REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ AL COMITETULUI REGIUNILOR

INTRODUCERE

La 5 iulie 2023, Comitetul European al Regiunilor, în temeiul articolului 306 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a adoptat prezentul Regulament de procedură.

TITLUL I

MEMBRII ȘI ORGANELE COMITETULUI

CAPITOLUL 1

ORGANELE COMITETULUI

Articolul 1 – Organele comitetului

Organele comitetului sunt Adunarea plenară, președintele, biroul, Conferința președinților și comisiile.

Articolul 2 – Diversitatea de gen

(1)

Diversitatea de gen din cadrul Comitetului Regiunilor ar trebui să se reflecte într-o măsură cât mai mare în componența organelor sale constitutive.

(2)

Biroul adoptă un plan de acțiune privind egalitatea de gen, care urmărește să integreze o perspectivă de gen în toate activitățile comitetului. Planul de acțiune privind egalitatea de gen este monitorizat anual și este revizuit cel puțin o dată la cinci ani.

CAPITOLUL 2

MEMBRII COMITETULUI

Articolul 3 – Statutul membrilor și supleanților

În conformitate cu articolul 300 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, membrii și supleanții comitetului reprezintă colectivitățile regionale și locale. Membrii și supleanții sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorități regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în fața unei adunări alese. În exercitarea funcției pe care o dețin, ei nu pot fi legați prin niciun fel de mandat imperativ și își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Uniunii.

Articolul 4 – Durata mandatului

(1)

Mandatul unui membru sau al unui supleant începe la data intrării în vigoare a numirii sale de către Consiliu.

(2)

Mandatul unui membru sau al unui supleant se încheie prin demisie, la încetarea mandatului în temeiul căruia a avut loc numirea sa sau prin deces.

(3)

Orice demisie trebuie notificată în scris președintelui comitetului, cu menționarea datei intrării sale în vigoare. Președintele trebuie să informeze Consiliul, care constată existența postului vacant și pune în aplicare procedura de înlocuire.

(4)

Membrul sau supleantul al cărui mandat se încheie ca urmare a încetării mandatului electoral în temeiul căruia a avut loc numirea sa îl informează în scris imediat cu privire la aceasta pe președintele comitetului.

(5)

În cazurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, Consiliul numește un înlocuitor pe perioada rămasă din mandat.

Articolul 5 – Privilegii și imunități

Membrii și supleanții cu mandate corespunzătoare beneficiază de privilegiile și imunitățile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunitățile.

Articolul 6 – Participarea membrilor și a supleanților

(1)

Orice membru care nu poate participa la o sesiune plenară poate cere să fie reprezentat de către un supleant din delegația sa națională, chiar și numai pentru o durată limitată la anumite zile din timpul sesiunii plenare. Toți membrii și toți supleanții cu mandate corespunzătoare trebuie să semneze o listă de prezență.

(2)

Orice membru care nu poate participa la o ședință a comisiei sau la orice altă ședință aprobată de birou poate cere să fie reprezentat de către un alt membru sau un supleant din cadrul delegației sale naționale sau al grupului său politic. Toți membrii și toți supleanții cu mandate corespunzătoare trebuie să semneze o listă de prezență.

(3)

Un membru sau un supleant numit de pe lista de înlocuitori ai membrilor unui grup de lucru, constituit în temeiul articolului 37 sau 61 din Regulamentul de procedură, îl poate înlocui pe oricare alt membru din grupul său politic.

(4)

Un supleant sau un membru care îl reprezintă pe un altul poate ține locul unui singur membru și exercită toate drepturile și atribuțiile unui membru în timpul ședinței respective. Delegarea votului trebuie notificată Secretariatului General, cu respectarea modalității de notificare corespunzătoare, și trebuie primită cel târziu cu o zi înaintea ședinței respective.

(5)

O sesiune plenară dă dreptul la o singură rambursare a cheltuielilor, fie în beneficiul membrului, fie în al supleantului. Biroul stabilește detaliile corespunzătoare în cadrul instrucțiunilor sale privind cheltuielile de deplasare și de ședere.

(6)

Un supleant numit raportor poate asista la sesiunea plenară pe a cărei ordine de zi este înscris proiectul de aviz pentru care este responsabil și poate prezenta acest proiect de aviz. Membrul respectiv poate să își delege dreptul de vot acestui supleant pe durata discutării acelui proiect de aviz. Delegarea votului trebuie notificată în scris secretarului general înaintea sesiunii respective.

(7)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 24 alineatul (1), orice delegare a votului încetează să producă efecte din momentul în care membrul care a depus-o își pierde calitatea de membru al comitetului.

Articolul 7 – Delegarea votului

Sub rezerva cazurilor prevăzute la articolele 6 și 32, dreptul de vot nu poate fi delegat.

Articolul 8 – Delegațiile naționale și grupurile politice

Delegațiile naționale și grupurile politice contribuie în mod echilibrat la organizarea lucrărilor comitetului.

Articolul 9 – Delegațiile naționale

(1)

Membrii și membrii supleanți dintr-un stat membru constituie o delegație națională. Fiecare delegație națională își stabilește propria organizare internă și își alege președintele, al cărui nume se comunică în mod oficial președintelui comitetului.

(2)

Secretarul general ia măsurile necesare în cadrul administrației comitetului pentru ca delegațiile naționale să primească asistență, iar fiecare membru să primească informații și asistență în limba sa oficială. Aceste măsuri sunt puse în aplicare de un serviciu specific, format din funcționari sau alți agenți ai Comitetului Regiunilor, care asigură delegațiilor naționale posibilitatea de a utiliza în mod corespunzător infrastructurile comitetului. În special, secretarul general oferă delegațiilor naționale condiții adecvate pentru a-și desfășura ședințele imediat înainte de sesiunea plenară sau în timpul acesteia.

(3)

Delegațiile naționale beneficiază, de asemenea, de asistență din partea unor coordonatori naționali, care nu fac parte din personalul Secretariatului General. Aceștia contribuie la facilitarea exercitării mandatului membrilor în cadrul comitetului.

Articolul 10 – Grupurile politice și membrii neafiliați

(1)

Membrii și supleanții pot constitui grupuri care să reflecte afinitățile lor politice. Criteriile de admitere se stabilesc în regulamentul de procedură specific fiecărui grup politic.

(2)

Pentru constituirea unui grup politic, este necesar un număr minim de 18 membri sau supleanți, din care cel puțin jumătate trebuie să fie membri titulari, reprezentând în total cel puțin o cincime din statele membre. Un membru sau un supleant nu poate să aparțină decât unui singur grup politic. Un grup politic se dizolvă în cazul în care numărul său de membri devine inferior numărului de membri necesar constituirii sale.

(3)

Constituirea unui grup politic, dizolvarea sa, precum și orice altă modificare trebuie notificate președintelui comitetului printr-o declarație. Declarația de constituire a unui grup politic trebuie să precizeze denumirea acestuia, numele membrilor și componența biroului.

(4)

Fiecare grup politic dispune de un secretariat, al cărui personal este angajat al Secretariatului General. Grupurile politice pot prezenta propuneri autorității împuternicite să facă numiri în vederea selectării, numirii, promovării și prelungirii contractelor persoanelor în cauză. Autoritatea împuternicită să facă numiri ia o decizie după consultarea președintelui grupului politic respectiv.

(5)

Secretarul general asigură grupurilor politice și organelor acestora resursele necesare pentru ședințele, activitățile și publicațiile lor și pentru desfășurarea activității secretariatelor lor. Bugetul specifică resursele puse la dispoziția fiecărui grup politic. Grupurile politice și secretariatele acestora pot utiliza, în mod corespunzător, infrastructurile comitetului.

(6)

Grupurile politice și birourile lor se pot întruni chiar înaintea sesiunilor plenare sau în timpul acestora. De două ori pe an, grupurile politice se pot reuni în ședință extraordinară. Cheltuielile de deplasare și de ședere ale unui supleant care participă la aceste ședințe se rambursează numai în cazul în care participă ca reprezentant al unui membru din grupul său politic.

(7)

Membrii neafiliați beneficiază de asistență administrativă. Procedura se stabilește de către birou, la propunerea secretarului general.

Articolul 11 – Grupurile interregionale

Membrii și supleanții pot constitui grupuri interregionale. Înființarea lor trebuie declarată președintelui comitetului. Un grup interregional se constituie regulamentar pe baza deciziei biroului.

TITLUL II

ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COMITETULUI

CAPITOLUL 1

CONVOCAREA ȘI INSTALAREA ÎN FUNCȚIE A COMITETULUI

Articolul 12 – Convocarea primei ședințe

Comitetul este convocat, după fiecare reînnoire, care are loc o dată la cinci ani, de președintele aflat la final de mandat sau, în absența sa, de prim-vicepreședintele aflat la final de mandat sau, în absența acestuia, de cel mai în vârstă vicepreședinte la final de mandat sau, în lipsa sa, de decanul de vârstă și se întrunește în termen de o lună de la numirea membrilor de către Consiliu.

Membrul care deține provizoriu președinția, în conformitate cu alineatul (1), asigură în acest interval și funcția de reprezentare a comitetului, se ocupă în continuare de problemele curente și prezidează prima ședință, în calitate de președinte provizoriu.

Acesta, împreună cu cei mai tineri patru membri prezenți și cu secretarul general al comitetului, formează biroul provizoriu.

Articolul 13 – Instalarea în funcție a comitetului și verificarea prerogativelor

(1)

În cursul primei ședințe, președintele provizoriu aduce la cunoștința comitetului comunicarea primită de la Consiliu cu privire la numirea membrilor și informează cu privire la exercitarea funcției de reprezentare și la rezolvarea problemelor curente. În cazul în care i se solicită acest lucru, președintele provizoriu poate efectua o verificare a numirilor și a prerogativelor membrilor, înainte de a declara comitetul instalat în funcție.

(2)

Biroul provizoriu rămâne în funcție până la anunțarea rezultatelor alegerii membrilor biroului.

CAPITOLUL 2

ADUNAREA PLENARĂ

Articolul 14 – Funcțiile Adunării plenare

Comitetul se reunește în Adunarea plenară. Sarcinile principale ale Adunării plenare sunt următoarele:

(a)	adoptarea de avize, rapoarte și rezoluții;

(b)	adoptarea proiectului de estimare a veniturilor și cheltuielilor comitetului;

(c)	adoptarea priorităților politice ale comitetului;

(d)	alegerea președintelui, a prim-vicepreședintelui și a celorlalți membri ai biroului;

(e)	constituirea comisiilor;

(f)	adoptarea și revizuirea Regulamentului de procedură al comitetului;

(g)	adoptarea și revizuirea codurilor de conduită ale membrilor;

(h)

decizia de a introduce o acțiune sau o cerere de intervenție în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, adoptată, după verificarea întrunirii cvorumului prevăzut la articolul 22 alineatul (1) prima teză, cu majoritatea voturilor exprimate, la propunerea fie a președintelui comitetului, fie a comisiei competente, care acționează în conformitate cu articolele 57 și 58. Când o astfel de decizie este adoptată, președintele introduce acțiunea în numele comitetului.

Articolul 15 – Convocarea Adunării plenare

(1)

Președintele comitetului convoacă Adunarea plenară cel puțin o dată pe trimestru. Biroul trebuie să își stabilească un calendar al sesiunilor plenare în cursul primului semestru al anului precedent. O sesiune plenară se poate desfășura pe durata uneia sau a mai multe zile de ședință.

(2)

În cazul în care cel puțin o pătrime dintre membri solicită în scris acest lucru, președintele are obligația de a convoca o sesiune plenară extraordinară, care trebuie să aibă loc cel mai devreme în termen de o săptămână și cel mai târziu în termen de o lună de la data prezentării solicitării. Cererea scrisă trebuie să menționeze subiectul care va fi dezbătut în cadrul sesiunii plenare extraordinare. Niciun alt subiect nu poate figura pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare.

Articolul 16 – Ordinea de zi a sesiunii plenare

(1)

Biroul pregătește anteproiectul de ordine de zi, care cuprinde o listă provizorie a proiectelor de aviz, de raport sau de rezoluție care trebuie dezbătute în sesiunea plenară de după cea care urmează imediat, precum și toate celelalte documente care necesită o decizie (documente spre decizie).

(2)

Cu cel puțin 21 de zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare, membrilor și supleanților li se pun la dispoziție în format electronic, în limbile lor oficiale respective, proiectul de ordine de zi, împreună cu toate documentele spre decizie menționate în acesta.

(3)

Președintele are responsabilitatea de a pregăti proiectul de ordine de zi, după consultarea Conferinței președinților.

(4)

În anumite cazuri excepționale, bine motivate, în care este imposibilă respectarea termenului prevăzut la alineatul (2), președintele poate include în proiectul de ordine de zi un document spre decizie, cu condiția ca textul corespunzător să fi fost transmis membrilor și supleanților, în limba lor oficială, cu cel puțin o săptămână înaintea deschiderii sesiunii plenare. Pe pagina de gardă a documentului spre decizie, președintele trebuie să indice motivul utilizării acestei proceduri.

(5)

Amendamentele formulate în scris la proiectul de ordine de zi trebuie să îi parvină secretarului general cu cel puțin trei zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare.

(6)

În cursul ultimei ședințe de dinaintea deschiderii sesiunii plenare, biroul adoptă proiectul definitiv de ordine de zi. În cursul acestei ședințe, biroul, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, poate înscrie pe ordinea de zi chestiuni urgente sau de actualitate, a căror discutare nu se poate amâna până la următoarea sesiune plenară.

(7)

La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, înainte de a se începe votarea amendamentelor, biroul sau Adunarea plenară poate decide amânarea examinării unui document spre decizie pentru o sesiune plenară ulterioară. Această dispoziție nu se aplică în cazurile în care termenul stabilit de Consiliu, de Comisie sau de Parlamentul European nu permite amânarea adoptării documentului spre decizie. Documentul a cărui examinare a fost amânată pentru o sesiune ulterioară a Adunării plenare este însoțit în anexă de toate amendamentele aferente valabil depuse. Amânarea votului atrage după sine, de asemenea, stabilirea unui nou termen de depunere a amendamentelor.

Articolul 17 – Deschiderea sesiunii plenare

Președintele deschide sesiunea plenară și supune aprobării plenului proiectul definitiv de ordine de zi.

Articolul 18 – Admiterea publicului, invitați și personalități invitate să ia cuvântul

(1)

Sesiunile plenare sunt deschise publicului, cu excepția cazului în care Adunarea plenară stabilește altfel pentru întreaga sesiune sau pentru un anumit punct de pe ordinea de zi.

(2)

Reprezentanții Parlamentului European, ai Consiliului și ai Comisiei pot participa la sesiunile plenare. Aceștia pot fi invitați să ia cuvântul în cadrul sesiunilor plenare.

(3)

Și alte personalități, din afara acestor instituții, pot fi invitate să ia cuvântul în cadrul sesiunii plenare, la propunerea președintelui, care acționează din proprie inițiativă, sau la cererea biroului.

Articolul 19 – Reguli de conduită și timpul afectat luărilor de cuvânt

(1)

Fără a aduce atingere libertății de exprimare, conduita membrilor trebuie să se caracterizeze prin respect reciproc și să se bazeze pe valorile și principiile stabilite în textele fundamentale pe care este întemeiată Uniunea Europeană, trebuie să respecte demnitatea comitetului și să nu compromită buna desfășurare a lucrărilor organelor comitetului sau să tulbure liniștea în oricare dintre clădirile comitetului.

(2)

La începutul sesiunii plenare, Adunarea plenară stabilește, la propunerea Biroului, timpul afectat luărilor de cuvânt repartizat fiecărui punct de pe ordinea de zi. În timpul sesiunii plenare, președintele, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui membru, poate hotărî limitarea timpului afectat luărilor de cuvânt.

(3)

Președintele poate propune Adunării plenare, în timpul dezbaterilor privind unele chestiuni generale sau unele teme specifice, repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt între grupurile politice și delegațiile naționale.

(4)

Ca regulă generală, timpul afectat unei luări de cuvânt este limitat la un minut pentru intervențiile legate de procesul-verbal, de probleme de procedură sau de modificările aduse proiectului definitiv de ordine de zi sau ordinii de zi.

(5)

În cazul în care vorbitorii depășesc timpul acordat, președintele poate să le retragă cuvântul.

(6)

Orice membru poate propune încheierea dezbaterilor; președintele supune această propunere la vot.

Articolul 20 – Vorbitorii în Adunarea plenară

(1)

Membrii care solicită cuvântul sunt înscriși pe o listă de vorbitori, în ordinea primirii solicitărilor. Președintele dă cuvântul pe baza acestei liste și veghează ca, în măsura posibilului, să se asigure diversitatea vorbitorilor.

(2)

Cu toate acestea, se poate acorda prioritate, la cerere, raportorului comisiei competente și reprezentanților grupurilor politice și ai delegațiilor naționale care doresc să ia cuvântul în numele acestora.

(3)

Nimeni nu poate lua cuvântul de mai mult de două ori pe același subiect, cu excepția cazului în care președintele a autorizat acest lucru. Cu toate acestea, președintele poate da cuvântul președinților și raportorilor comisiilor relevante, la cerere, stabilind în prealabil durata intervențiilor lor.

Articolul 21 – Probleme de procedură

(1)

Oricărui membru care dorește să ridice o problemă de procedură sau să atragă atenția președintelui asupra nerespectării Regulamentului de procedură trebuie să i se acorde cuvântul. Problema ridicată trebuie să aibă legătură cu subiectul în discuție sau cu ordinea de zi.

(2)

Solicitările de luare de cuvânt pe probleme de procedură au prioritate în fața tuturor celorlalte solicitări.

(3)

Președintele hotărăște imediat cu privire la problemele de procedură, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. De îndată ce acesta a fost invocat, președintele își anunță decizia, fără a o supune la vot.

Articolul 22 – Cvorumul

(1)

Cvorumul Adunării plenare este întrunit atunci când sunt prezenți mai mult de jumătate din membri. Cvorumul se verifică la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin 16 membri să voteze în favoarea verificării cvorumului. În cazul în care nu a fost solicitată verificarea întrunirii cvorumului, toate voturile se consideră valabile, indiferent de numărul membrilor prezenți. Președintele poate hotărî suspendarea sesiunii pentru cel mult 10 minute înainte de a trece la verificarea cvorumului. Membrii care au solicitat verificarea sunt incluși în numărătoarea celor prezenți, chiar dacă nu se mai află în sală. În cazul în care sunt prezenți mai puțin de 16 membri, președintele poate constata că nu a fost întrunit cvorumul.

(2)

În cazul în care s-a constatat neîntrunirea cvorumului, toate punctele de pe ordinea de zi care trebuie supuse la vot se amână pentru următoarea zi de ședință, în cursul căreia Adunarea plenară, indiferent de numărul membrilor prezenți, poate vota în mod valabil cu privire la punctele amânate. Toate deciziile adoptate sau voturile obținute în ședință înainte de verificarea cvorumului rămân valabile.

Articolul 23 – Votul

(1)

Adunarea plenară se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate, cu excepția cazurilor în care Regulamentul de procedură prevede altfel.

(2)

Tipurile valabile de vot sunt „pentru”, „împotrivă” și „abținere”. Pentru calcularea majorității, se iau în considerare numai voturile „pentru” și „împotrivă”. În caz de egalitate de voturi, se consideră că textul sau propunerea supusă la vot este respinsă.

(3)

Dreptul de vot este un drept personal. Membrii votează numai individual și în nume propriu.

(4)

În cazul în care rezultatul numărării voturilor este contestat, președintele poate cere repetarea votului, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin 16 membri să sprijine această solicitare.

(5)

La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, propunere prezentată înainte de aprobarea ordinii de zi definitive, Adunarea plenară poate hotărî ca, în cazul unuia sau al mai multor puncte de pe ordinea de zi, să se voteze prin apel nominal consemnat în procesul-verbal al sesiunii plenare. Cu excepția cazului în care Adunarea plenară hotărăște altfel, amendamentele nu se votează prin apel nominal.

(6)

La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, se poate hotărî să se recurgă la votul secret atunci când se votează decizii care privesc persoane.

(7)

Președintele poate hotărî în orice moment ca votul să se efectueze prin mijloace electronice. Înregistrarea rezultatului numeric al unui vot electronic este accesibilă publicului după încheierea sesiunii plenare.

Articolul 24 – Depunerea amendamentelor

(1)

Numai membrii și supleanții cu mandate corespunzătoare pot depune amendamente la documentele spre decizie, cu respectarea procedurii corespunzătoare de depunere a amendamentelor, precum și, strict în ceea ce privește propriul raport, supleanții fără mandat, dar care îndeplinesc funcția de raportor. Dreptul de a depune amendamente pentru o sesiune plenară poate fi exercitat fie de către un membru titular, fie de către supleantul său, mandatat corespunzător. În cazul în care un membru își deleagă participarea la sesiunea plenară, în întregime sau în parte, unui supleant, numai unul dintre ei poate depune amendamente. În cazul în care membrul titular depune amendamente într-una din părțile sesiunii plenare, supleantul său nu poate face acest lucru ulterior. În mod similar, dacă supleantul este delegat pentru o parte a sesiunii plenare și prezintă amendamente la un aviz – înainte ca membrul titular să fi depus amendamente – atunci titularul respectiv nu poate depune amendamente în sesiunea plenară. Amendamentele valabil depuse înainte de pierderea calității de membru sau de supleant al comitetului sau înainte de acordarea sau retragerea unei delegații de vot rămân valabile.

(2)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 28, amendamentele la documentele spre decizie trebuie prezentate fie de către un grup politic, fie de către cel puțin șase membri sau supleanți cu mandate corespunzătoare și trebuie să indice numele acestora. Delegațiile naționale care cuprind mai puțin de șase membri pot depune amendamente, cu condiția ca acestea să fie depuse de un număr de membri sau de supleanți egal cu numărul membrilor delegației și să indice numele semnatarilor amendamentului.

(3)

Amendamentele trebuie recepționate până la ora 15.00 a celei de a unsprezecea zile lucrătoare de dinaintea primei zile a sesiunii plenare. Amendamentele trebuie să poată fi consultate electronic de îndată ce au fost traduse și, în orice caz, cu cel puțin patru zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare. Amendamentele se traduc cu prioritate și se comunică raportorului, astfel încât acesta să poată prezenta Secretariatului General amendamentele raportorului cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de deschiderea sesiunii plenare. Aceste amendamente ale raportorului trebuie să se refere în mod explicit la unul sau mai multe dintre amendamentele menționate la alineatul (1), pe care raportorul trebuie să le identifice. Amendamentele raportorului trebuie să poată fi consultate în preziua deschiderii sesiunii plenare. În cazul în care se aplică articolul 16 alineatul (4), președintele poate hotărî ca termenul de depunere a amendamentelor să fie redus la minimum trei zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare. Aceste termene nu se aplică în cazul amendamentelor cu privire la chestiuni urgente în sensul articolului 16 alineatul (6).

(4)

Toate amendamentele se distribuie membrilor înainte de începerea sesiunii plenare.

Articolul 25 – Examinarea amendamentelor

(1)

Se aplică următoarea procedură de votare: (a) Mai întâi, se supun la vot toate amendamentele referitoare la proiectul de document. Amendamentele au prioritate față de textul la care se referă. (b) Ulterior, se votează textul în ansamblul său, astfel cum a fost eventual modificat.

(2)

Principiile pe care se bazează votarea: (a) Amendamentele de compromis prezentate în cursul ședinței În cazul în care unul sau mai multe amendamente au fost introduse în legătură cu un pasaj dintr-un document spre decizie, președintele, raportorul sau autorii acestor amendamente pot propune, în mod excepțional, amendamente de compromis. Acestea au prioritate la vot. Dacă raportorul sau oricare dintre autorii amendamentului inițial exprimă o obiecție cu privire la amendamentul de compromis propus, acesta din urmă nu mai este supus la vot. (b) Votarea în grup Înainte de adoptarea sau respingerea unui anumit amendament, președintele poate hotărî ca un grup de alte amendamente cu conținut sau obiectiv similar să facă obiectul unui singur vot (votare în grup). Aceste amendamente se pot referi la părți diferite ale textului inițial. (c) Votarea în bloc Între amendamentele depuse pentru proiectul lor de aviz, raportorii pot prezenta o listă cu cele a căror adoptare o recomandă (recomandare de vot). În cazul în care raportorul a făcut o recomandare de vot, președintele poate hotărî votarea în bloc a unora dintre amendamentele în cauză (votare în bloc). Orice membru are însă dreptul de a contesta recomandarea de vot; în acest caz, membrul trebuie să indice care sunt amendamentele care trebuie să facă obiectul unui vot separat. (d) Votul pe părți În cazul în care textul supus la vot conține două sau mai multe dispoziții sau referințe la două sau mai multe puncte sau se pretează el însuși la o împărțire în două sau mai multe părți cu sensuri și/sau valoare normativă distincte, raportorul, un grup politic, o delegație națională sau oricare dintre membrii care au depus amendamentul pot solicita votarea pe părți. Cererea trebuie adresată cu cel puțin o oră înainte de începerea sesiunii plenare, cu excepția cazului în care președintele stabilește un alt termen. Președintele decide cu privire la această cerere. Votul pe părți nu se admite în cazul unui amendament de compromis sau al unui amendament al raportorului.

(3)

Votarea amendamentelor Votarea amendamentelor se va face în ordinea punctelor din text și în următoarea ordine de prioritate: — amendamentele de compromis, cu excepția cazului în care se opune unul dintre autorii amendamentelor inițiale; — amendamentele raportorului; — alte amendamente. — Odată adoptate, amendamentele raportorului și amendamentele de compromis înlocuiesc amendamentele din care derivă. — În cazul în care două sau mai multe amendamente identice sunt depuse de autori diferiți, acestea se supun la vot ca un singur amendament. — Amendamentele identificate ca fiind de natură lingvistică nu sunt supuse la vot.

(4)

În cazul în care, la același pasaj din text, sunt introduse două sau mai multe amendamente care se exclud reciproc, cel care se îndepărtează cel mai mult de textul inițial capătă prioritate și este primul care trebuie supus la vot.

(5)

Președintele comitetului anunță înainte de vot dacă adoptarea unui amendament atrage după sine caducitatea unuia sau mai multor alte amendamente, fie pentru că amendamentele în cauză se exclud reciproc dacă fac trimitere la același pasaj, fie pentru că sunt contradictorii. Un amendament este considerat caduc dacă intră în contradicție cu un vot anterior privind același aviz. În cazul în care autorii amendamentului contestă decizia președintelui în această privință, Adunarea plenară hotărăște dacă amendamentul respectiv este supus la vot.

(6)

În cazul în care textul în ansamblul său nu întrunește majoritatea sufragiilor exprimate la votul final, Adunarea plenară decide dacă proiectul de aviz se retrimite comisiei competente sau se renunță la el. Un aviz este considerat caduc în cazul în care calendarul interinstituțional nu permite dezbaterea lui în continuare. Președintele comitetului informează instituția care a solicitat elaborarea avizului cu privire la această situație. În cazul în care proiectul de aviz este retrimis comisiei competente, acesteia îi revine rolul: — de a supune din nou proiectul de aviz spre dezbatere și adoptare, astfel cum a fost modificat prin amendamentele adoptate în sesiunea plenară; — fie numirea unui nou raportor și, astfel, relansarea unei noi proceduri de elaborare a unui aviz; — de a renunța la elaborarea avizului.

Articolul 26 – Coerența unui text final

În cazul în care coerența unui text final a fost compromisă ca urmare a adoptării amendamentelor care nu au fost declarate caduce în conformitate cu articolul 25 alineatul (5) sau ca urmare a unui amendament adoptat care atrage după sine modificarea corespunzătoare a altor părți relevante din text, administrația – după consultarea grupurilor politice, a raportorului și a autorului amendamentelor respective – introduce modificări în vederea restabilirii coerenței textului final. Modificările aduse textului trebuie să se limiteze la strictul necesar pentru restabilirea coerenței. Membrii vor fi informați în legătură cu modificările introduse.

Articolul 27 – Avize urgente

În situații de urgență, atunci când procedura ordinară nu permite respectarea unui termen stabilit de Consiliu, de Comisie sau de Parlamentul European și când comisia competentă a adoptat în unanimitate un proiect de aviz, președintele transmite proiectul de aviz Consiliului, Comisiei sau Parlamentului European, spre informare. Proiectul de aviz se supune la vot, fără modificări, în sesiunea următoare a Adunării plenare. Toate documentele referitoare la textul respectiv trebuie să menționeze dacă este vorba despre un aviz care a făcut obiectul unei proceduri de urgență.

Articolul 28 – Procedurile simplificate

Proiectele de aviz sau de raport pe care comisia le-a adoptat în unanimitate se supun votului Adunării plenare fără modificări, cu condiția ca cel puțin 32 de membri sau supleanți cu mandat corespunzător sau un grup politic să nu fi depus un amendament pe marginea lor, în conformitate cu dispozițiile articolului 24 alineatul (3) prima teză. În acest caz, Adunarea plenară examinează amendamentul. Proiectul de aviz sau de raport se prezintă de către raportor, în ședință plenară, și poate face obiectul unei dezbateri. El se comunică membrilor odată cu proiectul de ordine de zi.

Articolul 29 – Închiderea sesiunii plenare

Înainte de închiderea sesiunii plenare, președintele comunică locul și data următoarei sesiuni, precum și punctele deja cunoscute de pe ordinea de zi.

Articolul 30 – Simboluri

(1)

Comitetul recunoaște și adoptă următoarele simboluri ale Uniunii: (a) drapelul reprezentând un cerc cu 12 stele aurii pe fond albastru; (b) imnul extras din „Oda bucuriei” – Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven; (c) deviza „Unită în diversitate”.

(2)

Comitetul sărbătorește Ziua Europei la 9 mai și îi încurajează pe membri să facă același lucru.

(3)

Drapelul este arborat în toate clădirile comitetului și cu ocazia evenimentelor oficiale.

(4)

Imnul se cântă la deschiderea fiecărei sesiuni inaugurale de la început de mandat și cu ocazia altor sesiuni solemne, în special la întâmpinarea șefilor de state și de guverne sau a noilor membri, după fiecare extindere.

CAPITOLUL 3

BIROUL ȘI PREȘEDINTELE

Articolul 31 – Componența biroului

Biroul este format din:

(a)	președinte;

(b)	prim-vicepreședinte;

(c)	câte un vicepreședinte pentru fiecare stat membru;

(d)	alți 26 de membri;

(e)	președinții grupurilor politice;

Cu excepția funcțiilor de președinte și de prim-vicepreședinte și a locurilor rezervate președinților grupurilor politice, celelalte locuri din birou se împart între delegațiile naționale după cum urmează:

—	3 locuri: Germania, Spania, Franța, Italia, Polonia;

—	2 locuri: Belgia, Bulgaria, Croația, Cehia, Danemarca, Grecia, Irlanda, Lituania, Ungaria, Țările de Jos, Austria, Portugalia, România, Slovacia, Finlanda, Suedia;

—	1 loc: Estonia, Cipru, Letonia, Luxemburg, Malta, Slovenia.

Articolul 32 – Reprezentanții membrilor biroului

(1)

Cu excepția președintelui și a prim-vicepreședintelui, fiecare delegație națională își desemnează, pentru fiecare dintre membrii săi ai biroului, un membru sau un supleant, ca reprezentant.

(2)

Pentru fiecare președinte al unui grup politic, grupul politic respectiv desemnează din rândurile sale un membru sau un supleant ca reprezentant.

(3)

Reprezentantul are dreptul de a participa, de a lua cuvântul și de a vota în cadrul ședințelor numai atunci când îl reprezintă pe membrul respectiv al biroului. Delegarea votului, acordată de membrul care nu poate participa la ședința biroului, trebuie notificată secretarului general înaintea ședinței în cauză, în conformitate cu procedura de notificare cerută.

Articolul 33 – Procedura de alegere

(1)

Biroul este ales de Adunarea plenară pe o perioadă de doi ani și jumătate.

(2)

Alegerile au loc sub președinția președintelui provizoriu, în mod analog procedurilor prevăzute la articolele 12 și 13. Candidaturile trebuie înaintate în scris secretarului general cel târziu cu o oră înaintea începerii sesiunii plenare. Alegerile se pot desfășura numai după verificarea cvorumului prevăzut la articolul 22 alineatul (1) prima teză.

Articolul 34 – Alegerea președintelui și a prim-vicepreședintelui

(1)

Înaintea alegerilor pentru funcțiile de președinte și prim-vicepreședinte, candidații pot face o scurtă declarație în fața Adunării plenare. În acest scop, ei dispun de un timp egal afectat luării de cuvânt, stabilit de președintele provizoriu.

(2)

Alegerea președintelui și a prim-vicepreședintelui se efectuează separat. Alegerea în aceste funcții se face cu majoritatea voturilor exprimate.

(3)

Tipurile de vot valabile sunt „pentru” și „abținere”. Numai voturile „pentru” se iau în considerare pentru a calcula dacă a fost întrunită majoritatea.

(4)

În cazul în care niciun candidat nu a întrunit majoritatea în primul tur de scrutin, se organizează un al doilea tur, în cursul căruia este aleasă persoana care a întrunit cel mai mare număr de voturi. În caz de egalitate de voturi, decizia se ia prin tragere la sorți.

Articolul 35 – Alegerea membrilor și a reprezentanților membrilor biroului

(1)

Se poate alcătui o listă comună cu candidaturile delegațiilor naționale care prezintă un singur candidat pentru fiecare post care le revine în cadrul biroului. Această listă poate fi adoptată într-un singur tur de scrutin, cu majoritatea sufragiilor exprimate. În cazul în care nu a fost adoptată o listă comună sau atunci când numărul de candidaturi propuse pentru locurile rezervate unei delegații naționale în cadrul biroului depășește numărul locurilor disponibile, fiecare dintre aceste locuri face obiectul unui tur de scrutin separat; în acest caz, se aplică dispozițiile articolelor 33 și 34 alineatele (2)-(4), care reglementează procedura de alegere a președintelui și a prim-vicepreședintelui.

(2)

Aceleași norme se aplică și alegerii membrilor reprezentanți, care pot fi aleși în același timp cu membrii biroului.

(3)

Președinții grupurilor politice aleși în cadrul fiecărui grup sunt membri din oficiu ai biroului.

Articolul 36 – Alegeri parțiale pentru ocuparea unui loc vacant în birou

Membrul biroului sau reprezentantul său care încetează să mai facă parte din comitet sau care demisionează din birou se înlocuiește pe durata rămasă din mandatul său, în conformitate cu dispozițiile articolelor 31-35. Alegerile parțiale pentru ocuparea unui loc vacant de membru sau de supleant au loc în cadrul Adunării plenare prezidate de președinte sau de unul dintre reprezentanții săi, potrivit dispozițiilor articolului 39 alineatul (3).

Articolul 37 – Funcțiile biroului

Biroul are următoarele sarcini:

(a)	pregătirea și prezentarea în fața Adunării plenare a priorităților sale politice la începutul mandatului și monitorizarea punerii lor în aplicare. La sfârșitul mandatului, biroul prezintă Adunării plenare un raport privind punerea în aplicare a priorităților sale politice;

(b)	organizarea și coordonarea lucrărilor Adunării plenare și ale comisiilor;

(c)	pregătirea și prezentarea în fața Adunării plenare a unui cod de conduită;

(d)	întreaga responsabilitate în materie financiară, de organizare și administrativă cu privire la membri și supleanți, la organizarea internă a comitetului și a Secretariatului General (inclusiv privind organigrama) și la organele comitetului;

(e)

Biroul poate: — să constituie grupuri de lucru formate din membrii biroului sau din alți membri ai comitetului, cu scopul de a-l consilia pe probleme specifice; aceste grupuri pot avea până la 13 membri; — să invite alți membri ai comitetului să asiste la ședințele sale, în virtutea competențelor sau funcțiilor lor, precum și alte persoane din afara comitetului;

(f)	supravegherea monitorizării avizelor, rapoartelor și rezoluțiilor și monitorizarea analizei de impact anuale a comitetului și consilierea președintelui cu privire la punerea în aplicare a rezultatelor;

(g)	angajarea secretarului general, a funcționarilor și a altor agenți menționați la articolul 71;

(h)	prezentarea în fața Adunării plenare a proiectului de estimare a veniturilor și cheltuielilor comitetului, în conformitate cu dispozițiile articolului 73;

(i)	autorizarea ședințelor în afara locului de muncă obișnuit;

(j)

stabilirea dispozițiilor privind componența și modalitățile de funcționare ale grupurilor de lucru, ale comitetelor mixte constituite cu țările candidate la aderare sau ale altor organisme politice la care participă membrii comitetului. Comitetele consultative mixte sunt constituite din reprezentanți locali și regionali din țările candidate, pe baza dispozițiilor prevăzute în Acordul de stabilizare și de asociere. Membrii comitetului consultativ mixt din fiecare țară candidată sunt numiți oficial de guvernele acestora, pentru a reprezenta autoritățile locale și regionale din țările respective. Deciziile din cadrul comitetelor consultative mixte se adoptă în comun cu reprezentanții țării partenere, sub copreședinția Comitetului Regiunilor și a țării candidate. Comitetele consultative mixte ar trebui să adopte rapoarte și recomandări cu privire la domenii relevante pentru autoritățile locale în cadrul procesului de extindere. Rapoartele pot fi transmise și Consiliului de asociere;

(k)

adoptarea deciziei de introducere a unei acțiuni sau a unei cereri de intervenție în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care Adunarea plenară nu este în măsură să adopte o decizie în termenul stabilit, după verificarea cvorumului menționat la articolul 38 alineatul (2) prima teză, cu majoritate de voturi, la propunerea președintelui comitetului sau a comisiei competente, în conformitate cu dispozițiile articolelor 57 și 58. Atunci când se adoptă această decizie, președintele introduce acțiunea în numele comitetului și solicită Adunării plenare, la următoarea sesiune, o decizie privind menținerea acțiunii. Dacă, după verificarea întrunirii cvorumului menționat la articolul 22 alineatul (1) prima teză, Adunarea plenară se pronunță împotriva acțiunii cu majoritatea prevăzută la articolul 14 litera (h), președintele retrage acțiunea.

Articolul 38 – Convocarea biroului, cvorumul și adoptarea deciziilor

(1)

Biroul este convocat de către președinte, care stabilește data ședinței și ordinea de zi, de comun acord cu prim-vicepreședintele. Biroul se întrunește cel puțin o dată pe trimestru sau în termen de 14 zile de la primirea unei cereri scrise, formulate de cel puțin o pătrime dintre membrii săi.

(2)

Cvorumul biroului este întrunit atunci când sunt prezenți cel puțin jumătate din membri. Cvorumul se verifică la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin șase membri să voteze în favoarea acestei solicitări. În cazul în care nu a fost solicitată verificarea întrunirii cvorumului, toate voturile se consideră valabile, indiferent de numărul membrilor prezenți. Dacă se constată că nu a fost întrunit cvorumul, biroul poate continua deliberările, dar votul se amână pentru ședința următoare.

(3)

Deciziile se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate, cu excepția cazurilor în care Regulamentul de procedură prevede altfel. Se aplică dispozițiile articolului 23 alineatele (2) și (6).

(4)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 40 alineatul (4) litera (b), pentru pregătirea deciziilor biroului, președintele îl poate însărcina pe secretarul general cu elaborarea documentelor spre dezbatere și a recomandărilor spre decizie pentru fiecare dintre temele luate în discuție; documentele și recomandările se anexează la proiectul de ordine de zi.

(5)

Aceste documente trebuie puse la dispoziția membrilor în format electronic cu cel puțin 10 zile înaintea deschiderii ședinței. Amendamentele la documentele biroului trebuie să ajungă la secretarul general cu cel puțin două zile lucrătoare înaintea începerii ședinței biroului, cu respectarea modalităților de depunere prevăzute, și trebuie să poată fi consultate în format electronic de îndată ce au fost traduse. Ori de câte ori este posibil, documentele elaborate pentru birou trebuie să includă diferite opțiuni, dintre care biroul să poată alege, și trebuie să poată fi modificate imediat după publicare.

(6)

„În situații excepționale, președintele poate recurge la o procedură scrisă pentru adoptarea unei decizii care nu privește persoane. Președintele le transmite membrilor propunerea de decizie și le solicită să îi comunice în scris, în termen de trei zile lucrătoare, eventualele obiecții. Decizia este considerată a fi adoptată, cu excepția cazului în care sunt formulate obiecții de către cel puțin șase membri.

Articolul 39 – Președintele

(1)

Președintele conduce lucrările comitetului.

(2)

Comitetul este reprezentat de președinte, care poate delega această atribuție.

(3)

În cazul în care este absent, președintele este reprezentat de prim-vicepreședinte; în cazul în care și prim-vicepreședintele este absent, președintele este reprezentat de unul dintre ceilalți vicepreședinți.

(4)

Președintele este responsabil pentru securitatea și inviolabilitatea clădirilor comitetului.

Articolul 40 – Comisia pentru afaceri financiare și administrative

(1)

Biroul instituie, în conformitate cu articolul 37, o Comisie consultativă pentru afaceri financiare și administrative (CAFA), prezidată de un membru al biroului.

(2)

Data ședințelor acestei comisii și ordinea de zi sunt stabilite de către președintele comisiei, de comun acord cu prim-vicepreședintele comisiei.

(3)

CAFA poate numi, dintre membrii săi, un raportor care să o sprijine la pregătirea de rapoarte ale CAFA către birou cu privire la sarcinile care îi revin. Membrul respectiv prezintă comisiei și biroului, după caz și cu acordul președintelui, un raport în domeniile sale de competență. Membrul respectiv își poate prezenta raportul către CAFA în scris sau oral.

(4)

CAFA are următoarele atribuții: (a) consiliere cu privire la proiectul preliminar de estimare a veniturilor și cheltuielilor comitetului, depus de secretarul general și adoptarea acestui proiect, în conformitate cu articolul 73; (b) elaborarea proiectelor de norme de aplicare și de decizii ale biroului în chestiuni financiare, de organizare și administrative, inclusiv a celor referitoare la membri și la supleanți. Aceste documente sunt transmise membrilor biroului împreună cu sinteza deciziilor CAFA, în conformitate cu articolul 38 alineatele (4) și (5); (c) consiliere cu privire la chestiuni importante, care ar putea pune în pericol gestiunea corespunzătoare a creditelor sau ar putea împiedica atingerea obiectivelor stabilite, în special în ceea ce privește previziunile în materie de utilizare a creditelor, mai ales prin evaluarea execuției bugetului pentru exercițiul financiar curent, a transferurilor de credite, a procedurilor privind organigramele, a creditelor de funcționare și a avizelor cu privire la proiectele imobiliare.

(5)

În situații excepționale, președintele poate recurge la o procedură scrisă pentru adoptarea unei decizii. Președintele le transmite membrilor propunerea de decizie și le solicită să îi comunice în scris, în termen de trei zile lucrătoare, eventualele obiecții. Decizia este considerată a fi adoptată, cu excepția cazului în care sunt formulate obiecții de către cel puțin trei membri.

(6)

Președintele CAFA reprezintă comitetul în fața autorităților bugetare ale Uniunii. Avize, rapoarte și rezoluții – Procedura în cadrul biroului

Articolul 41 – Avizele – Temei juridic

În conformitate cu articolul 307 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, comitetul adoptă avize:

(a)	atunci când este consultat de către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie în cazurile prevăzute de tratate și în toate celelalte cazuri în care aceste instituții consideră consultarea oportună, în special atunci când este vorba despre cooperarea transfrontalieră;

(b)

din proprie inițiativă, în cazul în care consideră că este util: (i) pe baza unei comunicări, a unui raport sau a unei propuneri legislative de la altă instituție a Uniunii Europene, transmisă comitetului spre informare sau pe baza unei solicitări a unui stat membru care deține actuala sau următoarea președinție a Consiliului; sau (ii) numai din proprie inițiativă, și, în conformitate cu articolul 14, pe baza priorităților politice ale comitetului, în toate celelalte cazuri.

(c)	atunci când, în caz de consultare a Comitetului Economic și Social European în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, comitetul consideră că sunt în joc interese regionale specifice.

Articolul 42 – Avizele – Desemnarea comisiei competente

(1)

Atunci când primește documente din partea Parlamentului European, Consiliului European, Consiliului sau Comisiei Europene, președintele le distribuie comisiilor competente, iar biroul este informat cu privire la aceasta în ședința următoare.

(2)

În cazul în care tema unui aviz este de competența mai multor comisii, președintele desemnează comisia competentă sesizată în fond, după consultarea președinților comisiilor în cauză. Înainte de consultarea acestora de către președinte, secretarul general asigură o analiză detaliată a motivelor obiective pentru care documentul în cauză se referă la competențele a mai mult de o singură comisie. În cazul în care chestiunea ține în mod inseparabil de competența mai multor comisii, președintele poate propune biroului crearea unui grup de lucru temporar, constituit dintr-un număr egal de reprezentanți ai comisiilor în cauză. Acest grup de lucru poate desemna un raportor, urmând ca acesta să elaboreze un aviz unic sau o rezoluție de prezentat în sesiunea plenară.

(3)

O comisie care nu este de acord cu o decizie adoptată de președinte în conformitate cu dispozițiile articolului 42 alineatele (1) și (2) poate, prin intermediul președintelui său, să ceară biroului să tranșeze chestiunea.

Articolul 43 – Desemnarea unui raportor general

(1)

În cazul în care comisia relevantă nu reușește să elaboreze un proiect de aviz în termenul solicitat, biroul poate propune ca Adunarea plenară să desemneze un raportor general însărcinat cu prezentarea unui proiect de aviz direct în fața Adunării plenare.

(2)

În cazul în care termenul solicitat este prea scurt pentru a permite numirea unui raportor general de către Adunarea plenară, președintele însuși poate face această numire, Adunarea plenară fiind informată cu ocazia următoarei ședințe.

(3)

Raportorul general trebuie să fie membru al comisiei respective.

(4)

În ambele cazuri, comisia relevantă se întrunește, în măsura posibilului, pentru o dezbatere generală orientativă asupra subiectului avizului sau raportului.

Articolul 44 – Avize din proprie inițiativă

(1)

Cererile de elaborare a unor avize din proprie inițiativă, în temeiul articolului 41 litera (b) punctul (ii), se pot înainta biroului de către patru membri ai acestuia, de către o comisie, prin intermediul președintelui său, sau de către 32 de membri ai comitetului. Cererile trebuie să parvină biroului, însoțite de o expunere de motive, în același timp cu toate celelalte documente spre dezbatere menționate la articolul 38 alineatul (4) și, în măsura posibilului, înainte de adoptarea programului de lucru anual.

(2)

Comisiile hotărăsc cu privire la cererile de elaborare a unui aviz din proprie inițiativă în temeiul articolului 41 litera (b) punctul (ii) cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate. Biroul hotărăște cu privire la cererile de elaborare a unui aviz din proprie inițiativă, în temeiul articolului 41 litera (b) punctul (ii), cu majoritatea voturilor exprimate. În conformitate cu dispozițiile articolului 42, avizele sunt atribuite spre elaborare comisiilor competente. Președintele informează Adunarea plenară cu privire la toate deciziile biroului referitoare la aprobarea și repartizarea elaborării acestor avize din proprie inițiativă.

Articolul 45 – Prezentarea rezoluțiilor

(1)

Rezoluțiile se înscriu pe ordinea de zi numai atunci când se referă la domeniile de activitate ale Uniunii Europene, la preocupări importante ale comunităților regionale și locale și dacă sunt de actualitate.

(2)

Propunerile de rezoluții sau cererile de elaborare a unei rezoluții se pot înainta comitetului de către cel puțin 32 de membri sau de către un grup politic. Toate propunerile sau cererile trebuie prezentate biroului în scris și trebuie să cuprindă numele membrilor sau numele grupului politic care le susține. Acestea trebuie să parvină secretarului general cel târziu cu cinci zile lucrătoare înainte de începerea ședinței biroului. Ele sunt puse la dispoziția membrilor cel târziu cu trei zile înainte de ședința biroului, în toate limbile. Propunerile de amendamente pot fi depuse pe cale electronică din momentul în care proiectul de rezoluție este disponibil. În cazul unei decizii pozitive a biroului, proiectele de amendamente vor fi prezentate în mod automat sub formă de amendamente. În cazul unei decizii negative a biroului, proiectele de amendamente vor fi șterse automat din sistem.

(3)

În cazul în care, în urma deciziei biroului, comitetul trebuie să elaboreze un proiect de rezoluție sau trebuie să dea curs unei cereri de elaborare a unei rezoluții, biroul poate: (a) fie să înscrie proiectul de rezoluție în anteproiectul de ordine de zi a sesiunii plenare, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1); (b) fie, în conformitate cu dispozițiile articolului 16 alineatul (6) a doua teză, să înscrie un proiect de rezoluție pe ordinea de zi a următoarei sesiuni plenare. În acest caz, proiectul de rezoluție este examinat în a doua zi de ședință.

(4)

Proiectele de rezoluție care se referă la un eveniment neprevăzut, survenit după termenul menționat la articolul 45 alineatul (2) (rezoluții urgente), și care sunt conforme cu dispozițiile articolului 45 alineatul (1) pot fi depuse la începutul ședinței biroului. Dacă acesta constată că propunerea privește aspecte esențiale pentru atribuțiile comitetului, o tratează în conformitate cu dispozițiile articolului 45 alineatul (3) litera (b). Orice membru poate depune, în cadrul sesiunii plenare, amendamente la proiecte de rezoluție de urgență.

CAPITOLUL 4

CONFERINȚA PREȘEDINȚILOR

Articolul 46 – Componență

Conferința președinților este formată din președinte, prim-vicepreședinte și președinții grupurilor politice. Președinții grupurilor politice pot fi reprezentați de un alt membru al grupului din care fac parte.

Articolul 47 – Atribuții

Conferința președinților dezbate chestiunile asupra cărora este sesizată de președinte, în vederea pregătirii și facilitării unui consens politic cu privire la deciziile care trebuie adoptate de celelalte organe ale comitetului.

În comunicarea sa adresată biroului, președintele trebuie să prezinte dezbaterile care au avut loc cu ocazia ședinței Conferinței președinților.

CAPITOLUL 5

COMISII

Articolul 48 – Componența și atribuțiile

(1)

„La începutul fiecărui mandat de cinci ani, Adunarea plenară constituie comisii însărcinate cu pregătirea lucrărilor. Adunarea plenară stabilește structura și atribuțiile comisiilor, la propunerea biroului.”

(2)

Componența comisiilor trebuie să reflecte modul de reprezentare a statelor membre în cadrul comitetului.

(3)

Membrii comitetului trebuie să facă parte din cel puțin o comisie și din cel mult două. Biroul poate prevedea excepții pentru membrii care aparțin unor delegații naționale ce cuprind un număr de membri mai mic decât numărul de comisii.

Articolul 49 – Președintele și vicepreședinții

(1)

Fiecare comisie își alege, din rândul membrilor săi, un președinte, un prim-vicepreședinte și, dacă este cazul, cel mult alți doi vicepreședinți. Aceștia sunt aleși pentru un mandat de doi ani și jumătate.

(2)

În cazul în care numărul persoanelor care și-au depus candidatura este identic cu numărul de locuri care trebuie ocupate, se votează prin aclamare. În caz contrar sau la solicitarea unei șesimi din membrii comisiei, alegerea se face prin vot, în conformitate cu dispozițiile articolului 34 alineatele (2)-(4), care reglementează procedura de alegere a președintelui și a prim-vicepreședintelui comitetului.

(3)

Atunci când un președinte sau un vicepreședinte al unei comisii încetează să mai facă parte din comitet sau demisionează din postul de președinte sau de vicepreședinte al unei comisii, locul vacant se ocupă în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol.

Articolul 50 – Funcțiile comisiilor

(1)

Comisiile dezbat politici ale Uniunii, în conformitate cu competențele care le sunt atribuite de Adunarea plenară, în temeiul articolului 48. Comisiile au în special sarcina de a asigura elaborarea proiectelor de avize, de rapoarte și de rezoluții care sunt prezentate Adunării plenare spre adoptare.

(2)

Comisiile hotărăsc cu privire la elaborarea avizelor în temeiul: — articolului 41 litera (a); — articolului 41 litera (b) punctul (i); — articolul 41 litera (c) din Regulamentul de procedură.

(3)

Ele își elaborează proiectul de program de lucru anual în conformitate cu prioritățile politice ale comitetului și îl trimit biroului, spre informare.

Articolul 51 – Convocarea comisiilor și ordinea de zi

(1)

Data și ordinea de zi a ședinței unei comisii sunt stabilite de președintele comisiei respective, de comun acord cu prim-vicepreședintele.

(2)

Comisia se convoacă de către președintele său. Nota de convocare a unei adunări ordinare, împreună cu ordinea de zi, trebuie să ajungă la membri cel târziu cu patru săptămâni înainte de data prevăzută.

(3)

La cererea, formulată în scris, a cel puțin o pătrime dintre membri, președintele unei comisii are obligația de a convoca o ședință extraordinară a comisiei, care trebuie să aibă loc în termen de patru săptămâni de la data depunerii cererii. Ordinea de zi a unei adunări extraordinare se stabilește de către membrii care au prezentat cererea. Aceasta se transmite membrilor în același timp cu convocarea.

(4)

Toate proiectele de aviz și alte documente spre dezbatere care trebuie traduse trebuie să parvină secretariatului comisiei cu cel puțin cinci săptămâni înainte de data ședinței. Ele trebuie puse la dispoziția membrilor în format electronic cu cel puțin 14 zile lucrătoare înainte de data ședinței. În cazuri excepționale, președintele poate modifica termenele menționate anterior.

(5)

Documentele se trimit secretariatului prin e-mail, în formatul standard adoptat de birou. Recomandările politice cuprinse într-un document nu trebuie să depășească, în total, 10 pagini (15 000 de caractere), cu o marjă de cel mult 10 %, din motive lingvistice. Cu toate acestea, președintele comisiei poate acorda derogări în cazuri excepționale, când tema dezbătută necesită o examinare mai detaliată.

Articolul 52 – Participarea și admiterea publicului

(1)

Toți membrii și supleanții care participă la ședință semnează o listă de prezență pentru fiecare zi de ședință.

(2)

Ședințele comisiilor sunt deschise publicului, cu excepția cazului în care o comisie decide altfel cu privire la o întreagă ședință sau la un anumit punct de pe ordinea de zi a unei ședințe.

(3)

La ședințele comisiilor pot fi invitate persoane care reprezintă Parlamentul European, Consiliul și Comisia, precum și alte personalități, pentru a participa la deliberările comisiilor și pentru a răspunde la întrebările membrilor.

Articolul 53 – Termenele de elaborare a avizelor

(1)

Comisiile își prezintă proiectele de aviz în termenele prevăzute de calendarul interinstituțional. Numărul de ședințe prevăzute în vederea examinării unui proiect de aviz este de cel mult două, prima ședință de organizare a lucrului neintrând în acest calcul.

(2)

În mod excepțional, biroul poate autoriza ședințe suplimentare pentru examinarea unui proiect de aviz sau poate extinde termenul stabilit pentru prezentarea acestuia.

Articolul 54 – Conținutul avizelor

(1)

Un aviz al comitetului expune opiniile și recomandările acestuia cu privire la problema în discuție.

(2)

Atunci când se referă la propuneri de acte juridice în domenii care nu țin de competența exclusivă a Uniunii, avizele comitetului se pronunță cu privire la respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității. Și alte avize ale comitetului se pot referi, după caz, la aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

(3)

De asemenea, aceste avize trebuie să abordeze, ori de câte ori este posibil, impactul preconizat asupra administrației, precum și impactul financiar preconizat la nivel local și regional.

(4)

Atunci când privesc acte legislative, avizele comitetului ar trebui să includă recomandări de amendamente la textul Comisiei Europene supus examinării.

(5)

Dacă este cazul, elaborarea expunerii de motive este responsabilitatea raportorului. Aceasta nu se supune la vot. Ea trebuie să fie totuși în concordanță cu textul avizului, care se supune la vot.

(6)

Un proiect de aviz care propune o nouă activitate a comitetului cu implicații financiare trebuie însoțit de o anexă care să prezinte un calcul estimativ al costurilor activității respective.

Articolul 55 – Monitorizarea avizelor, rapoartelor și rezoluțiilor comitetului

În perioada care urmează adoptării unui aviz, unui raport sau unei rezoluții, raportorul și/sau președintele comisiei desemnate să elaboreze respectivul proiect de document monitorizează, cu sprijinul Secretariatului General, derularea procedurii aflate la originea consultării comitetului și întreprind(e) toate acțiunile necesare promovării poziției comitetului exprimate în aviz, luând în considerare calendarul instituțional.

Articolul 56 – Avize revizuite

(1)

În cazul în care comisia competentă consideră că este necesar, poate elabora un proiect de aviz revizuit pe aceeași temă și, în măsura posibilului, de către același raportor, pentru a ține seama de evoluția interinstituțională a procedurii legislative aferente și a-și adapta poziția.

(2)

Comisia se reunește, în măsura în care este posibil, pentru dezbaterea și adoptarea proiectului de aviz, care se transmite sesiunii plenare următoare.

(3)

În cazul în care stadiul procedurii aflate la originea consultării comitetului nu lasă comisiei suficient timp pentru a adopta un proiect de aviz revizuit, președintele comisiei în cauză îl informează imediat cu privire la această situație pe președintele comitetului, în vederea recurgerii la procedura de desemnare a unui raportor general, prevăzută la articolul 43.

Articolul 57 – Acțiunea în justiție referitoare la încălcarea principiului subsidiarității

(1)

Președintele comitetului sau comisia desemnată pentru elaborarea unui proiect de aviz poate introduce în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene o acțiune sau o cerere de intervenție referitoare la încălcarea principiului subsidiarității de către un act legislativ pentru a cărui adoptare Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede consultarea comitetului.

(2)

Comisia hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate, după ce verifică, în prealabil, întrunirea cvorumului prevăzut la articolul 63 alineatul (1). Propunerea comisiei este înaintată spre decizie fie Adunării plenare, în conformitate cu articolul 14 litera (h), fie Biroului, în cazurile menționate la articolul 37 litera (k). Comisia își motivează propunerea într-un raport detaliat, inclusiv în ceea ce privește, dacă este cazul, caracterul urgent al deciziei adoptate pe baza articolului 37 litera (k).

Articolul 58 – Nerespectarea consultării obligatorii a comitetului

(1)

În situația în care comitetul nu a fost consultat în cazurile prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, președintele comitetului sau o comisie poate propune fie Adunării plenare, în conformitate cu articolul 14 litera (h), fie biroului, în cazurile menționate la articolul 37 litera (k), introducerea unei acțiuni sau a unei cereri de intervenție în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(2)

Comisia hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate, după ce verifică, în prealabil, întrunirea cvorumului prevăzut la articolul 63 alineatul (1). Comisia își motivează propunerea într-un raport detaliat, inclusiv în ceea ce privește, dacă este cazul, caracterul urgent al deciziei adoptate pe baza articolului 37 litera (k).

Articolul 59 – Raportul privind impactul avizelor

Cel puțin o dată pe an, Secretariatul General prezintă Adunării plenare un raport privind impactul avizelor comitetului, bazat, în special, pe contribuțiile care îi sunt comunicate de către fiecare comisie competentă și pe informațiile colectate de la instituțiile implicate.

Articolul 60 – Raportorii

(1)

În vederea elaborării unui proiect de aviz, fiecare comisie numește, la propunerea președintelui său, unul sau, în situații motivate corespunzător, doi raportori din rândul membrilor săi sau al supleanților cu mandate corespunzătoare.

(2)

La desemnarea raportorilor, fiecare comisie asigură o repartizare echilibrată a avizelor.

(3)

În caz de urgență, președintele comisiei poate recurge la o procedură scrisă pentru desemnarea unui raportor. Președintele îi invită pe membrii comisiei să îi comunice în scris, în termen de trei zile lucrătoare, eventualele obiecții la numirea raportorului propus. În cazul în care există obiecții, președintele și prim-vicepreședintele iau o hotărâre de comun acord.

(4)

În cazul în care este desemnat ca raportor președintele sau un vicepreședinte, el încredințează conducerea ședinței altui vicepreședinte sau, în lipsa acestuia, altui membru prezent, pe durata examinării proiectului de aviz respectiv.

(5)

Atunci când un raportor își pierde calitatea de membru sau de supleant al comitetului, se desemnează un nou raportor din același grup politic în cadrul comisiei respective, dacă este cazul, prin utilizarea procedurii prevăzute la alineatul (3).

Articolul 61 – Grupurile de lucru ale comisiilor

(1)

În cazuri bine întemeiate, comisiile pot institui, cu aprobarea biroului, grupuri de lucru. Acestea pot cuprinde și membri ai altor comisii.

(2)

Un membru al unui grup de lucru care nu poate participa la o ședință poate fi înlocuit de un membru sau un supleant din grupul său politic, care figurează pe lista înlocuitorilor acestui grup de lucru. În cazul în care pe listă nu există niciun înlocuitor disponibil, membrul respectiv poate fi înlocuit de orice membru sau supleant din grupul său politic.

(3)

Fiecare grup de lucru poate numi, dintre membrii săi, un președinte și un vicepreședinte.

(4)

Grupurile de lucru pot adopta concluzii pe care le raportează comisiilor lor.

Articolul 62 – Experții raportorilor

(1)

Fiecare raportor poate solicita să fie asistat de un expert.

(2)

Experții raportorului și experții invitați de comisie au dreptul la rambursarea cheltuielilor de deplasare și ședere.

(3)

Experții nu reprezintă comitetul și nu se exprimă în numele acestuia.

Articolul 63 – Cvorumul

(1)

Cvorumul unei comisii este întrunit atunci când sunt prezenți mai mult de jumătate din membrii săi.

(2)

Cvorumul se verifică la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin 10 membri să voteze în favoarea acestei solicitări. În cazul în care nu a fost solicitată verificarea întrunirii cvorumului, toate voturile se consideră valabile, indiferent de numărul membrilor prezenți. Președintele poate hotărî întreruperea ședinței comisiei pentru cel mult 10 minute înainte de a trece la verificarea întrunirii cvorumului. Membrii care au solicitat verificarea cvorumului sunt incluși în numărătoarea celor prezenți, chiar dacă nu se mai află în sală. În cazul în care sunt prezenți mai puțin de 10 membri, președintele poate constata că nu a fost întrunit cvorumul.

(3)

Dacă se constată că nu a fost întrunit cvorumul, comisia poate examina punctele care au rămas pe ordinea de zi și nu necesită votare și amână pentru ședința următoare deliberările și votul asupra celorlalte puncte rămase de pe ordinea de zi. Toate deciziile adoptate sau voturile obținute în ședință înainte de verificarea cvorumului rămân valabile.

Articolul 64 – Amendamentele

(1)

Amendamentele trebuie depuse până la ora 15:00 (ora Bruxelles-ului) în cea de-a noua zi lucrătoare de dinaintea ședinței comisiei. În cazuri excepționale, acest termen poate fi modificat de către președinte. În comisie, nu pot fi depuse amendamente decât de către membrii comisiei respective sau de către membri sau supleanți cu mandate corespunzătoare, în condițiile prevăzute de articolul 6 alineatul (2), precum și, strict în ceea ce privește propriul aviz, de către orice supleant fără mandat care este numit raportor sau de către un grup politic. Dreptul de a depune amendamente pentru o ședință de comisie nu poate fi exercitat în mod exclusiv decât de către un membru al comisiei respective sau de către un alt membru sau supleant mandatat corespunzător. În cazul în care un membru deleagă participarea la ședința comisiei, în întregime sau în parte, unui supleant, numai unul dintre ei poate depune amendamente. În cazul în care membrul titular depune amendamente într-una din părțile ședinței comisiei, supleantul său nu poate face acest lucru ulterior. În mod similar, dacă supleantul este delegat pentru o parte a ședinței comisiei și prezintă amendamente la un aviz – înainte ca membrul titular să fi depus amendamente – atunci titularul respectiv nu poate depune amendamente în ședința comisiei. Amendamentele valabil depuse înainte de pierderea calității de membru sau de supleant al comitetului sau înainte de acordarea sau retragerea unei delegații de vot rămân valabile. Amendamentele se traduc cu prioritate și se comunică raportorului, pentru a-i permite să prezinte Secretariatului General amendamentele raportorului în format electronic, cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de ședință. Amendamentele raportorului trebuie să se refere în mod explicit la unul sau mai multe dintre amendamentele menționate la alineatul (1), trebuie să poată fi consultate în format electronic de îndată ce au fost traduse și să fie distribuite pe hârtie cel târziu la deschiderea ședinței. Dispozițiile articolului 25 alineatele (1)-(6) se aplică mutatis mutandis.

(2)

Votarea amendamentelor urmează ordinea punctelor din proiectul de aviz dezbătut.

(3)

Votul final se referă la text în ansamblul său, astfel cum a fost eventual modificat. Dacă un aviz nu obține majoritatea voturilor exprimate, comisia decide: — fie retransmiterea proiectului de aviz, astfel cum a fost eventual modificat prin amendamentele adoptate în cadrul comisiei, spre dezbatere și adoptare, în conformitate cu dispozițiile articolului 53; — fie numirea unui nou raportor și, astfel, relansarea unei noi proceduri de elaborare a unui aviz; — renunță la elaborarea avizului.

(4)

Odată adoptat în comisie, avizul este transmis președintelui Comitetului Regiunilor de către președintele comisiei.

Articolul 65 – Decizia de a nu elabora un aviz

(1)

În cazul în care comisia competentă estimează că sesizarea care îi este adresată în conformitate cu articolul 41 litera (a) nu prezintă interes local sau regional ori importanță politică, ea poate hotărî să nu elaboreze un aviz pe subiectul respectiv. Secretarul general informează instituțiile europene relevante cu privire la această decizie.

(2)

În cazul în care consideră că sesizarea care îi este adresată în conformitate cu articolul 41 litera (a) este importantă, dar – având în vedere anumite priorități și/sau dat fiind că, în trecutul apropiat, s-au adoptat deja avize relevante pe aceeași temă – nu se consideră necesar un nou aviz, comisia competentă poate decide să nu elaboreze un aviz. În acest caz, comitetul poate răspunde instituțiilor Uniunii Europene printr-o renunțare motivată.

Articolul 66 – Procedura scrisă

(1)

În situații excepționale, președintele unei comisii poate recurge la o procedură scrisă pentru adoptarea unei decizii care privește funcționarea comisiei sale.

(2)

Președintele le adresează membrilor propunerea, spre decizie, și îi invită să îi comunice în scris, în termen de trei zile lucrătoare, eventualele obiecții.

(3)

Decizia este considerată a fi adoptată, cu excepția cazului în care sunt formulate obiecții de către cel puțin șase membri.

Articolul 67 – Dispoziții aplicabile comisiilor

Articolul 12 – Convocarea primei ședințe;

Articolul 13 alineatul (2) – Instalarea în funcție a comitetului și verificarea prerogativelor;

Articolul 16 alineatul (7) – Ordinea de zi a sesiunii plenare;

Articolul 18 – Admiterea publicului, invitați și personalități invitate să ia cuvântul;

Articolul 21 – Probleme de procedură;

Articolul 23 – Votul; și

Articolul 26 – Coerența unui text final se aplică, mutatis mutandis, comisiilor.

CAPITOLUL 6

ADMINISTRAȚIA COMITETULUI

Articolul 68 – Secretariatul General

(1)

Comitetul este asistat de un Secretariat General.

(2)

Secretariatul General este condus de un secretar general.

(3)

Biroul, la propunerea secretarului general, stabilește organizarea Secretariatului General în așa fel încât să fie în măsură să asigure funcționarea comitetului și a organelor sale și să le ofere asistență membrilor comitetului în exercitarea mandatului. În cadrul procesului de organizare, se stabilesc serviciile pe care Secretariatul General trebuie să le furnizeze membrilor, delegațiilor naționale, grupurilor politice și membrilor neafiliați.

(4)

Secretariatul General redactează procesele-verbale ale ședințelor organelor comitetului.

Articolul 69 – Secretarul general

(1)

Secretarului general îi revine răspunderea administrativă de a asigura punerea în aplicare a deciziilor biroului sau ale președintelui, în conformitate cu prezentul Regulament de procedură și cu respectarea cadrului juridic în vigoare. Secretarul general participă cu vot consultativ la ședințele biroului, asigurând redactarea proceselor-verbale. Secretarul general îl asistă pe președinte în asigurarea securității și a inviolabilității clădirilor comitetului.

(2)

Secretarul general își exercită atribuțiile sub autoritatea președintelui, care reprezintă biroul. Secretarul general se angajează solemn în fața biroului să își îndeplinească atribuțiile cu conștiinciozitate și cu deplină imparțialitate. Secretarul general nu reprezintă comitetul la nivel politic decât cu o autorizație prealabilă din partea președintelui în acest scop. În fiecare an, secretarul general pune la dispoziția biroului un raport anual de activitate, care reflectă exercitarea atribuțiilor sale de ordonator de credite delegat și prezintă un rezumat al acestui raport pentru eventuale discuții.

Articolul 70 – Angajarea secretarului general

(1)

Biroul angajează secretarul general prin decizie cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate și după verificarea întrunirii cvorumului menționat la articolul 38 alineatul (2) prima teză.

(2)

Secretarul general este angajat pe o perioadă de cinci ani. Condițiile specifice ale contractului său de muncă sunt stabilite de birou, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 și cu dispozițiile corespunzătoare din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Mandatul secretarului general poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum cinci ani. În cazul în care secretarul general este absent sau se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, funcția sa este exercitată de către un director desemnat de birou.

(3)

În ceea ce îl privește pe secretarul general, competențele acordate autorității abilitate să încheie contracte de muncă în conformitate cu dispozițiile Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene sunt exercitate de către birou.

Articolul 71 – Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene

(1)

Prerogativele pe care Statutul funcționarilor Uniunii Europene le conferă autorității împuternicite să facă numiri se exercită după cum urmează: — pentru funcționarii cu grade de la 5 la 12 din grupa de funcții AD și funcționarii din grupele de funcții AST și AST-SC, de către secretarul general; — pentru ceilalți funcționari, de către birou, la propunerea secretarului general.

(2)

Competențele acordate prin Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene autorității abilitate să încheie contracte de muncă se exercită: — pentru agenții temporari cu grade de la 5 la 12 din grupa de funcții AD și agenții temporari din grupele de funcții AST și AST-SC, de către secretarul general; — pentru ceilalți agenți temporari, de către birou, la propunerea secretarului general; — pentru agenții temporari de la cabinetul președintelui sau al prim-vicepreședintelui: — pentru gradele de la 5 la 12 din grupa de funcții AD și pentru gradele din grupele de funcții AST și AST-SC, de către secretarul general, la propunerea președintelui; — pentru alte grade din grupa de funcții AD, de către birou, la propunerea președintelui. Contractele persoanelor angajate ca agenți temporari la cabinetul președintelui sau al prim-vicepreședintelui se încheie la sfârșitul mandatului acestora: — în ceea ce îi privește pe agenții contractuali, consilierii speciali și agenții locali, de către secretarul general, în condițiile stabilite prin Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

(3)

Biroul și secretarul general pot delega atribuțiile care le sunt conferite, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol. Actele de delegare stabilesc sfera atribuțiilor conferite, limitele acestora și perioada de valabilitate, precum și dacă beneficiarii acestei delegări pot subdelega, la rândul lor, din atribuții.

Articolul 72 – Ședințe cu ușile închise

Biroul se întrunește în ședință cu ușile închise atunci când adoptă decizii privind persoanele menționate la articolele 70 și 71.

Articolul 73 – Bugetul

(1)

Comisia pentru afaceri financiare și administrative prezintă biroului proiectul preliminar de estimare a veniturilor și cheltuielilor comitetului pentru exercițiul financiar următor. Biroul prezintă Adunării plenare proiectul de estimare a veniturilor și cheltuielilor, spre adoptare. Președintele, după consultarea Conferinței președinților, transmite biroului orientările strategice generale, care sunt prezentate Comisiei pentru afaceri financiare și administrative în vederea elaborării bugetului pentru anul n + 2.

(2)

Adunarea plenară adoptă proiectul de estimare a veniturilor și cheltuielilor comitetului și îl transmite Comisiei, Consiliului și Parlamentului European, în timp util pentru a asigura respectarea termenelor impuse de dispozițiile bugetare.

(3)

După consultarea Comisiei pentru afaceri financiare și administrative, președintele comitetului inițiază sau dispune inițierea execuției bugetului de venituri și cheltuieli, în conformitate cu normele financiare interne adoptate de birou. Președintele îndeplinește aceste atribuții în conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene.

(4)

În temeiul Regulamentului financiar și al normelor financiare interne, competențele de execuție bugetară ale președintelui se deleagă secretarului general, care devine ordonator de credite delegat la data numirii.

TITLUL III

DISPOZIȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

COOPERAREA, TRANSMITEREA ȘI PUBLICAREA

Articolul 74 – Acorduri de cooperare

La propunerea secretarului general, biroul poate încheia acorduri de cooperare menite să faciliteze exercitarea competențelor comitetului în legătură cu punerea în aplicare a tratatelor sau în vederea îmbunătățirii activității sale de cooperare politică.

Articolul 75 – Transmiterea și publicarea avizelor și rezoluțiilor

(1)

Avizele comitetului, precum și toate comunicările referitoare la aplicarea unei proceduri simplificate în conformitate cu articolul 28 sau la decizia de a nu elabora un aviz în conformitate cu articolul 65 se adresează Consiliului, Comisiei sau Parlamentului European. Acestea se transmit de către președinte, la fel ca și rezoluțiile.

(2)

Avizele și rezoluțiile se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

CAPITOLUL 2

PUBLICAREA, TRANSPARENȚA ȘI DECLARAȚIA PRIVIND INTERESELE FINANCIARE ALE MEMBRILOR

Articolul 76 – Accesul publicului la documente

(1)

Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică rezidentă sau având sediul social într-un stat membru are drept de acces la documentele comitetului, în conformitate cu dispozițiile articolului 15 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu principiile, condițiile și limitele definite prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (1) și cu normele stabilite de biroul comitetului. Accesul la documentele comitetului se acordă, în măsura posibilului, în același mod și altor persoane fizice sau juridice.

(2)

Comitetul creează un registru al documentelor sale. În acest sens, biroul adoptă normele interne de reglementare a accesului și stabilește lista documentelor accesibile în mod direct.

Articolul 77 – Declarația privind interesele financiare ale membrilor și Codul de conduită în materie de interese financiare și conflicte de interese

La începutul mandatului lor în cadrul comitetului, membrii completează o declarație privind interesele lor financiare pe baza modelului adoptat de birou, pe care o actualizează și care este accesibilă publicului. În exercitarea atribuțiilor lor, membrii respectă, de asemenea, Codul de conduită în materie de interese financiare și conflicte de interese.

CAPITOLUL 3

UTILIZAREA LIMBILOR

Articolul 78 – Regimul lingvistic al serviciilor de interpretare

În măsura posibilului, se asigură mijloacele care să faciliteze aplicarea următoarelor principii privind regimul lingvistic al serviciilor de interpretare:

(a)	Dezbaterile comitetului sunt accesibile în toate limbile oficiale, cu excepția cazului în care biroul decide altfel.

(b)

Toți membrii au dreptul de a se exprima la sesiunea plenară în limba oficială în care doresc. Orice intervenție într-una dintre limbile oficiale se traduce simultan în toate celelalte limbi oficiale, precum și în orice altă limbă pe care biroul o consideră necesară. Prezentul alineat se aplică și limbilor cărora li s-a recunoscut această posibilitate, în conformitate cu acordurile administrative încheiate de comitet cu diverse state membre.

(c)	La ședințele biroului, comisiilor și grupurilor de lucru, se asigură interpretare în și din limbile utilizate de membrii care au confirmat participarea la ședința respectivă.

CAPITOLUL 4

OBSERVATORII

Articolul 79 – Observatorii

1.

După semnarea unui tratat de aderare a unui stat la Uniunea Europeană, președintele, după obținerea acordului biroului, poate invita guvernul țării în curs de aderare să numească un număr de observatori egal cu numărul de locuri care urmează a fi alocate statului respectiv în cadrul comitetului.

2.

Acești observatori participă la toate lucrările comitetului sau doar la o parte a acestora, până la intrarea în vigoare a tratatului de aderare, și au dreptul să ia cuvântul în organele comitetului. Ei nu au dreptul să voteze sau să candideze la alegerile pentru funcțiile din comitet. Participarea lor nu are efecte juridice asupra lucrărilor comitetului.

3.

Persoanele desemnate ca observatori vor fi asimilate membrilor în ceea ce privește utilizarea infrastructurilor comitetului și rambursarea cheltuielilor ocazionate de activitățile lor în această calitate, în limitele resurselor financiare prevăzute în acest scop în rubrica bugetară corespunzătoare.

CAPITOLUL 5

DISPOZIȚII ORGANIZATORICE

Articolul 80 – Desfășurarea ședințelor

(1)

Ședințele statutare ale următoarelor organe și structuri se desfășoară cu prezență fizică: (a) Adunarea plenară; (b) biroul; (c) Conferința președinților; (d) comisiile; (e) Comisia pentru afaceri financiare și administrative; (f) Comisia ad-hoc pentru revizuirea Regulamentului de procedură; (g) comitete consultative mixte, grupuri de lucru și alte organe politice înființate de birou în conformitate cu articolul 37 literele (e) și (j) și legate de relațiile cu țări terțe; (h) grupurile politice.

(2)

Sub rezerva disponibilității resurselor bugetare și tehnice, președinții organelor și structurilor de mai sus pot permite, în mod excepțional, ca un raportor să participe online la o ședință la care nu poate participa personal, ci doar de la distanță, în condițiile în care calendarul avizului său nu a putut fi adaptat din cauza constrângerilor impuse de calendarul legislativ.

(3)

Alte ședințe pot avea loc în format hibrid sau cu participare la distanță, în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul de procedură pentru convocarea reuniunii respective. Se va ține seama de orice considerații de ordin bugetar, de mediu sau organizatorice, iar Comisia pentru afaceri financiare și administrative va fi consultată, după caz.

CAPITOLUL 6

CIRCUMSTANȚE EXCEPȚIONALE

Articolul 81 – Măsuri extraordinare

(1)

În cazul în care Comitetul Regiunilor este împiedicat să își îndeplinească atribuțiile și să își exercite prerogativele în temeiul tratatelor din cauza unor circumstanțe excepționale și imprevizibile independente de voința sa, se poate aplica o derogare temporară de la unele dintre normele comitetului, pentru a permite comitetului să își îndeplinească în continuare aceste atribuții și să își exercite aceste prerogative. Se consideră că există astfel de circumstanțe atunci când președintele ajunge, pe baza unor dovezi fiabile furnizate de secretarul general, la concluzia că, din motive de securitate sau siguranță sau din cauza indisponibilității mijloacelor tehnice, este sau va fi imposibil sau periculos pentru comitet să se întrunească sau să funcționeze în conformitate cu normele și procedurile sale obișnuite.

(2)

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), președintele poate decide, cu acordul Conferinței președinților și după consultarea, dacă este posibil, a președinților organelor relevante, să aplice una sau mai multe dintre următoarele măsuri extraordinare: (a) anularea sau amânarea unei sesiuni plenare programate, a unei ședințe a unui alt organ constitutiv sau a oricărei alte activități; (b) desfășurarea unei sesiuni plenare, a unei ședințe a unui alt organ constitutiv sau a oricărei alte activități în conformitate cu regimul de participare de la distanță prevăzut la articolul 82; (c) alte măsuri adecvate și necesare, având în vedere circumstanțele specifice și excepționale.

(3)

Orice măsură extraordinară adoptată în conformitate cu alineatul (2) este limitată în timp, pentru o perioadă de până la patru luni, care poate fi reînnoită, și în ce privește domeniul de aplicare, în măsura necesară pentru a face față circumstanțelor specifice și excepționale. Decizia de adoptare a măsurilor extraordinare intră în vigoare la data publicării sale pe site-ul internet al comitetului sau, în cazul în care circumstanțele împiedică o astfel de publicare, prin cele mai bune mijloace disponibile, precizând motivele pe care se întemeiază. Toți membrii sunt informați fără întârziere cu privire la decizie. Președintele revocă orice măsură adoptată în temeiul prezentului articol de îndată ce circumstanțele excepționale menționate la alineatul (1) care au condus la adoptarea lor au încetat să mai existe.

Articolul 82 – Regimul de prezență la distanță

(1)

În cazul în care Președintele decide, în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) litera (b) să aplice regimul de participare de la distanță, comitetul își poate desfășura lucrările la distanță, printre altele, permițând membrilor săi să își exercite anumite drepturi prin mijloace electronice.

(2)

Regimul de participare la distanță asigură, în cea mai mare măsură posibilă, capacitatea membrilor de a-și îndeplini sarcinile, inclusiv, în special: — dreptul de a lua cuvântul și de a asculta în cadrul sesiunilor plenare și al ședințelor altor organe constitutive, inclusiv în conformitate cu dispozițiile articolului 78; — dreptul de a vota individual și de a verifica dacă voturile lor au fost luate în calcul.

(3)

Atunci când ia decizia menționată la alineatul (1), președintele stabilește dacă regimul respectiv se aplică numai sesiunilor plenare sau, de asemenea, ședințelor altor organe constitutive, precum și oricărei alte activități a comitetului.

(4)

Pentru aplicarea normelor privind stabilirea cvorumului și votarea în organele constitutive, se consideră că membrii care participă de la distanță sunt prezenți fizic. Președintele stabilește, dacă este necesar, modul și măsura în care membrii pot avea acces la hemiciclu în timpul aplicării regimului de participare la distanță, în special numărul maxim de membri care pot fi prezenți fizic.

CAPITOLUL 7

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ

Articolul 83 – Revizuirea Regulamentului de procedură

(1)

Adunarea plenară decide, cu majoritatea voturilor exprimate, dacă este necesară revizuirea prezentului regulament de procedură, fie parțial, fie în ansamblul său. Biroul adresează Adunării plenare, la jumătatea fiecărui mandat al comitetului, o recomandare cu privire la oportunitatea unei revizuiri a Regulamentului de procedură.

(2)

Adunarea însărcinează o comisie ad-hoc cu elaborarea unui raport și a unui proiect de text pe baza cărora inițiază adoptarea noilor dispoziții, prin votul majorității membrilor săi. Noile dispoziții intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 84 – Instrucțiunile biroului

Biroul poate stabili prin instrucțiuni normele de aplicare a dispozițiilor prezentului regulament de procedură, cu respectarea acestuia.

Articolul 85 – Intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură

Prezentul regulament de procedură intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).