27.10.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 256/17

1.

2.

3.

4,

5.

6.

7.

1.1

Consiliul European din 23 și 24 martie a salutat la punctul „STRATEGIA LISABONA RELANSATĂ — STRATEGIA PENTRU CREȘTERE ECONOMICĂ ȘI OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ” (punctul 12) al concluziilor Președinției inițiativa Comitetului Economic și Social European prin care se urmărește mărirea răspunderii pentru Strategia Lisabona la nivelul Uniunii. Consiliul a încurajat Comitetul Economic și Social European să-și continue lucrările și l-a invitat să elaboreze, până la începutul anului 2008, un raport cuprinzător pentru sprijinirea parteneriatului pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă.

1.2

Comitetul a adoptat deja la 15 februarie 2007 o rezoluție privind sprijinirea aplicării Strategiei Lisabona revizuite adresată Consiliului European de primăvară.

1.3

Baza pregătirilor raportului de sinteză solicitat de Consiliul European este alcătuită din patru rapoarte de informare cu privire la următoarele teme:

Aceste rapoarte de informare vor forma elementele esențiale ale acestuia.

1.4

Prezentul document, care a fost elaborat și în colaborare cu Consiliile Economice și Sociale ale unor state membre, tratează exclusiv subiectul „investiții în cunoaștere și inovație”.

2.1

Puterea Europei rezidă în abilitățile și performanța cetățenilor săi.

2.2

Interacțiunea liberă a spiritului inventiv meșteșugăresc și al inițiativei antreprenoriale cu metodele și sistemele științifice și cu tehnologiile și procesele industriale dezvoltate pe baza acestora au reprezentat rețeta succesului european pentru progresele care au dus la standardul de viață de astăzi. Acestea au mers în paralel cu evoluțiile socio-politice istorice, având ca rezultat cetățeanul liber din statul modern, cu separarea puterilor în stat, democrația și drepturile fundamentale.

2.3

Dezvoltarea și utilizarea intensă a unor tehnologii industriale, mașini și mijloace de transport consumatoare de energie au avut o contribuție hotărâtoare la aceasta: energia i-a eliberat pe oameni de povara muncii fizice grele, le-a sporit productivitatea, a adus lumină și căldură și a fost premisa unei incredibile mobilități și comunicări. Energia a devenit hrana și forța motrice ale economiilor moderne.

2.3.1

În contextul resurselor limitate de combustibili fosili, al cererii de energie în creștere la nivel mondial și al impactului consumului de energie asupra viitoarei evoluții a climei, asigurarea unei aprovizionări cu energie durabilă și care respectă mediul se află în prim-planul dezbaterii politice. O premisă importantă pentru rezolvarea acestei probleme dificile este un program energetic consolidat, cu un spectru larg și eficient de cercetare-dezvoltare.

2.4

În afară de aceasta, există însă încă foarte multe alte chestiuni și probleme care pot fi rezolvate doar prin cercetare, dezvoltare și inovare. Printre acestea se numără combaterea bolilor psihice și fizice, ușurarea condițiilor de viață și participarea la viața socială a persoanelor cu handicap, efectul mutațiilor demografice (inclusiv îmbătrânirea populației), protecția mediului și, în general, asigurarea și dezvoltarea mijloacelor de subzistență, a sistemului de valori și a modelului social european. Cercetarea și dezvoltarea servesc însă și la atingerea obiectivului fundamental de a acumula cunoaștere nouă. Mai multă cunoaștere nu ajută însă la rezolvarea problemelor, ci ne lărgește concepția despre lume, aduce obiectivitate în situațiile conflictuale și ne îmbogățește cultura.

2.5

În afară de aceasta, Comunitatea Europeană se confruntă cu provocarea unei concurențe globale în creștere, al cărei scop este menținerea locurilor de muncă, a nivelului economic și a standardelor sociale și de mediu europene. Aceasta este valabil nu numai în contextul puterii economice a SUA și a Japoniei, ci înainte de toate în contextul performanțelor în continuă creștere din domeniul industriei și cercetării ale unor state ca India, China și Brazilia, și a salariilor și standardelor sociale și de mediu semnificativ mai scăzute din aceste țări.

2.6

Acestor probleme li se poate face față numai prin menținerea avansului în domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice și printr-o permanentă inovare, într-un climat social și cultural al democrației, al statului de drept, al stabilității politice, al economiei de piață liberă, al siguranței planificării, al dorinței de eficiență, al recunoașterii rezultatelor și al securității sociale.

2.7

Performanțele în domeniul științei și tehnicii și transformarea lor în putere economică competitivă sunt de aceea premisele esențiale pentru asigurarea viitorului, mai ales în ceea ce privește problemele legate de energie și climă, pentru a menține poziția actuală în contextul global și pentru a nu periclita modelul social european, ci a-l putea dezvolta.

2.8

Premisa fundamentală pentru aceasta este un climat social deschis progresului și inovației, în care înțelegerea acestui fapt să-și facă pe deplin efectul, pentru a se crea condițiile necesare pe toate planurile politicii și pentru a fi luate deciziile orientative corespunzătoare, astfel încât în domeniul economiei să se creeze încredere și optimism pentru investițiile necesare în Europa și să se creeze noi locuri de muncă. În acest scop este necesară creșterea gradului de conștientizare a semnificației esențiale a cercetării fundamentale, având în vedere faptul că aceasta oferă potențialul necesar pentru inovațiile viitoare. Spiritul antreprenorial inovator și temerar, puterea de conducere politică, onestitatea și simțul realității sunt deosebit de necesare.

2.9

Este foarte important ca Obiectivul Barcelona, stabilit în vederea punerii în aplicare a Strategiei Lisabona să fie luat foarte în serios de toți actorii implicați, pentru a împiedica faptul ca Europa să continue să piardă teren în competiția investițiilor pentru cercetare și dezvoltare. Acest obiectiv stabilește majorarea cheltuielilor totale ale Uniunii alocate cercetării și dezvoltării, astfel încât în 2010 să atingă un nivel de aproape 3 % din PIB. Două treimi din investițiile folosite pentru aceasta vor fi efectuate din surse provenind de la economia privată.

2.10

În decembrie 2006 a fost aprobat al 7-lea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare (PC7) pentru perioada 2007-2013, cu un buget net superior în raport cu programul anterior de 50 de miliarde de euro. Aceasta este o nouă realizare demnă de apreciat a politicii europene, care a fost sprijinită în mod decisiv de Comitet. Cu toate acestea, Comunitatea ar contribui la investițiile totale stabilite de Obiectivul Barcelona pentru cercetare și dezvoltare cu numai 2 % (adică numai 1/50). Comitetul a subliniat, în repetate rânduri, că această contribuție nu este suficientă pentru ca efectul de pârghie și forța de integrare a contribuției comunitare scontate să se exercite pe deplin asupra politicii de promovare a statelor membre și asupra dorinței de investiție a industriei.

2.11

De aceea, Comitetul își reiterează recomandarea anterior exprimată de a dubla pentru început, cu ocazia revizuirii din 2008 a bugetului UE, contribuțiile comunitare, aducându-le astfel la nivelul de aproape 3 % din investițiile totale stabilite prin Obiectivul Barcelona. Aceasta este valabil în special în perspectiva înființării Institutului Tehnologic European ITE și a urgenței sporirii activităților din domeniul cercetări și dezvoltării pentru o aprovizionare cu energie durabilă și care respectă mediul.

2.12

De asemenea, disponibilitatea industriei, în special a întreprinderilor mici și mijlocii, de a investi în cercetare și dezvoltare, este totuși necesar să fie promovată prin norme juridice (și în materie de răspundere), administrative, fiscale și financiare adecvate, care să facă aceste investiții mai atractive, mai capabile să aducă o mai mare satisfacție investitorilor. În această privință un rol important îl joacă și legislația UE cu privire la ajutorul de stat. Aceasta trebuie să dea posibilitatea statelor membre să promoveze într-un mod mai puțin birocratic proiectele de cercetare și dezvoltare ale universităților, organizațiilor de cercetare și ale industriei, precum și constituirea de rețele. De aceea ar trebui cercetat cu atenție în ce măsură Cadrul comunitar privind ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovație sprijină aceste obiective.

2.13

Cunoașterea se bazează pe doi piloni interdependenți, cu o importanță egală: educația și cercetarea. Cunoașterea nouă trebuie să fie obținută prin cercetare și dezvoltare. Baza o constituie cunoașterea existentă. Aceasta trebuie consolidată și transmisă prin educație, formare, studiu și perfecționare. Atât metodele cât și conținutul acestei cunoașteri trebuie controlate, pentru a constata dacă servesc atingerii obiectivelor menționate. Ambii piloni necesită, pe lângă acestea, investiții financiare majorate și condiții-cadru corespunzătoare.

2.14

Forța Europei constă în aptitudinile cetățenilor ei. De aceea promovarea și dezvoltarea acestor aptitudini mai mult decât până în prezent reprezintă o prioritate. Ca atare, Comitetul face apel la statele candidate să-și consolideze și să-și îmbunătățească instituțiile de învățământ și să asigure investițiile considerabile necesare pentru a atinge acest scop. Educația temeinică a unor categorii largi ale populației este la fel de importantă ca și educația elitelor intelectuale. În acest sens este necesară o ofertă variată și un număr suficient de instituții solide și calificate de învățământ, de la școli primare până la universități. Doar așa se va forma o societate europeană receptivă, în ansamblul ei, la formare și știință.

2.15

În plus, Comitetul își întărește recomandarea de a dezvolta un spațiu european al științei care să completeze și să desăvârșească spațiul european al cercetării, printr-o colaborare transfrontalieră mai intensă în domeniul învățământului, inovației și al cercetării. Un rol important în această privință îl joacă toți stimulii și toate măsurile pentru învățarea pe tot parcursul vieții: învățarea pe tot parcursul vieții este cheia către societatea bazată pe cunoaștere. De aceea trebuie înlăturate cât mai repede posibil obstacolele existente pe piața internă care împiedică trecerea la societatea europeană bazată pe cunoaștere.

2.16

Pentru aceasta este necesară promovarea și mai intensă a mobilității personale de către statele membre și consolidarea programelor comunitare corespunzătoare (Erasmus, Marie Curie). Mobilitatea sprijină dobândirea și transferul de competențe. Trebuie asigurat dreptul de liberă deplasare al salariaților, cercetătorilor și studenților, fiind necesară recompensarea acestui lucru prin stimulente; acest drept trebuie însoțit de venituri, condiții de muncă și sprijin familial acceptabile. În acest scop trebuie, de asemenea, îmbunătățită accesibilitatea în întreaga Europă la informații privind posturile vacante în toate statele membre.

2.17

Având în vedere importanța și promovarea inovațiilor, Comitetul nu face trimitere numai la recomandările expuse mai jos în detaliu, ci înainte de toate la excelentul raport Aho, cu care este de acord. Aceasta privește în special condițiile-cadru juridice și sociale necesare unor întreprinzători doritori să facă inovații și unei piețe care să promoveze inovația. În afară de aceasta, Comitetul face trimitere la avizul său detaliat privind „Exploatarea și consolidarea potențialului Europei pentru cercetare, dezvoltare și inovație”.

2.18

Progresul și inovația se bazează pe transpunerea noilor descoperiri în procese și produse noi, calitativ superioare (inclusiv permanenta inovare a celor deja existente), pe noi modele de afaceri și pe metode manageriale corespunzătoare. Este deci nevoie de spirit antreprenorial inovativ și inițiative antreprenoriale. Progresul și inovația se bazează însă și pe servicii de tip nou, pe dezvoltarea sistemului de sănătate și în general pe o soluționare mai bună a problemelor sociale, care are în vedere cerințele economice.

2.19

Inovația înseamnă așadar a concepe și a pune în aplicare noi tehnici, metode, moduri de organizare, modele de afaceri, modele educaționale etc., care în trecut nu au fost sau nu au putu fi luate în considerare. Din această cauză, este important ca ansamblul de norme legislative responsabile în acest sens, să lase suficient spațiu de manevră, pentru a oferi și ideilor noi șansa de a fi puse în aplicare și a nu fi lăsate să se perimeze apriori, pentru că nu se potrivesc în tiparele cadrelor juridice existente prea detaliate. Un exces de dispoziții restrictive reprezintă o frână în calea inovațiilor. De aceea Comitetul susține toate eforturile de simplificare a cadrelor legislative și de revizuire a acestora pentru identificarea reglementărilor inutile și/sau superflue.

2.20

Inovația înseamnă și asumarea unui anumit risc în privința succesului și pagubelor, deoarece eficiența unei noi abordări, dar și dezavantajele, riscurile și efectele secundare pot fi recunoscute, în general, doar pe baza performanțelor sale demonstrate în practică și în concurență cu celelalte metode. Și eșecurile reprezintă un câștig în domeniul cunoașterii. Șansele și riscurile reprezintă cele două fețe ale aceleiași monede. Principiul de bază ar trebui să fie acela ca utilitatea scontată a unei inovații să fie mai mare decât posibilele riscuri ale acesteia. Eventualele riscuri pentru societate necesită o evaluare specială. Pe lângă aceasta, ar trebui reflectat dacă în acest domeniu nu s-ar putea constitui, cel puțin pentru IMM-uri, de exemplu la BEI, un fond de risc care să acopere posibilele daune și pierderi.

2.21

Comitetul a atras în repetate rânduri atenția asupra faptului că randamentul și capitalul uman sunt cele mai sensibile și cele mai de preț resurse pentru cunoaștere și inovație. Din acest motiv, numărul suficient, dotările și calitatea instituțiilor necesare în acest sens sunt premisele hotărâtoare pentru a putea satisface necesarul de oameni de știință, ingineri și profesori cu o înaltă calificare.

2.22

Societatea, reprezentată prin sfera politicului, preia, odată cu investițiile făcute de ea și de fiecare om de știință și inginer în parte pentru dobândirea unei cunoașteri fundamentale vaste și dificile, precum și a unei cunoașteri cu un grad înalt de specializare, răspunderea pentru folosirea optimă a acestor investiții. Această răspundere trebuie să se manifeste prin grija pentru șanse profesionale și de dezvoltare corespunzătoare care să ofere cercetătorilor și inginerilor calificați posibilitatea de a întemeia o familie și de a avea o carieră adecvată cu opțiuni atractive de ramificare în alte domenii, fără riscul de a fi marginalizați din punct de vedere profesional sau de ajunge într-o situație de impas. Șomajul, nivelul scăzut de salarizare sau încadrarea pe posturi necorespunzătoare (inclusiv printr-o administrație excesivă și prin activități în cadrul comitetelor) a oamenilor de știință calificați și a inginerilor constituie o risipă a investițiilor economice și descurajează elita în curs de formare, având drept consecință alegerea unor profiluri profesionale îndepărtate de știință și tehnică sau emigrarea din Europa.

2.23

Necesitatea de a determina participarea decisivă a experților experimentați și a persoanelor cu rezultate excepționale mai mult ca până în prezent la procesele decizionale din domeniul antreprenorial și al politicilor cercetării și inovației, precum și la actele administrative nu se află în contradicție cu aceasta. Înființarea Consiliului European al Cercetării CEC este un prim pas încurajator în acest sens. În același timp, pentru promovarea sprijinului din partea UE (inclusiv al Comisiei) și al statelor membre pentru cercetare și inovație trebuie să se asigure și să se mențină o competență specializată suficientă. Doar administrarea nu este suficientă.

2.24

O problemă deosebită o constituie materializarea cercetării și a dezvoltării în produse și procese inovatoare. Faptul că obiectivele Strategiei Lisabona solicită ca 2/3 din contribuția financiară pentru cercetare să fie asigurată de industrie nu este deloc fără motiv. De aceea trebuie, în primul rând, apreciat corect profilul profesional al întreprinzătorului și, având în vedere importanța sa hotărâtoare pentru inovație, progresul științific și bunăstarea generală, acesta trebuie ancorat mai bine în societate. De aceea, Comitetul, în rolul său de punte către societatea civilă organizată a făcut din „militarea pentru un antreprenoriat cu înfățișare umană” tema centrală a viitorului său program de lucru. Numai printr-un antreprenoriat dinamic, conștient de răspunderea sa și plin de idei, care se poate dezvolta cel mai bine posibil, vor putea fi în cele din urmă atinse obiectivele Strategiei Lisabona.

2.25

În ceea ce privește multe alte puncte de vedere și detalii se face trimitere la următoarele expuneri detaliate și în special la avizele Comitetului „Pe drumul către societatea bazată pe cunoaștere a Europei — contribuția societății civile organizate la Strategia Lisabona” (1) și „Exploatarea și consolidarea potențialului de cercetare, dezvoltare și inovație al Europei” (2).

3.1

Dezvoltarea științei și tehnologiei. Europa este leagănul științei și cercetării moderne, aflate într-o dezvoltare continuă. Se poate afirma că este leagănul științei în general, dacă avem în vedere și sfera culturală greco-egipteană și interacțiunea fecundă pe care a avut-o la un moment dat cu sfera culturală indo-arabă (3). Știința și cercetarea, în ciuda fluctuațiilor temporare și a întreruperilor cauzate de războaie, mențineau legături în întreaga Europă dincolo de granițele naționale. Metodica și modul de gândire al acestora au fost deschizătoare de drumuri pentru societatea europeană de astăzi, pentru valorile ei și pentru modul și standardele ei de viață. Acestea au fost definitorii pentru spațiul cultural european (4). Rețeta succesului pentru cuceririle lor a fost interacțiunea liberă a spiritului inventiv meșteșugăresc și al inițiativei antreprenoriale cu metodele și sistemele științifice și cu tehnologiile și procesele industriale dezvoltate pe baza acestora.

3.2

Dezvoltarea societății. Aproape în paralel cu progresul tehnico-științific s-au conturat și evoluțiile socio-politice hotărâtoare care au dus la apariția cetățeanului liber în statul modern, cu separarea puterilor în stat, democrația, drepturile fundamentale și legile sociale.

3.3

Dezvoltarea condițiilor de viață. Ca rezultat al acestor procese comune, condițiile de viață ale cetățenilor statelor și regiunilor participante la aceste procese, au înregistrat o modificare și o îmbunătățire fără precedent în istoria omenirii. În decursul ultimilor 135 de ani speranța medie de viață a populației (5) a depășit nivelul dublu (6). În ultimii 50 de ani, recolta agricolă raportată la suprafață a crescut de aproape patru ori. În țările industrializate, în loc de subnutriție se vorbește despre supraponderalitate, în loc de lipsă de informații despre torent informațional și în loc de mortalitate infantilă despre îmbătrânirea societății. Capacitățile și rezultatele societății industriale moderne mobile dobândite prin intermediul cercetării și inovației se reflectă în toate domeniile de activitate, precum și în calitatea vieții.

3.4

Utilizarea energiei. Dezvoltarea și utilizarea intensă a unor procese industriale, mașini și mijloace de transport consumatoare de energie au avut o contribuție hotărâtoare la aceasta: energia i-a eliberat pe oameni de povara muncii fizice grele, a crescut productivitatea acestora, a adus încălzire și iluminare și a fost premisa unei incredibile mobilități, comunicări și dezvoltări culturale. Energia a devenit forța hrănitoare și forța motrice a economiei moderne.

3.5

Problema climei și aprovizionarea cu energie. Această dezvoltare apreciabilă antrenează însă și noi probleme și provocări. Încălzirea globală, posibilele consecințe ale acesteia, precum și strategiile pentru limitarea ei fac obiectul unor decizii politice (7) cu bătaie lungă și a numeroase analize cu viziuni controversate (8). Astfel, în STERN REVIEW (9): „The Economics of Climate Change”, publicată la sfârșitul lunii octombrie 2006, se constată că numai limitarea încălzirii produse de gazele cu efect de seră va necesita cheltuieli de circa 1 % din PIB, care acoperă în special și alte activități de cercetare și dezvoltare necesare în acest sens. Dar în afara problemei schimbării climatice, problema unei aprovizionări sigure și durabile cu energie a Europei (și a lumii) este o provocare politică esențială în soluționarea căreia cercetarea și dezvoltarea joacă un rol decisiv (10).

3.6

Alte probleme și provocări  (11) . Schimbarea climatică și aprovizionarea cu energie nu sunt însă singurele probleme. Printre acestea se numără și combaterea bolilor psihice și fizice, ușurarea condițiilor de viață pentru persoanele cu handicap și alte persoane defavorizate, în scopul creșterii șanselor acestora de dezvoltare profesională și de participare la lumea științifică, efectul mutațiilor demografice (inclusiv îmbătrânirea populației), o mai bună înțelegere a complexelor conexiuni și mecanisme de funcționare ale economiei, societății și culturii, protecția mediului și, în general, asigurarea și dezvoltarea mijloacelor de subzistență, a sistemului de valori și a modelului social european reprezintă exemple ale unor teme de cercetare importante pentru care Comitetul a dat recomandări detaliate, de exemplu în cel de-al 7-lea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare (12) și pentru „programele specifice” (13) din cadrul acestuia.

3.7

Concurența globală. În afară de aceasta, Comunitatea Europeană se confruntă cu provocarea unei concurențe globale în creștere, a cărei miză este menținerea locurilor de muncă din Europa, precum și a nivelului economic și standardelor sociale și de mediu europene. Acest lucru este valabil nu numai în contextul puterii economice a SUA și a Japoniei, ci mai ales în fața performanțelor apreciabile, aflate în continuă creștere, din domeniul industriei și cercetării ale unor state ca India, China (până în anul 2050 China va prelua rolul de lider în domeniul tehnologiei al SUA (14)) și Brazilia, și a salariilor și standardelor sociale și de mediu semnificativ mai scăzute din aceste țări. În acest context al concurenței globale și al competiției investițiilor în domeniul cercetării și dezvoltării pe care o antrenează, inclusiv concurența globală pentru cei mai buni oameni de știință și ingineri, Uniunea Europeană trebuie să-și optimizeze politicile în acest sens. Este vorba, prin urmare, în primul rând de concurența la nivel global și nu de cea la nivel european.

3.8

Avansul în domeniul cercetării, dezvoltării și inovației. Acestor probleme li se poate face față numai prin menținerea avansului în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice și printr-o permanentă inovare, într-un climat social și cultural al democrației, al statului de drept, al stabilității politice și al onestității, al libertății întreprinzătorilor, al siguranței planificării, al dorinței de eficiență, al recunoașterii rezultatelor și al securității sociale. Spațiul european de cercetare trebuie să fie consolidat și extins. Cu toate că acest obiectiv a devenit între timp un punct comun al declarațiilor de intenție politice, în acțiunea propriu-zisă și în punerea în aplicare sub forma unor priorități reale (de exemplu bugete pentru cercetare), precum și în cadrele legislative referitoare la acest domeniu (de exemplu: structura tarifară (15), legislația fiscală (16) etc.) există încă deficiențe clare, atât pe plan comunitar, cât și la nivelul majorității statelor membre. Dramatismul situației nu ar trebui subapreciat, chiar dacă în unele state membre se poate observa o tendință îmbucurătoare de recuperare (17).

3.9

Performanțe științifice și tehnice. Performanțele în domeniul științei și tehnicii și transformarea lor în inovație și putere economică competitivă sunt de aceea premisele esențiale pentru asigurarea viitorului, mai ales în ceea ce privește problemele legate de energie și climă, pentru a menține poziția actuală în contextul global și pentru a nu periclita modelul social european, ci a-l putea dezvolta. Cercetarea și dezvoltarea servesc însă și la atingerea obiectivului fundamental de a acumula cunoaștere nouă. Mai multă cunoaștere nu ajută însă la rezolvarea problemelor, ci ne lărgește concepția despre lume, aduce obiectivitate în situațiile conflictuale și ne îmbogățește cultura.

3.10

Relansarea tradiției. Europa trebuie să devină conștientă de tradiția ei de fost lider în domeniul cercetării și inovației și să o relanseze. Forța Europei rezidă în aptitudinile cetățenilor ei. În acest sens, este necesar să se promoveze și mai mult decât până în prezent aceste aptitudini. De aceea este totodată necesar să se investească mult mai mult în cercetare și dezvoltare, să le sporească eficiența, să sporească dorința și capacitatea de inovație a industriei, comerțului și administrației, să se promoveze și să se recunoască rezultatele și să se înlăture obstacolele pe care acestea le întâmpină.

3.11

Sporirea investițiilor. Aceasta înseamnă în primul rând, din partea UE și a statelor membre să sporească vizibil investițiile în cercetare și dezvoltare, în educația corespunzătoare a cetățenilor și în formarea oamenilor de știință și a inginerilor necesari (de ambele sexe!). Mai mult decât atât, disponibilitatea industriei, mai ales a întreprinderilor mici și mijlocii, de a investi în cercetare și dezvoltare trebuie încurajată prin condiții-cadru juridice, administrative, fiscale (18) și financiare care să facă aceste investiții mai atractive și mai capabile să aducă o mai mare satisfacție investitorilor.

3.12

Un climat social propice progresului. Cea mai importantă premisă pentru aceasta este un climat social deschis la progres și inovație, în care înțelegerea acestui fapt să-și facă pe deplin efectul, pentru a se crea condițiile-cadru necesare pe toate planurile politicii și a fi luate hotărârile orientative corespunzătoare, dar și pentru a se crea noi locuri de muncă și pentru ca în domeniul industriei să se creeze încredere și optimism pentru investițiile necesare. La aceasta se adaugă și necesitatea familiarizării cetățenilor, mai mult ca până acum, cu semnificația și cuceririle științei și tehnicii și cu realizările de pionierat ale întreprinzătorilor. Aceasta implică și conștiința faptului că, în special cercetarea fundamentală (19) oferă potențialul necesar pentru știința și inovațiile viitoare.

3.13

Recunoașterea realizărilor. Rolul decisiv al acestor realizări în viața noastră de astăzi, premisele obținerii lor, cât și realizările tehnico-științifice, antreprenoriale și culturale care rezultă din ele trebuie recunoscute de societate, predate în școli și prețuite așa cum o cere semnificația lor existențială.

3.14

Alte măsuri. Progresul și inovația permanentă nu se bazează numai pe știință și tehnică, ci și pe motivația, aptitudinile și dorința tuturor celor implicați de a-și aduce contribuția, precum și pe modele de afaceri de tip nou, pe metode manageriale corecte și pe un cadru legislativ favorabil.

3.15

Acceptarea riscului. Pentru a dezvolta noi abordări ale cercetării, tehnologii inovatoare, planuri de întreprindere sau modele de afaceri, trebuie asumat un risc în privința succesului și pagubelor, deoarece randamentul și avantajele unei noi abordări, dar și dezavantajele, riscurile și efectele secundare pot fi recunoscute, în general, doar pe baza performanțelor acesteia demonstrate în practică și în concurență cu celelalte metode. Și eșecurile reprezintă un câștig în domeniul cunoașterii. Șansele și riscurile reprezintă cele două fețe ale aceleiași monede. Principiul de bază ar trebui să fie acela ca utilitatea scontată a unei inovații să fie mai mare decât posibilele riscuri ale acesteia. Eventualele riscuri pentru societate necesită o evaluare specială. Pe lângă aceasta ar trebui reflectat dacă în acest domeniu nu ar trebui să se constituie, cel puțin pentru IMM-uri, de exemplu la BEI, un fond de risc care să acopere daunele și pierderile.

4.1

Bazele cunoașterii. Cunoașterea se bazează pe doi piloni interdependenți, cu o importanță egală: educația și cercetarea. Cunoașterea nouă poate fi obținută numai prin cercetare și dezvoltare. În acest scop are nevoie, ca bază, de cunoașterea existentă: aceasta trebuie consolidată și transmisă prin educație, formare, studiu și perfecționare. În această privință trebuie urmărite următoarele obiective:

4.1.1

Cunoștințe de bază. În primul rând trebuie incluse în educația tuturor cetățenilor cunoștințe de bază solide cu privire la știință, tehnică și economie, despre modul de funcționare și cele mai importante legi fundamentale ale acestora. Numai așa vor fi aceștia, de exemplu, în măsură să judece corelațiile adesea nu foarte simple, a căror cunoaștere este necesară și pentru formarea unei opinii politice calificate. În consecință, programele analitice și timpul de predare corespunzătoare ale tuturor treptelor de învățământ trebuie să se orienteze către inițierea treptată a copiilor și a tinerilor în modul de gândire al științei, tehnicii și economiei și în patrimoniul existent al cunoașterii (20), cu ajutorul unor exemple concrete și a unor explicații stimulative, și prin popularizarea importanței cruciale a activității științifice, a dezvoltării tehnice, a activităților economice și sociale inovatoare și a societății bazate pe cunoaștere în general pentru viitorul lor și șansele lor în viață. În acest scop trebuie acordată o importanță mult mai mare programelor analitice. Comitetul salută și susține recomandările efectuate în acest sens în raportul Rocard (21).

4.1.2

Stimulente pentru alegerea profesiei. Pe de altă parte, cei talentați într-un anumit domeniu trebuie încurajați să-și aleagă o profesie corespunzătoare și studii considerate dificile și să fie înzestrați cu cunoștințe de bază solide și aprofundate. Pentru aceasta, planurile de învățământ ale școlilor, mai ales ale liceelor, trebuie dotate cu o ofertă de predare amplă, de o deosebit de înaltă valoare.

4.1.3

Necesitatea de recuperare a terenului pierdut cu privire la amploare și profunzime. Există așadar o clară nevoie de recuperare a terenului pierdut în oferta de predare în domeniul științelor naturii și tehnologiei. Cu toate acestea trebuie, bineînțeles, stimulată dezvoltarea unui spectru larg de aptitudini, și deci și aptitudinile în domeniul științelor economice, sociale și umaniste. Educația temeinică a unor categorii largi ale populației este la fel de importantă ca și educația elitelor intelectuale, în acest scop sunt, de asemenea, necesare disciplina elevilor și dorința acestora de a obține rezultate bune. Instituții de învățământ de înaltă calitate, de la școli primare până la universități, sunt premisa de bază a formarea unei societăți în totalitate deschisă educației și științei.

4.1.4

Spațiul european al științei. Comitetul își întărește recomandarea de a crea un spațiu european al științei care să completeze și să desăvârșească spațiul european al cercetării, printr-o colaborare transnațională mai intensă în domeniul învățământului, inovației și al cercetării. De aceea trebuie înlăturate cât mai repede posibil obstacolele existente pe piața internă care împiedică trecerea la societatea europeană bazată pe cunoaștere. Comitetul face trimitere în acest sens la avizul „Pe drumul spre societatea europeană bazată pe cunoaștere — contribuția societății civile organizate la Strategia Lisabona (22)”.

4.1.5

Învățarea pe tot parcursul vieții și mobilitatea. În acest domeniu, un rol îl joacă stimulentele și măsurile pentru promovarea învățării pe tot parcursul vieții: învățarea pe tot parcursul vieții este cheia către societatea bazată pe cunoaștere. Pentru aceasta este necesară promovarea și mai intensă a mobilității personale de către statele membre, precum și consolidarea programelor comunitare corespunzătoare (Erasmus, Marie Curie). Mobilitatea creează rețele în Europa și servește la dobândirea și transferul de competențe. Este necesară asigurarea dreptului de liberă deplasare al salariaților, cercetătorilor și studenților, și totodată de venituri, condiții de muncă și sprijin familial acceptabile. În acest scop trebuie, de asemenea, îmbunătățită accesibilitatea în întreaga Europă la informații privind posturile vacante în toate statele membre.

4.2

Standardul formării de specialitate. Aceasta înseamnă că, formarea de specialitate tehnico-științifică pe care o oferă universitățile și școlile tehnice trebuie să se ridice cel puțin la nivelul celor mai înalte standarde internaționale. Cel mai important capital pentru cercetare și inovație sunt oamenii de știință și inginerii, de ambele sexe, motivați și cu o înaltă calificare, care își consolidează competența într-un anumit domeniu prin învățare pe tot parcursul vieții, de-a lungul întregii lor activități profesionale, dintre care un număr suficient au competența de a prelua roluri de conducere și de a face o muncă de pionierat în cele mai dificile domenii.

4.3

Șanse pentru toți. Aceasta necesită ca sistemele școlare să fie suficient de permeabile, pentru ca tuturor tipurilor de înzestrare, de exemplu, și copiilor înapoiați, să li se ofere posibilitatea unei educații optime. Progresul și succesul vor fi în viitor, mai mult ca niciodată, rezultatul unei munci structurate, în echipă, care cere împărțirea sarcinilor, și în cadrul căreia tuturor participanților trebuie să li se ofere cele mai mari șanse de a se dezvolta și de a lua inițiative, în conformitate cu talentele și aptitudinile acestora. De aceea sunt indispensabile instituții de învățământ de înaltă calitate pentru întregul spectru al specialiștilor utilizați în prezent și în viitor pentru sarcini tehnologice, științifice și economice.

4.4

Colaborarea în rețea. În special pentru formare și perfecționare este necesară alcătuirea unor rețele mai strânse între pilonii reprezentați de formare, cercetare și aplicarea industrială, acestea au o legătură evidentă cu învățarea pe tot parcursul vieții și cu mobilitatea (a se vedea punctul 4.1.5). Este, de asemenea, necesară constituirea de rețele transfrontaliere între universitățile și colegiile tehnice. Comitetul salută și din această perspectivă intențiile de înființare a Institutului European de Tehnologie (23) IET, care va contribui la dezvoltarea capacității inovatoare a UE și a statelor membre, prin corelarea la cel mai înalt nivel a activităților de formare, cercetare și de inovare. Aceasta se referă însă, dincolo de aspectele legate de educație și formare (24), și la activitățile „pre-concurențiale” de cercetare și dezvoltare ale întreprinderilor industriale, ca de exemplu dezvoltarea în colaborare a unor tehnologii îmbunătățite de monitorizare în industria automobilelor.

5.1

Investiția reprezintă o sarcină a tuturor părților implicate. UE, statele membre și sectorul privat trebuie să facă tot ce le stă în putință, adică mult mai mult ca până acum, pentru a atrage investițiile necesare pentru educație, cercetare și dezvoltare.

5.2

Obiectivul Barcelona. Toți actorii vizați trebuie să ia foarte în serios obiectivul Barcelona pentru realizarea Strategiei Lisabona și să facă tot posibilul pentru a nu rămâne și mai mult în urmă în competiția globală a investițiilor pentru cercetare și dezvoltare. Acest obiectiv stabilește majorarea cheltuielilor totale ale Uniunii alocate cercetării și dezvoltării, astfel încât în 2010 să atingă un nivel de aproape 3 % din PIB. Două treimi din investițiile folosite pentru aceasta vor fi finanțate din surse provenind de la economia privată.

5.3

Efectul de pârghie al celui de-al 7-lea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare. În decembrie 2006, Consiliul a adoptat cel de-al 7-lea program cadru pentru cercetare și dezvoltare (PC7) pentru perioada 2007-2013, cu un buget net superior față de programul anterior de 50 de miliarde de euro. Aceasta este o nouă realizare demnă de apreciat a politicii europene, care a fost sprijinită în mod decisiv de Comitet. Cu toate acestea, cu bugetul de aproximativ 50 de miliarde euro prevăzut pentru aceasta, Comunitatea ar contribui la investițiile totale stabilite de Obiectivul Barcelona pentru cercetare și dezvoltare cu numai 2 %, adică cu numai 1/50. Comitetul a subliniat, însă, în repetate rânduri, că această contribuție nu este suficientă pentru a face ca importantul efect de pârghie și forța de integrare a finanțării comunitare să aibă un impact deplin asupra politicii de finanțare a statelor membre și asupra dorinței de investiție a industriei și pentru a determina o creștere importantă, necesară pentru atingerea Obiectivului Barcelona.

5.4

Recomandare reiterată. De aceea, Comitetul își reiterează recomandarea (25) de a dubla pentru început, cu ocazia revizuirii din 2008 a bugetului UE, contribuțiile comunitare, majorându-le astfel la nivelul de aproape 3 % din investițiile totale stabilite de Obiectivul Barcelona. Această recomandare are în vedere mai ales viitoarea înființare a Institutului European de Tehnologie IET și necesitatea din ce în ce mai acută de a intensifica activitățile din domeniul cercetării și dezvoltării. Aceasta ar fi, din partea UE, o măsură deosebit de eficientă pentru a atinge, mai repede decât se estimează în prezent, obiectivele Lisabona și Barcelona, care devin din ce în ce mai importante, cât și pentru a rezolva mai eficient și mai repede problemele menționate.

5.4.1

Concurența cu China. În acest context, eforturile depuse în domeniul cercetării, de exemplu de China, se află într-un proces de rapidă ascensiune, iar Europa trebuie să depună toate eforturile pentru a nu-și pierde locul pe piață în concurența internațională în domeniul tehnologiilor de importanță și necesitate internațională. Atâta vreme cât societatea și statele membre nu au contribuit încă nici măcar la finanțarea Obiectivului Barcelona stabilit de ele însele, desigur că investițiile economiei private necesare în acest scop sunt dificil de obținut.

5.4.2

Finanțare de bază efectuată de către statele membre. Statele membre ar trebui, cel puțin, să-și asume sarcina de a asigura o finanțare de bază suficientă pentru universitățile și instituțiile acestora de cercetare, pentru a putea profita de cofinanțarea prin cel de-al 7-lea program-cadru în măsura așteptată.

5.5

Cadrul UE pentru ajutorul de stat. Ajutorul de stat prevăzut în legislația UE trebuie acordat astfel încât să încurajeze statele membre și să le ofere posibilitatea să promoveze într-un mod mai puțin birocratic, mai ferm și mai eficient decât până acum proiectele de cercetare și dezvoltare ale universităților, organizațiilor de cercetare și ale industriei, cât și constituirea rețelelor necesare. De aceea ar trebui urmărit cu atenție în ce măsură „Cadrul comunitar pentru ajutor de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovație” (26) sprijină aceste obiective.

5.6

Legislația bugetară a statelor membre. Pentru aplicarea măsurilor din domeniul cercetării și dezvoltării, legislația bugetară a statelor membre ar trebui să permită un flux mai mobil de fonduri, adaptat derulării fiecărui proiect, de exemplu prin transferabilitatea mijloacelor alocate în următorul calendar sau an bugetar.

5.7

Dezvoltarea infrastructurii științifice. În plus, Comitetul a recomandat, în repetate rânduri (27), să se utilizeze o parte mult mai mare din fondurile structurale comunitare pentru dezvoltarea infrastructurii științifice. Utilizarea unor fonduri de la Banca Europeană de Investiții ar putea fi de mare folos în acest domeniu.

5.8

Potențialul IMM-urilor. Trebuie de asemenea continuată consolidarea potențialului IMM-urilor și mai ales al întreprinderilor „start-up”, pentru inovații și totodată trebuie stimulate mai mult investițiile corespunzătoare din partea industriei. Comitetul face trimitere în această privință la recomandarea sa privind „Programul multianual pentru întreprinderi și inițiative antreprenoriale, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri)” (28) al UE și la sprijinul pentru economia bazată pe cunoaștere, care este deosebit de important în acest context. Faptul că în UE 98 % din totalitatea societăților sunt IMM-uri relevă importanța creșterii capacității de inovare a acestei categorii de întreprinderi. Comitetul salută de aceea faptul că în PC7 sunt alocate 1,3 miliarde euro pentru dezvoltare și cercetare din partea și în beneficiul IMM-urilor. Reglementările în vigoare care îngreunează activitățile IMM-urilor ar trebui revizuite și ar trebui înlăturat în măsura posibilului caracterul birocratic. În acest scop autoritățile ar putea oferi sprijin pentru accesul la posibilitățile de finanțare prin „business angels”. Europa se poate inspira și din politica de finanțare a altor state în acest domeniu.

6.1

Trimitere la alte rapoarte și la rapoarte anterioare. Cu privire la aceasta Comitetul face trimitere la cele două comunicări ale Comisiei (29) pe tema „inovației” și la excelentul raport Aho (30). Acesta face de asemenea trimitere la propriul său aviz (31) privind „Exploatarea și creșterea potențialului Europei de cercetare, dezvoltare și inovație”, care prezintă numeroase suprapuneri cu prezentul text, fiind însă mult mai detaliat cu privire la unele dintre problemele abordate în prezentul aviz.

6.2

Inovația reprezintă mai mult. Confirmând și completând rapoartele menționate, Comitetul repetă că progresul și inovația nu se bazează numai pe știință și tehnică, ci și pe punerea în aplicare a acestor cunoștințe în procese și produse mai bune, în modele inovatoare de afaceri și în metode manageriale corecte. Este deci nevoie și de spirit antreprenorial inovativ și inițiative antreprenoriale. Progresul și inovația se bazează și pe servicii de tip nou, pe dezvoltarea domeniului sănătății și, în general, pe o soluționare mai bună a problemelor sociale, un exemplu în acest sens fiind conceptul de „flexicuritate” (32) abordat de Comitet.

6.3

Inovația, pasul spre o nouă lume. Inovația înseamnă așadar a concepe și a pune în aplicare noi tehnici, metode, moduri de organizare, modele de afaceri, modele educaționale etc., care în trecut nu au fost luate în considerare. De aceea, randamentul acestora poate fi dovedit de abia ulterior prin confirmarea în concurența practică.

6.4

Elaborarea deschisă a normelor legislative. În același timp, cadrele de reglementare sunt stabilite pe baza cunoștințelor deja existente. Din acest motiv este foarte important să se ofere acestor cadre de reglementare suficient spațiu de manevră, adică un caracter suficient de pluralist și variabil, pentru a oferi ideilor noi șansa de a fi puse în aplicare, pentru a nu le înăbuși încă de la început și nici a le lăsa încet să se perimeze, pentru că nu se potrivesc în tiparele cadrelor juridice existente. Trebuie așadar avut în vedere ca toate regulamentele să acopere și să pună în ordine toate chestiunile fundamentale și, în același timp, să se evite orice dispoziție prea detaliată. Orice suprareglementare, orice dispoziție excesiv de restrictivă, oricât de bine intenționate ar fi, reprezintă piedici în calea inovației. De aceea Comitetul susține toate eforturile de simplificare a cadrelor legislative și de revizuire a acestora pentru identificarea reglementărilor inutile și/sau superflue. Aceasta servește, de asemenea, la eliberarea (a se vedea mai jos) experților de birocrația inutilă. În plus, greșelile unora nu trebuie să ducă la supra-reglementare pentru toți.

6.5

Libertatea cercetării. Încă o dată: inovația are nevoie de suficientă libertate antreprenorială. Libertatea cercetării, între altele libertatea de a nu fi obligat să respecți cerințe neavenite, îngrăditoare (33) sau chiar ideologice, este premisa de bază pentru o știință creativă și pentru noi descoperiri și invenții, fără a aduce atingere limitelor puse de soluțiile legislative pentru problemele etice și de folosirea corectă a fondurilor alocate.

6.6

Reiterarea CESE 1566/2006. Pentru alte observații importante se face trimitere la avizul (34) menționat la punctul 5.1. Afirmațiile pe care le conține sunt reiterate. La punctele 4.7-4.11 se fac recomandări pentru următoarele teme relevante: De la cunoștințele naturale la produse și servicii inovatoare. Mobilitate între mediul academic și industrie. Sisteme de informare accesibile publicului. „Cluster”. „Start-ups”. Cercetare fundamentală. Produse inovatoare. Achiziții publice. Proprietate intelectuală și necesitatea unui brevet comunitar. Perioada de grație dinaintea publicări care nu aduce atingere caracterului de noutate. Problema lingvistică. Situația deosebită a noilor state membre.

6.6.1

Protecția proprietății intelectuale — brevetul comunitar european. În acest sens se subliniază, în mod special, protecția suficientă a proprietății intelectuale (35): investițiile antreprenoriale în cercetare, dezvoltare și inovație trebuie să fie rentabile iar efortul atât financiar, juridic și administrativ necesar asigurării și menținerii drepturilor de protecție nu trebuie, făcând o comparație cu concurenții la nivel global, să fie o povară pentru puterea economică a Europei. Acest lucru este confirmat și prin necesitatea stringentă de realizare a brevetului comunitar european (cu perioada de grație prevăzută de acesta).

7.1

Cea mai valoroasă resursă. Comitetul face trimitere înainte de toate la avizul său (36) dedicat în mod special acestei tematici, ale cărui afirmații le confirmă și le subliniază. La fel ca în alte ocazii, Comitetul atrăgea atenția că cea mai sensibilă și valoroasă resursă a științei este capitalul uman. În consecință, cea mai importantă misiune este aceea de a-i motiva pe tineri să se hotărască pentru o formare științifică sau tehnică și să se facă tot posibilul pentru a li se oferi această posibilitate.

7.2

Calitatea instituțiilor de învățământ (a se vedea capitolul 4). Din acest motiv, numărul, dotările și calitatea instituțiilor necesare în acest sens sunt premisele hotărâtoare pentru a putea satisface necesarul de oameni de știință și ingineri cu o înaltă calificare. În consecință, este necesară asigurarea unui număr suficient de universități atractive și de calitate (mai ales universități tehnice) cu o dotare suficientă și cadre didactice cu o înaltă calificare, precum și corelarea cercetării cu activitatea de predare (37). Acestea trebuie să poată face față concurenței cu cele mai bune universități din SUA sau din alte țări din afara Europei și să exercite o forță de atracție suficient de mare pentru studenții din afara Europei.

7.3

Responsabilitatea societății. Societatea, reprezentată prin sfera politicului, odată cu investițiile făcute de aceasta și de fiecare om de știință și inginer în parte pentru dobândirea unei cunoașteri fundamentale cuprinzătoare și dificile, precum și a unei cunoașteri cu un grad înalt de specializare, preia răspunderea pentru folosirea optimă a acestor investiții. Această răspundere trebuie să se manifeste prin grija pentru șanse profesionale și de dezvoltare corespunzătoare, precum și grija ca cercetătorii să aibă șanse profesionale corespunzătoare și o carieră adecvată cu opțiuni atractive de ramificare în alte domenii, fără riscul de a fi marginalizați din punct de vedere profesional. Șomajul, nivelul scăzut de salarizare sau încadrarea pe posturi necorespunzătoare a oamenilor de știință calificați și a inginerilor constituie o risipă a investițiilor economice și descurajează elita în curs de formare, având drept consecință alegerea altor profiluri profesionale în detrimentul profilurilor relevante pentru știință și tehnică sau emigrarea din Europa! Și birocrația excesivă (a se vedea punctul 7.7) duce tot la încadrare pe posturi necorespunzătoare.

7.4

Dezvoltarea talentelor. Trebuie să li se ofere tuturor cetățenilor, în consecință și tuturor salariaților din întreprinderi, universități și institutele de cercetări, potrivit aptitudinilor și creativității lor, cele mai bune șanse de a-și dezvolta talentele și inițiativele, cât și crearea unui mediu social care să ofere posibilitatea întemeierii unei familii și care să le stimuleze creativitatea. Acest lucru implică însă ca tinerii care beneficiază de acest fel de formare și de sprijin, la rândul lor să se străduiască să utilizeze aptitudinile și talentele dobândite în cel mai bun mod posibil, cu dăruire și simț al răspunderii. Acestea sunt chestiuni extrem de importante ale politicii sociale, ale politicii familiale și ale disciplinelor de învățământ pentru managementul întreprinderilor. Acestea din urmă au recunoscut între timp și importanța unui echilibru între viața profesională și cea privată pentru creativitate și productivitate (38).

7.5

Identificarea și evaluarea persoanelor cu rezultate excepționale  (39) . Rezultatele și capacitățile deosebite sunt dificil de identificat prin scheme formale de evaluare, care, de altfel, pot fi utilizate în mod abuziv. O chestiune problematică o constituie, de exemplu, comportamentul autorilor științifici care se citează reciproc în mod preferențial în publicații, acumulând astfel citări, care le creează avantaje în evaluarea schematică. Nici numărul de publicații, nici cel de citări, de brevete sau alte asemenea indici de caracterizare nu constituie criterii suficiente și fiabile de evaluare. Mai importante sunt calitatea, noutatea și importanța. De altfel, tocmai descoperirile deschizătoare de drumuri s-au aflat uneori în situația de a fi publicate, recunoscute, utilizate și citate cu o anumită întârziere. De aceea, pentru evaluarea personalităților și a rezultatelor acestora, cu toate aspectele și fațetele acestora, se folosesc experiența și capacitatea de judecare personale (fără ca evaluările greșite să poată fi evitate total) ale reprezentanților cu autoritate în domeniul în care au fost obținute sau sunt de așteptat rezultate.

7.6

Participarea la procesele decizionale. În plus, este, de asemenea, necesar să se determine participarea decisivă a experților experimentați și a persoanelor cu rezultate excepționale mai mult ca până în prezent la procesele decizionale din domeniul antreprenorial și al politicilor cercetării și inovației, precum și la actele administrative. Înființarea Consiliului European al Cercetării CEC este un prim pas încurajator în acest sens, care a fost ferm sprijinit de Comitet (40). Dar și pentru administrarea sprijinului UE (inclusiv al Comisiei) și al statelor membre pentru cercetare și inovație trebuie să se asigure și să se mențină o competență specializată suficientă. Pentru aceasta ar trebui încurajată, de asemenea, participarea inginerilor și cercetătorilor de succes mai tineri. Finanțarea cercetării și inovării trebuie să depășească nivelul purei administrații.

7.7

Eliberarea de excesul de sarcini diferite de cele de specialitate. Cercetarea, dezvoltarea și invenția, dar și prelucrarea și transmiterea cunoașterii sunt activități intelectuale de laborator care consumă timp și necesită o atmosferă de concentrare netulburată. Comitetul a atras din anul 2000 în repetate rânduri atenția (41) asupra faptului că angajarea excesivă în comitete, în activități de propunere de proiecte și întocmire de referate și rapoarte etc., adică în general în activități birocratice acaparează, în ultima vreme, o mare parte din timpul de lucru al multor experți, determinându-i astfel să se sustragă de la atingerea obiectivelor propriu-zise ale acestora, fiind astfel exact în detrimentul capacității de inovare și al randamentului specialiștilor de seamă. Această dezvoltare nedorită este tot mai mult denunțată de mass-media (42). Comitetul salută intenția declarată a Comisiei de a aborda această problemă și de a căuta împreună cu statele membre o cale de a înlătura această povară. Îndemnul adresat experților de a participa la procesele decizionale din domeniul politicilor cercetării nu se află în contradicție cu eliberarea de sarcinile birocratice necesare; dimpotrivă, poate chiar să servească la atingerea acestui scop. Un obiectiv concret ar trebui să fie acela de a stabili și de a uniformiza numeroasele proceduri de propunere, raportare și monitorizare de proiecte pentru diferiții sponsori, instituțiile partenere, rețele și comisiile de control și de experți de control. Aceasta ar aduce, în plus, un mare câștig în ceea ce privește transparența.

7.8

Exodul de creiere și mobilitatea. Meseria de inginer sau de om de știință necesită din motive bine întemeiate (a se vedea punctul 4.1.5) mobilitate și flexibilitate. Aceasta însă nu trebuie să fie în detrimentul relațiilor de viață și a siguranței sociale (43). În afara de aceasta nu trebuie să determine emigrarea netă din Europa a celor mai buni. Prin urmare, condițiile de exercitare a profesiei în Europa trebuie să fie suficient de atractive, pentru a împiedica acest fenomen și pentru a determina un bilanț cel puțin echilibrat al mobilității globale a persoanelor cu rezultate excepționale cu o calificare înaltă. Desigur că unele state membre își manifestă preocuparea cu privire la faptul că în cadrul Uniunii Europene ar putea apărea un exod de creiere unilateral. După cum a recomandat în repetate rânduri Comitetul (a se vedea și punctul 5.7) ar trebui, de aceea, ca o parte mult mai mare a mijloacelor financiare ale Fondului structural european pentru dezvoltarea infrastructurilor științifice să se utilizeze pentru crearea în toate statele membre a unor institute de cercetare atractive, care să poată constitui puncte de atracție pentru cei dornici de a se întoarce și de a fi totodată parteneri în cadrul rețelei.

7.9

Profilul profesional al întreprinzătorului. O problemă deosebită o constituie materializarea cercetării și a dezvoltării în produse și procese inovatoare. Faptul că obiectivele Strategiei Lisabona solicită ca 2/3 din contribuția financiară pentru cercetare să fie asigurată de industrie nu este deloc fără motiv. De aceea este foarte important să se aprecieze corect profilul profesional al întreprinzătorului și, având în vedere importanța sa hotărâtoare pentru inovație, progresul științific și bunăstarea generală, acesta trebuie ancorat mai bine în societate. De aceea, Comitetul, în rolul său de punte către sociala civilă organizată a făcut din „militarea pentru un antreprenoriat cu înfățișare umană” tema centrală a viitorului său program de lucru. Numai printr-un antreprenoriat dinamic, conștient de răspunderea sa și plin de idei, care poate beneficia de o dezvoltare optimă, vor putea fi în cele din urmă atinse obiectivele Strategiei Lisabona.

De ex.: