18.3.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 71/1

(1)

Poluarea chimică a apelor de suprafață reprezintă o amenințare atât pentru mediul acvatic, cu efecte cum ar fi toxicitatea acută și cronică pentru organismele acvatice, acumularea în ecosisteme și dispariția habitatelor și a speciilor, cât și pentru sănătatea umană. Ca o măsură prioritară, ar trebui identificate cauzele poluării, iar emisiile ar trebui tratate la sursă, în modul cel mai eficient din punct de vedere economic și al mediului.

(2)

Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al Șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (3), precizează că mediul, sănătatea și calitatea vieții reprezintă priorități cheie ale programului menționat și subliniază, în special necesitatea adoptării unor acte normative mai specifice în domeniul apei.

(3)

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (4) definește o strategie de combatere a poluării apei și prevede adoptarea de măsuri specifice suplimentare de control al poluării și standarde de calitate a mediului (SCM). Prezenta directivă stabilește SCM-uri în conformitate cu dispozițiile și cu obiectivele Directivei 2000/60/CE.

(4)

În conformitate cu articolul 4 din Directiva 2000/60/CE, statele membre ar trebui să pună în aplicare măsurile necesare, în conformitate cu articolul 16 alineatele (1) și (8) din respectiva directivă, cu scopul de a reduce treptat poluarea cu substanțe prioritare și de a stopa sau elimina treptat emisiile, evacuările și pierderile de substanțe periculoase prioritare.

(5)

Numeroase acte comunitare adoptate începând cu anul 2000 reprezintă măsuri de control al emisiilor pentru substanțe prioritare individuale, în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2000/60/CE. În plus, numeroase măsuri de protecție a mediului intră în sfera de aplicare a altor acte legislative comunitare în vigoare. Prin urmare, ar trebui să se acorde prioritate aplicării și revizuirii instrumentelor existente, decât stabilirii de noi controale.

(6)

În ceea ce privește măsurile de control al emisiilor de substanțe prioritare provenite din surse punctiforme sau difuze, menționate în articolul 16 din Directiva 2000/60/CE, pare mai avantajos din punct de vedere economic și mai potrivit ca statele membre să introducă, atunci când este cazul, pe lângă punerea în aplicare a celorlalte acte legislative comunitare în vigoare, măsuri de control corespunzătoare, în temeiul articolului 10 din Directiva 2000/60/CE, care să se înscrie în programul de măsuri elaborat pentru fiecare district de bazin hidrografic, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2000/60/CE menționată anterior.

(7)

Decizia nr. 2455/2001/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2001 de stabilire a unei liste de substanțe prioritare în domeniul apei și de modificare a Directivei 2000/60/CE (5) stabilește prima listă de 33 de substanțe sau grupuri de substanțe care au caracter prioritar în cadrul unei acțiuni la nivel comunitar. Printre aceste substanțe prioritare, unele au fost identificate drept substanțe prioritare periculoase cu privire la care statele membre ar trebui să pună în aplicare măsurile necesare cu scopul de a stopa sau elimina treptat emisiile, evacuările și pierderile. Anumite substanțe aflate în curs de examinare ar trebui clasificate. Comisia ar trebui să continue revizuirea listei de substanțe prioritare, stabilind ordinea de prioritate în care aceste substanțe să facă obiectul unor măsuri pe baza unor criterii convenite care să demonstreze riscul pentru mediul acvatic sau prin intermediul acestuia, în conformitate cu calendarul prevăzut în articolul 16 din Directiva 2000/60/CE și să înainteze propuneri după caz.

(8)

Din perspectiva interesului comunitar și în vederea unei reglementări mai eficiente în materie de protecție a apelor de suprafață, se recomandă stabilirea SCM-urilor pentru poluanții clasificați ca substanțe prioritare la nivel comunitar, lăsând în sarcina statelor membre stabilirea, atunci când este cazul, a unor reguli la nivel național privind restul poluanților, sub rezerva aplicării dispozițiilor comunitare relevante. Cu toate acestea, opt poluanți care fac obiectul Directivei 86/280/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările anumitor substanțe periculoase incluse în lista I din anexa la Directiva 76/464/CEE (6) și care fac parte din grupul de substanțe cu privire la care statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri cu scopul de a atinge o stare chimică bună până în 2015, sub rezerva dispozițiilor articolelor 2 și 4 din Directiva 2000/60/CE, nu au fost incluși în lista de substanțe prioritare. Cu toate acestea, standardele comune stabilite pentru acești poluanți s-au dovedit a fi utile și este de preferat ca reglementarea acestora să se realizeze în continuare la nivel comunitar.

(9)

Prin urmare, dispozițiile privind obiectivele actuale de calitate a mediului, cuprinse în Directiva 82/176/CEE a Consiliului din 22 martie 1982 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de mercur din sectorul electrolizei cloralcanilor (7), Directiva 83/513/CEE a Consiliului din 26 septembrie 1983 privind valorile limită si obiectivele de calitate pentru evacuările de cadmiu (8), Directiva 84/156/CEE a Consiliului din 8 martie 1984 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de mercur din alte sectoare industriale decât cel al electrolizei cloralcanilor (9), Directiva 84/491/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1984 privind valorile limită și obiectivele de calitate pentru evacuările de hexaclorciclohexan (10) și Directiva 86/280/CEE devin superflue și ar trebui eliminate.

(10)

Având în vedere faptul că poluarea chimică poate afecta mediul acvatic atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, pentru stabilirea SCM-urilor ar trebui să se ia în considerare datele referitoare atât la efectele acute, cât și la cele cronice. Pentru a asigura o protecție adecvată a mediului acvatic și a sănătății umane, ar trebui stabilite SCM-uri, exprimate sub forma unei valori medii anuale, la un nivel care să asigure protecția împotriva expunerii pe termen lung, precum și standarde de calitate bazate pe concentrații maxime admisibile pentru protecția împotriva expunerii pe termen scurt.

(11)

În conformitate cu dispozițiile de la secțiunea 1.3.4 din anexa V la Directiva 2000/60/CE cu privire la frecvența monitorizării, în ceea ce privește monitorizarea respectării SCM-urilor, inclusiv a celor exprimate sub forma concentrațiilor maxime admisibile, statele membre pot introduce metode statistice, precum calculul percentilei, pentru a rezolva problemele legate de valorile extreme (devieri foarte mari față de medie) și citirile false, cu scopul de a asigura un nivel acceptabil de încredere și precizie. Pentru a asigura comparabilitatea monitorizării între statele membre, se recomandă stabilirea unor norme detaliate privind aceste metode statistice prin intermediul comitologiei.

(12)

Stabilirea unor valori ale SCM-urilor la nivel comunitar ar trebui să se limiteze, în stadiul actual, pentru cea mai mare parte a substanțelor, la apele de suprafață. Cu toate acestea, în cazul hexaclorbenzenului, hexaclorbutadienei și al mercurului, nu se poate asigura la nivel comunitar protecția împotriva efectelor indirecte și a otrăvirii secundare prin stabilirea de SCM-uri doar pentru apele de suprafață. Prin urmare, se recomandă în cazul acestor trei substanțe stabilirea de SCM-uri pentru biota la nivel comunitar. Pentru a acorda flexibilitate statelor membre, în funcție de strategia de monitorizare aplicată, acestea ar trebui să fie capabile fie să monitorizeze și să pună în aplicare aceste SCM-uri pentru biotă, fie să stabilească SCM-uri mai stricte pentru apele de suprafață care să ofere același nivel de protecție.

(13)

Mai mult decât atât, statele membre ar trebui să poată stabili SCM-uri pentru sedimente și/sau biotă la nivel național și să aplice aceste SCM-uri în locul celor prevăzute pentru apă în anexa I la prezenta directivă. Aceste SCM-uri ar trebui să fie stabilite prin intermediul unei proceduri transparente care implică notificarea Comisiei și a celorlalte state membre, în vederea asigurării unui nivel de protecție echivalent cu standardele de calitate a mediului pentru apă stabilite la nivel comunitar. Comisia ar trebui să rezume aceste notificări în rapoartele sale privind punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE. Mai mult decât atât, dat fiind faptul că sedimentele și biota rămân matrice importante pentru monitorizarea de către statele membre a anumitor substanțe în vederea evaluării impactului pe termen lung a activității antropice și a tendințelor care se prefigurează, statele membre ar trebui să ia măsuri, sub rezerva articolului 4 din Directiva 2000/60/CE, în scopul de a se asigura că nivelurile existente de contaminare din biotă și sedimente nu vor crește în mod considerabil.

(14)

Statele membre trebuie să se conformeze dispozițiilor Directivei 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (11) și să gestioneze corpurile de apă de suprafață utilizate pentru captarea apei potabile, în conformitate cu articolul 7 din Directiva 2000/60/CE. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui pusă în aplicare fără a se aduce atingere cerințelor menționate anterior, care pot necesita standarde mai stricte.

(15)

În vecinătatea evacuărilor din surse punctiforme concentrațiile de poluanți sunt, de obicei, mai ridicate decât concentrațiile ambientale din apă. În consecință, statele membre ar trebui să poată folosi zonele de amestec, în măsura în care acestea nu afectează conformitatea restului corpului de apă de suprafață cu SCM-urile relevante. Dimensiunea zonelor de amestec ar trebui să fie restricționată la proximitatea punctului de evacuare și ar trebui să fie proporțională.

(16)

Este necesar să se verifice conformitatea cu obiectivele de stopare sau eliminare treptată și reducere prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/60/CE și să se asigure transparența evaluării respectării acestor obligații, în special în ceea ce privește luarea în considerare a emisiilor, evacuărilor și pierderilor semnificative rezultate din activități umane. În plus, un calendar pentru stopare sau eliminare treptată și reducere poate fi corelat numai cu un inventar. De asemenea, ar trebui să poată fi evaluată punerea în aplicare a articolului 4 alineatele (4)-(7) din Directiva 2000/60/CE. În același timp, ar trebui prevăzut un instrument adecvat care să permită cuantificarea pierderilor de substanțe produse în mod natural sau a celor rezultate în urma proceselor naturale, în cazul cărora stoparea sau eliminarea treptată din toate sursele potențiale este imposibilă. Pentru a satisface aceste nevoi, fiecare stat membru ar trebui să întocmească un inventar al emisiilor, evacuărilor și pierderilor pentru fiecare district de bazin hidrografic sau o parte a unui district de bazin hidrografic care se află pe teritoriul său.

(17)

Pentru a evita duplicarea muncii atunci când se întocmesc aceste inventare și pentru a garanta coerența între aceste inventare și celelalte instrumente existente în domeniul protecției apei de suprafață, statele membre ar trebui să folosească informațiile culese în conformitate cu Directiva 2000/60/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor și al transferului de poluanți (12).

(18)

Pentru a răspunde mai bine nevoilor statelor membre, acestea ar trebui să poată alege o perioadă de referință adecvată cu o durată de un an pentru a măsura datele de bază din inventar. Cu toate acestea, ar trebui luat în considerare faptul că pierderile rezultate în urma aplicării de pesticide pot varia în mod considerabil de la un an la altul, din cauza variațiilor dozei aplicate, de exemplu ca urmare a unor condiții climatice diferite. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată opta pentru o perioadă de referință de trei ani pentru anumite substanțe la care se face referire în Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (13).

(19)

Pentru a optimiza folosirea inventarului, se recomandă stabilirea unui termen până la care Comisia să verifice dacă emisiile, evacuările și pierderile se apropie de standardele care se regăsesc în obiectivele prevăzute în articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/60/CE.

(20)

Mai multe state membre sunt afectate de poluare, sursa poluării aflându-se în afara sferei lor naționale de competență. Prin urmare, este necesar să se precizeze faptul că un stat membru nu își încalcă obligațiile stabilite prin prezenta directivă în cazul depășirii limitei impuse de un SCM datorită unei astfel de poluări transfrontaliere, cu condiția să fi îndeplinit anumite condiții și să fi recurs la dispozițiile relevante din Directiva 2000/60/CE.

(21)

Pe baza rapoartelor prezentate de statele membre, Comisia ar trebui să examineze necesitatea adoptării unor măsuri suplimentare specifice la nivel comunitar și, dacă este cazul, să înainteze propunerile corespunzătoare.

(22)

Criteriile de identificare a substanțelor persistente, bioacumulative și toxice, precum și a substanțelor cu factor de risc echivalent, cum ar fi substanțele foarte persistente și bioacumulative, astfel cum este prevăzut în Directiva 2000/60/CE, sunt stabilite în Documentul de orientare tehnică în vederea evaluării riscurilor, în vederea susținerii dispozițiilor Directivei 93/67/CEE a Comisiei din 20 iulie 1993 de stabilire a principiilor de evaluare a riscurilor pentru om și pentru mediu prezentate de substanțele notificate în conformitate cu Directiva 67/548/CEE a Consiliului (14), ale Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei din 28 iunie 1994 de stabilire a principiilor de evaluare a riscurilor pentru populație și mediu prezentate de anumite substanțe existente, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 793/93 al Consiliului (15) și ale Directivei 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (16). Pentru a asigura coerența legislației comunitare, numai aceste criterii ar trebui aplicate substanțelor examinate în conformitate cu Decizia nr. 2455/2001/CE, iar anexa X la Directiva 2000/60/CE ar trebui înlocuită în mod corespunzător.

(23)

Obligațiile prevăzute în directivele menționate în anexa IX la Directiva 2000/60/CE sunt incluse deja în Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (17) și în Directiva 2000/60/CE și se asigură cel puțin același nivel de protecție în cazul în care SCM-urile sunt menținute sau revizuite. Pentru a garanta o abordare coerentă în materie de poluare chimică a apelor de suprafață și pentru a simplifica și clarifica legislația comunitară în vigoare din acest domeniu, este necesară abrogarea în temeiul Directivei 2000/60/CE, începând cu 22 decembrie 2012, a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE și a Directivei 86/280/CEE.

(24)

Au fost luate în considerare recomandările cuprinse în Directiva 2000/60/CE, în special cele ale Comitetului științific pentru toxicitate, ecotoxicitate și mediu.

(25)

În conformitate cu alineatul (34) din Acordul interinstituțional pentru o legiferare mai bună (18), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile lor tabele, care să ilustreze, pe cât posibil, corespondența dintre dispozițiile prezentei directive și măsurile de transpunere și să le facă publice.

(26)

Având în vedere faptul că obiectivul prezentei directive, și anume obținerea unei stări chimice bune a apelor de suprafață prin stabilirea de SCM-uri pentru substanțe prioritare și pentru anumiți poluanți, nu poate fi atins în mod suficient de către statele membre și poate fi, prin urmare, realizat mai bine la nivel comunitar, din motive ce țin de necesitatea de a asigura același nivel de protecție a apelor de suprafață în întreaga Comunitate, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat în articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(27)

Măsurile necesare punerii în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (19).

(28)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice punctul 3 din partea B a anexei I. Deoarece această măsură are un domeniul general de aplicare și este destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive sau să o completeze prin adăugarea de elemente noi neesențiale, aceasta trebuie adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

(a)

aplică, pentru mercur și compușii săi, un SCM de 20 μg/kg și/sau pentru hexaclorbenzen un SCM de 10 μg/kg și/sau pentru hexaclorbutadienă un SCM de 55 μg/kg, aceste SCM-uri fiind pentru țesuturile prelevate (greutate umedă), alegându-se indicatorul cel mai adecvat dintre cei pentru pești, moluște, crustacee și alte biota;

(b)

stabilesc și aplică SCM-uri diferite de cele menționate la litera (a) pentru sedimente și/sau biota pentru substanțele specificate. Aceste SCM-uri oferă cel puțin același nivel de protecție ca și SCM-urile pentru apă, stabilite în anexa I, partea A;

(c)

stabilesc, pentru substanțele menționate la literele (a) și (b), fecvența monitorizării biotei și/sau a sedimentului. Cu toate acestea, monitorizarea se efectuează cel puțin odată pe an, exceptând cazurile în care cunoștințele tehnice și opinia experților justifică un alt interval; și

(d)

prin intermediul comitetului menționat la articolul 21 din Directiva 2000/60/CE, informează Comisia și alte state membre privind substanțele pentru care au fost stabilite SCM-uri în conformitate cu litera (b), motivele și bazele pentru care au ales această abordare, SCM-urile alternative pe care le-au fixat, inclusiv datele și metodologia pe baza cărora au fost obținute, categoriile de ape de suprafață cărora li s-ar aplica, frecvența monitorizării planificate, împreună cu justificarea frecvenței alese.

(a)

restricționată la proximitatea punctului de evacuare;

(b)

proporțională în raport cu concentrațiile de poluanți la punctul de evacuare și având în vedere condițiile cu privire la emisiile de poluanți prevăzute în reglementările anterioare, precum autorizațiile și/sau permisele menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2000/60/CE și în orice alt document legislativ comunitar relevant, în conformitate cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile și cu articolul 10 din Directiva 2000/60/CE, în special după o revizuire a respectivelor reglementări anterioare.

(a)

depășirea s-a datorat unei surse de poluare din afara jurisdicției naționale a acestuia;

(b)

datorită unei astfel de poluări transfrontaliere, nu a putut lua măsuri eficiente pentru a se conforma cu SCM-urile relevante; și

(c)

a aplicat mecanismele de coordonare stabilite la articolul 3 din Directiva 2000/60/CE și, după caz, a recurs la dispozițiile articolului 4 alineatele (4), (5) și (6) din directiva respectivă pentru corpurile de apă afectate de poluarea transfrontalieră.