30.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/95

—

dacă se aplică o transparență reală a drepturilor;

—

dacă sunt garantate drepturile pozitive ale lucrătorilor;

—

dacă mobilitatea lucrătorilor este frânată sau favorizată prin punerea în aplicare a dispozițiilor care decurg din transpunerea acestei directive de către statele membre, în ceea ce privește riscul de închidere protecționistă a pieței forței de muncă;

—

dacă denaturările concurenței cu privire la libera circulație a serviciilor sunt evitate;

—

în sfârșit, dacă micile întreprinderi au asigurat în suficientă măsură un acces corect la informațiile necesare punerii în aplicare a directivei transpuse.

1.1

Prezenta comunicare se bazează pe o a treia evaluare, încheiată la mulți ani după data stabilită în directivă (cel târziu 16 decembrie 2001), care ia în considerare transpunerile, punerea în aplicare în toate statele membre, punând astfel în evidență specificitatea domeniului care nu este numai juridic, tehnic și economic, ci și, mai ales, social și uman, ceea ce generează dificultăți de apreciere, de transpunere, de punere în aplicare și de control. Această directivă cu pronunțat caracter juridic implică interpretări și o marjă de interpretare la mai multe niveluri în ceea ce privește transpunerea și jurisprudența, ceea ce ridică probleme practice pentru întreprinderi, salariații detașați și inspectorii de muncă, fapt subliniat de partenerii sociali și autoritățile publice locale sau naționale cu ocazia audierilor de la Parlament. Parlamentul European (3) a formulat diverse recomandări, printre care și aceea de a-i lua în considerare și de a-i asocia mai mult pe partenerii sociali, fără ca, totuși, să precizeze sub ce formă anume.

1.2

Comitetul observă că, pentru a garanta că anumite libertăți, considerate a fi pe picior de egalitate, precum cea a persoanelor și cea de a presta servicii, sunt puse și în realitate pe picior de egalitate, directiva trebuie să furnizeze garanții în ceea ce privește respectarea unui nivel semnificativ de protecție a drepturilor lucrătorilor detașați și de concurență loială și echitabilă între toți prestatorii de servicii. Comitetul nu este de părere că se poate admite cu seninătate ca libera circulație a serviciilor să aibă loc în detrimentul anumitor lucrători. Dacă mai există păreri conform cărora hotărârile jurisprudențiale recente (4) pot fi interpretate ca semne ale unei asemenea tendințe, Comitetul amintește Convențiile OIM nr. 87 și 98, privind libertățile sindicale și negocierile colective, care prevăd că formarea dreptului social trebuie să se realizeze ținându-se cont de modurile obișnuite de formare a acestuia, inclusiv atunci când antrenează negocierea colectivă la nivel de întreprindere sau la oricare alt nivel și în domenii foarte diverse, precum stabilirea salariilor minime pe ramură economică sau într-o întreprindere. Din moment ce transpunerea Directivei 96/71/CE intră în acest cadru obișnuit al modului de formare a dreptului din fiecare stat membru, Comisia ar trebui să susțină punerea în aplicare a dreptului internațional conform interpretării organelor ad-hoc de control și normelor de muncă adoptate de toate statele membre, în conformitate cu dreptul originar.

1.3

În prezent, pe lângă această nouă comunicare supusă examinării, Comisia propune Consiliului, spre adoptare, o recomandare (5) care vizează o mai bună cooperare administrativă, un sistem de schimb de informații, împărtășirea și schimbul celor mai bune practici.

1.4

Luând în considerare toate aceste noi propuneri, Comitetul subliniază că direcția în care se îndreaptă Comisia este cea corectă, mai ales în ceea ce privește propunerea de consolidare a cooperării administrative și de creare a unui sistem de schimb de informații între statele membre (care ar trebui să schimbe informații cu privire la dreptul muncii ce îi vizează pe lucrătorii detașați pe teritoriul lor și la convențiile colective care se pot aplica), de a oferi acces la aceste informații lucrătorilor și prestatorilor de servicii, în alte limbi decât limbile naționale ale țării în care sunt prestate serviciile, de a crea birouri de legătură cu interlocutori identificați, de a asocia partenerii sociali la comitetul la nivel înalt etc.

1.5

Cu toate acestea, Comisia a prezentat documentul de evaluare a măsurilor de implementare și de transpunere în statele membre doar în limba engleză, minimizând astfel aportul pe care această evaluare l-ar fi putut avea în beneficiul statelor membre și al partenerilor sociali, la toate nivelurile. Comitetul sugerează Comisiei să țină cont de domeniul specific în discuție (mobilitate, liberă circulație) și să facă un efort pentru a publica documentul acesta în anexă (6), în cel puțin trei limbi: o limbă latină meridională și o limbă slavă, pe lângă engleză. Se va pune oricum problema lingvistică, dacă se dorește ca noile dispoziții să aibă impactul scontat. Comitetul recomandă adoptarea unui regim lingvistic adecvat atunci când este vorba de informarea partenerilor sociali implicați, în primul rând, și de sistemul de schimb de informații între statele membre. Comitetul face trimitere la avizul său privind punerea în aplicare a strategiei Comisiei în domeniul multilingvismului și la noul aviz exploratoriu (7) solicitat de Comisie și nu va ocoli problema comunicării și informării necesare punerii în aplicare a dispozițiilor referitoare la detașarea lucrătorilor, comunicarea instituțională fiind unul dintre aspectele acesteia.

1.6

Caracterul general al sistemului de informare și specificul sistemului registrelor sociale:

1.7

Comisia propune renunțarea la măsurile de control privind detașarea lucrătorilor, pe care nu le consideră necesare, continuând însă să garanteze o protecție adecvată a lucrătorilor detașați. În comunicarea sa, Comisia subliniază că scopul acestei propuneri nu este acela de a pune în cauză modelele sociale ale statelor membre, însă, referindu-se la o parte a jurisprudenței CJCE, consideră că anumite măsuri de control sunt nejustificate, în măsura în care acestea depășesc necesarul pentru protecția socială a lucrătorilor.

1.8

Comitetul subliniază lipsa de coerență a propunerii de anulare a obligației de a se ține registre sociale în statele membre în care se prestează serviciile: dacă este adevărat că un sistem de schimb de informații oferă date cu privire la legislația în vigoare și la drepturile și obligațiile prestatorilor și ale lucrătorilor, trebuie menționat și faptul că el nu permite garantarea unei monitorizări individualizate a drepturilor de care beneficiază aceștia, privind protecția socială imediată sau pe termen lung, bolile, accidentele, pensionarea, asigurările sociale, nici controlul contribuțiilor sociale și fiscale obligatorii din țara în care este prestat serviciul, aceste contribuții decurgând din legislația muncii în vigoare, cea a țării în care este prestat serviciul. Așadar, Comitetul nu este de acord cu această înlocuire.

1.9

Comitetul subliniază faptul că obiectivele Directivei 96/71/CE nu au fost pe deplin îndeplinite, nici chiar după zece ani de la punerea acesteia în aplicare. În Europa persistă atitudini divergente privind tipul și sfera de aplicare a protecției sociale a lucrătorilor detașați, în ceea ce privește atât lucrătorii din UE, cât și cei din afara Uniunii.

1.10

În Cartea verde intitulată „Modernizarea dreptului muncii pentru a răspunde provocărilor secolului al XXI-lea”, Comisia a afirmat că munca la negru, în special în contextul migrării transfrontaliere a forței de muncă, este un fenomen deosebit de îngrijorător, care persistă pe piața actuală a forței de muncă fiind, de asemenea, responsabil nu numai de exploatarea lucrătorilor, dar și de denaturarea concurenței (8). În același document, Comisia a solicitat înființarea de mecanisme de control pentru punerea în aplicare a legislațiilor, care să permită garantarea eficacității piețelor muncii, prevenirea încălcării legislației muncii la nivel național și protecția drepturilor sociale ale lucrătorilor.

1.11

Comitetul atrage atenția asupra faptului că partenerii economici și sociali din industria construcțiilor urmăresc cu atenție modul cum este pusă în aplicare Directiva 96/71/CE, atât din cauza rabatului social, cât și a posibilelor denaturări ale concurenței rezultând din acesta, date fiind condițiile specifice în care forța de muncă din acest sector este detașată, în principal în ceea ce privește detașarea transfrontalieră (9). Este esențial să se dispună măsuri de control care să fie adaptate la particularitățile sectorului construcțiilor, pentru a proteja atât lucrătorii locali, cât și lucrătorii detașați. Astfel, planurile Comisiei nu ar trebui să slăbească mecanismele de control ale statelor membre care, de-a lungul timpului, s-au dovedit a fi pozitive. Comisia și-ar contrazice, în acest mod, intenția declarată de a nu modifica modelele sociale care funcționează în statele membre.

1.12

Comitetul subliniază opinia PE, conform căreia Comisia merge prea departe în interpretarea jurisprudenței CJCE atunci când evaluează compatibilitatea anumitor măsuri cu dreptul comunitar (10).

2.1

Cu privire la obligațiile de a păstra anumite documente în limba maternă a statului membru gazdă, Comisia consideră că obligația traducerii este o limitare nejustificată a libertății de a presta servicii. Or, în dezacord cu acest punct de vedere, CJCE a decis recent, printr-o hotărâre din 18 iulie 2007 (C-490/04), că această obligație controversată este în conformitate cu dreptul comunitar.

2.2

Comisia face referire la o altă hotărâre a CJCE în care aceasta afirmă că măsurile aplicate automat și fără condiții, în baza unei prezumții generale de evaziune fiscală sau fraudă comisă de o persoană fizică sau juridică care își exercită un drept fundamental garantat prin tratat, constituie o restricție nejustificată a libertății de a presta servicii (11). Comisia pune la îndoială faptul că această apreciere a CJCE este aplicabilă măsurilor care derivă din Directiva 96/71/CE, deoarece aceasta autorizează statele membre să „ia măsurile adecvate în caz de nerespectare a prezentei directive”. Această prevedere nu conduce la o prezumție generală de fraudă. Dimpotrivă, prevederea precizează că această directivă nu ar avea niciun conținut în termeni de drept material dacă statele membre nu ar fi în măsură să controleze, cu mijloace adecvate, respectarea dispozițiilor în vigoare privind detașarea.

3.1

Comitetul ia notă, cu satisfacție, de declarația clară a Comisiei, conform căreia, în prezent, în domeniul cooperării administrative transfrontaliere există deficiențe semnificative și trebuie acționat în consecință; este convins că o bună cooperare în materie de informare reciprocă între autoritățile statelor membre poate contribui la rezolvarea problemelor ridicate de dificultatea punerii în practică a directivei care reglementează detașarea lucrătorilor, inclusiv și în special în ceea ce privește controlul respectării dispozițiilor.

3.2

Totuși, Comitetul nu este de părere că îmbunătățirea cooperării poate să înlocuiască măsurile de control naționale. Mecanismele de cooperare menționate în cadrul Directivei 96/71/CE s-au dovedit a fi inoperante până în momentul de față: acestea nu au putut garanta pentru toate dispozițiile naționale același mod de aplicare și același nivel de protecție socială a lucrătorilor.

3.3

Această situație este extrem de importantă pentru industria construcțiilor. În cazul acesteia, este important să se întreprindă controale preventive la locul de muncă pentru a se evalua aplicarea efectivă a drepturilor lucrătorilor detașați.

3.4

În cazul în care responsabilitatea efectuării controalelor ar cădea din nou în sarcina statelor membre, s-ar produce, în aplicarea măsurilor de protecție a drepturilor lucrătorilor, întârzieri prea puțin sau chiar deloc dorite. Acesta este unul dintre motivele pentru care CJCE, în hotărârea sa din 18 iulie 2007 menționată mai sus, a recunoscut autoritatea statelor membre de a menține obligația păstrării, pe șantierele de construcții, a anumitor documente în limba statului membru gazdă. Comitetul recomandă nu eliminarea acestei obligații, ci, dimpotrivă, date mai clare privind recrutarea și angajarea, în acest caz privind detașarea lucrătorilor, prin menținerea obligației de a pune aceste date necesare controlului la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă, de formare profesională și de protecție socială din țara-gazdă și din țara de origine. Va fi din ce în ce mai important ca această informație să fie accesibilă companiilor și lucrătorilor, în cadrul unei piețe interne mai extinse și cu o tendință crescută de mobilitate, tendință ce se dorește a fi încurajată.

3.5

Datele necesare întocmirii unei liste a drepturilor la pensie sau la asigurările medicale (pe șantierele navale, în chimie, agricultură etc.) ar trebui să se poată colecta și verifica mai ușor, dacă ar exista mai multe informații complementare privind: țara de origine, întreprinderea, serviciile și organismele sociale, conform unui principiu de transparență.

3.6

Pe de altă parte, Comitetul consideră că problemele rezultate din punerea în practică a directivei care reglementează detașarea lucrătorilor nu pot fi rezolvate bilateral, numai de către statele membre. De aceea, ar trebui luată în considerare crearea unui organism european, care să funcționeze ca nucleu logistic, punct de coordonare, catalizator și punct de informare pentru cooperarea transfrontalieră între autorități, în domeniul detașării lucrătorilor. De asemenea, acest organism ar trebui să elaboreze periodic rapoarte referitoare la problemele apărute și la măsurile propuse pentru rezolvarea lor.

4.1

Comitetul aprobă intenția manifestată de Comisie de a înființa un comitet la nivel înalt de cooperare cu statele membre, sindicatele și angajatorii. Acesta ar avea ca sarcină să vegheze la identificarea și schimbul de procese care și-au demonstrat valabilitatea, prin examinarea aprofundată și rezolvarea problemelor legate de aplicarea transfrontalieră a sancțiunilor de drept civil și administrativ legate de detașarea lucrătorilor. Comitetul subliniază faptul că partenerii sociali sectoriali europeni, care, până în prezent, s-au implicat cel mai mult în acțiunile de supraveghere și de punere în aplicare, ar trebui să fie și în continuare activ implicați, fiind reprezentați în cadrul comitetului imediat după formarea acestuia și într-un mod bine stabilit în prealabil. De altfel, aceștia și-au exprimat deja intențiile pe care le împărtășesc, într-o declarație europeană comună. Având în vedere experiența dobândită, Comitetul susține inițiativa Comisiei, dar nu emite nicio judecată prematură în ceea ce privește nivelul de participare dorit de partenerii sociali europeni intersectoriali.

4.2

Acest comitet ar trebui să vegheze ca statelor membre să nu li se impună anumite condiții de facto care ar trebui să presupună în mod normal intervenția legislatorului, fie el național sau european. În acest sens, măsurile necesare pentru aplicarea Directivei 96/71/CE nu sunt suficient de armonizate pe teritoriul UE, iar acest comitet ar putea contribui la remedierea situației.

4.3

În cele din urmă, Comitetul aprobă poziția Comisiei, care ține cont de toate deciziile Parlamentului European privind detașarea lucrătorilor, în principal decizia de a recunoaște angajarea partenerilor sociali, și sugerează ca experiența lor să fie valorificată, printre altele, prin furnizarea de resurse adiționale care să le permită difuzarea exemplelor de bune practici.

4.4

În vederea garantării egalității în drepturi a tuturor lucrătorilor, Comisia ar trebui să încurajeze eforturile întreprinse în vederea adoptării măsurilor destinate îmbunătățirii sistemelor de control și cooperării între statele membre.

5.1.1

Comitetul constată și își exprimă îngrijorarea față de problemele pe care le ridică identificarea „falșilor independenți” și recalificarea lor juridică, fie când este vorba de persoane stabilite în afara sau în statul membru în care sunt constatate faptele, fie, întrucâtva, când este vorba de o așa-zisă detașare. Comitetul invită Comisia să analizeze modalitățile juridice și practice de remediere a acestei situații. Sunt cazuri de lucrători detașați care sunt încurajați să se declare independenți, deși depind în totalitate de un singur contractor; se întâmplă chiar ca unii lucrători să nu fie declarați nici ca detașați, nici ca independenți, în condițiile în care practică meserii periculoase, pentru care protecția socială trebuie să fie totală.

5.1.2

Reglementările naționale ar trebui să conțină nu numai definiții clare și practice, ci și reguli privind responsabilitatea în caz de „falsă activitate independentă” și de „falsă detașare”, pentru a se garanta plata salariilor, amenzilor, impozitelor și contribuțiilor sociale în beneficiul angajatului și al colectivității și pentru a permite autorităților să asigure respectarea acestei obligații, să minimizeze profitul rezultat din practici frauduloase și să sporească sancțiunile economice aplicate celor care comit fraude, în cazul unor înțelegeri între întreprinderi și „falși independenți”, pentru a se sustrage obligațiilor privind protecția socială.

5.2.1

În statele membre, unii parteneri de la nivel național sau sectorial au adoptat principiul contractanților generali sau principali care dețin răspunderea comună și solidară pentru subcontractanți. Acest principiu a fost inclus în legislația națională și merită menționat ca un exemplu pozitiv. Raportul Parlamentului European (12) subliniază numeroasele avantaje oferite lucrătorilor detașați de regimul răspunderii comune și solidare. În comunicarea sa, Comisia consideră că problema răspunderii subsidiare a întreprinderilor principale merită o analiză și o reflecție mai atente pentru a se stabili dacă aceasta constituie un mijloc eficace și proporționat de îmbunătățire a urmăririi și controlului respectării dreptului comunitar. În ceea ce-l privește, Parlamentul European s-a pronunțat în favoarea unor astfel de dispoziții.

5.2.2

Experiența practică arată că Directiva privind detașarea lucrătorilor este uneori eludată prin introducerea unei întregi serii de subcontractanți, combinată cu utilizarea furnizorilor de servicii transfrontalieri.

5.2.3

Comunicarea indică intenția Comisiei de a realiza o analiză aprofundată a problemelor inerente controlului transfrontalier al respectării legislației (sancțiuni, amenzi, răspunderea comună și solidară), împreună cu statele membre și cu partenerii sociali. În acest mod, Comisia dă curs solicitării repetate a Parlamentului European de a lua o inițiativă legislativă privind răspunderea comună și solidară pentru a minimiza posibilitățile de eludare a normelor legale sau care fac obiectivul unei convenții colective, în conformitate cu Directiva privind detașarea lucrătorilor. Comitetul solicită să fie informat asupra rezultatelor acestui proces.

6.1

Comitetul susține inițiativele pe care Comisia le propune Consiliului, dar exprimă totodată rezerve privind maniera unilaterală de abordare, axată îndeosebi pe eliminarea presupuselor restricții sau obstacole de care s-ar putea lovi întreprinderile care detașează lucrători în afara granițelor. În contextul deficiențelor cunoscute ale supravegherii condițiilor de muncă, ale cooperării administrative transfrontaliere și ale aplicării amenzilor, Comitetul consideră că trebuie, totuși, acordată la fel de multă atenție punerii în aplicare a drepturilor lucrătorilor, drepturi a căror protecție este garantată de directiva privind detașarea. Comitetul își exprimă în special rezerva privind eliminarea obligației de a se ține o evidență socială în statele membre în care se prestează serviciile, încurajează Consiliul să adopte recomandarea propusă, privind consolidarea cooperării administrative între statele membre, îmbunătățirea accesului la informație al prestatorilor de servicii și al lucrătorilor detașați, într-un regim lingvistic diversificat, precum și schimbul de informații și de bune practici între statele membre, în cadrul unui comitet tripartit la nivel înalt, din care să facă parte reprezentanți ai statelor membre, parteneri economici și sociali de nivel național și european și care să fie menit să consolideze Directiva 96/71/CE și protecția lucrătorilor detașați în contextul libertății de a presta servicii.