Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește măsuri în scopul eradicării Synchytrium endobioticum (Schilbersky) Percival, și al prevenirii răspândirii sale pe teritoriul Uniunii.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.	„organism dăunător specificat” înseamnă Synchytrium endobioticum (Schilbersky) Percival;

2.	„plante specificate” înseamnă plantele de Solanum tuberosum L., cu excepția semințelor.

Articolul 3

Anchete și teste de laborator privind organismul dăunător specificat

Articolul 4

Desemnarea siturilor de producție infestate și a plantelor specificate infectate

(1)	Autoritățile competente desemnează un sit de producție ca fiind infestat cu organismul dăunător specificat în cazul în care prezența organismului dăunător specificat în situl respectiv a fost oficial confirmată prin testele menționate la articolul 3 alineatul (2).

(2)	Plantele specificate care au fost cultivate într-un sit de producție desemnat ca fiind infestat cu organismul dăunător specificat sau cele care au intrat în contact cu solul în care organismul dăunător specificat a fost depistat, sunt desemnate oficial ca fiind infectate.

Articolul 5

Stabilirea zonelor demarcate

Articolul 6

Măsuri de eradicare

Articolul 7

Soiuri de cartofi rezistente la patovaruri ale organismului dăunător specificat

Articolul 8

Notificarea prezenței confirmate a organismului dăunător specificat pe un soi de cartof rezistent

Articolul 9

Revocarea măsurilor

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXA I

Metode de testare pentru depistarea și identificarea organismului dăunător specificat menționate la articolul 3 alineatul (2)

1.   Testarea cu ajutorul sporilor

Pentru depistare și identificare, se utilizează sporangi de vară și spori aflați în stare latentă, care sunt obținuți din sol după cernere sau direct din materialul vegetal.

2.   Metode de depistare

Pentru extracția din sol a sporilor organismului dăunător specificat, se utilizează una dintre următoarele metode:

(a)	metoda cernerii solului, astfel cum este descrisă de Pratt (1976) (1);

(b)	metoda cernerii solului, astfel cum este descrisă de van Leeuwen et al. (2005) (2);

(c)	tehnica centrifugării zonale pentru prelucrarea de înalt randament a probelor, astfel cum este descrisă de Wander et al. (2007) (3).

3.   Metode de identificare

După extracție, sporii organismului dăunător specificat sunt identificați printr-una dintre următoarele metode:

(a)	identificare morfologică cu ajutorul unui microscop optic cu o mărire de 100×-400×;

(b)	test PCR convențional utilizând primeri Lévesque et al. (2001) (4) și van den Boogert et al. (2005) (5);

(c)	test PCR în timp real utilizând primeri și sonde van Gent-Pelzer et al. (2010) (6);

(d)	test PCR în timp real utilizând primeri și sonde Smith et al. (2014) (7).

4.   Viabilitatea sporilor aflați în stare latentă

Viabilitatea sporilor aflați în stare latentă poate fi determinată prin examinare microscopică sau printr-un test biologic. Viabilitatea sporangilor poate fi determinată prin examinarea microscopică a sporangilor fixați pe lamă în lactofenol sau în apă (Przetakiewicz 2015) (8). Sporangii cu conținut granular sau cu protoplasmă ușor rotunjită pot fi considerați viabili. Cei care sunt plasmolizați permanent sau fără conținut aparent sunt considerați morți.

Ca alternativă sau în caz de îndoială, poate fi efectuat un test biologic, astfel cum este descris la punctul 3 din anexa IV.

5.   Determinarea patovarurilor

Determinarea patovarurilor necesită tumori noi.

Inoculul pentru test se produce prin una dintre următoarele metode:

(a)

metoda SASA (Science and Advice for Scottish Agriculture – Știință și consiliere pentru agricultura scoțiană), constând în următoarele două etape: (i) producerea de inocul Țesutul vechi (maro) al tumorii se sparge în bucăți mai mici și se usucă cu aer la temperatura ambiantă până când devine dur. Acest țesut dur trebuie măcinat, fie manual, fie mecanic. Materialul măcinat este supus cernerii uscate, colectând fracțiunea de la 25 la 75 μm și este apoi extras prin metoda cu cloroform a lui Pratt (1976)1; (ii) producerea de tumori noi Aproximativ 10 mg de spori aflați în stare latentă extrași se pulverizează pe suprafața de 10 ml de apă distilată sterilă într-o placă Petri mică din plastic și se incubează la întuneric la 20 °C până la germinare. Tuberculii de cartofi cu germeni mici cu o lungime de aproximativ 1-2 mm trebuie introduși în cutii din plastic transparente, căptușite la interior cu hârtie absorbantă umedă, cu germenii marcați orientați în sus. Cu ajutorul unei seringi, vaselină topită este dispusă în cerc în jurul germenilor. Cercurile formate de vaselină trebuie să fie neîntrerupte și suficient de înalte pentru a reține suspensia de spori fără scurgeri. Cei 10 ml de spori latenți în germinare se diluează în continuare în 20 ml de apă sterilă și se introduc în interiorul cercurilor de vaselină cu ajutorul unei pipete sau al unui flacon suplu până când germenii sunt complet scufundați în suspensia de spori. Cutiile de plastic se acoperă cu capace și se incubează timp de 4 zile la 10 °C, după care cutiile se deschid, inoculul și cercurile de vaselină se îndepărtează, iar cutiile sunt mutate într-o seră cu aburi la 15-18 °C (16 ore de lumină);

(b)	metoda Spiekermann & Kothoff (1924) (9);

(c)	metoda Potoček et al. (1991) (10);

(d)	metoda Glynne-Lemmerzahl [Glynne 1925 (11); Lemmerzahl 1930 (12); Noble and Glynne 1970 (13)].

Pentru determinarea tuturor patovarurilor cunoscute ca fiind relevante pentru Uniune [1(D1), 2(G1), 6(O1), 18(T1) și 38(Nevșehir)], se utilizează un test diferențial de depistare a infectării cu diferite soiuri ale plantei specificate, astfel cum se indică în tabel. Testul de depistare a infectării se efectuează în conformitate cu protocolul menționat la litera (d) (metoda Glynne-Lemmerzahl).

Sensibilitatea selectivă a cultivarilor de cartofi pentru determinarea patovarurilor de S. endobioticum

Cultivar	Patovaruri de S. endobioticum
	1(D1)	2(G1)	6(O1)	18(T1)	38(Nevșehir)
Tomensa/Evora/Deodara	S	S	S	S	S
Irga/Producent	R	S	S	S	S
Talent	R	R (*)	R (*)	S	S
Saphir	R	S	R	R	S
Ikar/Gawin/Karolin/Belita	R	R	R	R	R
„S”: Sensibil „R”: Rezistent (*): Indică o sensibilitate slabă a soiului la S. endobioticum („prezența zonelor cu sori non-necrotice fără formarea de tumori”).

---

(1)  Pratt, M.A., 1976, „A wet-sieving and flotation technique for the detection of resting sporangia of Synchytrium endobioticum in soil”, Annals of Applied Biology 82: 21-29.

(2)  van Leeuwen, G.C.M., Wander, J.G.N., Lamers, J., Meffert, J.P., van den Boogert, P.H.J.F., Baayen, R.P., 2005, „Direct examination of soil for sporangia of Synchytrium endobioticum using chloroform, calcium chloride and zinc sulphate as extraction reagents”, EPPO Bulletin 35: 25-31.

(3)  Wander, J.G.N., van den Berg, W., van den Boogert, P.H.J.F., Lamers, J.G., van Leeuwen, G.C.M., Hendrickx, G., Bonants, P., 2007, „A novel technique using the Hendrickx centrifuge for extracting winter sporangia of Synchytrium endobioticum from soil”, European Journal of Plant Pathology 119: 165-174.

(4)  Lévesque, C.A., de Jong, S.N., Ward, L.J. & de Boer, S.H. (2001), „Molecular phylogeny and detection of Synchytrium endobioticum, the causal agent of potato wart”, Canadian Journal of Plant Pathology 23: 200-201.

(5)  van den Boogert, P.H.J.F., van Gent-Pelzer, M.P.E., Bonants, P.J.M., de Boer, S.H., Wander, J.G.N., Lévesque, C.A., van Leeuwen, G.C.M., Baayen, R.P., 2005, „Development of PCR-based detection methods for the quarantine phytopathogen Synchytrium endobioticum, causal agent of potato wart disease”, European Journal of Plant Pathology 113: 47-57.

(6)  van Gent-Pelzer, M.P.E., Krijger, M., Bonants, P.J.M., 2010, „Improved real-time PCR assay for the detection of the quarantine potato pathogen, Synchytrium endobioticum, in zonal centrifuge extracts from soil and in plants”, European Journal of Plant Pathology 126: 129-133.

(7)  Smith, D.S., Rocheleau, H., Chapados, J.T., Abbott, C., Ribero, S., Redhead, S.A., Lévesque, C.A., de Boer, S.H., 2014, „Phylogeny of the genus Synchytrium and the development of TaqMan PCR assay for sensitive detection of Synchytrium endobioticum in soil”, Phytopathology 104: 422-432.

(8)  Przetakiewicz, J., 2015, „The Viability of Winter Sporangia of Synchytrium endobioticum (Schilb.) Perc. From Poland”, American Journal of Potato Research 92:704-708.

(9)  Spieckermann, A., Kothoff, P., 1924, „Testing potatoes for wart resistance”, Deutsche Landwirtschaftliche Presse 51: 114-115.

(10)  Potoček, J., Krajíčková, K., Klabzubová, S., Krejcar, Z., Hnízdil, M., Novák, F., Perlová, V., 1991, „Identification of new Synchytrium endobioticum (Schilb.) Perc. pathotypes in Czech Republic”, Ochrana Rostlin 27: 191-205.

(11)  Glynne, M.D., 1925, „Infection experiments with wart disease of potatoes. Synchytrium endobioticum”, Annals of Applied Biology 12: 34-60.

(12)  Lemmerzahl, J., 1930, „A new simplified method for inoculation of potato cultivars to test for wart resistance”, Züchter 2: 288-297.

(13)  Noble, M., Glynne, M.D., 1970, „Wart disease of potatoes”, FAO Plant Protection Bulletin 18: 125-135.

ANEXA II

Model de anchetă prevăzut la articolul 3

Model pentru prezentarea rezultatelor anchetei privind râia neagră a cartofului în ceea ce privește recolta de cartofi din anul anterior anului de raportare.

Vă rugăm să utilizați acest tabel numai pentru rezultatele anchetei privind cartofii recoltați în țara dumneavoastră.

Stat membru sau zonă

Categorie de cartofi

Suprafața totală de cultură (ha)

Inspecția vizuală a tuberculilor

Teste de laborator

Alte informații

Număr de probe

Număr de loturi

Dimensiunea probei

Perioada de prelevare

Nr. de suspecte

Număr de probe

Dimensiunea probelor

Tipul de test

Număr de pozitive

Probe

Loturi

Probe

Loturi

Cartofi pentru producția de tuberculi destinați plantării

Cartofi pentru consum și pentru prelucrare

Altele (1) (precizați)

---

(1)  Pentru țările care au înregistrat focare, ar putea fi relevant, de exemplu, să se indice separat de anchetele generale cantitatea de probe utilizate pentru investigarea sau urmărirea focarelor.

ANEXA III

Protocol de evaluare a rezistenței unui soi în conformitate cu articolul 7 alineatul (2)

Protocolul de evaluare a rezistenței unui soi include următoarele etape:

1.	Se testează cel puțin 40 tuberculi sau ochiuri de cartof din fiecare soi de plantă specificată. Aceștia se împart în două grupe (subprobe duplicat).

2.	Durata testului este, în general, de doi ani. Numai în cazul în care un soi se dovedește a fi extrem de sensibil la un patovar al organismului dăunător specificat, durata testului poate fi redusă la un an.

3.	Înainte de începerea sezonului de testare, puritatea inoculului este testată, utilizând metodele descrise în anexa I.

4.	Un control pozitiv, sub forma unui soi de plantă specificată, care este extrem de sensibil la patovarul organismului dăunător specificat care urmează să fie testat, este întotdeauna inclus în test.

5.

Se utilizează una dintre următoarele două metode de testare: (i) metoda Glynne-Lemmerzahl (Glynne 1925, Lemmerzahl 1930, Noble & Glynne 1970); (ii) metoda Spieckermann (Spieckermann & Kothoff 1924); sau (iii) metoda SASA (Science and Advice for Scottish Agriculture – Știință și consiliere pentru agricultura scoțiană), constând în toate etapele următoare: — prepararea tuberculilor: Tuberculii se scot din depozitul frigorific cu aproximativ 10 de zile înainte de inocularea preconizată, se spală ușor, se usucă și se depozitează la întuneric la temperatura ambiantă pentru a induce germinarea. Un soi foarte sensibil („Morene” sau un soi prezentând o sensibilitate comparabilă) este inclus în fiecare inoculare pentru a servi drept control pozitiv; — germinarea sporilor aflați în stare latentă: condițiile de inducere a germinării sporilor aflați în stare latentă se stabilesc cu 21 zile înainte de inoculare. Aproximativ 10 mg de spori extrași se pulverizează pe suprafața a 10 ml de apă distilată sterilă în plăci Petri mici din plastic și se incubează la întuneric la 20 °C până la germinare. Conținutul fiecărei plăci Petri se diluează cu încă 10 ml de apă distilată sterilă pentru inoculare; — inocularea și incubarea germenilor: Când germenii ating o lungime de 1 mm, vaselină topită este dispusă în cerc în jurul lor. Cercurile de vaselină trebuie să fie neîntrerupte pentru a reține suspensia de spori fără scurgeri și suficient de înalte pentru ca suspensia să acopere germenii. Un singur germen sau un singur cluster de germeni este înconjurat cu un cerc de vaselină pe fiecare tubercul. Tuberculii trebuie așezați în cutii de plastic, căptușite cu hârtie absorbantă umedă, germenii încercuiți fiind orientați în sus. Cercurile de vaselină trebuie să fie umplute cu o suspensie de spori, cu ajutorul unei pipete sau al unui flacon suplu până când germenii sunt scufundați complet. Cutiile de plastic se acoperă cu capace și se incubează timp de 4 zile la 10 °C la întuneric, după care cercurile de vaselină se îndepărtează, iar cutiile se pun deschise într-o seră la 15-18 °C în condiții de nebulizare periodică (de 3 ori pe zi timp de 30 minute). În cazurile în care infectarea a eșuat, de exemplu deoarece germenul a putrezit sau nu s-a dezvoltat, tuberculul poate fi retestat utilizând un alt germen; — evaluare: germenii trebuie examinați pentru depistarea infectării la 28 de zile după inoculare, utilizându-se un stereomicroscop cu o mărire de 10-15× și un microscop optic. Reacțiile cu un punctaj de 4 sau 5, astfel cum se indică în tabel, sunt observate pe controlul pozitiv pe cel puțin 80 % din tuberculi. Cel puțin unul dintre tuberculi prezintă un punctaj de 5.

6.	Toți tuberculii sunt evaluați și obțin un punctaj de clasificare a rezistenței de la 1 la 5, astfel cum se indică în tabel.

7.

Fiecare soi testat este plasat într-un grup de rezistență („foarte rezistent”, „rezistent”, „ușor sensibil” sau „extrem de sensibil”), în funcție de scara de punctaje observate în cadrul populației respective de tuberculi individuali sau de ochiuri de cartof testați: (i) un soi este considerat „foarte rezistent” dacă toți tuberculii din toate subprobele duplicat au un punctaj de 1; (ii) un soi este considerat „rezistent” dacă toți tuberculii din toate subprobele duplicat au un punctaj cuprins între 1 și 3; (iii) un soi este considerat „ușor sensibil” dacă unul sau mai mulți tuberculi obțin un punctaj de 4 (în cazul în care un singur tubercul obține un punctaj de 4, testul poate fi repetat, pentru a exclude impuritatea din lotul varietal); (iv) un soi este considerat „extrem de sensibil” dacă cel puțin un tubercul dintr-o subprobă duplicat obține un punctaj de 5. Baremul standard de punctare pentru populațiile de cartofi testate Punctaj standard Grup de rezistență Descrierea rezistenței Descriere 1 R1 Extrem de rezistent Necroză ca expresie timpurie a răspunsului de apărare; nicio formațiune de sori vizibilă. 2 R1 Rezistent Necroză ca expresie tardivă a răspunsului de apărare; formațiune de sori parțial vizibilă, sori imaturi sau necrotici înainte de maturitate. 3 R2 Slab rezistent Necroză ca expresie foarte tardivă a răspunsului de apărare; dezvoltarea unui singur sor matur sau a unor zone cu sori, dar complet înconjurate de necroză; sunt permiși până la cinci sori de vară non-necrotici, necroză clară în alte zone ale aceluiași tubercul. Nu se formează tumori sau spori aflați în stare latentă. Pentru a decide între grupele 3 și 4, poate fi necesară prepararea unor lamele subțiri din țesutul infectat: în cazul în care nu există spori aflați în stare latentă, punctajul este de 3. 4 S1 Ușor sensibil Infecții dispersate; sori sau zone cu sori non-necrotici, puțini ca număr; necroza tardivă poate fi prezentă în alte locuri de infectare de pe germen; germenul poate fi ușor malformat (îngroșat). Sunt prezenți sporangi aflați în stare latentă (de iarnă). Pentru a decide între grupele 3 și 4, poate fi necesară prepararea unor lamele subțiri din țesutul infectat: în cazul în care sporii aflați în stare latentă sunt prezenți, punctajul este 4. 5 S2 Extrem de sensibil Zone cu infectare dense, numeroși sori și zone cu sori non-necrotici maturi, zone cu locuri dense de infecție non necrotică, formațiune tumorală predominantă.

ANEXA IV

Condiții de revocare a măsurilor menționate la articolul 9

1.   Condiții de revocare a măsurilor

1.1.

După cel puțin 50 ani de la ultima depistare a organismului dăunător specificat, dacă există o evidență neîntreruptă a culturilor în zona infestată care arată că dispozițiile prevăzute la articolul 6 alineatele (2) și (3) au fost respectate pe parcursul întregii perioade și că zona infestată nu a fost utilizată ca pajiște permanentă.

1.2.

După cel puțin 20 ani de la ultima depistare a organismului dăunător specificat, în cazul în care există o evidență neîntreruptă a culturilor care arată că dispozițiile prevăzute la articolul 6 alineatele (2) și (3) au fost respectate pe parcursul întregii perioade și că zona infestată nu a fost utilizată ca pajiște permanentă; și — nu au fost descoperite semne de infectare cu organismul dăunător specificat în două teste biologice (astfel cum sunt descrise la punctul 3) efectuate cu cultivari de cartofi sensibili; sau — nu au fost descoperite semne de infectare cu organismul dăunător specificat cu ocazia unui singur test biologic (astfel cum este descris la punctul 3) efectuat cu cultivari de cartofi sensibili și în cursul examinării directe a solului din zona infestată cu ajutorul unui microscop, în urma unei extracții de spori utilizând una dintre metodele prevăzute la punctul 2 din anexa I, nu a fost detectat niciun spor latent viabil. Procedura care urmează să fie utilizată pentru obținerea solului pentru testare trebuie să includă toate etapele următoare: — zona infestată este divizată în unități de câte 0,33 ha fiecare; — se prelevă 60 de subprobe duplicat din fiecare unitate la o adâncime de 20 cm și repartizate uniform în întreaga zonă sau se grupează în funcție de focarele infestate cunoscute; — subprobele se amestecă bine, astfel încât să se obțină 3 probe pe hectar.

2.   Revocarea parțială a măsurilor

După cel puțin 10 ani de la ultima depistare a organismului dăunător specificat în zone din zona infestată, revocarea parțială a măsurilor prevăzute la articolul 6 poate fi luată în considerare pentru aceste zone în cazul în care există o evidență neîntreruptă a culturilor care arată că dispozițiile prevăzute la articolul 6 alineatele (2) și (3) au fost respectate pe parcursul întregii perioade și că zona infestată nu a fost utilizată ca pajiște permanentă și:

(a)	nu au fost descoperite semne de infectare cu organismul dăunător specificat în două teste biologice (astfel cum sunt descrise la punctul 3) efectuate cu cultivari de cartofi sensibili; sau

(b)

nu au fost descoperite semne de infectare cu organismul dăunător specificat într-un singur test biologic, astfel cum este descris la punctul 3, efectuat cu cultivari de cartofi sensibili și au fost depistați mai puțin de 5 de spori latenți viabili pe gram de sol în timpul examinării directe a solului din zona infestată prin microscop, în urma unei extracții de spori utilizând una dintre metodele prevăzute la punctul 2 din anexa I.

Procedura care urmează să fie utilizată pentru obținerea solului pentru testare trebuie să includă toate etapele următoare:

—	zona infestată este divizată în unități de câte 0,33 ha fiecare;

—	se prelevă 60 de subprobe duplicat din fiecare unitate la o adâncime de 20 cm și repartizate uniform în întreaga zonă sau se grupează în funcție de focarele infestate cunoscute;

—	subprobele se amestecă bine, astfel încât să se obțină 3 probe pe hectar.

În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, revocarea parțială a măsurilor poate fi luată din nou în considerare după o perioadă de așteptare de cel puțin 2 ani. La stabilirea duratei acestei perioade de așteptare, statele membre iau în considerare nivelul de infectare și/sau numărul de spori viabili depistați.

3.   Teste biologice în scopul revocării măsurilor

Mai mulți tuberculi ai plantelor specificate se incubează în vase care conțin cel puțin 5 l de sol în condiții de temperatură, umiditate și luminozitate favorabile creșterii cartofilor. Se utilizează un cultivar foarte sensibil la toate patovarurile (cum ar fi Deodara, Evora, Morene, Tomensa, Maritiema, Arran Chief).

Plantele de cartof cultivate se taie când ajung la o înălțime de aproximativ 60 cm. După aproximativ 100 de zile, tuberculii nou formați sunt examinați în vederea detectării tumorilor.

Controale negative de sol indemn de organismul dăunător specificat și controale pozitive de sol infestat trebuie să fie întotdeauna incluse în test. Testul este considerat valabil dacă în tuberculii din controlul pozitiv se produc tumori și dacă în tuberculii din controlul negativ nu se produc tumori. Condițiile de temperatură și umiditate din seră sunt înregistrate. Tumorile produse în probele de testare sunt examinate la microscop pentru depistarea prezenței sporangilor de vară și/sau a sporilor aflați în stare latentă.

Întregul test se efectuează în condiții care împiedică orice răspândire ulterioară a organismului dăunător specificat.