52007IP0049

P6_TA(2007)0049

Reforma organizării comune a pieţei vitivinicole

Rezoluţia Parlamentului European privind reforma organizării comune a pieţei vitivinicole (2006/2109(INI))

Parlamentul European,

- având în vederea Comunicarea Comisiei prezentată Consiliului şi Parlamentului European din 22 iunie 2006 intitulată "Către un sector vitivinicol european durabil" (COM(2006)0319),

- având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole [1],

- având în vedere poziţia sa din 14 aprilie 1999 privind propunerea de regulament al Consiliului de fixare, pentru campania de comercializare 1999/2000, a preţurilor orientative în sectorul vinului [2], poziţiile sale din 11 februarie 1999 [3] şi 6 mai 1999 [4] privind organizarea comună a pieţei vitivinicole în cadrul Agendei 2000, precum şi cele din 11 decembrie 2001 [5] şi 15 noiembrie 2005 [6] privind modificarea Regulamentului (CE) nr. 1493/1999,

- având în vedere documentele de lucru ale Comisiei din februarie 2006 intitulate "Vinul — Organizarea comună a pieţei" şi, respectiv, "Vinul — Economia sectorului" [7],

- având în vedere concluziile seminarului "Provocări şi perspective pentru vinurile europene", organizat de către Comisie la 16 februarie 2006 [8],

- având în vedere studiile externe efectuate pentru Comisie [9] şi Parlamentul European,

- având în vedere consultările şi dezbaterile care au avut loc cu ocazia audierii publice privind un sector vitivinicol european durabil, organizate de Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală în 12 iulie 2006,

- având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

- având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizele Comisiei pentru comerţ internaţional şi ale Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0016/2007),

A. întrucât viticultura constituie un element-cheie al modelului agricol multifuncţional european, reprezintă mai bine de 1,6 milioane de exploatări, care acoperă 3,4 milioane de hectare, şi oferă 5,4% din valoarea producţiei agricole a Uniunii Europene, având în vedere că nu absoarbe decât 2,5 % din cheltuielile Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA); întrucât viticultura exercită în sine o acţiune pozitivă asupra mediului, în principal pentru că protejează solurile împotriva eroziunii, dar şi pentru că, de regulă, implică o amplă utilizare a resurselor naturale,

B. întrucât viticultura europeană rămâne un sector important al exporturilor, reprezentând 60 % din producţia mondială,

C. întrucât vitalitatea acestui sector în ceea ce priveşte exporturile se bazează pe o tradiţie a calităţii recunoscută în întreaga lume,

D. întrucât Uniunea Europeană se situează pe primul loc ca producător, consumator şi exportator de vinuri la nivel mondial,

E. întrucât modificările importante care au intervenit în politica agricolă comună (PAC) şi în acordurile şi negocierile internaţionale ale Uniunii Europene, în principal în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), de la ultima reformă în profunzime a organizării comune a pieţei (OCP) în sectorul vitivinicol, adusă de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, precum şi situaţia pieţei din acest sector şi experienţa acumulată din aplicarea regulamentului amintit, impun o adaptare la noua situaţie, de unde rezultă că nu se pot cere noi concesii Uniunii Europene,

F. întrucât reforma sectorului vitivinicol trebuie să asigure un viitor sigur pentru OCP în sectorul vitivinicol şi stabilitate pentru viticultori şi întrucât trebuie să se evite repunerea în discuţie a reformei cu ocazia negocierilor din cadrul rundei Doha, în special în ceea ce priveşte susţinerea internă,

G. întrucât sectorul vitivinicol al Uniunii Europene necesită o luare de poziţie politică fermă din partea Uniunii Europene în scopul promovării poziţiei vinului şi sectorului vitivinicol în societatea noastră prin elaborarea, cu ajutorul OCP în acest sector, a unei veritabile politici vitivinicole europene,

H. întrucât Comisia trebuie să depună eforturi pentru ca reforma din acest sector să se dedice elaborării unei veritabile politici vitivinicole comunitare care să contribuie la ameliorarea structurilor de producţie, de transformare şi, mai ales, de comercializare din Uniunea Europeană, precum şi la dezvoltarea de noi pieţe în expansiune, concomitent cu consolidarea pieţelor tradiţionale,

I. întrucât comunicarea susmenţionată a Comisiei recunoaşte necesitatea unei OCP specifice în sectorul vitivinicol şi propune o reformă în profunzime a OCP actuale,

J. întrucât, pe baza comunicării susmenţionate a Comisiei şi a studiilor şi documentelor care o însoţesc, se poate formula o propunere globală de reformă a OCP în sectorul vitivinicol, care să utilizeze elemente incluse în diferitele variante studiate de către Comisie, fără să se identifice totuşi cu niciuna dintre aceste variante, şi întrucât, prin urmare, opţiunea unei reforme în profunzime a OCP în sectorul vitivinicol, care să includă modificări importante ale măsurilor propuse, trebuie considerată ca fiind capabilă să îndeplinească obiectivele urmărite,

K. întrucât reforma sectorului vitivinicol european ar trebui să aibă drept obiectiv principal consolidarea dinamismului şi competitivităţii acestui sector, fără ca aceasta să însemne pierderea unor părţi ale pieţei în favoarea pieţelor internaţionale, ţinând cont de interesele producătorilor şi ale consumatorilor de vin, de respectarea tradiţiei viticole europene, precum şi de calitatea şi autenticitatea vinurilor europene,

L. întrucât echilibrul pieţei nu ar putea fi obţinut prin reglementarea cantităţilor şi intervenţia factorilor politici în producţie,

M. întrucât situaţia sectorului vitivinicol impune o reformă corectă şi ambiţioasă, care, printr-o adaptare în profunzime a OCP în sectorul vitivinicol, trebuie să permită asigurarea unui viitor veritabil al viticulturii europene, fără să diminueze potenţialul producţiei,

N. întrucât această reformă ambiţioasă trebuie să prevadă mijloace suficiente care să permită asigurarea, în acelaşi timp, a finanţării adaptărilor necesare modernizării OCP în sectorul vitivinicol şi a consecinţelor sociale care pot apărea astfel,

O. întrucât scenariul "reformei în profunzime" a OCP în sectorul vitivinicol adoptat de Comisie poate fi criticat, în special pentru următoarele motive:

i) analiza pe care se bazează Comisia este eronată, diminuarea consumului intern este supraevaluat (a se vedea datele furnizate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV)) şi este considerată o sursă majoră de dificultăţi întâmpinate de filieră; soluţiile preconizate, în special desţelenirea masivă, nu sunt adaptate şi nu permit găsirea unei soluţii pentru principala provocare pe care o întâmpină filiera, cea a competitivităţii; una din soluţiile pentru depăşirea dificultăţilor pe care le întâmpină podgoriile europene este relansarea cererii prin cucerirea pieţelor europene şi mondiale,

ii) planul de desţelenire masivă şi fără discernământ preconizat aduce o atingere nejustificată patrimoniului viticol european, în special celui din zonele mai fragile, şi reprezintă o cale inadecvată de evitare a unei supraproducţii europene şi de consolidare a competitivităţii sectorului într-o piaţă mondială în expansiune,

iii) liberalizarea totală a potenţialului este periculoasă, deoarece ar putea zădărnici eforturile de restabilire a echilibrului dintre cerere şi ofertă şi ar putea duce la o strămutare a podgoriilor; adevărata miză, cea de asigurare a unei mai bune circulaţii a drepturilor de plantare în cadrul unui stat membru, nu este abordată;

iv) propunerile Comisiei tind, în fapt, la devitalizarea progresivă a măsurilor de reglementare a pieţei şi de sprijinire a viticultorilor prin transferul de credite din primul în cel de-al doilea pilon al PAC, şi anume dezvoltarea rurală,

v) cetăţenii europeni sunt foarte critici în ceea ce priveşte evoluţia sectorului, modul de gestionare a regimului şi posibilităţile comerciale ale vinurilor europene, în timp ce poziţia vinurilor importate din "lumea nouă" este mult consolidată,

vi) nu au fost propuse suficiente măsuri care să răspundă nevoii de ameliorare a informării consumatorilor cu privire la calitatea vinului şi la efectele benefice ale acestuia asupra sănătăţii, atunci când este consumat în cantităţi rezonabile,

vii) Comisia are în vedere restructurarea viticulturii europene, care va avea ca rezultat o monopolizare a producţiei de către câteva mari exploataţii vitivinicole şi o uniformizare a vinurilor produse, fapt care va avea drept consecinţă punerea în pericol a diversităţii vinurilor europene şi a bogăţiei economice, sociale şi culturale a numeroase regiuni europene,

P. întrucât, având în vedere politica comercială agresivă a "lumii noi", OCP în sectorul vitivinicol trebuie să se dezvolte pentru a favoriza o mai mare competitivitate a sectorului vitivinicol comunitar şi adaptarea acestuia la mutaţiile de pe piaţa mondială, fără ca acest demers să transforme sectorul european într-o variabilă de ajustare a pieţei mondiale,

Q. întrucât reforma acestei OCP în sectorul vitivinicol european constituie o ocazie unică de reinstaurare a competitivităţii acestui sector, într-un context internaţional din ce în ce mai concurenţial,

R. întrucât reforma OCP în sectorul vitivinicol trebuie să urmărească stabilizarea regiunilor viticole şi a sectorului în ansamblul său, să reglementeze oferta şi cererea în modul cel mai eficient şi mai vertical posibil, respectând totodată tradiţia vitivinicolă europeană şi calitatea şi autenticitatea vinurilor europene, să convingă consumatorii din Europa şi din lume cu privire la existenţa unei diferenţe calitative a vinurilor europene şi să demonstreze că aceasta este garantată printr-o legislaţie comunitară integrată şi transparentă, care a ţinut cont de aspectul cultural,

S. întrucât sectorul vitivinicol comunitar prezintă un întreg ansamblu de specificităţi, care ţin de modul său de cultură, de structurile sale de producţie şi de comercializare, care îl deosebesc de celelalte sectoare agricole, şi întrucât nu trebuie avută în vedere aplicarea sistemului de plată unică decuplată în acest sector,

T. întrucât competitivitatea sectorului vitivinicol nu poate fi ameliorată decât prin acţiuni sistematice de informare şi de promovare care să urmărească recuperarea segmentelor de piaţă la nivelul comunităţii şi cucerirea altora în ţările emergente; întrucât asemenea activităţi de promovare ar trebui finanţate printrun fond de promovare ad hoc, gestionat de asociaţiile profesionale şi interprofesionale, de grupurile de protejare a produselor şi de agenţiile publice de dezvoltare teritorială,

Principii generale ale reformei

1. consideră indispensabilă promovarea unei reforme a OCP în sectorul vitivinicol centrată pe următoarele puncte fundamentale:

a) simplificarea şi armonizarea măsurilor legislative, fondate pe recunoaşterea specificităţii sectorului,

b) consolidarea şi ameliorarea competitivităţii sectorului vitivinicol european, într-un context internaţional din ce în ce mai concurenţial,

c) menţinerea OCP în domeniul vitivinicol şi a bugetului comunitar care i-a fost alocat în cadrul primului pilon al PAC,

d) compatibilitatea sectorului vitivinicol cu politicile PAC, pentru o reformă viabilă a OCP în sectorul vitivinicol,

e) abordarea teritorială şi luarea în considerare a ansamblului resurselor naturale, prin supunerea viticultorilor la reguli de condiţionalitate şi la practici de cultură corecte, care implică instaurarea unor măsuri de stimulare care să-i ajute să se orienteze mai curând spre metode de producţie care contribuie la o mai bună stăpânire calitativă şi cantitativă a producţiei şi la protejarea mediului, având ca obiectiv pe termen lung menţinerea unei venit decent pentru viticultori şi îmbunătăţirea calităţii produsului,

f) menţinerea unor reguli comune în cadrul OCP în sectorul vitivinicol, însoţite de instituirea unui program de sprijin structural al cărui scop ar fi consolidarea competitivităţii şi durabilităţii sectorului vitivinicol european,

g) subsidiaritatea în aplicarea noului regim, datorită punerii în aplicare a programelor naţionale de susţinere şi de dezvoltare a sectorului vitivinicol, care trebuie să integreze politici şi măsuri comunitare eligibile ce vor fi finanţate de la bugetul OCP în sectorul vitivinicol, adică în cadrul primului pilon al PAC,

h) punerea în aplicare progresivă a OCP în sectorul vitivinicol în două etape, pentru a permite evaluarea efectelor induse la sfârşitul primei etape şi eventualele modificări necesare ale politicilor comunitare alese de către statele membre şi integrate în programele naţionale de susţinere şi de dezvoltare a sectorului vitivinicol, fără totuşi ca repartizarea bugetului OCP în sectorul vitivinicol între statele membre să fie modificată,

i) consolidarea rolului şi a coresponsabilităţii grupărilor de producători şi a altor organizaţii profesionale din sector şi modificarea registrului viticol,

j) campanii specifice de promovare în vederea recuceririi de pieţe şi a deschiderii de noi pieţe în Uniunea Europeană şi la exteriorul acesteia, precum şi campanii de informare care urmăresc promovarea unui consum de vin responsabil şi moderat printre consumatorii europeni;

2. subliniază că reforma trebuie, de asemenea, să ţină cont de:

a) extinderea Uniunii Europene prin aderarea Bulgariei şi României, două ţări a căror producţie de vin este importantă şi care vor trebui să se adapteze atât la noile măsuri de piaţă şi de intervenţie, cât şi la controlul şi urmărirea noului regim,

b) contextul internaţional din ce în ce mai competitiv, atât la nivelul producţiei, cât şi la cel al consumului,

c) dezvoltarea constantă a pieţei din China, care se dedică în mod activ producţiei de vin, dar şi creşterea producţiei celorlalte noi ţări producătoare, precum Australia, Noua Zeelandă, Statele Unite, Canada şi Africa de Sud,

d) impactul acordurilor comerciale încheiate de Uniunea Europeană,

e) negocierile internaţionale purtate în cadrul OMC prin runda Doha, care nu trebuie să readucă în discuţie principiile reformei, principii care trebuie integrate în angajamentele luate în cadrul acestei runde, mai ales în ceea ce priveşte ajutorul intern,

f) perspectivele PAC şi în special viitoarea sa finanţare, pe marginea căreia discuţiile vor începe în 2009;

Dereglementarea OCP în sectorul vitivinicol — Politica comunitară unică

3. este convins că reforma OCP în sectorul vitivinicol trebuie să fixeze obiective şi să consolideze caracterul coerent al politicilor, al măsurilor de reechilibrare a pieţei, al intervenţiilor structurale şi al normelor de etichetare şi de clasificare a vinurilor, stabilind obiectivele OCP în sectorul vitivinicol şi politicile care pot fi aplicate pentru îndeplinirea acestora; consideră că această coerenţă globală trebuie totuşi să se bazeze pe principiul subsidiarităţii, pentru a respecta specificităţile existente la nivel naţional şi regional şi pentru a arăta că Uniunea Europeană se va angaja să câştige pieţele şi încrederea consumatorilor prin politici coordonate;

4. consideră că transferul creditelor din primul în ce de-al doilea pilon al PAC, fapt care implică cofinanţarea, prin intermediul programelor de dezvoltare regională, este contrar oricărei logici şi trebuie respins pentru a permite înzestrarea cadrelor financiare naţionale cu mijloace financiare şi pentru a garanta o dezvoltare durabilă a sectorului prin intermediul măsurilor indicate de Comisie, care sunt incluse în cadrul financiar naţional;

5. reaminteşte că repartiţia creditelor comunitare din alte sectoare agricole care au fost reformate în cadrul noii PAC prin crearea de "pachete financiare naţionale" s-a efectuat bazându-se pe logica decuplării totale sau parţiale a subvenţiilor comunitare; subliniază că noua OCP în sectorul vitivinicol va trebui să se bazeze pe instituirea de măsuri omogene, comune tuturor statelor membre, precum şi pe măsuri care ţin de subsidiaritate, făcând posibilă luarea în considerare a nevoilor specifice ale sectorului din fiecare stat membru sau regiune de producţie; adaugă că, în fiecare stat membru, sectorul (producţia, comerţul, interprofesiunea, regiunile de producţie etc.), în cooperare cu administraţia regională şi naţională, ar stabili, prin intermediul unei serii de programe, modalitatea de îndeplinire a obiectivului de adaptare a producţiei la piaţă, utilizând una sau mai multe măsuri din cele definite în cadrul pachetelor naţionale; consideră că măsurile care ţin de subsidiaritate trebuie definite şi încadrate la nivel european pentru a se evita distorsiuni ale concurenţei şi pentru a fi finanţate integral de la bugetul comunitar;

Reformă în două etape (2008-2011 şi 2012-2015)

6. consideră că, pentru îndeplinirea obiectivelor, reforma trebuie pusă în aplicare progresiv, în două etape; în prima etapă (2008-2011), obiectivul va trebui să fie reechilibrarea, raţionalizarea şi transparentizarea pieţei, precum şi ajutorul acordat producătorilor şi regiunilor viticole, prin adoptarea progresivă de măsuri care să aibă esenţialmente un caracter comunitar unitar şi care să pregătească sectorul vitivinicol european în vederea unei deschideri mai agresive a pieţelor, transferând progresiv resursele recuperate din distilare către ajutorul pentru competitivitate şi dezvoltare;

7. constată, ţinând cont de importanţa consecinţelor probabile ale reformei, de complexitatea acesteia şi de necesitatea punerii sale în aplicare într-o manieră progresivă, că pare absolut necesară efectuarea unei evaluări la jumătatea perioadei, cu o etapă intermediară, la sfârşitul primei etape, dedicate evaluării primelor efecte şi, eventual, reajustării ansamblului de mijloace deja utilizate, precum şi a celor care nu au fost încă folosite, ţinându-se cont de obiectivele sale iniţiale;

8. afirmă că, întrucât situaţia existentă presupune adoptarea imediată a unor măsuri pentru rezolvarea problemelor din sectorul vitivinicol european, politicile care vor susţine reforma, indiferent dacă vor fi finanţate de la bugetul comunitar actual sau dacă acesta va fi suplimentat, trebuie să intre în vigoare de la bun început, unele dintre ele trebuind aplicate cu o intensitate în creştere, de exemplu politica de promovare a comercializării şi de îmbunătăţire a calităţii, altele, în schimb, cu o intensitate în descreştere, de exemplu politica mecanismelor de intervenţie pe piaţă;

Reforma în profunzime a OCP în sectorul vitivinicol — Compatibilitatea cu noua PAC

9. subliniază că viticultura exercită în sine o acţiune pozitivă asupra mediului, în principal pentru că protejează solurile împotriva eroziunii, dar şi pentru că, de regulă, implică o largă utilizare a resurselor naturale; afirmă că, din aceste motive şi în vederea armonizării regimului în spiritul noii PAC, va fi necesară promovarea la nivel comunitar a principalelor practici de cultură, care să ţină cont de mediu şi care să poată fi finanţate de la bugetul OCP în sectorul vitivinicol;

Controlul producţiei în ceea ce priveşte calitatea, respectarea mediului şi reechilibrarea pieţei

10. precizează că stabilirea unui cadru care să definească modul de producţie a vinurilor de masă va contribui, în plus, la clarificarea condiţiilor de comercializare a acestora şi la deosebirea lor de vinurile purtând indicaţii geografice, a căror producţie este supusă unor condiţii mult mai stricte şi care sunt protejate la nivel local şi regional;

11. consideră că este absolut necesar ca viticultorii să fie obligaţi să se conformeze unor practici de cultură şi unor norme privind mediul, în materie de produse fitosanitare şi de alte produse, pentru a contribui la protejarea mediului, la controlarea producţiei primare, la limitarea potenţialului productiv, la contracararea excedentelor şi la îmbunătăţirea calităţii vinurilor, ceea ce va permite reducerea cantităţilor de distilat;

Distilarea — Mecanism de gestionare a crizelor şi de reechilibrare a pieţei, de protejare a mediului şi de îmbunătăţire a calităţii

12. subliniază că propunerile Comisiei referitoare la continuarea distilării sau la retragerea produselor secundare în absenţa finanţării nu sunt pertinente, deoarece distilarea este problema producătorilor de vin, în timp ce realizarea acesteia este problema distilatorilor, ceea ce face ca măsura să devină nulă şi neavenită; de asemenea, subliniază că propunerea Comisiei referitoare la retragerea controlată a produselor secundare vinicole va crea probleme serioase legate de mediu în marile regiuni producătoare de vin; remarcă faptul că propunerea de suprimare a distilării excedentelor de vinuri rezultate din varietăţile cu dublă clasificare va redirecţiona cantităţi mari către vinificaţie, fapt care va perturba puternic piaţa regională şi europeană, creând în acelaşi timp probleme în interiorul regiunilor; subliniază că resorbţia brutală a excedentelor existente, astfel cum se profilează în propunerea Comisiei, va afecta grav nu numai piaţa, ci şi veniturile viticultorilor;

13. subliniază că distilarea vinului a fost iniţial introdusă doar ca măsură de urgenţă, dar că a devenit partea cea mai costisitoare şi mai contestată a OCP în sectorul vitivinicol; în consecinţă, regimurile de distilare ar trebui eliminate treptat într-o perioadă de tranziţie rezonabilă, care ar permite producătorilor de vin să se recentreze sau să se orienteze către metode de producţie mai viabile şi către producţia de vinuri de calitate; precizează că, pe parcursul acestei perioade de tranziţie, producătorii de vinuri care au beneficiat de distilare ar trebui să aibă posibilitatea de a pătrunde pe pieţele de calitate, recurgând la regimuri de desţelenire, precum şi la măsuri voluntare de gestionare a ofertei şi de dezvoltare regională, în vederea unei mai bune comercializări a vinurilor de calitate şi a unei diversificări;

14. se opune suprimării imediate a mecanismului de distilare şi a altor măsuri de susţinere a pieţei, deoarece, de vreme ce aceste mecanisme sunt în mod evident capabile să aducă îmbunătăţiri la nivel de concepţie şi de utilizare, pare inoportun să fie suprimate fără a se stabili în prealabil o perioadă de tranziţie în scopul exploatării avantajelor pe care le prezintă unele dintre ele; subliniază că, pe parcursul perioadei de tranziţie, va fi necesară reducerea progresivă a sumelor alocate măsurilor de intervenţie pe piaţă, însoţită de consolidarea măsurilor care urmăresc îmbunătăţirea calităţii şi promovarea comercializării vinurilor europene;

15. consideră oportună păstrarea ajutoarelor pentru prestaţiile în domeniul vinicol, pentru a continua să se garanteze calitatea vinurilor europene şi pentru a se evita prejudiciile aduse mediului care ar rezulta din abandonarea acestor produse; consideră că ar fi, de asemenea, necesară, menţinerea sprijinului acordat distilării alcoolului alimentar, deoarece este vorba despre singurul tip de distilare care posedă un veritabil debuşeu comercial;

16. consideră că distilarea produselor secundare trebuie revizuită în ceea ce priveşte aplicarea sa, în aşa fel încât să devină mai puţin costisitoare la nivel comunitar, făcând posibilă, în special, trecerea unei părţi a alcoolurilor către alte debuşeuri, precum alcoolul alimentar;

17. consideră că, pe parcursul primei etape, este necesară transformarea celor patru tipuri de distilare actuale în numai două tipuri:

a) o distilare obligatorie, care va funcţiona ca plasă de siguranţă şi care va permite raţionalizarea progresivă a pieţei, contribuind în acelaşi timp la îndeplinirea obiectivelor legate de mediu şi de calitate,

b) o distilare voluntară a alcoolului din vin, care să permită adaptarea sectorului alcoolului din vin utilizat în scopul încorporării în anumite produse pe bază de vin (vin licoros, brandy) sau al echilibrării vinului;

18. consideră că este necesară crearea unui nou mecanism de gestionare a crizelor, la care se poate face apel în situaţii de urgenţă specifice, grave şi reale, definite în conformitate cu criterii obiective stricte stabilite în prealabil la nivel comunitar;

19. consideră că este necesară suprimarea stocajului public de alcool şi înlocuirea vânzării de alcool provenind dintr-o distilare de criză, prin organizarea imediată de vânzări directe în urma unor cereri de oferte;

Desţelenire liberă — Desţelenire reglementată

20. constată că, în comunicarea menţionată mai sus a Comisiei, se pune accentul pe desţelenire ca măsură ce urmăreşte reducerea producţiei şi a mâinii de lucru utilizate în sector, în loc să favorizeze controlarea producţiei prin intermediul unor măsuri de reglementare a cererii şi ofertei; consideră că această politică va împiedica consolidarea dorită a competitivităţii în sectorul vitivinicol; susţine că consolidarea subsidiarităţii nu ar putea constitui alibiul unei dereglementări neînfrânate, ci va duce la o concurenţă neloială, inclusiv la interiorul frontierelor Uniunii Europene;

21. consideră că problema abandonării definitive a culturilor de viţă de vie nu poate constitui punctul principal al reformei OCP în sectorul vitivinicol, ci trebuie să fie un simplu parametru al intervenţiilor structurale finanţate de la bugetul OCP în sectorul vitivinicol prin intermediul cadrelor financiare naţionale, în scopul reînnoirii potenţialului vitivinicol şi în vederea obţinerii adaptării progresive a sectorului vinului la nevoile pieţei;

22. consideră că iniţiativa de abandonare definitivă a viţei de vie trebuie să aparţină producătorului, cu condiţia ca statele membre să aibă posibilitatea de a aproba sau de a respinge abandonul definitiv pe baza unor criterii legate de mediu, sociale, naţionale şi/sau regionale, care să fie compatibile cu criterii stabilite în prealabil la nivel comunitar; consideră important ca fiecare stat membru sau fiecare regiune să aibă posibilitatea de a stabili într-o manieră suplă un plafon autorizat privind desţelenirea în fiecare regiune şi de a alege categoriile de vin care vor face în mod prioritar obiectul programului de desţelenire;

23. consideră că criteriile comunitare obiective care limitează posibilitatea de abandonare definitivă, ar putea privi, printre altele, următoarele situaţii: a) plantaţiile viticole situate în zonele muntoase, de coastă şi insulare, care produc în special vinuri purtând indicaţii geografice, b) plantaţiile viticole în pantă, situate în zonele în care eroziunea solului şi pierderea biodiversităţii trebuie prevenite sau localizate în regiunile de producţie tradiţionale, care sunt importante pe plan istoric, c) plantaţiile viticole care produc vinuri în scop comercial, d) plantaţiile viticole a căror reducere masivă ar pune în pericol existenţa unei întregi regiuni sau a unei denumiri de origine controlată, e) plantaţiile viticole care au beneficiat de ajutoare structurale în cadrul programelor comunitare, f) plantaţiile viticole în cazul cărora abandonarea producţiei ar implica riscuri de mediu;

24. consideră că criteriile comunitare obiective asociate cu o restructurare mai generală a potenţialului productiv şi uman în mediul rural şi care pot facilita alegerea abandonării definitive, ar putea privi, cu titlu indicativ, următoarele situaţii: a) plantaţii viticole care au un randament scăzut, fără posibilitatea de a-şi regăsi potenţialul productiv, b) cazurile în care viticultorii sunt integraţi în programul de ieşire la pensie anticipată, c) plantaţii viticole improprii producţiei de vinuri de calitate sau care posedă debuşee comerciale;

25. recomandă ca; independent de regimul de abandonare definitivă; desţelenirea temporară să poată fi introdusă şi; ca fiecare stat membru să poată alege modalitatea de punere în aplicare; consideră că desţelenirea temporară ar permite acordarea unui sprijin financiar viticultorului, dreptul de plantare fiind acordat pe mai mulţi ani, la sfârşitul cărora viticultorul ar putea replanta, ceda dreptul său de plantare sau solicita transformarea în desţelenire definitivă dacă aceasta se prevede în regimul stabilit de statul membru implicat;

26. susţine că suprafeţele pe care viţele de vie au fost desţelenite şi pentru care va fi alocată o indemnizaţie forfetară trebuie să poată fi alăturate suprafeţelor eligibile pentru un ajutor unic decuplat; propune să fie luate în considerare exigenţele minime în domeniul mediului, în vederea stabilirii primei de desţelenire şi a ajutorului unic, pentru a evita degradarea zonelor rurale; consideră că fiecare stat membru trebuie să aibă posibilitatea de a furniza viticultorilor integraţi în programul de desţelenire un ajutor complementar, care să provină din creditele programului de sprijin şi de dezvoltare pentru sectorul vitivinicol sau din punerea în aplicare a mecanismului de modulare şi/sau de redistribuire a rezervei naţionale de drepturi la un ajutor unic, astfel încât ajutorul acordat producătorilor să poată atinge nivelul mediei regionale a ajutorului direct decuplat; consideră că nu poate fi acordată o indemnizaţie pentru desţelenirea plantaţiilor ilegale;

Interzicerea noilor plantaţii — Liberalizarea progresivă a noilor plantaţii

27. consideră că reatribuirea progresivă a noilor drepturi de plantare trebuie realizată în mod prudent şi transparent, ceea ce ar permite evitarea unei dezvoltări haotice a potenţialului vitivinicol al Uniunii Europene, cu efecte negative pe piaţă; consideră că statele membre trebuie să prezinte programe care să includă nivelul de plantare vizat, bilanţul evoluţiei acordării de drepturi, soiurile specifice fiecărei regiuni şi calendarul de punere în aplicare; subliniază că noile drepturi de plantare vor trebui acordate în principal tinerilor agricultori, producătorilor de vinuri de calitate şi exploataţiilor care au fost integrate în programele de îmbunătăţire a calităţii şi de comercializare şi care vor trebui incluse în registrul viticol modificat; consideră că fiecare stat membru, în colaborare cu regiunile, organismele sectoriale şi grupările de producători, va trebui să evalueze programul de desţelenire şi evoluţia acestuia, înaintea acordării de noi drepturi de plantare; consideră că, înainte de a acorda noi drepturi de plantare, este necesară evaluarea situaţiei cu privire la plantaţiile nelegalizate sau ilegale;

28. subliniază că, în ceea ce priveşte zonele de producţie purtând indicaţii geografice, ar putea fi necesar ca deciziile de liberalizare să fie luate de către autorităţile regionale competente, având în vedere necesitatea de a proteja valoarea investiţiilor realizate de către viticultorii din aceste zone, de a evita pierderea renumelui indicaţiei înseşi şi de a menţine controlul asupra calităţii produsului;

29. consideră că noile plantaţii nu pot fi asimilate unor măsuri eligibile de finanţare, precum restructurările, practicile de cultură şi condiţionalitatea, gestionarea crizelor de piaţă, dar că pot fi în schimb asimilate unor acţiuni colective ale grupurilor de producători şi/sau organisme sectoriale care ţin de politicile de promovare, de informare a consumatorilor şi de studiul pieţei, asemănătoare indemnizaţiilor alocate în cazurile catastrofelor naturale, care sunt incluse în programele de susţinere şi de dezvoltare pentru sectorul vitivinicol;

Registrul viticol — Instrument eficient de control şi gestiune al OCP în sectorul vitivinicol

30. recomandă ca statele membre să ţină la zi un registru viticol care să indice soiurile plantate şi numărul de viţe de vie din fiecare unitate (conform Regulamentului (CEE) nr. 2392/86 [10]);

31. subliniază că principalul instrument pentru controlul respectării limitelor producţiei este registrul viticol;

Îmbunătăţirea vinului

32. este conştient de faptul că îmbunătăţirea are un impact direct asupra nivelurilor de producţie, că poate genera, prin urmare, creşterea cantităţii produse la hectar; subliniază totuşi că problema menţinerii sau eliminării ajutoarelor la mustul concentrat şi la mustul concentrat rectificat nu se poate disocia de eliminarea sau menţinerea îndulcirii uscate cu ajutorul zaharozei, având de asemenea în vedere scăderea preţului zahărului, consecinţă a reformei OCP a acestui produs, diferitele tradiţii oenologice ale statelor membre, oportunitatea şi fezabilitatea tehnică a scăderii acestor practici oenologice sub plafoanele cantitative exacte, precum şi eventualele utilizări ale mustului în alte scopuri, cu un efect pozitiv asupra reducerii surplusului de vin;

33. consideră că statele membre pot stabili ca autorizaţia de îmbogăţire a vinului cu zahăr să depindă de condiţii precum controlul măsurilor de îmbunătăţire a calităţii (de exemplu respectarea plafoanelor de producţie) şi condiţiile climatice;

34. consideră că îmbunătăţirea trebuie să fie autorizată în toate regiunile viticole în care era practicată în mod tradiţional şi unde nu există excedente structurale; consideră că propunerea Comisiei de reducere a nivelului maxim de îmbunătăţire nu este justificată şi că normele actuale trebuie să rămână în vigoare;

35. consideră că îndulcirea uscată nu trebuie interzisă, deoarece aceasta ar însemna discriminarea statelor membre situate în regiunile Uniunii Europene în care practica viticulturii este mai dificilă ca urmare a condiţiilor climatice mai puţin favorabile;

36. subliniază nevoia de a acorda ajutoare pentru must şi pentru mustul concentrat rectificat utilizat pentru îmbogăţire, întrucât este necesară menţinerea unei practici oenologice tradiţionale;

37. subliniază că este necesară menţinerea ajutorului pentru musturile destinate transformării în suc de struguri, deoarece este vorba despre perpetuarea utilizării unui produs într-un scop altul decât producţia de vin, care este importantă pentru sector şi contribuie la menţinerea echilibrului pieţei;

38. consideră că, dacă se face îmbunătăţire prin adaos de must concentrat, acesta trebuie să provină din acelaşi bazin de producţie;

39. atrage atenţia asupra faptului că studiul care stabileşte un raport între îmbunătăţirea prin adaosul de zahăr şi supraproducţia de vin în Uniunea Europeană datează din 1991 şi nu mai corespunde condiţiilor actuale ale pieţei şi, oricum, nu avea valoare afirmativă;

Intervenţia publică privind alcoolul — Stocaj privat de vinuri şi musturi

40. consideră că trebuie examinată posibilitatea de a menţine stocajul privat de vinuri şi de musturi, cel puţin în prima etapă a reformei (2008-2011), cu atât mai mult cu cât trebuie să se ţină seama de limitările prevăzute cu privire la distilare şi de eliminarea stocajului public;

Organizaţii profesionale şi organisme sectoriale

41. subliniază că, dacă este creat un cadru comunitar care să le autorizeze, organismele sectoriale pot avea iniţiative care să consiste, de exemplu, în asigurarea exploatării complete a potenţialului productiv, informarea consumatorilor cu privire la consumul moderat de vin, efectuarea de anchete necesare pentru a orienta producţia de vin spre produsele cel mai bine adaptate nevoilor pieţei interne şi în domeniul exportului, investiţii comerciale indispensabile, căutarea de noi metode de reducere a utilizării substanţelor fitofarmaceutice, reconversia către agricultura biologică etc.;

42. invită Comisia să îşi afirme, în propunerea sa, dorinţa de a reforma sectorul vitivinicol, în special printr-o politică comunitară eficientă şi concretă de promovare a vinului european, prin alocarea de angajamente financiare suficient de importante;

43. consideră că este necesară înfiinţarea unui fond special pentru promovarea vinurilor europene, prin intermediul organizaţiilor profesionale şi organismelor sectoriale, asociaţiilor de protecţie sau agenţiilor publice de dezvoltare teritorială;

44. consideră că Comisia ar trebui să stabilească orientări generale pentru punerea în aplicare a acţiunilor de promovare a vinurilor europene, pe baza consumului moderat şi responsabil de vin, care să fie însoţite de finanţarea necesară;

Etichetarea şi promovarea vinului european

45. consideră că Uniunea Europeană trebuie să aibă ca obiective consolidarea segmentelor de piaţă, identificarea şi protecţia vinurilor cu provenienţă geografică recunoscută la nivel mondial; remarcă faptul că identificarea acestor vinuri va fi, de asemenea, facilitată prin simplificarea etichetării;

46. consideră că producerea unui vin de calitate prin metode tradiţionale şi etichetarea sa specifică, fără a urmări în paralel promovarea adecvată a acestui produs pe piaţa mondială, nu este de ajuns pentru a asigura menţinerea sau eventuala creştere a cererii; consideră că, în acest sens, punerea în aplicare a unor acţiuni specifice, finanţate în mod corect, capabile să consolideze capacitatea de a face cunoscută calitatea vinului european pe piaţa mondială, este indispensabilă;

47. consideră că, având în vedere redefinirea recentă din Regulamentele (CE) nr. 1991/2004 [11] şi (CE) nr. 1427/2004 [12], a dispoziţiilor privind etichetarea, trebuie întreprinsă o evaluare a efectelor acestor modificări înaintea oricărei modificări ulterioare;

48. subliniază că practicile oenologice care nu sunt autorizate în cadrul Uniunii Europene trebuie să fie clar menţionate pe etichetele care însoţesc băuturile importate şi care fac apel la imaginea vinului;

49. consideră că, dacă etichetarea vinului produs în Uniunea Europeană este indispensabilă, aceasta nu trebuie să fie mai complicată decât etichetarea vinului care provine din ţări terţe;

50. recomandă armonizarea reglementărilor statelor membre în ceea ce priveşte limba utilizată pentru etichetare, pentru a nu obliga operatorii să traducă anumite informaţii în alte limbi, atunci când termenul utilizat în ţara de destinaţie este similar şi, prin urmare, nu există riscul de a produce confuzie în rândul consumatorilor;

Transformarea politicii active şi ambiţioase de comercializare a vinurilor din Uniunea Europeană pe plan internaţional într-un pilon al OCP în sectorul vitivinicol

51. subliniază că dificultăţile cu care se confruntă sectorul vitivinicol şi care sunt generate în special de creşterea importului de vin din ţările terţe şi a numărului de stocuri de vin care au fost produse de mai mult de un an şi au puţine şanse de a fi comercializate exercită o presiune negativă asupra preţurilor şi a veniturilor producătorilor şi trebuie să fie abordate prin stabilirea unui set de priorităţi de bază de care nu s-a ţinut seama în Comunicarea Comisiei susmenţionată, care să includă, de exemplu, încurajarea consumului moderat şi responsabil, realocarea resurselor bugetare cu scopul de a atrage noi consumatori şi noi pieţe sau chiar de a recâştiga pieţe mai vechi, de a promova calitatea şi de a relansa cercetarea;

52. invită Comisia să facă tot posibilul pentru a consolida protejarea indicaţiilor geografice, prin stabilirea unor criterii mai ridicate şi prin crearea unui cadru comun pentru aceste indicaţii la scară europeană precum şi la nivel biregional şi multilateral, în special în contextul OMC şi al acordurilor cu privire la aspectele drepturilor de proprietate intelectuală care privesc comerţul (ADPIC), în vederea creării unui registru multilateral pentru vinuri şi băuturi spirtoase şi pentru a combate contrafacerea şi toate formele de folosire abuzivă a indicaţiilor geografice europene şi a denumirilor tradiţionale în ţările terţe;

53. consideră că este necesară o mai bună protejare a indicaţiilor geografice protejate şi a denumirilor de origine protejate în cadrul negocierilor OMC şi al acordurilor bilaterale, ca factor major al menţinerii unei producţii vitivinicole de calitate, în strânsă legătură cu regiunile şi tradiţiile locale;

54. subliniază că, pentru a consolida competitivitatea în acest sector pe pieţele internaţionale, este necesar să se definească, în strânsă colaborare cu organizaţiile reprezentative ale comercianţilor europeni, o politică comercială externă pentru vinurile europene, activă şi ambiţioasă, însoţită de reorganizarea resurselor bugetare şi a mijloacelor adecvate;

55. subliniază necesitatea de a încheia, în cadrul acestei politici comerciale externe în domeniul vinurilor europene, acorduri bilaterale cu ţările terţe în domeniul comerţului cu vinuri, pe baza recunoaşterii reciproce şi a protejării indicaţiilor geografice;

56. reaminteşte că Uniunea Europeană s-a angajat să elimine progresiv subvenţiile la export până în 2013; solicită Comisiei să atenueze consecinţele reducerii subvenţiilor prin îmbunătăţirea disponibilităţii resurselor, pentru a diversifica veniturile producătorilor de vin, şi prin introducerea accesului calificat pe piaţă al produselor viticole, în măsura în care acesta este necesar pentru a menţine echilibrul pe piaţa europeană;

57. doreşte ca vinul să fie inclus pe lista produselor sensibile a OMC;

58. consideră că, având în vedere particularităţile actuale ale regimului de indicaţii geografice, s-ar putea ca, în decursul primei etape a reformei (2008-2011), să fie examinată posibilitatea de a include dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare [13], cu modificările indispensabile, în noua OCP în sectorul vitivinicol; remarcă faptul că, în cea de-a doua fază a reformei (2012-2015), clasificarea progresivă şi registrul unic de vinuri la nivel comunitar şi naţional fiind deja realizate în decursul primei etape, ar fi necesară analizarea oportunităţii de a include dispoziţiile viitorului regulament privind noua OCP în sectorul vitivinicol referitoare la indicaţiile geografice în Regulamentul (CE) nr. 510/2006;

59. subliniază importanţa preocupărilor necomerciale în cadrul OMC; invită Comisia să elaboreze un program de etichetare pentru băuturile alcoolice importate derivate din vin, care nu sunt conforme cu practicile oenologice europene şi nu ar trebui, prin urmare, să fie etichetate ca vinuri;

60. semnalează că unul dintre riscurile cele mai grave de denaturare a producţiei de vin, de distorsionare a comerţului şi de reducere a producţiei comunitare este reprezentat de eliminarea interdicţiei de a vinifica musturile importate, precum şi că, în cadrul OMC, Comisia va trebui să respingă această eliminare;

61. consideră că legislaţia comunitară nu ar trebui să permită vinificarea musturilor importate, nici amestecul lor cu musturile comunitare, fiindcă asemenea proceduri nu sunt coerente cu alte măsuri propuse de Comisie, precum desţelenirea sau eliminarea ajutoarelor pentru utilizarea mustului concentrat în vederea măririi concentraţiei de alcool;

62. subliniază că nu există obligativitatea de a negocia în cadrul OMC cu privire la posibilitatea de a amesteca vinurile importate din ţările terţe şi de a amesteca aceste vinuri cu cele comunitare şi se opune unei asemenea evoluţii, fiindcă aceasta ar crea probleme grave în ceea ce priveşte originea, provenienţa şi identificarea produselor şi ar avea ca efect devalorizarea vinului produs în ţările europene;

63. consideră că, pentru a păstra calitatea şi reputaţia vinurilor europene, este necesar ca, la producerea lor, să poată fi utilizate doar vinurile şi musturile produse în Uniunea Europeană;

Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV) — Acorduri internaţionale bilaterale

64. este convins că, într-o perioadă de negocieri dificile în cadrul OMC, chiar în contextul acordurilor bilaterale ale Uniunii Europene, referitoare la protecţia produselor alimentare europene, a produselor purtând indicaţii geografice, a produselor biologice etc., Consiliul ar trebui să fie, în urma consultării Parlamentului European, organul competent pentru aprobarea noilor practici oenologice, deoarece, transferul acestei competenţe către Comisie ar constitui o ameninţare pentru definirea şi clasificarea vinurilor de calitate în Uniunea Europeană; consideră că asemenea practici oenologice ar trebui să figureze pe o listă comunitară pozitivă;

65. solicită Comisiei să ia toate măsurile posibile pentru a împiedica fraudele şi utilizările abuzive privind denumirile de origine geografică în ţările terţe;

66. consideră că OCP-ul în sectorul vitivinicol nu trebuie privat de toate mijloacele financiare la nivel european prin transferul către al doilea pilon al PAC şi prin transferarea măsurilor care permit distorsionarea concurenţei şi discriminarea între structurile de producţie şi cele de comercializare sub competenţa naţională;

67. subliniază că practicile oenologice nu trebuie nici să producă confuzie în rândul consumatorilor, nici să contribuie la scăderea calităţii, nici să creeze o concurenţă neloială; consideră că practicile oenologice admise până în prezent nu trebuie să fie sistematic autorizate şi utilizarea lor permisă în Uniunea Europeană, chiar în cazurile în care vinurile se limitează la exporturile către regiunile în care aceste practici sunt admise;

68. consideră că concentrarea practicilor oenologice în cadrul OIV este corectă, cu condiţia ca aceste practici să fie evaluate şi puse în aplicare pe bază de anchete ştiinţifice şi tehnice, iar securitatea alimentară şi sănătatea publică să fie pe deplin garantate;

Informarea asupra şi promovarea unui consum de vin moderat şi responsabil

69. constată că în Europa consumul de vin continuă să scadă, în special în ţările care sunt în mod tradiţional consumatoare, ceea ce reprezintă una dintre cauzele excedentelor structurale de vin; constată că, în ultimii ani, exporturile de vin au stagnat, în timp ce importurile au crescut în mod vizibil, şi că, prin urmare, în sectorul vitivinicol european, creşterea competitivităţii este absolut necesară; invită Comisia să elaboreze imediat un raport prin care să explice motivele reducerii exporturilor de vinuri europene constatate în ultimii ani, precum şi creşterea constantă a importurilor din ţările terţe, şi să precizeze, în special, în ce măsură sunt respectate acordurile comerciale bilaterale cu ţările terţe, în ce măsură s-a ţinut seama de interesele comerciale legitime ale Uniunii Europene şi ale producătorilor europeni şi, în sfârşit, dacă mecanismele prevăzute de politica comercială comună pentru a soluţiona aceste probleme au fost utilizate în mod adecvat;

70. subliniază că dezvoltarea durabilă a sectorului vitivinicol european necesită realocarea de resurse bugetare substanţiale, în cadrul OCP în sectorul vitivinicol, pentru a promova un consum de vin moderat şi responsabil; consideră că încurajarea tendinţei către un consum de vin din ce în ce mai moderat şi responsabil constituie o contribuţie majoră adusă protecţiei consumatorilor europeni şi sănătăţii publice; adaugă faptul că aceste măsuri trebuie dezvoltate prin intermediul unui parteneriat real între Comunitate, statele membre, regiunile acestora şi sectorul vitivinicol însuşi, care deţine un rol de primă importanţă;

71. invită Comisia să pună în aplicare o politică comercială dinamică pentru a promova calitatea vinurilor europene şi pentru a proteja procedeele europene de vinificare;

72. subliniază ca, la priorităţile Comisiei, să se adauge necesitatea de consolidare a promovării produselor vitivinicole şi a eforturilor de găsire a noi consumatori şi de cucerire a noi pieţe, în special la export şi în cadrul noilor pieţe emergente, mulţumită unei strategii active şi ambiţioase a comerţului exterior care beneficiază de mijloace adaptate,

73. consideră că este absolut necesară promovarea şi finanţarea informării consumatorilor cu privire la proprietăţile calitative ale vinului produs în Europa în conformitate cu practicile oenologice tradiţionale controlate, pentru a proteja produsele europene împotriva produselor de import de o calitate îndoielnică şi pentru a promova vinul produs în Europa pe piaţa internă şi internaţională;

Pachete financiare naţionale — Politici comunitare unice fondate pe programe de susţinere şi de dezvoltare a sectorului vitivinicol

74. subliniază necesitatea de a menţine bugetul Comunităţii şi de a nu transfera fonduri din primul pilon al PAC către cel de-al doilea, care se referă la dezvoltarea rurală, din moment ce aceasta ar putea să genereze scăderea resurselor sectorului vitivinicol; solicită ca măsurile eligibile pentru finanţare să fie clar specificate, pentru a garanta că fondurile sunt într-adevăr utilizate în sectorul vitivinicol;

75. recomandă ca, având în vedere obiectivele reformei OCP în sectorul vitivinicol, să se stabilească un cadru comunitar care să poată fi pus în aplicare la nivel naţional/regional, inclusiv în ceea ce priveşte finanţarea, adică creditele OCP în sectorul vitivinicol, care trebuie să provină din primul pilon al PAC; consideră că aceste politici pot include restructurarea podgoriilor, măsurile de îmbunătăţire a structurilor de înregistrare şi comercializare, practicile de cultură şi normele de mediu din cadrul managementului calităţii, mecanismul de reacţie la crize, cercetarea în producţie şi ameliorarea comercializării produselor, reacţia la catastrofele naturale, promovarea şi informarea consumatorilor, precum şi desţelenirea şi, pe parcursul unei etape de tranziţie, stocajul privat, măsurile de distilare şi alte mecanisme de piaţă valabile;

76. precizează că, pentru a reforma OCP-ul în sectorul vitivinicol, trebuie să se acorde prioritate stabilirii unor politici care să contribuie la promovarea competitivităţii şi la îmbunătăţirea calităţii vinurilor europene; subliniază că repartizarea resurselor comunitare între programele naţionale de susţinere şi de dezvoltare a sectorului vitivinicol va trebui să se facă pe baza criteriilor comune astfel încât să se evite inegalităţile între statele membre şi regiunile lor;

77. subliniază că, la alegerea metodei de repartizare a resurselor comunitare între programele naţionale de susţinere şi de dezvoltare a sectorului vitivinicol, va trebui să se ţină seama de faptul că măsurile de intervenţie pe piaţă care au fost finanţate într-un mod total diferit în funcţie de statele membre, absorb o parte importantă a instrumentelor OCP actuale în sectorul vitivinicol;

78. consideră că, pornind de la datele statistice privind producţia şi suprafaţa ocupată de viticultură în fiecare stat membru pe o anumită perioadă, de exemplu pentru perioada 2001-2005, se poate recurge la o repartizare a priori a bugetului pachetelor financiare naţionale, ceea ce ar permite fiecărui stat membru să aplice, în cadrul pachetului financiar bugetar care i-a fost alocat, instrumentele pe care le consideră oportune într-un cadru normativ prestabilit la nivel comunitar, în conformitate cu criterii obiective, în care măsurile avute în vedere ar prevedea acelaşi ajutor pentru toate statele membre;

79. consideră totuşi că se poate avea în vedere o a doua soluţie valabilă, bazată pe sumele utilizate de fiecare stat membru în cadrul organizării comune a pieţei actuale în sectorul vitivinicol, sau chiar elaborarea unei formule şi/sau unui criteriu mixt care să ţină seama de datele istorice, de suprafaţa podgoriei, de cantităţile produse şi comercializate pentru fiecare stat membru, ceea ce permite garantarea unui sistem de eligibilitate pentru prime care vine în întâmpinarea obiectivelor reformei;

80. consideră că este absolut necesar ca, în cazul în care consideră că are nevoie de un ajutor suplimentar pentru a-şi îmbunătăţi intervenţiile structurale în sectorul vitivinicol, un stat membru să şi poată cofinanţa aceste intervenţii, pornind de al doilea pilon al PAC, în măsura în care este vorba de acţiuni eligibile; consideră că trebuie să fie vorba în special de acţiuni care asociază intervenţiile structurale, pe de o parte, programelor de pensie anticipată şi politicilor de ajutor pentru tinerii agricultori, pe de altă parte;

81. consideră că noile plantaţii nu pot fi incluse printre acţiunile eligibile pentru finanţare;

82. consideră că orice reformă a OCP în sectorul vitivinicol trebuie să protejeze şi să consolideze competitivitatea producătorilor europeni de vin; subliniază că dinamismul şi capacitatea de inovare sunt, în acest sens, aspecte esenţiale;

*

* *

83. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

[1] JO L 179, 14.7.1999, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1791/ 2006 (JO L 363, 20.12.2006, p. 1).

[2] JO C 219, 30.7.1999, p. 198.

[3] JO C 150, 28.5.1999, p. 289.

[4] JO C 279, 1.10.1999, p. 385.

[5] JO C 177 E, 25.7.2002, p. 50.

[6] JO C 280 E, 18.11.2006, p. 48.

[7] http://ec.europa.eu/agriculture/capreform/wine/index_en.htm

[8] http://ec.europa.eu/agriculture/capreform/wine/sem_concl_en.pdf

[9] http://ec.europa.eu/agriculture/eval/reports/wine/index_en.htm

[10] Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 al Consiliului din 24 iulie 1986 privind organizarea unui registru comunitar al culturilor de viţă de vie (JO L 208, 31.07.1986, p.1) Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr.1631/98 (JO L 210, 28.7.1998, p.14).

[11] Regulamentul (CE) nr.1991/2004 al Comisiei din 19 noiembrie 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr.753/2002 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului în ceea ce priveşte descrierea, denumirea, prezentarea şi protejarea anumitor produse vitivinicole (JO L 344 din 20.11.2004, p.9).

[12] Regulamentul (CE) nr. 1427/2004 al Comisiei din 9 august 2004 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1622/2000 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole şi de stabilire a unui cod comunitar al practicilor şi tratamentelor oenologice (JO L 263, 10.8.2004, p. 3).

[13] JO L 93, 31.3.2006, p. 12.

--------------------------------------------------