(1)   Prezentul regulament stabilește statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European).

(2)   Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență și acționează fără autorizare prealabilă.

(3)   Ombudsmanul contribuie la descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale, ținând seama în mod corespunzător de articolul 20 alineatul (2) litera (d) și articolul 228 din TFUE și de articolul 41 din cartă privind dreptul la bună administrare.

Acțiunea niciunei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului.

(4)   După caz, Ombudsmanul formulează recomandări, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire în vederea soluționării problemei.

(5)   În exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul nu poate pune sub semnul întrebării temeinicia unei hotărâri judecătorești sau competența unei instanțe de a pronunța o hotărâre.

(1)   Orice cetățean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru poate adresa Ombudsmanului o plângere, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu privire la un caz de administrare defectuoasă.

(2)   Plângerea face referire în mod clar la obiectul său și la identitatea reclamantului. Reclamantul poate solicita ca plângerea sau anumite părți ale acesteia să rămână confidențiale.

(3)   Plângerea trebuie să fie formulată în termen de doi ani de la data la care faptele care o justifică sunt aduse la cunoștința reclamantului. Înainte de formularea plângerii, reclamantul efectuează demersurile administrative corespunzătoare pe lângă instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză.

(4)   Ombudsmanul respinge o plângere ca inadmisibilă în cazul în care aceasta nu se încadrează în sfera de competență a Ombudsmanului sau în cazul în care cerințele procedurale prevăzute la alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite. În cazul în care o plângere nu se încadrează în sfera de competență a Ombudsmanului, acesta sau aceasta poate recomanda reclamantului să o adreseze unei alte autorități.

(5)   În cazul în care Ombudsmanul constată că plângerea este vădit nefondată, acesta sau aceasta închide dosarul și îl informează pe reclamant cu privire la această constatare. În cazurile în care reclamantul a informat instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la plângerea sa, Ombudsmanul informează, de asemenea, autoritatea în cauză.

(6)   Plângerile referitoare la relațiile de muncă dintre instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și personalul acestora sunt admisibile numai în cazul în care persoana în cauză a epuizat toate procedurile administrative interne, în special cele menționate la articolul 90 din Statutul funcționarilor, iar autoritatea competentă a instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză a luat o decizie sau termenele de răspuns din partea sa au expirat. Ombudsmanul are, de asemenea, dreptul de a verifica măsurile adoptate de autoritatea competentă a instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză pentru a asigura protecția presupuselor victime ale hărțuirii și pentru a restabili un mediu de lucru sănătos și sigur, care respectă demnitatea persoanelor în cauză pe durata desfășurării unei anchete administrative, cu condiția ca persoanele în cauză să fi epuizat procedurile administrative interne legate de aceste măsuri.

(7)   Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la o plângere înregistrată, de îndată ce plângerea a fost declarată admisibilă și a fost luată decizia de a deschide o anchetă.

(8)   Plângerile adresate Ombudsmanului nu întrerup termenele căilor de atac în procedurile administrative sau jurisdicționale.

(9)   În cazul în care, în conformitate cu o procedură jurisdicțională în curs sau încheiată cu privire la faptele reclamate, Ombudsmanul declară inadmisibilă o plângere sau decide să pună capăt examinării acesteia, rezultatele eventualelor anchete efectuate de Ombudsman până la punctul respectiv se clasează, iar dosarul este închis.

(10)   Ombudsmanul informează cât mai curând posibil reclamantul cu privire la măsurile luate ca urmare a plângerii și, în măsura posibilului, caută o soluție împreună cu instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză pentru a elimina cazul de administrare defectuoasă. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la soluția propusă, împreună cu eventualele observații ale instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză. Reclamantul poate prezenta observații sau poate furniza, în orice stadiu, informații suplimentare care nu erau cunoscute la momentul formulării plângerii.

În cazul în care a fost găsită o soluție acceptată de reclamant și de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, Ombudsmanul poate închide dosarul fără a continua procedura prevăzută la articolul 4.

(1)   În conformitate cu atribuțiile sale, Ombudsmanul desfășoară anchetele pe care le consideră întemeiate, din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri.

(2)   Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la astfel de anchete fără întârzieri nejustificate. Fără a aduce atingere articolului 5, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză poate prezenta, din proprie inițiativă sau la cererea Ombudsmanului, orice observații sau dovezi utile.

(3)   Ombudsmanul poate efectua anchete din proprie inițiativă ori de câte ori consideră că există motive, în special în cazurile repetate, sistemice sau deosebit de grave de administrare defectuoasă, pentru a aborda cazurile respective ca o chestiune de interes public. În contextul unor astfel de anchete, Ombudsmanul poate prezenta, de asemenea, propuneri și inițiative de promovare a celor mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(1)   În cazul în care, în urma unei anchete, se constată cazuri de administrare defectuoasă, Ombudsmanul informează, fără întârzieri nejustificate, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la constatările anchetei și, după caz, face recomandări.

(2)   Instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză îi transmite Ombudsmanului un aviz detaliat în termen de trei luni. La cererea motivată a instituției, organului, oficiului sau a agenției Uniunii în cauză, Ombudsmanul poate acorda o prelungire a termenului menționat. Prelungirea respectivă nu poate depăși două luni. În cazul în care instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză nu emite niciun aviz în termenul inițial de trei luni sau în termenul prelungit, Ombudsmanul poate închide ancheta fără un astfel de aviz.

(3)   La închiderea anchetei, Ombudsmanul trimite un raport instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză și, în cazul în care natura sau amploarea cazului de administrare defectuoasă descoperit impune acest lucru, Parlamentului European. Ombudsmanul poate include în respectivul raport o serie de recomandări. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la rezultatul anchetei, la avizul emis de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, și la eventualele recomandări prezentate în raport.

(4)   Dacă este cazul, în legătură cu o anchetă privind activitățile unei instituții, ale unui organ, ale unui oficiu sau ale unei agenții a Uniunii, Ombudsmanul poate fi audiat în fața Parlamentului European, la nivelul adecvat, din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European.

(5)   La încheierea fiecărei sesiuni anuale, Ombudsmanul prezintă Parlamentului European un raport privind rezultatele anchetelor pe care le-a desfășurat. Raportul include o evaluare a respectării recomandărilor Ombudsmanului, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire. Raportul include, de asemenea, dacă este cazul, rezultatul anchetelor Ombudsmanului referitoare la cazuri de hărțuire, avertizări în interes public și conflicte de interese în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.

(1)   În sensul prezentului articol, „furnizarea de informații” include toate mijloacele fizice și electronice prin care Ombudsmanul și secretariatul său au acces la informații, inclusiv la documente, indiferent de forma acestora.

(2)   „Informații UE clasificate” înseamnă orice informații sau materiale desemnate ca atare printr-o clasificare de securitate a UE, a căror divulgare neautorizată ar cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii sau ale unui stat membru ori ale mai multor state membre.

(3)   Sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și autoritățile competente ale statelor membre, la cererea Ombudsmanului sau din proprie inițiativă și fără întârzieri nejustificate, îi furnizează Ombudsmanului orice informație pe care a solicitat-o în scopul unei anchete.

(4)   Ombudsmanului i se furnizează informații UE clasificate sub rezerva următoarelor principii și condiții:

(5)   În ceea ce privește furnizarea de informații UE clasificate, instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză a Uniunii evaluează dacă Ombudsmanul a instituit efectiv norme de securitate internă, precum și măsuri fizice și procedurale pentru protecția informațiilor UE clasificate. În acest scop, Ombudsmanul și o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii pot încheia, de asemenea, un acord de instituire a unui cadru general care reglementează furnizarea de informații UE clasificate.

(6)   În conformitate cu alineatele (4) și (5), accesul la informații UE clasificate se acordă la sediul instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză, cu excepția cazului în care se convine altfel cu Ombudsmanul.

(7)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3), autoritățile competente ale statelor membre pot refuza să furnizeze Ombudsmanului informații care intră sub incidența dreptului intern privind protecția informațiilor clasificate sau a dispozițiilor care împiedică comunicarea acestora.

Cu toate acestea, statul membru în cauză poate furniza Ombudsmanului astfel de informații în condițiile stabilite de autoritatea sa competentă.

(8)   În cazul în care instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și autoritățile statelor membre intenționează să furnizeze Ombudsmanului informații UE clasificate sau orice alte informații care nu sunt accesibile publicului, acestea informează în prealabil Ombudsmanul cu privire la acest lucru.

Ombudsmanul se asigură că astfel de informații se bucură de o protecție adecvată și nu le divulgă reclamantului sau publicului fără acordul prealabil al instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii sau al autorității competente a statului membru în cauză. În ceea ce privește informațiile UE clasificate, consimțământul se acordă în scris.

(9)   Instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii care refuză accesul la informații UE clasificate furnizează Ombudsmanului o justificare scrisă, indicând cel puțin motivele refuzului.

(10)   Ombudsmanul păstrează în posesia sa informațiile menționate la alineatul (8) numai până la încheierea definitivă a anchetei.

Ombudsmanul poate solicita unei instituții, unui organ, unui oficiu sau unei agenții a Uniunii sau unui stat membru să păstreze aceste informații pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.

(11)   În cazul în care nu se acordă asistența solicitată, Ombudsmanul poate informa Parlamentul European, care acționează în consecință.

(1)   La cererea Ombudsmanului, funcționarii și ceilalți agenți ai instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii sunt audiați cu privire la faptele care se referă la o anchetă aflată în curs de desfășurare de către Ombudsman.

(2)   Funcționarii și ceilalți agenți în cauză se exprimă în numele instituției, organului, oficiului sau agenției pentru care lucrează. Aceștia respectă, în continuare, obligațiile care decurg din statutul lor.

(1)   Ombudsmanul poate desfășura o anchetă pentru a descoperi orice cazuri de administrare defectuoasă în tratarea informațiilor, în sensul articolului 22a din Statutul funcționarilor, care i-au fost comunicate de un funcționar sau de un alt agent în conformitate cu normele relevante prevăzute în Statutul funcționarilor.

(2)   În astfel de cazuri, funcționarul sau agentul beneficiază de protecția oferită de Statutul funcționarilor împotriva oricărui prejudiciu din partea instituției, a organului, a oficiului sau a agenției Uniunii ca urmare a comunicării informațiilor.

(3)   Ombudsmanul poate, de asemenea, să cerceteze dacă a existat un caz de administrare defectuoasă în tratarea unui astfel de caz de către instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, inclusiv în ceea ce privește protecția funcționarului sau a agentului în cauză.

(1)   Ombudsmanul și personalul său nu divulgă informațiile sau documentele pe care le-au obținut în cursul unei anchete. Fără a aduce atingere alineatului (2), aceștia nu divulgă, în special, nicio informație UE clasificată sau documente interne ale instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii furnizate Ombudsmanului sau documente care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. De asemenea, aceștia nu divulgă nicio informație care ar putea aduce atingere drepturilor reclamantului sau ale oricărei alte persoane implicate.

(2)   Fără a aduce atingere obligației generale a tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii de raportare către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7), în cazul în care faptele descoperite în cursul unei anchete a Ombudsmanului ar putea constitui o infracțiune sau ar putea avea legătură cu o infracțiune, Ombudsmanul raportează autorităților competente ale statelor membre și, în măsura în care cazul intră în sfera lor de competență, Parchetului European, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (8) și OLAF.

(3)   Dacă este cazul și după obținerea acordului Parchetului European sau al OLAF, Ombudsmanul notifică, de asemenea, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care are autoritate asupra funcționarului sau agentului în cauză, care poate iniția procedurile corespunzătoare.

(1)   Atunci când este necesar pentru exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul poate coopera cu autoritățile statelor membre, în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(2)   În cadrul atribuțiilor sale, Ombudsmanul poate coopera, de asemenea, cu alte instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, în special cu cele responsabile cu promovarea și protecția drepturilor fundamentale. Ombudsmanul evită orice suprapunere sau dublare a activităților respectivelor instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii.

(3)   Comunicarea adresată autorităților statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament se efectuează prin intermediul reprezentanțelor permanente ale acestora pe lângă Uniune, cu excepția cazului în care reprezentanța permanentă în cauză este de acord ca secretariatul Ombudsmanului să contacteze direct autoritățile statului membru în cauză.

(1)   Ombudsmanul este ales și eligibil pentru reînnoirea mandatului, în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE, dintre candidații selectați în urma unei proceduri transparente.

(2)   În urma publicării cererii de nominalizări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Ombudsmanul este ales dintre persoanele care:

(1)   Exercitarea funcțiilor Ombudsmanului încetează fie la încheierea mandatului său, fie în urma demisiei sau a destituirii.

(2)   Cu excepția cazului destituirii, Ombudsmanul rămâne în funcție până la alegerea unui nou Ombudsman.

(3)   În cazul încetării anticipate a funcțiilor, un nou Ombudsman este ales în termen de trei luni de la data la care locul devine vacant pentru perioada rămasă din mandatul Parlamentului European. Până la alegerea unui nou Ombudsman, funcționarul principal menționat la articolul 16 alineatul (2) este responsabil de chestiunile urgente care țin de competența Ombudsmanului.

(1)   În exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul acționează în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) din TFUE. Ombudsmanul se abține de la orice acte incompatibile cu natura acestor funcții.

(2)   La momentul învestiturii, Ombudsmanul pronunță un angajament solemn în fața Curții de Justiție, potrivit căruia își va exercita funcțiile prevăzute în tratate și în prezentul regulament în deplină independență și imparțialitate și își va respecta obligațiile care decurg din exercitarea mandatului pe durata și după încheierea acestuia. Acest angajament solemn include, în special, obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau beneficii după încheierea mandatului.

(3)   Pe durata mandatului său, Ombudsmanul nu poate exercita nicio altă funcție politică sau administrativă și nicio altă activitate profesională, indiferent dacă este remunerată sau nu.

(1)   Ombudsmanul are același rang în ceea ce privește remunerația, indemnizațiile și pensia ca un judecător la Curtea de Justiție.

(2)   Articolele 11-14 și articolul 17 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se aplică Ombudsmanului și funcționarilor și celorlalți agenți ai secretariatului Ombudsmanului.

(1)   Ombudsmanul beneficiază de un buget adecvat, suficient pentru a-i asigura independența și exercitarea funcțiilor sale.

(2)   Ombudsmanul este asistat de un secretariat. Ombudsmanul numește funcționarul principal al secretariatului.

(3)   Funcționarilor și celorlalți agenți din secretariatul Ombudsmanului li se aplică Statutul funcționarilor. Numărul membrilor personalului secretariatului se stabilește anual în cadrul procedurii bugetare.

(4)   În cazul în care funcționarii Uniunii sunt detașați la secretariatul Ombudsmanului, detașarea respectivă este considerată detașare în interesul serviciului, în conformitate cu articolul 37 primul paragraf litera (a) și cu articolul 38 din Statutul funcționarilor.

(1)   Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom se abrogă.

(2)   Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.