30.8.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 224/84

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) recunoaște pe deplin necesitatea, identificată de Comisie, a unei armonizări și simplificări a procedurilor de întocmire a listelor și de publicare a informațiilor în domeniul veterinar și zootehnic. Regulile în vigoare în ceea ce privește întocmirea listelor, actualizarea, transmiterea și publicarea informațiilor ar trebui, deci, să fie modificate cât mai curând posibil.

1.2

Ca și până acum, întocmirea listelor de informații și punerea lor la dispoziția celorlalte state membre și a publicului larg ar trebui să țină de responsabilitatea statelor membre. Armonizarea și simplificarea ar trebui să aibă loc conform procedurii de reglementare, iar această nouă procedură ar trebui să cuprindă, pentru mai multă claritate și coerență, și domeniul zootehnic.

1.3

Propunerea Comisiei este însă complicată în mod inutil și foarte birocratică. Simplificarea și armonizarea vizate ar trebui să poată fi realizate mai rapid și mai ușor, acordându-i-se Comisiei baza juridică dorită și mandatul pentru realizarea simplificării și armonizării, în colaborare cu statele membre și utilizând procedura de reglementare. Obiectivul propunerii poate fi astfel atins mai repede și totodată mai direct, astfel încât procedurile pentru întocmirea listelor, actualizarea, transmiterea și publicarea informațiilor să poată fi puse în aplicare la timp. În afară de aceasta, informațiile de pe site-urile internet ale statelor membre ar trebui să fie mai ușor accesibile și pe înțelesul tuturor.

1.4

Elementele de mai sus sunt necesare cu atât mai mult cu cât s-a exprimat dorința de a evolua înspre o legislație comunitară mai simplă și mai clară, iar Comisia și-a anunțat intenția de a elabora un cadru juridic comun pentru domeniul veterinar, în legătură cu noua Strategie pentru sănătatea animalelor, care prevede consolidarea legislației UE în domeniile veterinar și zootehnic. Dacă directiva este pusă în aplicare în forma actualmente propusă, această consolidare a instrumentelor juridice într-un cadru comun va necesita revizuirea întregii problematici în numai câțiva ani și va presupune, din nou, modificări, costisitoare din punctul de vedere al timpului, în legislația și practica administrativă a statelor membre.

1.5

În acest context, este de asemenea necesar să se specifice cât mai repede posibil procedurile care trebuie urmate pentru aprobarea centrelor de colectare și pentru actualizarea informațiilor privitoare la acestea și cerințele care trebuie respectate de laboratoarele naționale de referință.

2.1

În UE, comerțul cu animale vii și cu material de reproducere necesită autorizarea și controlul din partea instituțiilor, întreprinderilor, instalațiilor și asociațiilor implicate (numite în continuare „organe relevante”) (1). Este vital să se mențină un nivel adecvat de securitate și să se evite riscul epizotiilor. Organele relevante trebuie deci să respecte o serie de condiții și trebuie să fie autorizate de statele membre pentru a desfășura comerț intracomunitar cu animale vii și material de reproducere și, nu în ultimul rând, cu material genetic de la animale, de ex. cu spermă sau embrioni.

2.2

Legislația UE în domeniul veterinar a devenit din ce în ce mai voluminoasă prin adoptarea succesivă a unui număr important de instrumente juridice. Ca urmare, există o serie de proceduri diferite pentru înregistrarea de către statele membre a organelor relevante și pentru întocmirea listelor, actualizarea, transmiterea și publicarea informațiilor. Aceasta face ca utilizarea practică a informației să fie dificilă pentru autoritățile naționale și pentru organizațiile și întreprinderile interesate. În anumite cazuri, nu există nicio bază juridică pentru rapoartele relevante.

2.3

Obiectivul propunerii este să armonizeze și să simplifice regulile prin intermediul procedurii de reglementare (2), ușurând așadar povara administrativă prin crearea unor reguli mai sistematice, coerente și uniforme pentru înregistrare, pentru întocmirea listelor, actualizarea, transmiterea și publicarea informațiilor. Formal, acest lucru necesită modificarea a 20 de directive și a unei decizii (3). Din motive de claritate și de coerență, Comisia consideră că această procedură nouă ar trebui să se aplice și în domeniul zootehnic, în special în ceea ce privește asociațiile de crescători aprobate pentru întocmirea și menținerea registrelor genealogice pentru bovine, ovine, caprine sau ecvidee și în ceea ce privește informațiile care trebuie să fie furnizate cu privire la schimburile de cai pentru concursuri și la participarea la aceste concursuri.

2.4

Și organele din țările terțe trebuie să îndeplinească o serie de condiții pentru exportul de material seminal și de embrioni către UE. Aceste organe sunt controlate de autoritățile naționale din țările terțe respective, fiind eventual supuse inspecțiilor veterinare comunitare. Dacă există îndoieli cu privire la informația comunicată de țările terțe, trebuie adoptate măsuri de siguranță, conform Directivei 97/78/CE. Din motive de claritate și coerență, Comisia consideră că procedura ar trebui să se aplice și autorităților din țările terțe autorizate să întocmească și să mențină registrele genealogice pentru bovine, ovine, caprine sau ecvidee, în conformitate cu legislația comunitară în domeniul zootehnic.

2.5

Comisia consideră că, spre deosebire de situația actuală, statele membre ar trebui să fie responsabile cu întocmirea și actualizarea informației privind laboratoarele naționale de referință aprobate și alte laboratoare aprobate. Pe de altă parte, conform propunerii, Comisia ar continua să fie responsabilă cu întocmirea și publicarea listelor cu laboratoarele autorizate în statele terțe. În cele din urmă, în interesul continuității în ceea ce privește testele serologice de control al eficacității vaccinurilor antirabice (4), sunt propuse măsuri de tranziție.

3.1

Dispozițiile UE în domeniul veterinar și zootehnic sunt deosebit de complexe și cuprinzătoare, nu numai pentru că legislația a fost elaborată gradual, în paralel cu diversele evoluții, ci și având în vedere natura complexă a bolilor și nevoia unor acțiuni fiabile de prevenție și monitorizare. Declanșarea și răspândirea maladiilor animale infecțioase pot avea un impact economic și social considerabil și este vital să se asigure funcționarea optimă atât a legislației în vigoare, cât și a administrației relevante. Se adaugă aici un risc global crescut ca rezultat al creșterii constante a populației și presiunii asupra producției de animale, pe lângă o creștere a comerțului și a comunicării internaționale; în afară de aceasta, schimbările climatice aduc modificări în repartizarea geografică a maladiilor.

3.2

Potrivit CESE, există o necesitate clară de a pune neîntârziat în aplicare simplificarea și armonizarea regulilor pentru întocmirea listelor, actualizarea, transmiterea și publicarea informațiilor. Cu toate acestea, CESE consideră că obiectivul vizat poate fi îndeplinit mai rapid și mai direct prin eliminarea, din actele legislative relevante, a dispozițiilor existente privind colectarea și publicarea de informații și prin înlocuirea lor cu un singur instrument juridic care conferă Comisiei baza juridică și competența necesară pentru a începe să lucreze cât mai repede posibil la simplificare și armonizare, utilizând procedura de reglementare. Rezultatul este același, fără a mai fi nevoie să se aștepte punerea în aplicare, costisitoare din punctul de vedere al timpului, în cadrul legislației și practicii administrative din statele membre.

3.3

Actuala propunere a Comisiei introduce o serie de dispoziții noi în fiecare din cele 21 de acte legislative, precum și referințe repetate la noi reguli, care, la rândul lor, se referă la utilizarea procedurii de reglementare. Această abordare este complicată în mod inutil, regulile procedurii netrebuind să rezulte de-abia din referințele existente în fiecare dintre cele 21 de acte legislative, urmate de așteptarea necesarei adoptări a dispozițiilor în legislația și administrația naționale din cele 30 de state SEE. Numai la sfârșitul acestui proces Comisia dobândește competența necesară, iar munca de elaborare a regulilor comune prin utilizarea procedurii de reglementare poate începe cu adevărat.

3.4

Acest argument este cu atât mai important cu cât a fost exprimată dorința generală de a dispune de o legislație mai simplă și mai ușor accesibilă pe întreg teritoriul UE, iar Comisia a propus întocmirea unui program legislativ comun în domeniul veterinar, împreună cu noua Strategie în materie de sănătate animală, care urmărește să consolideze (5) legislația UE în domeniile veterinar și zootehnic. O metodă mai rapidă și mai simplă ar fi înlocuirea directă a regulilor existente și acordarea Comisiei, prin adoptarea unui act juridic potrivit, a competenței de care are nevoie pentru a începe să lucreze cât mai repede posibil, fără a mai aștepta introducerea regulilor modificate ca parte a punerii în aplicare, la nivel național, a celor 21 de acte legislative, cu întârzierile și complicațiile administrative pe care această așteptare le-ar implica.

3.5

Așadar, potrivit CESE, Consiliul și Comisia ar trebui să profite de această ocazie pentru a utiliza în mod corespunzător cadrul legislativ comun prevăzut pentru acest domeniu. În caz contrar, dispozițiile vor trebui revizuite din nou, odată cu consolidarea legislației, de aici rezultând totodată complicații administrative pentru statele membre, care vor trebui să-și revizuiască din nou legislația și practica administrativă.

4.1

Comisia utilizează des în propunerea sa sintagma de „întocmire a listelor”, ceea ce lasă impresia că s-a căzut deja de acord asupra acestei sintagme. Cu toate acestea, în centrul propunerii se află procedurile de întocmire a listelor, actualizare, transmitere și publicare a informațiilor și stabilirea unui formular-model pentru aceste informații, utilizând procedura de reglementare.

4.2

Pentru a ușura accesul la informațiile de pe site-urile web ale statelor membre și pentru a îmbunătăți înțelegerea lor, Comisia trebuie să înceapă neîntârziat să dezvolte aspectele tehnice și formularele-model. De asemenea, este important să se clarifice modul în care se pot accesa, de pe site-ul Comisiei, informațiile elaborate și actualizate de statele membre. Altfel, există riscul ca statele membre să continue să prezinte informația în moduri diferite, îngreunând utilizarea acesteia, în practică, de către autorități sau alte părți interesate.

4.3

Este, de asemenea, necesar să se specifice procedurile care trebuie urmate pentru aprobarea și actualizarea informației privind centrele de colectare aprobate. Astfel, incertitudinea privind respectarea regulilor legate de descărcarea animalelor în timpul transporturilor lungi se explică prin caracterul incomplet al informațiilor privind centrele de colectare utilizabile. Dispozițiile induc adeseori în eroare în ceea ce privește tipul și numărul animalelor care pot intra în centrele de colectare.

4.4

Nu se specifică niciun argument în favoarea propunerii Comisiei de lăsa autorizarea laboratoarelor de referință în sarcina statelor membre. Acest lucru se explică, probabil, prin dorința Comisiei de a-și reduce sarcina de lucru, mai ales că obligația, pentru statele membre, de a sprijini această responsabilitate este adecvată în acest caz. Este necesar însă să se specifice cât mai curând posibil cerințele care trebuie îndeplinite de laboratoarele naționale de referință, având în vedere, printre altele, standardele internaționale privind echipamentele de laborator, asigurarea calității și metodologia.

—

laboratoare de stat, responsabile cu aspecte legate de maladii animale contagioase grave (monitorizare, metode de testare, intervenție în caz de urgență, utilizarea reactivilor, testarea vaccinurilor ș.a.m.d.);

—

centre de colectare de material seminal de bovine și porcine, centre de depozitare a materialului seminal, bănci de spermă și echipe de colectare sau de producție de embrioni;

—

organizații și asociații de crescători recunoscute oficial în scopul întocmirii și menținerii registrelor genealogice pentru animale;

—

orice tip de centru de colectare autorizat pentru bovine, porcine, caprine și ovine, ferme avicole;

—

comercianți autorizați și spații înregistrate utilizate de comercianți în legătură cu activitatea desfășurată de aceștia.