(1)

Deși Uniunea rămâne lider mondial în ceea ce privește producția, consumul și valoarea exportată a vinului, schimbările societale și demografice afectează cantitatea, calitatea și tipurile de vin consumate. Consumul de vin din Uniune se află la cel mai scăzut nivel din ultimele trei decenii, în timp ce piețele tradiționale de export pentru vinurile din Uniune sunt afectate negativ de o combinație de tendințe de reducere a consumului și de factori geopolitici, ceea ce a condus la modele de export mai incerte. În plus, având în vedere vulnerabilitatea sectorului vitivinicol la schimbările climatice, producția devine imprevizibilă. Surplusul de producție rezultat duce la o scădere a prețurilor, însemnând că viticultorii au mai puține venituri pentru a investi în întreprinderile lor și dispun de rezerve financiare mai reduse pe care să se bazeze în cazul în care regiunea lor este afectată de unul dintre fenomenele meteorologice extreme mai frecvente și care adesea apar la nivel local.

(2)

Grupul la nivel înalt pentru politica în sectorul vitivinicol (HLG) a fost înființat pentru a discuta aceste provocări și pentru a identifica posibilele oportunități pentru sectorul vitivinicol al Uniunii. Grupul a reflectat cu privire la modalitățile de a sprijini mai bine un sector care se confruntă în prezent cu provocări structurale, de exemplu prin gestionarea potențialului de producție, creșterea competitivității și explorarea de noi oportunități de piață. După patru reuniuni, HLG a aprobat un document cu recomandări de politică pentru viitorul sectorului vitivinicol al UE.

(3)

Pentru a oferi cel mai bun sprijin posibil producătorilor de vin care se confruntă cu astfel de provocări, este adecvat ca recomandările cele mai urgente ale HLG să se reflecte în cadrul juridic aplicabil vinurilor și produselor vitivinicole aromatizate.

(4)

În sectorul vitivinicol, relația dintre oferta de producție, cererea consumatorilor și exporturile de pe piața mondială este în prezent instabilă, rezultând perturbări grave ale pieței. În plus, există o tendință de scădere continuă a consumului de vin în Uniune, din cauza schimbării obiceiurilor consumatorilor și a stilului de viață ale acestora. Sistemul existent de autorizații pentru plantări de viță-de-vie este considerat esențial pentru a menține echilibrul dintre capacitatea de furnizare a sectorului, un nivel de trai echitabil pentru producători și prețuri rezonabile pentru consumatori, asigurând în același timp diversitatea vinurilor și răspunzând particularităților sectorului vitivinicol al Uniunii. Sectorul vitivinicol al Uniunii are caracteristici specifice, printre care ciclul de viață lung al plantațiilor viticole, care rezultă din faptul că producția este posibilă abia la câțiva ani de la plantare, continuând însă apoi timp de mai multe decenii, și că aceasta poate avea fluctuații considerabile de la o recoltă la alta. Sectorul vitivinicol al Uniunii se caracterizează, de asemenea, printr-un procent foarte mare de ferme mici, gestionate de familii, ceea ce duce la o gamă variată de vinuri. Astfel de producători au nevoie de o predictibilitate pe termen lung care să justifice investițiile semnificative necesare pentru plantarea unei plantații viticole și pentru a garanta viabilitatea economică a proiectelor lor în timp, în procesul de îmbunătățire a competitivității sectorului vitivinicol al Uniunii pe piața mondială. Pentru a consolida realizările obținute până în prezent în sectorul vitivinicol al Uniunii și pentru a obține un echilibru durabil între cantitate și calitate în acest sector, prin continuarea creșterii ordonate a plantărilor de viță-de-vie, sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie ar trebui să fie prelungit, supus unei revizuiri o dată la 10 ani, pentru a evalua sistemul. Dacă este cazul, ar trebui prezentate propuneri pe baza rezultatelor respectivelor revizuiri cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea sectorului vitivinicol.

(5)

Având în vedere scăderea actuală a cererii de vin, viticultorii care dețin autorizații nefolosite valabile pentru plantări noi și autorizații acordate în urma unei conversii a drepturilor de plantare care le-au fost acordate înainte de 1 ianuarie 2025 nu ar trebui sancționați pentru că nu folosesc aceste autorizații. Acest lucru ar trebui să aibă ca efect eliminarea stimulentului pentru deținătorii de autorizații de plantare de a planta viță-de-vie în cazul în care s-ar putea să nu existe cerere pentru vinul produs. Sancțiunile administrative ar trebui să se aplice în continuare în ceea ce privește neutilizarea acestor autorizații de plantare acordate după 1 ianuarie 2025, pentru a descuraja cererile speculative pentru astfel de autorizații ale viticultorilor care nu au intenția de a planta o plantație viticolă.

(6)

Având în vedere că dezastrele naturale, fenomenele meteorologice grave și focarele de boli ale plantelor devin din ce în ce mai frecvente, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prelungi cu până la douăsprezece luni valabilitatea autorizațiilor de plantare acordate pentru regiunea afectată și care urmează să expire până la sfârșitul anului de comercializare în cauză. Titularii unor astfel de autorizații de plantare ar trebui să aibă posibilitatea de a renunța la autorizațiile lor fără a suporta sancțiuni administrative în cazul în care informează autoritățile competente ale statului membru că nu doresc să își utilizeze autorizațiile în termenul prelungit. Deși sancțiunile administrative vizează să prevină cererile speculative de autorizații de plantare, circumstanțe excepționale pot duce la dificultăți practice neprevăzute pentru viticultori, împiedicându-i să planteze noi plantații viticole. Pentru a evita dificultăți suplimentare în astfel de cazuri, autorităților competente ale statelor membre ar trebui să li se permită să renunțe la sancțiunile administrative pentru neutilizarea unei autorizații de plantare în urma unei cereri justificate din partea viticultorului în cauză.

(7)

În ceea ce privește gestionarea potențialului de producție, ar trebui să se stabilească o perioadă de valabilitate mai lungă a autorizațiilor de replantare, astfel încât producătorii de vin să dispună de mai mult timp pentru a explora posibilitatea de a planta soiuri care sunt mai bine adaptate la cererea pieței sau la condițiile climatice în schimbare sau de a utiliza noi tehnici de gestionare a plantațiilor viticole. În plus, pentru a reduce presiunea asupra viticultorilor, aceștia nu ar trebui să se confrunte cu sancțiuni administrative în cazul în care decid să nu utilizeze o autorizație de replantare.

(8)

Ultima zi de valabilitate a autorizațiilor acordate în temeiul articolelor 64, 66 și 68 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament de modificare depinde de data eliberării acestora. Ca simplificare administrativă, toate aceste autorizații ar trebui să rămână valabile până în ultima zi a anului relevant de comercializare.

(9)

Plantațiile viticole abandonate pot adăposti dăunători și boli și, în consecință, pot prezenta un risc pentru suprafața viticolă înconjurătoare. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se permită să solicite defrișarea unor astfel de plantații viticole abandonate. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru stabilirea condițiilor pentru o astfel de defrișare.

(10)

În cazul în care, în situații de criză justificate, sunt sau au fost puse în aplicare măsuri naționale sau ale Uniunii menite să reducă oferta (privind distilarea, recoltarea înainte de coacere sau defrișarea plantațiilor viticole), statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a limita eliberarea de autorizații pentru plantări noi la nivel regional cu privire la zone specifice cu ofertă excedentară, pentru a evita creșterea potențialului de producție.

(11)

Pentru a ține mai bine seama de tendințele recente din sectorul vitivinicol, statele membre ar trebui să dispună de flexibilitatea de a stabili limite regionale referitoare la eliberarea de autorizații pentru plantări noi pentru zone specifice care să fie de până la 0 %, în vederea gestionării potențialului de producție. În cazul în care un stat membru decide să stabilească astfel de limite regionale pentru anumite zone pentru a evita o creștere excesivă a potențialului de producție, este adecvat să se permită statului membru respectiv să solicite ca autorizațiile acordate pentru zona vizată de limita regională să fie utilizate în zona respectivă.

(12)

Produsele cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată au caracteristici unice, legate de originea lor geografică, precum și de know-how tradițional. Pentru a proteja reputația unor astfel de produse și pentru a evita riscul unei devalorizări semnificative sau al unei utilizări incorecte de către părți terțe, este oportun să se permită statelor membre să stabilească limitări în ceea ce privește acordarea de autorizații pentru plantări noi, să adopte măsuri pentru a preveni eludarea normelor privind mecanismul de salvgardare pentru plantări noi și să prevadă criteriile de eligibilitate și de prioritate pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi în zonele în cauză.

(13)

Pentru a evita agravarea riscului de ofertă excedentară în regiunile în care un stat membru a optat să limiteze acordarea de autorizații pentru plantări noi, statul membru ar trebui să poată stabili condiții de eligibilitate pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi, cu scopul de a evita producții excesive pe plantațiile viticole noi plantate în regiunile în cauză.

(14)

Ar trebui să se clarifice că, la acordarea autorizațiilor de plantare a viței-de-vie, statele membre ar trebui să poată utiliza criterii de eligibilitate și de prioritate obiective nediscriminatorii prin care să se acorde prioritate plantațiilor viticole care contribuie la îmbunătățirea produselor cu indicații geografice sau a calității acestora.

(15)

Atunci când statele membre decid să utilizeze posibilitatea de a limita eliberarea de autorizații la nivel regional, luând în considerare recomandările prezentate de organizațiile profesionale recunoscute care își desfășoară activitatea în sectorul vitivinicol, este oportun să se clarifice în plus ce tipuri de organizații pot emite astfel de recomandări.

(16)

Autorizațiile de replantare se acordă producătorilor care au defrișat o suprafață plantată cu viță-de-vie și care au depus o cerere. Ar trebui să se clarifice că un viticultor care primește sprijin pentru defrișarea viței-de-vie în conformitate cu articolul 216 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 sau cu articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (o) din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (5) nu are dreptul la o autorizație de replantare pentru suprafața în cauză.

(17)

Autorizațiile de replantare trebuie să fie utilizate pe aceeași exploatație pe care s-a efectuat defrișarea, dar este posibil ca acestea să fie utilizate pe o parcelă de teren diferită din cadrul aceleiași exploatații. Având în vedere că exploatațiile pot consta în parcele de teren situate în diferite regiuni de producție, este important să se acorde statelor membre posibilitatea de a se asigura că, în zonele eligibile pentru producția de vin cu denumire de origine protejată sau cu indicații geografice protejate, nu se utilizează nicio autorizație de replantare ca urmare a defrișării plantațiilor viticole din afara zonei respective. Este oportun ca statele membre să ia o astfel de decizie pe baza unei recomandări din partea unei organizații profesionale reprezentative în zona în cauză.

(18)

Deși replantarea unei plantații viticole defrișate nu duce la mărirea suprafeței viticole, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a stabili norme pentru replantare pentru a gestiona mai bine distribuția teritorială a plantațiilor viticole, de exemplu pentru a evita relocarea plantațiilor viticole în regiuni cu un dezechilibru al pieței sau în afara zonelor cu pante și terase, în cazul în care plantațiile joacă un rol important pentru conservarea peisajului și evitarea eroziunii solului. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a stabili condiții privind soiuri care produc anumite tipuri de vin și metode de producție identificate de statul membru ca având ca efect creșterea semnificativă a producției medii în regiunea de producție, sau condiții pentru a asigura conservarea metodelor de producție tradiționale.

(19)

Pentru a asigura o abordare proporționată în ceea ce privește aplicarea sistemului de autorizații pentru plantări de viță-de-vie, ținând seama în același timp de riscurile grave pe care le prezintă producția excesivă pentru piață, este adecvat să se stabilească un prag maxim de hectare de viță-de-vie plantată sub care statele membre sunt scutite de obligația de a aplica sistemul de autorizații pentru plantări.

(20)

În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere constantă a cererii din partea consumatorilor de produse viticole cu o concentrație alcoolică redusă, produse prin dezalcoolizare prin utilizarea anumitor tehnici permise în Uniune. Producția de vinuri parțial dezalcoolizate prin amestecarea, sau „cupajul”, vinului dezalcoolizat sau a vinului parțial dezalcoolizat cu vin sau vin parțial dezalcoolizat ar trebui permisă, deoarece poate îmbunătăți caracteristicile senzoriale ale produsului final și oferă o cale de a produce vinuri parțial dezalcoolizate într-un mod mai sustenabil.

(21)

Cererea ridicată de vinuri spumante cu o concentrație alcoolică redusă sau fără alcool din partea consumatorilor reprezintă o oportunitate pentru sector. Cu toate acestea, normele privind producția de vinuri dezalcoolizate impun anumite limitări tehnologice pentru producerea vinurilor spumante. În conformitate cu normele în vigoare, produsele vitivinicole trebuie să fi atins caracteristicile și titrul alcoolic volumic dobândit minim al categoriei corespunzătoare de produse înainte de a fi supuse procesului de dezalcoolizare. Aceasta implică faptul că vinurile spumante dezalcoolizate și parțial dezalcoolizate pot fi produse numai din vinuri spumante din aceeași categorie. Cu toate acestea, procesul de dezalcoolizare elimină în totalitate dioxidul de carbon din vinul spumant inițial. Prin urmare, pentru a produce un vin spumant cu o concentrație alcoolică redusă sau fără concentrație alcoolică, este necesar să se reintroducă dioxidul de carbon în vinul dezalcoolizat parțial sau total prin utilizarea unui proces nou, separat. Prin urmare, producătorilor ar trebui să li se permită producerea de vin spumant dezalcoolizat sau parțial dezalcoolizat, de vin petiant, de vin spumos și de vin perlant direct dintr-un vin liniștit dezalcoolizat sau parțial dezalcoolizat prin intermediul unei a doua fermentații sau, respectiv, prin adăugarea de dioxid de carbon, după caz. Acest lucru va permite sectorului vitivinicol al Uniunii să beneficieze de noile evoluții ale cererii consumatorilor, menținând în același timp standardele sale de producție de înaltă calitate.

(22)

Normele privind etichetarea produselor vitivinicole ar trebui modificate pentru o informare mai bună a consumatorului cu privire la caracteristicile produselor viticole cu o concentrație alcoolică redusă, păstrând în același timp obligația de a furniza informații cu privire la utilizarea dezalcoolizării. Consumatorii sunt familiarizați cu termeni precum „0,0 %” și „fără alcool”. Însă astfel de termeni sunt reglementați în mod diferit în diferite state membre. Termenii referitori la o concentrație alcoolică redusă ar trebui să respecte normele Uniunii pentru etichetarea unui conținut redus de anumite substanțe. Prin urmare, este necesar să se armonizeze utilizarea acestor termeni în întreaga Uniune, permițând astfel sectorului vitivinicol să beneficieze de noua evoluție a cererii consumatorilor, asigurând în același timp funcționarea pieței interne.

(23)

Respectarea cerinței Uniunii de a include lista ingredientelor și declarația nutrițională pe etichetele vinului exportat poate fi împovărătoare pentru exportatori, în special atunci când cerințele de etichetare ale țărilor terțe importatoare diferă de cele ale Uniunii. Pentru a facilita exporturile în astfel de cazuri, este oportun să se scutească vinul care urmează să fie exportat de respectivele cerințe de etichetare ale Uniunii.

(24)

Furnizarea listei ingredientelor și declarația nutrițională a produselor vitivinicole prin mijloace electronice este un mijloc eficace pentru operatori de a prezenta informații importante consumatorilor, facilitând în același timp funcționarea pieței interne și exporturile de vin. Aceasta este în special situația pentru micii producători. Cu toate acestea, absența unor norme armonizate privind identificarea, pe ambalaj sau pe o etichetă atașată acestuia, a mijloacelor electronice care furnizează lista ingredientelor și/sau declarația nutrițională a dus la apariția unor practici divergente în rândul operatorilor și a unor norme diferite elaborate de autoritățile naționale, afectând negativ comercializarea adecvată a vinurilor. Pentru a reduce la minimum costurile și sarcina administrativă pentru operatori și pentru a asigura o abordare comună pe piața Uniunii, ținând seama în același timp de necesitatea de a pune aceste informații la dispoziția consumatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate, în cooperare cu statele membre, pentru a completa Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prin stabilirea normelor privind identificarea pe ambalaj sau pe eticheta atașată acestuia a mijloacelor electronice care oferă consumatorilor lista ingredientelor și declarația nutrițională într-un mod armonizat, inclusiv printr-un sistem fără cuvinte.

(25)

Pentru a reduce sarcina asupra operatorilor și incertitudinea cu care aceștia se confruntă, este adecvat să se clarifice că ar trebui să se ceară ca indicațiile obligatorii să figureze o singură dată pe orice ambalaj utilizat.

(26)

Pentru a se asigura că forma și formatul mijloacelor electronice poate să respecte noile nevoi care decurg din progresul rapid și constant al digitalizării și pentru a permite respectivelor mijloace electronice să includă alte informații relevante pentru consumatori impuse de dreptul Uniunii sau de dreptul intern și pentru care se permite să fie prezentate electronic, reducându-se astfel sarcinile administrative asupra operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a completa Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prin stabilirea normelor referitoare la prezentarea informațiilor pe etichetele electronice.

(27)

Experiența a arătat că atunci când o mențiune care se referă la o exploatație în sectorul vitivinicol a fost rezervată la nivelul Uniunii, și este supusă anumitor condiții, utilizarea acesteia în mărci comerciale sau denumiri comerciale pot induce în eroare consumatorii. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a completa Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prin stabilirea normelor privind legătura dintre mențiunile referitoare la o exploatație și mărcile, respectiv denumirile comerciale.

(28)

Statele membre au posibilitatea de a adopta norme de comercializare pentru a reglementa oferta în sectorul vitivinicol în vederea îmbunătățirii și stabilizării funcționării pieței vitivinicole comune. În contextul actual al scăderii structurale a consumului și al situațiilor recurente de producție excesivă în anumite regiuni și segmente de piață, este adecvat să se clarifice faptul că aceste norme pot include stabilirea unor producții maxime pentru struguri și gestionarea stocurilor de vin. În plus, grupurile de producători care gestionează denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate, precum și organizațiile de producători recunoscute pot juca un rol important în adaptarea ofertei la tendințele pieței și în consolidarea poziției viticultorilor în cadrul lanțului de aprovizionare. Prin urmare, statele membre ar trebui, de asemenea, să poată adopta norme de comercializare în sectorul vitivinicol, ținând seama de propunerile adoptate de organizații interprofesionale recunoscute, de grupuri de producători care gestionează denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate sau de organizații de producători recunoscute, atunci când acestea sunt reprezentative în zona sau zonele de producție în cauză.

(29)

Valoarea comercială specială a vinurilor care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată derivă din reputația lor bazată pe valoarea calitativă pe care consumatorii o atribuie caracteristicilor lor. Pentru a se evita ca acreditările lor de calitate să fie subminate de acțiuni dăunătoare în materie de prețuri, organizațiile interprofesionale și grupurile de producători care gestionează denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate ar trebui, în cazul în care sunt reprezentative în zona geografică aferentă pentru diferitele categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sectorul vitivinicol, să poată emite orientări în materie de prețuri privind vânzările de struguri, musturi sau vinuri relevante. Cu toate acestea, astfel de orientări nu ar trebui să fie obligatorii, pentru a preveni restricționarea excesivă a concurenței prin prețuri în cadrul aceleiași indicații geografice. În plus, ca o garanție suplimentară, autorității naționale competente în materie de concurență ar trebui să i se permită să decidă, în cazuri individuale, modificarea sau suspendarea indicatorilor de orientare a prețurilor, dacă acest lucru este necesar pentru a preveni excluderea concurenței sau periclitarea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(30)

Statele membre pot fi în prezent autorizate să efectueze plăți naționale către producătorii de vin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a vinului. Având în vedere eficacitatea din punctul de vedere al costurilor a eliminării surplusului de producție de pe piață înainte de producerea vinului, este adecvat, în situații de criză justificate, să se permită statelor membre să fie autorizate să efectueze plăți naționale pentru recoltarea voluntară înainte de coacere și defrișarea voluntară a plantațiilor viticole productive, sub rezerva anumitor condiții. Pentru a evita denaturarea concurenței, este necesar să se prevadă principalele criterii care să fie utilizate pentru determinarea plăților naționale maxime pe unitatea de produs sau pe hectar. În același scop, prezentul regulament ar trebui să stabilească, de asemenea, limite pentru cuantumul total al plăților naționale autorizate într-un stat membru într-un anumit an pentru distilare și recoltare înainte de coacere. În ceea ce privește defrișarea, având în vedere natura structurală a măsurii și costurile mai ridicate ale acesteia, nu este adecvat să se stabilească un cuantum total maxim pentru plățile naționale. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să justifice în notificarea lor către Comisie limita pentru plățile naționale de la caz la caz, pe baza circumstanțelor lor specifice de piață și a celor din regiunile vitivinicole în care măsura ar urma să fie pusă în aplicare.

(31)

Pentru a evita denaturarea concurenței și pentru a asigura eficacitatea și proporționalitatea măsurilor de criză pentru care urmează să fie autorizate plăți naționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a completa Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prin stabilirea normelor privind condițiile generale de eligibilitate și criteriile de prioritate care urmează să fie stabilite de statele membre cu privire la alocarea unor astfel de plăți naționale, pentru a determina situațiile de piață în care astfel de măsuri sunt justificate, privind calcularea plăților naționale și privind coerența acestora cu alte măsuri de sprijin pentru sectorul vitivinicol în cadrul politicii agricole comune (PAC).

(32)

Produsele vitivinicole aromatizate reprezintă un debușeu natural pentru produsele viticole. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 251/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6) nu permite utilizarea denumirilor de vânzare rezervate produselor vitivinicole aromatizate pentru băuturile care nu ating concentrația alcoolică minimă dobândită prevăzută în regulamentul respectiv pentru fiecare categorie de produse. Având în vedere cererea tot mai mare din partea consumatorilor de băuturi alcoolice inovatoare cu un titru alcoolic volumic dobândit mai scăzut, ar trebui să fie posibilă introducerea pe piață a băuturilor obținute din vinuri dezalcoolizate sau parțial dezalcoolizate produse în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care au denumiri de vânzare rezervate produselor vitivinicole aromatizate.

(33)

Pentru a se asigura informarea corectă a consumatorilor cu privire la natura produselor vitivinicole aromatizate cu concentrație alcoolică redusă, este adecvat să se stabilească norme în conformitate cu cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pentru etichetarea vinurilor dezalcoolizate sau parțial dezalcoolizate, astfel încât produsele vitivinicole aromatizate obținute din vinuri dezalcoolizate sau parțial dezalcoolizate să fie descrise, în prezentarea și etichetarea lor, prin aceiași termeni ca și produsele viticole cu concentrația alcoolică corespunzătoare. De asemenea, este oportun să se alinieze cerințele lingvistice aplicabile produselor vitivinicole aromatizate la cele deja aplicabile produselor vitivinicole.

(34)

Aspectele evidențiate pentru produsele viticole în legătură cu identificarea mijloacelor electronice care conțin declarația nutrițională și lista ingredientelor sunt valabile și pentru produsele vitivinicole aromatizate. Prin urmare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a completa Regulamentul (UE) nr. 251/2014 prin stabilirea normelor privind identificarea pe ambalaj sau pe eticheta atașată acestuia a mijloacelor electronice pentru produsele vitivinicole aromatizate.

(35)

Pentru a răspunde noilor cereri ale consumatorilor și nevoii de inovare în materie de produse, normele privind producția și etichetarea categoriilor de produse vitivinicole aromatizate „Glühwein”, „Viiniglögi/Vinglögg/Karštas vynasand” și „Pelin” ar trebui să fie modificate pentru a permite producerea acestora prin utilizarea vinului roze și menționarea acestui lucru pe etichetă. În același timp, ar trebui interzisă utilizarea termenului „roze” în prezentarea și pe eticheta Glühwein și Pelin fabricate prin combinarea vinului roșu cu cel alb sau a oricăruia dintre acestea cu vinul roze. Din aceleași motive, este, de asemenea, adecvat să se permită băuturi alcoolice produse conform acelorași cerințe ca și cele prevăzute pentru Glühwein, dar având ca ingredient principal al acestora vinul din fructe în locul produselor viticole, să utilizeze denumirea de vânzare „Glühwein” în prezentarea și etichetele lor.

(36)

În scopul punerii în aplicare a tipului de intervenție de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole, este oportun să se clarifice, la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2021/2115, că reconversia soiurilor poate urmări, de asemenea, obiectivul de creștere a rezilienței la schimbările climatice a viței-de-vie.

(37)

Enoturismul este o activitate comercială din ce în ce mai importantă pentru mulți operatori din sectorul vitivinicol. Pentru a sprijini dezvoltarea vânzărilor directe către turiști în regiunile producătoare, este oportun să se clarifice că enoturismul poate face obiectul investițiilor în structurile și instrumentele de comercializare.

(38)

În situația actuală dificilă și în evoluție rapidă a pieței și în vederea îmbunătățirii sustenabilității plantațiilor viticole și a schimbului de cunoștințe, disponibilitatea serviciilor de consiliere pentru viticultori și alți operatori din sectorul vitivinicol devine esențială. Prin urmare, tipurile de servicii de consiliere enumerate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115 ar trebui modificate pentru a include servicii de consiliere suplimentare importante, cum ar fi comercializarea prin vânzări directe, durabilitatea mediului și diversificarea în raport cu producția de vin.

(39)

Mai mult, pentru a crește eficacitatea sprijinului pentru dezvoltarea enoturismului în diferite regiuni vitivinicole, este oportun să se permită în mod explicit ca beneficiari ai tipului de intervenție menționat la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (i) din Regulamentul (UE) 2021/2115 organizațiile menționate la articolele 152, 156 și 157 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 care își desfășoară activitatea în sectorul vitivinicol, grupurile de producători care gestionează denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului (7), precum și alte organizații profesionale care își desfășoară activitatea în sectorul vitivinicol stabilite ca beneficiari de către statele membre în planurile lor strategice în cadrul PAC.

(40)

Pentru a se ajunge la un echilibru între necesitatea ca statele membre să asigure restructurarea eficientă a plantațiilor viticole și necesitatea de a evita o creștere a producției care ar putea duce la o producție excesivă, statelor membre ar trebui să li se permită să stabilească condiții pentru punerea în aplicare a restructurării și reconversiei plantațiilor viticole menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/2115. Aceste condiții ar trebui să vizeze evitarea unei creșteri a randamentului și, prin urmare, a unei creșteri a producției, pentru plantațiile viticole care fac obiectul acestui tip de intervenție.

(41)

Pentru a se adapta la tendințele pieței și pentru a valorifica oportunitățile de piață eficiente, inclusiv prin deschiderea de noi piețe de export și diversificarea debușeelor comerciale, durata sprijinului pentru operațiunile de promovare și comunicare desfășurate în țări terțe ar trebui să fie de trei ani. Statele membre ar trebui să poată decide prelungirea duratei unei operațiuni de două ori timp de maxim trei ani pentru fiecare prelungire, ceea ce duce la o perioadă maximă de nouă ani consecutivi. În plus, statele membre ar trebui să faciliteze accesul micilor producători, astfel cum sunt definiți în Regulamentul delegat (UE) 2018/273 al Comisiei (8), la sprijinul care este disponibil în cadrul tipului de intervenție de promovare și comunicare, prevăzând o procedură de aplicare simplificată pentru aceștia sau aplicând criterii de prioritate obiective și nediscriminatorii în ceea ce privește noii beneficiari, noile piețe și noile produse. Având în vedere diversitatea structurilor pieței vitivinicole din țările terțe și lipsa unei definiții comune a „pieței unei țări terțe” în scopul tipului de intervenție de promovare și comunicare, este oportun să se prevadă unele elemente cheie pentru a ajuta statele membre să ajungă la propria definiție a pieței unei țări terțe pentru punerea în aplicare a intervențiilor respective.

(42)

Dăunătorii extrem de contagioși, cum ar fi flavescence dorée, reprezintă o amenințare majoră pentru producția de vin, deoarece slăbesc vița-de-vie prin reducerea productivității sau prin distrugerea completă a butucilor de viță-de-vie. Întrucât vindecarea este adesea dificilă sau imposibilă odată ce butucii de viță-de-vie sunt infectați, singura cale de a răspunde eficient la amenințare este prin intervențiile de prevenire și gestionare. Având în vedere riscurile fitosanitare ridicate pe care le prezintă astfel de dăunători și importanța unor acțiuni sistematice și colective pentru a preveni răspândirea lor, este oportun să se ofere un sprijin specific pentru astfel de acțiuni. În consecință, un nou tip de intervenție în sectorul vitivinicol ar trebui adăugat pe lista tipurilor de intervenție prevăzută la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115.

(43)

Ținând seama de dezechilibrul structural grav care există în anumite regiuni producătoare de vin, este oportun să se permită statelor membre să finanțeze defrișarea permanentă a plantațiilor viticole productive prin intermediul planurilor lor strategice PAC. Prin urmare, la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2021/2115 ar trebui adăugat un nou tip de intervenție în sectorul vitivinicol. La fel ca măsura de defrișare permanentă finanțată prin plăți naționale, menționată la articolul 216 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, acest nou tip de intervenție, anume „defrișarea permanentă” ar trebui să facă obiectul unor condiții specifice, cum ar fi interdicția de a deține sau de a obține o autorizație de plantare valabilă pentru o anumită perioadă sau restricții impuse de statele membre în privința unor zone excluse din domeniul de aplicare al intervenției în care plantațiile viticole joacă un rol important de mediu, de conservare a peisajului sau socioeconomic.

(44)

Pentru a se asigura un sprijin adecvat pentru viticultori în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, este important să se prevadă posibilitatea ca statele membre să majoreze asistența financiară maximă din partea Uniunii până la 80 % din costurile reale ale restructurării și reconversiei plantațiilor viticole, dacă intervenția urmărește acest obiectiv.

(45)

Pentru a consolida cooperarea în sectorul vitivinicol, investițiile menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/2115 efectuate de organizațiile de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, cum ar fi cooperativele, ar trebui să beneficieze de rata maximă a asistenței financiare din partea Uniunii prevăzută la articolul 59 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/2115, astfel cum este deja cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei (9).

(46)

Pentru a sprijini în mod suplimentar producătorii în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și pentru a facilita îmbunătățirea sustenabilității sistemelor de producție și reducerea impactului asupra mediului, este oportun să se prevadă posibilitatea ca statele membre să majoreze asistența financiară maximă din partea Uniunii pentru investițiile care urmăresc obiectivul respectiv până la 80 % din costurile eligibile aferente investițiilor.

(47)

În plus, este necesar să se clarifice faptul că asistența financiară din partea Uniunii pentru inovare menționată la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din Regulamentul (UE) 2021/2115 nu ar trebui să fie acordată întreprinderilor aflate în dificultate în sensul comunicării Comisiei intitulate „Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate”, așa cum se întâmplă în cazul asistenței financiare din partea Uniunii pentru investițiile menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din regulamentul respectiv.

(48)

În plus, pentru a se asigura că domeniul de aplicare extins al tipului de intervenție „servicii de consiliere” menționat la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115 este însoțit de un set adecvat de norme financiare, este necesar să se stabilească procentajul maxim de asistența financiară din partea Uniunii care poate fi acordat pentru tipul de intervenție respectiv.

(49)

Pentru a sprijini în continuare tipurile de intervenție de informare, promovare și comunicare menționate la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf literele (h) și (k) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a majora asistența financiară maximă din partea Uniunii pentru astfel de intervenții până la 60 % din cheltuielile eligibile. În plus, statele membre ar trebui să aibă, de asemenea, posibilitatea de a furniza o contribuție națională la costurile eligibile ale acestor tipuri de intervenție. Având în vedere că microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei se confruntă mai des cu constrângeri financiare atunci când desfășoară campanii de comunicare și de promovare decât întreprinderile mari, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a oferi un sprijin financiar mai mare microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii.

(50)

Pentru a oferi un sprijin suficient pentru combaterea organismelor dăunătoare extrem de infecțioase, este oportun să se permită ca tipul de intervenție menționat la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (n) din Regulamentul (UE) 2021/2115 să beneficieze de asistența financiară din partea Uniunii care să acopere până la 100 % din cheltuielile eligibile.

(51)

Mai mult, este necesar să se stabilească asistența financiară maximă din partea Uniunii pentru defrișarea permanentă în cadrul tipului de intervenție menționat la articolul 58 alineatul (1) primul paragraf litera (o) din Regulamentul (UE) 2021/2115. O astfel de asistență ar trebui să se ridice la un procentaj din suma dintre costurile directe prilejuite de defrișare și pierderea de venituri estimată pe un an cu privire la suprafața defrișată. În plus, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a furniza o contribuție națională suplimentară.

(52)

Băuturile spirtoase cu indicație geografică depind adesea de lanțuri de aprovizionare complexe, care implică mai mulți operatori ce realizează diferite etape de producție. Aranjamentele care se bazează pe o aprovizionare flexibilă sunt foarte frecvente. Obligația specifică de etichetare a băuturilor spirtoase prevăzută la articolul 37 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2024/1143, care impune indicarea numelui producătorului în același câmp vizual cu indicația geografică, s-a dovedit a nu fi potrivită pentru structura unei mari părți a lanțului de aprovizionare cu băuturi spirtoase. Pentru a evita perturbarea practicilor consacrate și impunerea unor sarcini disproporționate asupra operatorilor din acest sector, în special asupra producătorilor mici și mijlocii, este oportun să se elimine obligația respectivă.

(53)

În vederea completării normelor relevante și pentru a lua în considerare caracteristicile specifice ale sectorului vinurilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește condițiile pentru aplicarea excepției de la aplicarea sistemului de autorizații pentru plantările de vițăde-vie, condițiile pentru defrișarea plantațiilor de viță-de-vie abandonate, normele privind criteriile pentru acordarea de autorizații pentru plantări noi, inclusiv adăugarea unor criterii, coexistența unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze cu culturi nou plantate, motivele deciziilor luate de statele membre în ceea ce privește replantările, condițiile generale de eligibilitate și criteriile de prioritate care urmează să fie stabilite de statele membre pentru alocarea plăților naționale, elementele care determină existența unei situații de criză, metoda de calculare a plăților naționale și coerența acestora cu alte măsuri de sprijin aplicate de Uniune pentru sectorul vitivinicol; precum și identificarea pe ambalaj sau pe eticheta atașată acestuia a mijloacelor electronice și forma și modelul de prezentare a informațiilor furnizate prin mijloace electronice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (10). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(54)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume îmbunătățirea anumitor norme privind piața și anumite măsuri de sprijin sectorial în sectorul vitivinicol și pentru produsele vitivinicole aromatizate, precum și în ceea ce privește anumite norme de etichetare pentru băuturile spirtoase, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii prezentului regulament, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(55)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1308/2013, (UE) nr. 251/2014, (UE) 2021/2115 și (UE) 2024/1143 ar trebui modificate în consecință.

(56)

Pentru a acorda timp producătorilor să se adapteze la noile cerințe privind denumirea produselor viticole cu o concentrație alcoolică redusă, aceste noi cerințe ar trebui să înceapă să se aplice la 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare. De asemenea, este adecvat să se prevadă norme tranzitorii pentru a permite ca produsele viticole etichetate înainte de aplicarea noilor cerințe să continue să fie introduse pe piață până la epuizarea stocurilor.

(57)

Data aplicării dispozițiilor privind un prag maxim de hectare de plantații viticole pe care statele membre le scutesc de obligația de a aplica sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie ar trebui amânată cu 48 de luni, pentru a acorda suficient timp pentru punerea în aplicare a acestuia pentru statele membre a căror suprafață viticolă depășește pragul maxim de hectare la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare,

1.

la articolul 3 alineatul (5), se adaugă următoarea literă:

;

2.

articolul 61 se înlocuiește cu următorul text:

3.

articolul 62 se modifică după cum urmează:

4.

articolul 63 se modifică după cum urmează:

5.

articolul 64 se modifică după cum urmează:

6.

la articolul 65, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Atunci când aplică articolul 63 alineatul (2), un stat membru poate lua în considerare recomandările făcute de organizațiile profesionale recunoscute care își desfășoară activitatea în sectorul vitivinicol menționate la articolele 152, 156 și 157 din prezentul regulament, de grupurile de producători menționate la articolele 32 și 33 din Regulamentul (UE) 2024/1143 sau de alte tipuri de organizații profesionale recunoscute în temeiul legislației statului membru respectiv, cu condiția ca aceste recomandări să fie precedate de un acord convenit între părțile reprezentative relevante din aria geografică de referință.”

7.

articolul 66 se modifică după cum urmează:

8.

articolul 67 se înlocuiește cu următorul text:

9.

articolul 69 se înlocuiește cu următorul text:

10.

articolul 119 se modifică după cum urmează:

11.

la articolul 122, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

12.

la articolul 167 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

13.

articolul 172b se înlocuiește cu următorul text:

14.

articolul 216 se modifică după cum urmează:

15.

în anexa VII partea II, se adaugă următorul paragraf la teza introductivă:

„Produsele viticole din categoriile prevăzute la punctele 4 și 8 pot fi obținute prin a doua fermentație a vinurilor dezalcoolizate sau parțial dezalcoolizate menționate la punctul 1.

Produsele viticole din categoriile prevăzute la punctele 7 și 9 pot fi obținute prin adăugarea de dioxid de carbon la vinurile dezalcoolizate sau parțial dezalcoolizate menționate la punctul 1.”

1.

la articolul 3, se adaugă următorul alineat:

2.

la articolul 5, se introduce următorul alineat:

3.

la articolul 6a, se adaugă următorul alineat:

4.

se introduce următorul articol:

5.

la articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

6.

în anexa II partea B, punctul 8 se înlocuiește cu următorul text:

;

7.

în anexa II partea B, punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:

;

8.

în anexa II partea B, punctul 12 se înlocuiește cu următorul text:

1.

la articolul 45, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

;

2.

articolul 58 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

3.

articolul 59 se modifică după cum urmează:

1.

al doilea paragraf se elimină;

2.

al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Produsele agricole care sunt comercializate cu o indicație geografică și care au fost etichetate înainte de 14 mai 2026 pot fi introduse în continuare pe piață fără a respecta obligația de a indica numele producătorului sau al operatorului în același câmp vizual cu indicația geografică, până la epuizarea stocurilor existente.”