul, produse de acces perfect echivalente. (2) Autoritatea națională de reglementare evaluează efectul tranzacției preconizate asupra obligațiilor reglementare existente în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). În acest scop, autoritatea națională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor piețe asociate rețelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Pe baza evaluării acesteia, autoritatea națională de reglementare impune, menține, modifică sau elimină obligații, în conformitate cu articolele 6 și 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). (3) Entitatea comercială separată din punct de vedere legal și operațional poate face obiectul obligațiilor identificate la articolele 9-13 în cadrul oricărei piețe specifice în cazul în care a fost desemnată ca având putere semnificativă pe piață în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau al oricăror obligații autorizate de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (3).” |
11. |
La articolul 14, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.” ▐ |
12. |
Anexa II se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă . |
Articolul 3
Modificări ale Directivei 2002/20/CE (directiva privind autorizarea)
Directiva 2002/20/CE se modifică după cum urmează:
1. |
Articolul 2 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Următoarea definiție se aplică, de asemenea: „autorizație generală” înseamnă un cadru legal instituit de un stat membru care garantează drepturi privind furnizarea de rețele și servicii de comunicații electronice și stabilește obligații specifice sectorului, care se pot aplica tuturor sau anumitor tipuri de rețele și servicii de comunicații electronice, în conformitate cu prezenta directivă.” |
2. |
Articolul 3 alineatul (2) se modifică după cum urmează:
|
3. |
Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 5 Drepturi de utilizare pentru frecvențe radio și numere (1) Statele membre facilitează utilizarea spectrului radio prin intermediul autorizațiilor generale. Statele membre pot acorda drepturi individuale de utilizare cu scopul:
(2) ▐ Statele membre acordă, la cerere, drepturi individuale de utilizare oricărei întreprinderi ▐, sub rezerva dispozițiilor articolelor 6, 6a, 7 și 11 alineatul (1) litera (c) din prezenta directivă și a oricăror altor norme care garantează utilizarea eficientă a resurselor în cauză în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Fără a se aduce atingere criteriilor specifice și procedurilor adoptate de statele membre de acordare a drepturilor la frecvențe radio către furnizorii de servicii de difuzare de conținuturi radio sau de televiziune, aceste drepturi individuale de utilizare se acordă în temeiul unor proceduri deschise , obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale și, în cazul spectrului, conforme cu dispozițiile articolului 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). În mod excepțional , procedurile pot să nu fie deschise, în cazurile în care se poate demonstra că acordarea drepturilor individuale de utilizare pentru spectrul radio către furnizorii de servicii de radio sau televiziune este esențială pentru îndeplinirea unei obligații speciale definite și justificate în prealabil de statul membru ca fiind necesară realizării unui interes general în conformitate cu dreptul comunitar. Atunci când se acordă drepturi de utilizare, statele membre precizează dacă drepturile în cauză pot fi transferate la inițiativa titularului și în ce condiții în cazul spectrului radio, în conformitate cu articolele 9 și 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). În cazul în care statele membre acordă drepturile de utilizare pentru o perioadă limitată de timp, durata va fi adecvată pentru serviciul vizat, având în vedere obiectivul urmărit, luând în considerare în mod corespunzător necesitatea acordării unei perioade adecvate de amortizare a investiției . În cazurile în care drepturile individuale de utilizare a spectrului radio se acordă pentru zece ani sau mai mult și nu pot fi transferate sau concesionate între întreprinderi, în conformitate cu articolul 9b din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), autoritatea națională de reglementare își asigură mijloacele prin care poate verifica că criteriile de acordare a drepturilor individuale de utilizare continuă să fie aplicate și respectate pe durata licenței . În cazul în care aceste criterii nu se mai aplică, dreptul individual de utilizare se transformă într-o autorizație generală de utilizare a spectrului, care face obiectul unui preaviz și după scurgerea unui termen rezonabil , sau se poate transfera sau concesiona liber între întreprinderi. (3) Deciziile privind acordarea drepturilor de utilizare sunt adoptate, comunicate și făcute publice cât mai repede posibil după primirea cererii complete de către autoritatea națională de reglementare, în termen de trei săptămâni, în cazul numerelor care au fost alocate în scopuri specifice în cadrul planului național de numerotare, și în termen de șase săptămâni, în cazul frecvențelor radio care au fost alocate pentru serviciile de comunicații electronice în cadrul planului național de frecvențe. Cel de-al doilea termen nu aduce atingere niciunui acord internațional aplicabil referitor la utilizarea spectrului radio sau a pozițiilor orbitale. (4) Atunci când, după consultarea părților interesate în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), s-a hotărât că drepturile de utilizare a numerelor cu valoare economică excepțională se acordă prin proceduri de selecție competitivă sau comparativă, statele membre pot prelungi perioada maximă de trei săptămâni cu încă trei săptămâni. În cazul procedurilor de selecție competitivă sau comparativă pentru spectrul radio, se aplică articolul 7. (5) Statele membre nu limitează numărul de drepturi de utilizare care se acordă, cu excepția cazului în care este necesară garantarea utilizării eficiente a spectrului radio în conformitate cu articolul 7. (6) Autoritățile naționale competente se asigură că spectrul este utilizat efectiv și eficient în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) și articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). De asemenea, acestea se asigură că nu se denaturează concurența ca urmare a unui transfer sau a unei acumulări de drepturi de utilizare a frecvențelor radio ▐.” |
4. |
Articolul 6 se modifică după cum urmează:
|
5. |
Se inserează următorul articol 6a ▐: „Articolul 6a Măsuri de armonizare (1) Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (2) din prezenta directivă și articolelor 8b și 9 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru) , Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare:
▐ Măsurile ▐ respective, destinate să modifice elementele neesențiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14a alineatul (3) ▐. (2) Măsurile menționate la alineatul (1) pot, după caz, să permită statelor membre să facă o cerere argumentată pentru o scutire parțială și/sau o derogare temporară. Comisia evaluează argumentarea cererii luând în considerare situația specifică din statul membru respectiv și poate acorda o scutire parțială sau o derogare temporară sau ambele cu condiția ca acest lucru să nu amâne în mod nejustificat punerea în aplicare sau să creeze diferende nejustificate de natură concurențială sau de reglementare între statele membre. ▐” |
6. |
Articolul 7 se modifică după cum urmează:
|
7. |
Articolul 10 se modifică după cum urmează:
|
8. |
Articolul 11 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
|
9. |
Articolul 14 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 14 Modificarea drepturilor și obligațiilor (1) Statele membre se asigură că drepturile, condițiile și procedurile privind autorizațiile generale și drepturile de utilizare sau drepturile de instalare a infrastructurii pot fi modificate numai în cazuri justificate în mod obiectiv și într-o măsură rezonabilă, luând în considerare, după caz, condițiile specifice aplicabile drepturilor transferabile de utilizare a spectrului radio. Intenția de a efectua astfel de modificări se notifică în mod corespunzător, iar părțile interesate, inclusiv utilizatorii și consumatorii, primesc un termen suficient pentru a-și exprima opiniile cu privire la modificările propuse, termen care nu poate fi decât în cazuri excepționale mai mic de patru săptămâni. (2) Statele membre nu limitează și nu retrag drepturile de instalare a infrastructurii sau drepturile de utilizare a spectrului radio înainte de expirarea perioadei pentru care acestea au fost acordate, cu excepția cazurilor în care acest lucru este justificat și, după caz, în conformitate cu dispozițiile de drept intern aplicabile în materie de compensare pentru retragerea drepturilor.” |
10. |
Se inserează articolul 14a următor: „Articolul 14a Comitetul (1) Comisia este asistată de Comitetul pentru comunicații. (2) Prin derogare de la primul alineat, pentru adoptarea de măsuri în temeiul articolului 6a alineatul (1) literele (a), (c) și (d), Comisia este asistată de Comitetul pentru spectrul de frecvențe radio înființat în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Decizia nr. 676/2002/CE. (3) Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispozițiile articolului 8. (4) Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispozițiile articolului 8. ▐” |
11. |
Articolul 15 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre se asigură că toate informațiile relevante privind drepturile, condițiile, procedurile, taxele, redevențele și deciziile cu privire la autorizațiile generale, drepturile de utilizare și drepturile de instalare a infrastructurii sunt publicate și actualizate în mod corespunzător, astfel încât toate părțile interesate să le poată accesa cu ușurință.” |
12. |
La articolul 17, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text: „(1) Fără a aduce atingere articolului 9a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), până la ║ [31 decembrie 2010], statele membre se asigură că autorizațiile deja existente la 31 decembrie 2009 sunt conforme cu articolele 5, 6, 7 și cu anexa I la prezenta directivă. (2) În cazurile în care aplicarea alineatului (1) are drept efect reducerea drepturilor sau extinderea obligațiilor în cadrul autorizațiilor deja existente, statele membre pot extinde validitatea acelor drepturi și obligații până la [30 septembrie 2011] cel târziu, în condițiile în care drepturile altor întreprinderi supuse dreptului comunitar nu sunt afectate de această extindere. Statele membre notifică aceste extinderi Comisiei și declară motivele pentru care acestea au fost acordate.” |
13. |
Anexa se modifică după cum se arată în anexa la prezenta directivă. |
14. |
Se adaugă o nouă anexă II, al cărei text este prevăzut în anexa la prezenta directivă. |
Articolul 4
Procedura de revizuire
(1) Comisia revizuiește modul de funcționare a prezentei directive și a Directivelor 2002/21/CE (directiva-cadru), 2002/19/CE (directiva privind accesul) și 2002/20/CE (directiva privind autorizarea) și înaintează un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului în termen de cel mult trei ani de la data aplicării menționate la articolul 6 alineatul (1). În raportul său, Comisia evaluează dacă, în urma evoluției pieței și ținând seama atât de concurență cât și de protecția consumatorului, este necesar să se mențină dispozițiile privind reglementarea ex-ante specifică sectorului menționate la articolele 8 și 13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) și la articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) sau dacă aceste dispoziții trebuie modificate sau abrogate. În acest sens, Comisia poate solicita informații de la autoritățile naționale de reglementare și de la OARET, care sunt furnizate fără întârzieri nejustificate.
(2) În cazul în care constată că dispozițiile menționate la alineatul (1) trebuie să fie modificate sau abrogate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere fără întârzieri nejustificate.
Articolul 5
Abrogare
Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 se abrogă.
Articolul 6
Transpunere
(1) Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până ║la […]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții și un tabel de corespondență între dispoziții și prezenta directivă.
Statele membre aplică dispozițiile de la […].
Atunci când statele membre adoptă dispozițiile, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 7
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 8
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la …║,
Pentru Parlamentul European
Președintele
Pentru Consiliu
Președintele
(1) JO C 224, 30.8.2008, p. 50.
(2) Avizul din 19 iunie 2008 (nepublicat în Jurnalul Oficial).
(3) Poziția Parlamentului European din 24 septembrie 2008.
(4) JO L 108, 24.4.2002, p. 33.
(5) JO L 108, 24.4.2002, p. 7.
(6) JO L 108, 24.4.2002, p. 21.
(7) JO L 108, 24.4.2002, p. 51.
(8) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(9) JO L 298, 17.10.1989, p. 23.
(10) JO C 151, 29.6.2006, p. 15.
(11) JO L 91, 7.4.1999, p. 10.
(12) Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 77, 13.3.2004, p. 1).
(13) Recomandarea Comisiei din 11 februarie 2003 privind piețele relevante de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice susceptibile de a fi supuse unor reglementări ex ante în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice — (JO L 114, 8.5.2003, p. 45).
(14) JO L 108, 24.4.2002, p. 1.
(15) JO L 336, 30.12.2000, p. 4.
(16) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║.
(17) JO L 201, 31.7.2002, p. 37 ”
(18) JO L …”
(19) Data transpunerii prezentei directive. ”
(20) Data transpunerii prezentei directive.
(21) Data intrării în vigoare a Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului din … [de modificare a Directivei 2002/21/CE…]?. ”
(22) Termenul pentru punerea în aplicare a Directivei 2008/…/CE [de modificare a Directivei 2002/21/CE].
(23) JO L 24, 30.1.1998, p. 1.
(24) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. ║.
Miercuri, 24 septembrie 2008
ANEXĂ
1. |
Anexa II la Directiva 2002/21/CE se înlocuiește cu următorul text:
„ANEXA II Criteriile de care trebuie să țină seama autoritățile naționale de reglementare pentru a evalua dacă două sau mai multe întreprinderi ocupă împreună o poziție dominantă în sensul articolului 14 alineatul (2) al doilea paragraf Două sau mai multe întreprinderi pot ocupa împreună o poziție dominantă în sensul articolului 14 atunci când, chiar în lipsa oricărei legături structurale sau de altă natură între ele, acestea operează pe o piață caracterizată de lipsa unei concurențe efective și în cadrul căreia nu există o singură întreprindere care să aibă putere semnificativă pe piață. Fără a aduce atingere jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene privind poziția dominantă comună, este probabil ca o astfel de situație să apară în cazul în care piața este concentrată și prezintă un număr de caracteristici adecvate, dintre care următoarele pot fi cele mai relevante în contextul comunicațiilor electronice:
Lista prezentată anterior nu este exhaustivă, iar criteriile nu sunt cumulative. Această listă este mai degrabă o ilustrare a tipurilor de criterii care ar putea fi utilizate pentru a susține afirmații privind existența poziției dominante comune. ” |
2. |
În anexa II din Directiva 2002/19/CE, titlul, definițiile, partea A și partea B punctul 1 se înlocuiesc cu următorul text:
„Anexa II Lista minimă a elementelor care trebuie incluse în oferta de referință pentru accesul în masă la infrastructura de rețea, inclusiv accesul degrupat partajat sau complet la un post fix care trebuie publicată de operatorii notificați cu o putere semnificativă pe piață În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
A. Condiții pentru accesul degrupat
B. Servicii de colocare
|
3. |
Anexa la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea) se modifică după cum urmează:
|
4. |
Se adaugă anexa II următoare la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea): „ANEXA II Condițiile care pot fi armonizate în conformitate cu articolul 6a alineatul (1) litera (d)
|