(1)

În temeiul articolului 56 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/1114, criteriile prevăzute la articolul 43 alineatul (1) din regulamentul respectiv pentru clasificarea tokenurilor raportate la active drept tokenuri semnificative raportate la active se aplică și pentru clasificarea tokenurilor de monedă electronică drept tokenuri semnificative de monedă electronică. Prin urmare, este necesară o descriere mai detaliată a criteriilor menționate la articolul 43 alineatul (1) literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2023/1114 și în ceea ce privește tokenurile de monedă electronică.

(2)

Pentru ca Autoritatea Bancară Europeană (ABE) să poată stabili dacă activitățile emitentului tokenului raportat la active sau al tokenului de monedă electronică sunt semnificative pe plan internațional în afara Uniunii și dacă tokenurile raportate la active sau tokenurile de monedă electronică sau emitenții acestora trebuie considerați ca fiind interconectați cu sistemul financiar, este necesar să se facă distincție între indicatorii principali și indicatorii auxiliari care trebuie folosiți pentru stabilirea acestui lucru. Indicatorii principali ar trebui să reflecte elementele cele mai relevante ale tokenurilor raportate la active sau ale tokenurilor de monedă electronică care sunt semnificative. Indicatorii auxiliari ar trebui luați în calcul în cazul în care, după ce a evaluat indicatorii de bază, ABE nu este în măsură să stabilească în mod concludent dacă au fost îndeplinite criteriile menționate la articolul 43 alineatul (1) literele (e) și (f) din Regulamentul (UE) 2023/1114. Concluzia în ceea ce privește importanța semnificativă ar trebui să fie rezultatul unei evaluări holistice a celor două tipuri de indicatori.

(3)

În ceea ce privește evaluarea criteriului referitor la importanța activităților emitentului pe plan internațional în afara Uniunii, inclusiv utilizarea tokenului raportat la active pentru plăți și remiteri de bani, astfel cum se menționează la articolul 43 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2023/1114, ABE ar trebui să utilizeze indicatori principali referitori la activitățile transfrontaliere dintre Uniune și țările terțe, la dimensiunea tokenului în cauză și la activitățile emitentului la nivel mondial.

(4)

Tranzacțiile transfrontaliere, în special cele asociate utilizărilor ca mijloace de schimb, sunt tranzacțiile cu o dimensiune internațională cele mai susceptibile să genereze riscuri la adresa stabilității financiare, a transmisiei politicii monetare și a suveranității monetare a Uniunii. Aceste tranzacții reflectă, de asemenea, activitatea internațională a unui emitent de token raportat la active sau de token de monedă electronică pe plan internațional în afara Uniunii, în ceea ce privește utilizările tokenurilor pentru plăți și remiteri de bani. Prin urmare, ABE ar trebui să ia în considerare, ca indicatori: importanța cotei de piață a valorii tranzacțiilor transfrontaliere cu un token raportat la active sau token de monedă electronică înspre și dinspre Uniune și importanța cotei de piață estimate a valorii unor astfel de tranzacții care sunt asociate utilizărilor acestor tokenuri ca mijloc de schimb. Indicatorul privind importanța cotei de piață a valorii tranzacțiilor transfrontaliere cu un token raportat la active sau token de monedă electronică ar trebui împărțit în continuare în doi subindicatori separați referitori la tranzacțiile de intrare și de ieșire, deoarece efectele fiecărui tip de tranzacție asupra stabilității financiare și asupra suveranității monetare pot fi diferite.

(5)

Pentru a surprinde aspectul netransfrontalier al importanței activităților emitentului pe plan internațional, ABE ar trebui, de asemenea, să ia în considerare indicatorii principali privind capitalizarea de piață globală a unui token raportat la active sau a unui token de monedă electronică și privind capitalizarea de piață globală a tuturor tokenurilor raportate la active și a tokenurilor de monedă electronică emise de emitent. Capitalizarea de piață pe plan internațional a unui token ar trebui înțeleasă ca incluzând același token emis în afara Uniunii, pentru a se face distincția între acest tip de capitalizare și capitalizarea de piață menționată la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/1114.

(6)

În ceea ce privește evaluarea criteriului importanței interconectării tokenurilor raportate la active sau a tokenurilor de monedă electronică ori a emitenților acestora cu sistemul financiar, astfel cum se menționează la articolul 43 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2023/1114, indicatorii ar trebui să reflecte interconectarea directă și indirectă a tokenurilor și a emitenților acestora cu sistemul financiar. Atât o interconectare directă, cât și una indirectă ar putea avea efecte de contagiune în ambele direcții, și anume dinspre emitenții de tokenuri raportate la active și de tokenuri de monedă electronică înspre sistemul financiar tradițional și viceversa. În acest scop, este necesar să se stabilească indicatorii principali atât cu privire la importanța ponderii activelor de rezervă, altele decât depozitele, care sunt instrumente financiare emise de instituții financiare, cât și cu privire la importanța ponderii activelor deținute de emitent în raport cu oferta totală de instrumente financiare specifice. În plus, ar trebui stabiliți următorii indicatori auxiliari: structura de proprietate a emitentului unui token raportat la active sau al unui token de monedă electronică, concentrarea custodiei activelor de rezervă ale emitentului și suprapunerea, în portofoliu, dintre activele de rezervă ale emitentului și activele de rezervă ale emitenților de alte tokenuri raportate la active și de alte tokenuri de monedă electronică.

(7)

Evaluarea importanței ponderii activelor de rezervă, altele decât depozitele, care sunt instrumente financiare emise de instituții financiare, este esențială pentru evaluarea gradului de interconectare a emitentului cu sistemul financiar. Acest indicator principal ar trebui să măsoare interconexiunile directe cu sectorul financiar prin rezerva de active a emitentului. O eventuală dificultate cu care se confruntă instituțiile financiare ale căror instrumente financiare sunt incluse în activele de rezervă ar putea afecta valoarea activelor de rezervă care garantează dreptul deținătorilor de tokenuri de a-i pretinde emitentului răscumpărarea tokenului. Atunci când evaluează acest indicator, ABE ar trebui să țină seama de subindicatorii următori: ponderea activelor de rezervă, altele decât depozitele, care sunt instrumente financiare, ponderea activelor de rezervă, altele decât depozitele, care sunt instrumente financiare derivate în cazul tokenurilor raportate la active, sau ponderea obligațiunilor garantate în cazul tokenurilor de monedă electronică. Ponderea activelor de rezervă, altele decât depozitele, care sunt instrumente financiare derivate și ponderea obligațiunilor garantate sunt subindicatori necesari întrucât, pe de o parte, contrapărțile la instrumentele financiare derivate ar putea fi instituții de credit și, prin urmare, un apel în marjă formulat la adresa acestora ar putea avea efecte semnificative asupra sistemului financiar, iar pe de altă parte, o vânzare în regim de urgență a obligațiunilor garantate de emitent ar putea avea un impact negativ asupra lichidității instituțiilor de credit.

(8)

Indicatorul principal privind importanța ponderii deținerilor de active ale emitentului de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică în raport cu oferta totală de instrumente financiare specifice, inclusiv părțile unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare și obligațiunile suverane, ar trebui să reflecte interconexiunile indirecte dintre emitenții de tokenuri raportate la active și de tokenuri de monedă electronică, pe de o parte, și sistemul financiar, pe de altă parte. Astfel de interconexiuni indirecte ar putea afecta sistemul financiar tradițional, în special în cazul în care emitentul unui token raportat la active sau al unui token de monedă electronică este obligat să își vândă rapid deținerile de active din cauza dificultăților financiare. O astfel de lichidare a activelor le-ar putea reduce valoarea și ar putea afecta instituțiile financiare în mod indirect, prin devalorizarea activelor pe care le dețin aceste instituții.

(9)

Emitenții de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică pot fi, de asemenea, interconectați cu sistemul financiar prin structura de proprietate. Acest indicator auxiliar ar trebui să ofere o imagine completă a efectelor pe care le-ar putea avea dificultățile financiare asupra sistemului financiar, nu numai din perspectiva riscului la adresa stabilității financiare, ci și în legătură cu riscurile de distrugere a reputației. Eventualele dificultăți financiare sau evenimente critice cu care se poate confrunta emitentul unui token raportat la active sau token de monedă electronică ar putea avea un efect semnificativ asupra unor instituții care desfășoară alte activități financiare, în măsura în care acestea au legătură cu emitentul prin structura de proprietate a acestuia. Atunci când evaluează indicatorul respectiv, ABE ar trebui să răspundă la întrebarea dacă drepturile de proprietate ale emitentului sunt dispersate ori concentrate și dacă persoanele fizice sau juridice cu participații calificate sunt sau nu instituții financiare și să se concentreze asupra complexității structurii de proprietate.

(10)

O altă modalitate de interconectare între emitentul unui token raportat la active sau al unui token de monedă electronică, pe de o parte, și sistemul financiar, pe de altă parte, poate apărea prin concentrarea activelor de rezervă ale emitentului într-un număr mic de instituții financiare. Cu cât activele de rezervă ale emitentului sunt mai diversificate, cu atât eventualele efecte de contagiune sunt mai slabe, iar riscurile la adresa stabilității financiare a emitentului sunt mai scăzute. Astfel, alocarea activelor de rezervă într-un număr redus de instituții financiare sau într-un mod foarte concentrat este un indiciu al unei interconectări mai strânse cu sistemul financiar. Având în vedere relevanța particulară a interconectării care poate să rezulte din concentrarea depozitelor în instituții de credit, este oportun să se definească doi subindicatori în cadrul indicatorului auxiliar referitor la concentrarea activelor de rezervă ale emitentului în instituții financiare. Un subindicator ar trebui să reflecte concentrarea activelor de rezervă în instituții financiare, iar celălalt ar trebui să vizeze numai depozitele în instituții de credit.

(11)

Este necesar să se țină seama de efectele de contagiune care ar putea apărea în situațiile în care emitenți diferiți de tokenuri raportate la active sau de tokenuri de monedă electronică dețin active similare. Consecința unei astfel de situații ar putea fi că dificultățile financiare de natură să oblige un emitent să își lichideze activele ar putea avea efecte negative asupra altor emitenți. Prin urmare, ar trebui creat un indicator auxiliar care să se refere la suprapunerea, în portofoliu, dintre activele de rezervă ale emitentului și activele de rezervă ale altor emitenți,

1.

„instituție financiară” înseamnă oricare dintre următoarele:

2.

„perioada relevantă” înseamnă perioada menționată la articolul 43 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) 2023/1114 sau perioada menționată la articolul 43 alineatul (2) litera (b) din regulamentul respectiv.