(1)

La 16 mai 2019, în temeiul articolului 10 din regulamentul de bază, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antisubvenție cu privire la importurile în Uniune de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă („MFS”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și din Egipt (denumite în continuare, împreună, „țările în cauză”). La data de 16 mai 2019, Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (2).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 1 aprilie 2019 de către Tech-Fab Europe (denumit în continuare „reclamantul”), în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă. Plângerea conținea elemente de probă atestând subvenționarea și prejudiciile cauzate de aceasta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

Înainte de deschiderea anchetei antisubvenție, Comisia a notificat Guvernului Chinei (denumit în continuare „GC”) (3) și Guvernului Egiptului (denumit în continuare „GE”) (4) că primise o plângere documentată în mod corespunzător și a invitat GC și GE la consultări, în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază. La 13 mai 2019, au avut loc consultări cu guvernul chinez și cu guvernul egiptean. Cu toate acestea, nu s-a putut ajunge la o soluție unanim acceptată.

(4)

La 21 februarie 2019, Comisia a deschis o anchetă antidumping separată privind același produs originar din RPC și din Egipt (5) (denumită în continuare „ancheta antidumping separată”). La 7 aprilie 2020, Comisia a instituit taxe antidumping definitive la importurile de produs în cauză originar din RPC și din Egipt (6) (denumit în continuare „regulamentul antidumping”). Analizele privind prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, realizate în cadrul prezentei anchete antisubvenție și al anchetei antidumping separate, sunt identice mutatis mutandis, întrucât definiția industriei din Uniune, a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, a perioadei examinate și a perioadei de anchetă sunt aceleași în cazul ambelor anchete.

(5)

GC a susținut că ancheta nu ar trebui deschisă deoarece plângerea nu îndeplinea cerințele referitoare la elementele de probă, prevăzute la articolele 11 alineatul (2) și 11 alineatul (3) din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (denumit în continuare „Acordul SMC”), precum și la articolul 10 alineatul (2) din regulamentul de bază. Potrivit GC, nu existau elemente de probă suficiente cu privire la existența unor subvenții care fac obiectul unor măsuri compensatorii, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între importurile subvenționate și prejudiciu.

(6)

Comisia a respins afirmația respectivă. Elementele de probă prezentate în plângere constituiau informațiile aflate în mod rezonabil la dispoziția reclamantului în etapa respectivă. După cum se arată în memorandumul privind caracterul suficient al elementelor de probă, care conține evaluarea Comisiei cu privire la toate elementele de probă aflate la dispoziția Comisiei în ceea ce privește Republica Populară Chineză și Egipt și pe baza cărora Comisia a deschis ancheta, existau suficiente elemente de probă, în etapa deschiderii, conform cărora presupusele subvenții făceau obiectul unor măsuri compensatorii în ceea ce privește existența, valoarea și natura acestora. De asemenea, plângerea conținea suficiente elemente de probă privind existența unui prejudiciu pentru industria din Uniune, cauzat de importurile subvenționate.

(7)

Mai precis, în cadrul consultărilor care au precedat deschiderea procedurii, GC a indicat că trimiterile reclamantului la orice planuri, programe sau recomandări chineze sunt irelevante deoarece acestea nu au caracter obligatoriu și că industria MFS nu este menționată nici în cel de-al 13-lea plan cincinal al Chinei, nici în cel de-al 13-lea plan cincinal pentru industria materialelor de construcții (2016-2020). În urma deschiderii anchetei, GC a declarat, de asemenea, că MFS nu sunt vizate de documentul „Made in China 2025”. Comisia a luat notă de faptul că GC nu contestă existența unor astfel de planuri, programe sau recomandări, ci doar măsura în care acestea au caracter obligatoriu sau în care vizează industria MFS. Comisia a observat, de asemenea, că reclamantul a furnizat elemente de probă care indică faptul că „noile materiale” sunt menționate în mai multe documente guvernamentale, în timp ce „materialele pe bază de sticlă” sunt menționate în cel de-al 13-lea plan cincinal pentru industria materialelor de construcții (2016-2020). GC nu a fost în măsură să prezinte niciun element de probă care să ateste faptul că aceste declarații nu ar fi aplicabile produsului în cauză.

(8)

De asemenea, GC a declarat că nici societatea Chinese Export & Credit Insurance Corporation (denumită în continuare „Sinosure”) și nici băncile comerciale deținute de stat nu sunt organisme publice și că GC nu a adresat sarcini sau ordine băncilor private. Comisia a observat că această afirmație este legată de afirmația deja menționată mai sus și că plângerea menționa, printre altele, Legea bancară din China, despre care GC nu contestă că face parte din legislația chineză. Comisia a subliniat, de asemenea, că anchetele antisubvenție recente ale UE au emis concluzii finale diferite cu privire la această chestiune (7).

(9)

În plus, GC a susținut că creditul-cumpărător la export este furnizat societăților străine și, prin urmare, el nu aduce avantaje producătorilor chinezi de MFS. Cu toate acestea, Comisia a constatat că avantajele acordate societăților străine aflate în proprietatea producătorilor chinezi de MFS pot fi în beneficiul acestora din urmă.

(10)

GC a indicat că regimul fiscal referitor la amortizarea accelerată a echipamentelor utilizate de întreprinderile de înaltă tehnologie pentru dezvoltarea și producția de înaltă tehnologie, precum și unele dintre programele de granturi menționate, nu mai sunt în vigoare. Comisia a luat notă de această observație, dar a subliniat că ea nu se aplică tuturor programelor și nici diferitor niveluri ale autorităților guvernamentale (și anume, naționale, regionale sau locale) menționate în plângere. În plus, regimul fiscal legat de amortizarea accelerată ar putea continua să ofere avantaje, cum ar fi deprecierea pe durata de viață a echipamentelor relevante, acoperind, eventual, perioada de anchetă.

(11)

După deschiderea anchetei, GC a afirmat că reclamantul nu a stabilit condițiile de aplicare a unei valori de referință externe pentru împrumuturi și pentru drepturile de folosință asupra terenurilor. Cu toate acestea, Comisia a constatat că afirmațiile cuprinse în plângere sunt susținute de concluziile relevante ale anchetelor antisubvenție recente ale UE, care confirmă necesitatea unor valori de referință externe ajustate la condițiile predominante din RPC (8).

(12)

În plus, GC a afirmat că plângerea nu conținea suficiente elemente de probă, întrucât aceasta s-a bazat în principal pe regulamentele anterioare ale UE, care vizează domenii de aplicare diferite. Cu toate acestea, Comisia a observat că constatările din cadrul anchetelor antisubvenție anterioare și recente se referă la aceleași programe de subvenții menționate în plângere. După deschiderea anchetei, GC a susținut, de asemenea, că în perioada 2016-2018 au avut loc schimbări și reforme substanțiale în sectorul financiar și că, prin urmare, plângerea nu ar putea să se bazeze pe nicio situație preexistentă. Cu toate acestea, Comisia a observat că reclamantul a furnizat în plângere inclusiv elemente de probă suplimentare care atestă faptul că programele de subvenționare continuă să existe, fără să fi fost modificate în mod substanțial. Comisia a reamintit, de asemenea, că GC nu a furnizat elemente de probă care să contrazică continuarea programelor în cauză. Astfel, în etapa deschiderii anchetei, elementele de probă disponibile au demonstrat, în general, că nu s-a produs nicio modificare relevantă a programelor de subvenționare în cauză. În final, prezenta anchetă a confirmat, de asemenea, acest lucru.

(13)

GC a susținut, de asemenea, în legătură cu diverse subvenții, că solicitantul nu a furnizat elemente de probă privind avantajul și specificitatea. Comisia este de părere că reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă aflate în mod rezonabil la dispoziția sa referitoare la avantaj și specificitate. În orice caz, Comisia a examinat elementele de probă furnizate în plângere și a efectuat propria sa evaluare a tuturor elementelor relevante din memorandumul privind caracterul suficient al elementelor de probă, care a fost adăugat, la momentul deschiderii procedurii, în dosarul neconfidențial. GC și-a reiterat observațiile după deschiderea anchetei, dar nu a furnizat niciun element de probă suplimentar.

(14)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că în plângere au fost furnizate suficiente elemente de probă care tind să demonstreze existența presupusei subvenționări de către GC.

(15)

În cele din urmă, un element specific al acestui caz este că presupusa subvenționare în Egipt se referă la două societăți din zona de cooperare economică și comercială China-Egipt din Suez (denumită în continuare „zona SETC”), o zonă economică cu caracter special care a fost creată în comun de către RPC și Egipt, care sunt cele două țări vizate de plângere. Comisia și-a exprimat intenția de a ancheta toate subvențiile primite de aceste societăți în zona SETC, indiferent de sursa acestora.

(16)

În timpul consultărilor premergătoare deschiderii anchetei, GC a indicat că reclamantul nu avea niciun temei juridic pentru a acuza GC prin intermediul produsului în cauză originar din Egipt sau exportat din această țară. Comisia a luat notă de preocupările GC, dar a considerat în continuare că existau suficiente elemente de probă pentru a demara o anchetă privind presupusele subvenții care fac obiectul unor măsuri compensatorii acordate societăților din zona SETC, indiferent de sursa acestora.

(17)

După deschiderea anchetei, GC a susținut că, la stabilirea consumului la nivelul Uniunii, ajustarea datelor privind importurile din RPC a fost injustă în comparație cu ajustarea datelor privind importurile din alte țări terțe, precum Rusia. GC a susținut, în plus, că aceste ajustări nu au fost verificate încrucișat de către Comisie. De asemenea, GC a susținut că nu există informații la dosar cu privire la ce constituie informații privind piața/informații utilizate pentru ajustările datelor privind importurile.

(18)

După cum s-a subliniat și în considerentul 937, ca urmare a analizei importurilor efectuată de reclamant pe baza NC, importurile au fost evaluate inclusiv pe baza statisticilor privind importurile la nivelul TARIC, verificate încrucișat cu alte surse și ajustate, după caz. În ceea ce privește Rusia, datele privind importurile au fost verificate încrucișat și au fost ajustate pe baza datelor privind importurile transmise de producătorii de MFS asociați producătorilor din Uniune care erau singurii producători de MFS cunoscuți din Rusia. Această metodologie a fost considerată rezonabilă, permițând o estimare exactă a importurilor produsului în cauză din Rusia. În același mod, pe parcursul anchetei, astfel cum se explică în considerentul 937 de mai jos, Comisia a verificat încrucișat datele Eurostat la nivel TARIC cu datele transmise de producătorii cunoscuți din RPC care s-au manifestat pe parcursul procedurii de eșantionare. Volumul exporturilor de MFS raportate de producătorii-exportatori chinezi care au cooperat la anchetă a reprezentat totalitatea importurilor înregistrate de Eurostat la codurile TARIC relevante și, prin urmare, toate exporturile au fost considerate ca fiind exporturi de produs în cauză. În cele din urmă, contrar afirmațiilor GC, în plângere s-a explicat modul în care informațiile privind piața au fost utilizate pentru a ajusta datele privind importurile. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(19)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut că piața de desfacere a MFS este segmentată și că fiecăruia dintre segmente îi corespunde o tranșă de prețuri foarte diferită. GC a susținut că cele trei tipuri principale de produse: semitorturile țesute (denumite în continuare „ST”), țesăturile tricotate din fir nerăsucit (denumite în continuare „TFN”) și materialele complexe (denumite în continuare „MC”) au diferite etape/procese de producție și, prin urmare, diferite costuri de producție și prețuri de vânzare. În plus, aceste trei tipuri de produse au caracteristici fizice și tehnice diferite, care, la rândul lor, definesc utilizările lor finale. Potrivit GC, evaluarea comparației prețurilor/a subcotării prețurilor, precum și evaluarea pretinsului impact prejudiciabil al importurilor din China, efectuate în plângere la un nivel agregat, sunt înșelătoare și insuficiente întrucât ele nu analizează, de fapt, amploarea prezenței producătorilor chinezi și a celor din Uniune pentru fiecare segment de produse, și anume volumul și cota de piață a acestora.

(20)

Comisia a considerat că GC nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul acestor afirmații. La deschiderea anchetei, reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă cu privire la costurile și prețurile produsului care face obiectul anchetei. Faptul că există diferite tipuri de produse, care pot avea diferite procese de producție, costuri și prețuri de vânzare, nu implică în mod automat existența unei segmentări a pieței. Se amintește faptul că, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din regulamentul de bază, reclamantul trebuie să furnizeze informații de care dispune în mod rezonabil. Întrucât costurile și prețurile tipurilor de produs fabricate în China sunt, prin natura lor, confidențiale și nu se află la dispoziția reclamantului, Comisia a considerat că plângerea conținea suficiente informații de care reclamantul dispunea în mod rezonabil pentru a deschide ancheta.

(21)

În plus, informațiile colectate și primite de Comisie pe parcursul anchetei au arătat că piața Uniunii de desfacere a MFS nu este segmentată. Afirmația conform căreia cele trei tipuri de produse – ST, TFN și MC - au caracteristici fizice și tehnice diferite, care, la rândul lor, definesc utilizările lor finale, este incorectă din punct de vedere faptic. Astfel cum se explică în plângere și în considerentele 129-138, produsul în cauză este utilizat pentru a consolida rășinile termoplastice și termorezistente din industria materialelor compozite, acest fapt nefiind contestat de GC. Există multiple suprapuneri în ceea ce privește utilizarea; tipul de țesătură ales va depinde de aspectul suprafeței, de debitul rășinii, de tensiunea la care va fi supus produsul finit și de tehnica de aplicare. Anumite tipuri de produse sunt potrivite îndeosebi pentru tehnicile de fabricație care folosesc matrițe închise sau pentru dispunerea manuală a fibrei de sticlă.

(22)

Cele trei tipuri de produse prezintă următoarele utilizări principale, care se suprapun: ST sunt folosite pentru utilizări legate de termorezistență, în special pentru dispunerea manuală a fibrei de sticlă, pentru produsele marine (coca și puntea navelor), panouri de caroserie pentru vehicule (de exemplu, pentru camioane, trenuri), pale de turbine eoliene, țevi și rezervoare. TFN sunt utilizate pentru construcția de produse marine (coca și puntea navelor), caroserii și panouri pentru vehicule (de exemplu, camioane, trenuri), pale și nacele de turbine eoliene, schiuri și snowboard-uri, țevi și rezervoare. MC sunt folosite pentru utilizări de matrițe închise pentru caroserii și panouri pentru vehicule, pentru produsele marine (coca și puntea navelor), nacele de turbine eoliene și vehicule de agrement.

(23)

În cele din urmă, Comisia amintește faptul că nu este neobișnuit ca un produs în cauză să cuprindă tipuri de produse care au o structură a costurilor și prețuri diferite. Acesta este însuși motivul pentru care Comisia colectează date pe baza clasificării detaliate a tipurilor de produse. Această clasificare face distincție, pe lângă tipurile de materiale, între tipurile de vânzări, tipurile de sticlă utilizate, masa pe unitatea de arie și densitatea semitorturilor. Calculul subcotării s-a bazat pe o comparație la nivelul tipului de produs și, prin urmare, toate aceste caracteristici au fost luate în considerare atunci când s-au comparat importurile de MFS din RPC cu MFS fabricate de producătorii din Uniune. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(24)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut, de asemenea, că diferențele semnificative dintre prețurile de import al MFS din diferite surse ilustrează, de asemenea, în mod clar faptul că piața Uniunii de desfacere a diferitor tipuri de produse este segmentată, iar importurile din diferite țări vizează diferite segmente de piață.

(25)

Astfel cum se precizează mai sus, informațiile colectate de Comisie pe parcursul anchetei au confirmat faptul că piața Uniunii de desfacere a MFS nu este segmentată. În plus, ancheta a arătat că producătorii-exportatori chinezi și producătorii-exportatori egipteni nu exportă tipuri complet diferite de MFS. Asemănarea dintre produsul vândut de producătorii-exportatori din RPC și cel vândut de producătorii-exportatori din Egipt a fost în proporție de aproximativ 90 %. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(26)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut, de asemenea, că metoda de comparare a prețurilor de import din China și calculul subcotării prețurilor din plângere s-au bazat pe date necomparabile și pe date alese în mod subiectiv, care au fost incorect ajustate.

(27)

Astfel cum s-a menționat mai sus, articolul 10 alineatul (2) din regulamentul de bază stabilește standardele privind elementele de probă care trebuie să fie furnizate de reclamant în plângere. În acest sens, informațiile trebuie să fie suficiente, dar ele trebuie să se afle în mod rezonabil și la dispoziția reclamantului. Întrucât informațiile referitoare la costuri și la prețuri sunt, prin natura lor, confidențiale, în etapa deschiderii anchetei reclamantul nu are la dispoziție, în mod rezonabil, date precise privind costurile și prețurile pe tipuri de produse exportate de societăți din țări terțe. Informațiile furnizate au fost considerate, totuși, suficiente pentru a deschide ancheta, întrucât ele s-au bazat pe statisticile Eurostat referitoare la prețurile importurilor din China.

(28)

Comisia a observat, de asemenea, că, astfel cum se precizează în considerentul 965, calculul subcotării prețurilor în cursul anchetei s-a bazat în principal pe date reale detaliate ale producătorilor și producătorilor-exportatori din Uniune incluși în eșantion, care au confirmat afirmațiile referitoare la subcotare cuprinse în plângere bazate pe statisticile Eurostat. Prin urmare, acest argument a fost considerat reprezentativ inclusiv în ceea ce privește datele utilizate în cadrul anchetei.

(29)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut că importurile de MFS din China nu au exercitat presiune asupra prețurilor. Această afirmație nu a fost susținută de niciun element de probă.

(30)

În schimb, plângerea a furnizat informații cu privire la efectul importurilor subvenționate asupra prețurilor produsului similar pe piața Uniunii și impactul ulterior al importurilor asupra industriei din Uniune care au fost considerate suficiente pentru a deschide ancheta. Elementele de probă furnizate în plângere au arătat că prețurile din Uniune au fost subcotate în mod semnificativ, atât de prețurile importurilor din Egipt, cât și de cele ale importurilor din China.

(31)

În plus, afirmația respectivă este incorectă din punct de vedere faptic. Astfel cum a constatat Comisia pe parcursul anchetei și conform explicațiilor din considerentul 966, producătorii-exportatori chinezi au subcotat semnificativ prețurile practicate de industria din Uniune pe parcursul PA. Acest argument a fost, prin urmare, respins.

(32)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut că, în cazul de față, nu este justificată cumularea importurilor din China și din Egipt în scopul analizei prejudiciului. Acest lucru se datorează faptului că condițiile de concurență între importurile din aceste țări și între importurile din aceste țări și produsul similar fabricat și vândut de industria din Uniune pe piața Uniunii diferă considerabil. GC a susținut că MFS din China nu se află în concurență cu MFS din Egipt, întrucât (i) importurile de MFS din Egipt au fost, practic, inexistente până în 2017; (ii) importurile de MFS din China și din Egipt au urmat pe tendințe complet opuse; (iii) prețurile importurilor din Egipt sunt stabilite în mod diferit; și (iv) importurile din Egipt sunt exclusiv importuri de TFN, potrivit propriilor calcule ale reclamantului și, prin urmare, ele nu concurează cu vânzările de MFS efectuate de Uniune și de RPC pe piața Uniunii.

(33)

Comisia a observat mai întâi că plângerea conținea suficiente elemente de probă care tind să arate că importurile produsului în cauză au fost subvenționate și că volumele importurilor au fost semnificative și au adus prejudiciu industriei din Uniune. Plângerea conținea, de asemenea, o serie de elemente privind evaluarea cumulativă a importurilor din cele două țări în cauză (în special faptul că, pentru fiecare țară, valorile estimate ale subvenționării nu sunt de minimis (9), că, pentru fiecare țară, volumul importurilor este semnificativ (10) și că țările în cauză se află în concurență între ele, cu produsul similar și cu țările terțe și că produsele exportate de aceste țări au aceleași caracteristici și utilizări finale cu produsul similar (11)), despre care s-a considerat că îndeplineau sarcina de probă în etapa de deschidere a anchetei. Aceste elemente de probă au fost analizate în continuare în cursul anchetei, iar Comisia a confirmat faptul că au fost îndeplinite condițiile pentru cumul, astfel cum se explică, în detaliu, în considerentele 947-950.

(34)

GC a susținut, de asemenea, că volumul importurilor din China a scăzut în perioada examinată și că nu ar fi putut să aducă prejudiciu producătorilor din Uniune.

(35)

Astfel cum s-a menționat mai sus, plângerea conținea suficiente elemente de probă care să demonstreze că importurile de MFS din China și din Egipt trebuie să fie evaluate cumulativ. Potrivit elementelor de probă din plângere, importurile de MFS din ambele țări se află în concurență între ele, cu produsul similar, precum și cu importurile din țări terțe. Importurile din RPC și din Egipt au aceleași caracteristici și utilizări ale produsului și sunt vândute către clienți din întreaga Uniune, în concurență directă cu MFS produse de industria din Uniune și de țările terțe.

(36)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut că reclamantul nu a furnizat date fiabile în ceea ce privește industria din Uniune, în ansamblu, deoarece datele referitoare la non-reclamanți nu erau fiabile. În plus, reclamantul nu a furnizat informații cu privire la mai mulți indicatori de prejudiciu.

(37)

GC nu a explicat din ce punct de vedere datele nu erau fiabile. De asemenea, reclamantul nu a avut acces la informații confidențiale privind vânzările și la datele privind producția producătorilor din Uniune care nu sunt reclamanți. Prin urmare, reclamantul a furnizat estimări care au fost considerate rezonabile, suficient de precise și conforme cu articolul 10 alineatul (2) din regulamentul de bază. Pentru a furniza elemente de probă suficiente privind prejudiciul, nu există nicio obligație de a furniza date cu privire la toți indicatorii de prejudiciu menționați la articolul 8 alineatul (4) din regulamentul de bază, iar indicatorii de prejudiciu nu trebuie să arate toți o tendință descendentă.

(38)

Comisia a precizat că cel mai mare producător care nu este reclamant a fost inclus în eșantionul de producători din Uniune selectat pe parcursul anchetei, ceea ce a oferit Comisiei posibilitatea de a verifica încrucișat macrodatele furnizate de reclamant. În plus, toți indicatorii de prejudiciu relevanți au fost luați în considerare de către Comisie în cadrul anchetei. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(39)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut faptul că producătorii din Uniune nu suferă un prejudiciu și mai ales nu din pricina importurilor din China. Potrivit GC, între 2015 și perioada de anchetă vizată de plângere, industria din Uniune a prosperat și, practic, toți indicatorii de prejudiciu au evoluat pozitiv sau au rămas la un nivel stabil.

(40)

Datele din plângere au arătat în mod clar că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important cauzat de importurile de MFS subvenționate masiv care au subcotat prețurile, provenite din țările în cauză. Producția, vânzările și cota de piață ale industriei din Uniune au scăzut considerabil. Reclamanții au fost obligați să reducă investițiile și forța de muncă. Stocurile de producători din Uniune care susțin plângerea au crescut, iar rentabilitatea acestora a scăzut.

(41)

Comisia a observat că, în cursul anchetei, indicatorii de prejudiciu stabiliți pe baza datelor reale verificate furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au arătat un prejudiciu important cauzat de importurile din țările în cauză. GC a transmis observații cu privire la acești indicatori, în observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale (12). Aceste observații sunt abordate la punctul 5.4 din prezentul regulament.

(42)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut că industria din Uniune a suferit un prejudiciu din cauza importurilor sale aferente din țări terțe și a scăderii cererii pe piața Uniunii.

(43)

Comisia nu a fost de acord. Plângerea a demonstrat că, din cauza volumelor scăzute ale importurilor aferente din țări terțe, acestea nu ar fi putut cauza prejudiciul important. Analiza reclamantului privind indicatorii de prejudiciu a arătat, de asemenea, că prejudiciul nu poate fi explicat prin scăderea cererii pe piața Uniunii, întrucât pierderile lor în materie de cotă de piață demonstrează că pierderile sale în materie de vânzări au depășit în mod clar declinul consumului.

(44)

Reclamantul a furnizat dovezi suficiente privind legătura de cauzalitate dintre importurile din țările în cauză și prejudiciu. În plus, reclamantul a analizat alte cauze potențiale ale prejudiciului, precum performanța generală a producătorilor din Uniune, performanța la export a producătorilor din Uniune și importurile din alte țări terțe.

(45)

Importurile din țări terțe și scăderea cererii pe piața Uniunii în cursul anchetei au fost examinate la punctul 6.2 de mai jos. După comunicarea constatărilor finale, nu au fost furnizate argumente noi în observațiile GC cu privire la deschiderea anchetei. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(46)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut că producătorii integrați pe verticală din Uniune au suferit un prejudiciu ca urmare a costurilor legate de „integrarea retroactivă” și a capacității reduse de a vinde pe piața deschisă din cauza „integrării descendente”.

(47)

În momentul deschiderii anchetei, nu erau disponibile informații privind un dezavantaj concurențial aparent din partea industriei din Uniune. În plus, producătorii din Uniune sunt, în marea lor majoritate, neintegrați pe verticală.

(48)

În plus, Comisia a observat că ancheta nu a demonstrat existența unor costuri anormale cauzate de integrarea pe verticală. În plus, toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au vândut în principal către clienți neafiliați. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(49)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, GC a susținut că diferitele tendințe de vânzare ale producătorilor reclamanți și ale celor care nu sunt reclamanți între 2015 și perioada de anchetă vizată de plângere indică faptul că cele două grupuri de producători se află în concurență în ceea ce privește vânzările și clienții. Astfel, pierderile în materie de vânzări și de cotă de piață suferite de către producătorii reclamanți în favoarea producătorilor care nu sunt reclamanți au fost, de asemenea, un motiv plauzibil pentru pierderile pe care producătorii reclamanți le-au suferit în ceea ce privește volumele de vânzări și pentru incapacitatea acestora de a-și crește prețurile în cursul perioadei de anchetă vizată de plângere.

(50)

Concurența dintre producătorii din Uniune este o consecință a pieței libere și este, în mod normal, o ipoteză (cu excepția cazului în care sunt disponibile, de exemplu, elemente de probă privind existența unor practici anticoncurențiale, ceea ce nu este cazul), și nu un factor care să explice existența unui prejudiciu. Astfel, nu numai că producătorii reclamanți din Uniune concurează pe piața Uniunii cu producătorii din Uniune care nu sunt reclamanți, ci chiar producătorii reclamanți din Uniune se află în concurență între ei. Nu se poate considera că această situație atenuează legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul subvențiilor și prejudiciul important suferit de întreaga industrie a Uniunii. Constatările de prejudiciu important pe baza unui eșantion valabil se bazează pe o evaluare a industriei în ansamblu, inclusiv pe date provenite de la reclamanți și de la non-reclamanți (microdate și macrodate).

(51)

În cursul anchetei, astfel cum se specifică în nota din dosarul destinat consultării de către părțile interesate privind eșantionul final al producătorilor din Uniune din 21 iunie 2019, eșantionul de producători din Uniune a cuprins atât producători reclamanți din Uniune, cât și producători din Uniune care nu sunt reclamanți. În plus, stabilirea prejudiciului nu a fost limitată la producătorii reclamanți din Uniune, ci la întreaga industrie din Uniune, în ansamblu. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(52)

În cele din urmă, în observațiile sale de după deschiderea anchetei, GC a susținut că s-a acordat o confidențialitate excesivă unor informații-cheie, cum ar fi cele privind părțile care susțin plângerea și principalele date legate de prejudiciu. GC a afirmat că acest fapt l-a împiedicat să combată în mod corespunzător afirmațiile privind prejudiciul transmise de reclamant.

(53)

Comisia a considerat că versiunea plângerii deschisă consultării de către părțile interesate conținea toate elementele de probă esențiale și rezumatele neconfidențiale ale datelor cărora li s-a acordat caracterul confidențial pentru ca părțile interesate să își poată exercita dreptul la apărare pe tot parcursul procedurii. Se reamintește că articolul 29 din regulamentul de bază permite protecția informațiilor confidențiale în situații în care divulgarea lor ar constitui un avantaj concurențial semnificativ pentru competitor sau ar avea un efect negativ important asupra unei persoane care furnizează informații sau asupra unei persoane de la care persoana respectivă a dobândit informații. Prin urmare, argumentele GC în această privință au fost respinse.

(54)

GE a susținut că ancheta nu ar trebui deschisă deoarece plângerea nu îndeplinea cerințele referitoare la elementele de probă, prevăzute la articolul 11 alineatul (2) din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii, precum și la articolul 10 alineatul (2) din regulamentul de bază. Potrivit GE, nu existau suficiente elemente de probă cu privire la existența unor subvenții care fac obiectul unor măsuri compensatorii, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între importurile subvenționate și prejudiciu. Comisia a respins această afirmație din aceleași motive cu cele menționate în considerentul 6 de mai sus.

(55)

În timpul consultărilor premergătoare deschiderii anchetei, GE a indicat că reclamantul nu a prezentat elemente de probă care să ateste faptul că presupusele împrumuturi preferențiale sunt acordate de guvernul egiptean. Cu toate acestea, având în vedere ansamblul elementelor de probă prezentate în plângere și, în special, acordurile dintre China și Egipt, precum și obiectivele acestor acorduri, Comisia este de părere că reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă aflate în mod rezonabil la dispoziția sa care arată că se poate atribui GE comportamentul de acordare a subvențiilor prin intermediul unor împrumuturi preferențiale.

(56)

În plus, GE a susținut că presupusele avantaje fiscale au fost eliminate din legislație în 2015 și că reclamantul nu a furnizat elemente de probă care să ateste că acestea continuă să se aplice în cazul proiectelor existente. Cu toate acestea, Comisia a constatat că reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă, aflate în mod rezonabil la dispoziția sa, referitoare la păstrarea drepturilor obținute cu privire la aceste avantaje fiscale.

(57)

De asemenea, GE a declarat că remiterea taxelor la import pentru materii prime nu constituie o subvenție în măsura în care aceste produse importate sunt reexportate ca atare sau sunt prelucrate într-un produs din aval. Comisia a recunoscut că doar remiterea excesivă a taxelor la import pentru materii prime este o subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii și a acordat o atenție deosebită acestui aspect în cursul anchetei. Comisia a observat, de asemenea, că observația GE nu se aplică echipamentelor de producție.

(58)

GE a susținut că reclamantul nu a furnizat elemente de probă privind avantajul în ceea ce privește furnizarea de terenuri contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Cu toate acestea, Comisia a constatat că reclamantul a furnizat suficiente elemente de probă privind avantajul care se aflau în mod rezonabil la dispoziția sa.

(59)

În cele din urmă, GE a indicat că reclamantul nu a furnizat elemente de probă privind specificitatea referitoare la furnizarea de energie electrică la prețuri mai mici decât ar fi adecvat, întrucât nu există specificitate atunci când accesul la o subvenție face obiectul unor condiții obiective. Comisia a luat notă de faptul că GE nu a furnizat niciun element de probă cu privire la astfel de condiții obiective în timpul consultărilor premergătoare deschiderii anchetei.

(60)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că există suficiente elemente de probă furnizate în plângere pentru a demara o anchetă cu privire la presupusele subvenții care fac obiectul unor măsuri compensatorii, acordate în mod direct sau indirect de către GE.

(61)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Yuntianhua a susținut că înlocuirea factorilor de producție utilizați în cadrul anchetei antidumping separate nu este adecvată și a solicitat Comisiei să efectueze un calcul al marjei de dumping pentru producătorii-exportatori ai grupului, fără nicio recurgere la articolul 2 alineatul (6a) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”) (13). Potrivit grupului Yuntianhua, ancheta antisubvenție nu a identificat niciun element de probă care să ateste faptul că factorii de producție pentru MFS au fost furnizați contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Acesta a susținut, de asemenea, că ancheta antisubvenție a acceptat faptul că factorii de producție pentru MFS au fost achiziționați la prețuri de piață nedenaturate întrucât cifra de afaceri a furnizorilor de factori de producție și de materii prime a fost utilizată pentru calcularea avantajelor oferite de subvenții.

(62)

În primul rând, Comisia a luat act de faptul că observațiile privind calculul și metodologia utilizate în ancheta antidumping separată nu intră în domeniul de aplicare al prezentei proceduri. Prin urmare, observațiile privind metodologia utilizată pentru stabilirea dumpingului trebuie să fie furnizate în contextul anchetei menționate.

(63)

În al doilea rând, ancheta, conform descrierii de la punctul 3, a arătat că principalii furnizori ai producătorilor-exportatori au beneficiat pe scară largă de subvențiile guvernamentale. Comisia a reamintit că utilizarea cifrei de afaceri a societăților afiliate care furnizează factori de producție și materii prime nu presupune acceptarea unor valori de piață nedenaturate ale acestor produse. Dimpotrivă, cifra de afaceri este cheia de contribuție care permite o repartizare corectă a subvențiilor stabilite de care au beneficiat producătorii-exportatori.

(64)

În cele din urmă, Comisia a observat că constatările în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul antidumping de bază se referă la denaturări semnificative atunci când prețurile sau costurile sunt afectate de intervenția substanțială a statului. O serie de elemente este examinată, în mod global, în acest context. În consecință, faptul că o anchetă antidumping efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (6a) nu se bazează pe elemente de probă privind subvenționarea materiilor prime sau a produsului în cauză nu reprezintă un obstacol pentru Comisie să investigheze separat și în temeiul normelor aplicabile din regulamentul de bază dacă există subvenționare. Prin urmare, argumentele înaintate de grupul Yuntianhua au fost respinse.

(65)

În urma comunicării constatărilor definitive suplimentare, grupul Yuntianhua a afirmat că respectiva comunicare conținea noi constatări privind: (i) lipsa segmentării pieței de desfacere a MFS; (ii) caracteristicile fizice și tehnice ale produsului; (iii) structura costurilor și a prețurilor; (iv) dubla contabilizare rezultată din instituirea simultană de taxe antidumping și de taxe antisubvenție care a afectat nivelul taxelor antidumping definitive instituite la 7 aprilie 2020; și (v) faptul că marja de dumping constatată în ancheta antidumping pentru această parte a fost incorectă și ar trebui să fie redusă cu întreaga valoare a subvenției stabilite pentru RPC, în vederea evitării dublei contabilizări. Aceste elemente nu au fost incluse în comunicarea finală a procedurii antidumping paralele, care, prin urmare, nu conține aceste constatări și considerații esențiale. Prin urmare, potrivit acestei părți, Regulamentul antidumping definitiv (UE) 2020/492 ar fi în mod evident nemotivat și ilegal, iar marja de dumping de 64,7 % care figurează în Regulamentul antidumping (UE) 2020/492 ar fi eronată.

(66)

Comisia a remarcat de la bun început că explicațiile cuprinse în comunicarea constatărilor definitive suplimentare din cadrul prezentei proceduri sunt o reacție la observațiile primite de părți în urma respectivei comunicări și, prin urmare, conțin mai multe detalii cu privire la constatările făcute de Comisie. Prin urmare, ele nu constituie noi constatări, ci doar abordează observațiile părților interesate.

(67)

În plus, în ceea ce privește subpunctele (i)-(iii) aduse în discuție de această parte, și anume, lipsa segmentării pieței de desfacere a MFS, caracteristicile produsului și structura costurilor și a prețurilor, Comisia a observat că observațiile din comunicarea constatărilor suplimentare cu privire la aceste trei subpuncte au fost menite să abordeze noile argumente invocate de părți. Aceste noi argumente au fost transmise doar în contextul prezentei proceduri antisubvenție. Singurul argument invocat în cadrul procedurii antidumping privind segmentarea a fost faptul că producătorii din Uniune ar produce numai produse destinate clienților OEM și nu ar trebui să se instituie măsuri în ceea ce privește segmentul OEM. Aceste argumente au fost abordate pe deplin în considerentul 409 din regulamentul antidumping (14). Prin urmare, Comisia nu ar fi putut lua în considerare aceste noi observații în contextul comunicării constatărilor antidumping. Regulamentul antidumping definitiv conținea toate constatările și considerațiile esențiale pe baza cărora Comisia a luat decizia sa cu privire la procedura în cauză și a abordat pe deplin toate argumentele care au fost invocate în cadrul procedurii respective. Constatările procedurii antisubvenție nu afectează raționamentul prevăzut în regulamentul antidumping definitiv.

(68)

În plus, din punct de vedere material, aceste argumente nu afectează și nici nu modifică în niciun fel constatările anchetei antidumping sau ale anchetei antisubvenții. Prin urmare, ele nu au niciun impact nici asupra situației părții care a transmis această observație, nici asupra situației celorlalte părți. Cu toate acestea, Comisia a decis să ofere părților o ocazie suplimentară de a prezenta observații cu privire la aceste aspecte. Într-adevăr, chiar dacă părțile nu au introdus nicio modificare (și, prin urmare, Comisia nu avea, în principiu, obligația de a le aborda în comunicarea suplimentară, ci în regulamentul definitiv), acestea au fost incluse în comunicarea constatărilor definitive suplimentare. Din toate aceste motive, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(69)

În orice caz, nu există nicio contradicție între concluziile celor două anchete. Singura diferență este că părțile au avut ocazia să își prezinte observațiile într-o etapă ulterioară și au formulat observații suplimentare în cadrul prezentei proceduri. Comisia avea obligația de a răspunde la aceste observații și a răspuns prin intermediul prezentului regulament.

(70)

În ceea ce privește în special ultimele două aspecte, subpunctele (iv) și (v) din considerentul 67 de mai sus, Comisia a remarcat următoarele în ceea ce privește o eventuală contabilizare dublă și marja de dumping. În primul rând, astfel cum s-a explicat deja în răspunsul la observațiile părților la comunicarea constatărilor definitive ale prezentei proceduri, în special în considerentul 1137, Comisia a abordat pe deplin problema potențială a dublei contabilizări și a acordat multiple ocazii părților să își prezinte observațiile pe parcursul prezentei proceduri. Comisia nu ar fi putut proceda astfel în contextul procedurii antidumping care, la acel moment, era în curs de desfășurare. În al doilea rând, Comisia observă că, în contextul unor proceduri separate antidumping și antisubvenții referitoare la același produs originar din aceeași țară, în condițiile în care instituirea taxelor compensatorii are loc mai târziu decât instituirea taxelor antidumping, nu există altă opțiune în afara modificării taxelor antidumping care au fost instituite anterior. Această modificare trebuie să fie efectuată pentru a ține seama de noile taxe compensatorii și, în același timp, pentru a preveni dubla contabilizare și a respecta regula taxei celei mai mici, dacă aceasta este aplicabilă și relevantă. În acest scop, în astfel de cazuri, tehnica legislativă este aceea de a institui taxele compensatorii relevante și, în același timp, de a modifica în consecință taxele antidumping relevante aplicabile, prin intermediul aceluiași regulament. Prin urmare, contrar celor afirmate de această parte, Regulamentul antidumping (UE) 2020/492 nu este în mod vădit eronat și nemotivat. Evaluările și afirmațiile relevante au fost pe deplin abordate în prezentul regulament, care constituie, de asemenea, baza pentru modificarea regulamentului antidumping definitiv. Întrucât inclusiv taxa antidumping relevantă aplicabilă grupului Yuntianhua este modificată în consecință în temeiul prezentului regulament, astfel cum se explică în detaliu la punctul 8, afirmația acestei părți conform căreia nivelul taxei sale antidumping stabilit prin Regulamentul (UE) 2020/492 este greșit, este, de asemenea, incorectă atât din punct de vedere faptic, cât și din punct de vedere juridic. Din toate aceste motive, afirmațiile grupului Yuntianhua sunt respinse.

(71)

La 31 iulie 2019, reclamantul a depus o cerere de înregistrare a importurilor de MFS originare din țările în cauză, în temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază. La 21 noiembrie 2019, reclamantul a prezentat din nou o cerere de înregistrare în temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază, cuprinzând cifre actualizate privind importurile.

(72)

În temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază, importurile produsului în cauză fac obiectul unei înregistrări pentru a se garanta că, în cazul în care ancheta ar avea ca rezultat constatări care conduc la instituirea unor taxe compensatorii definitive, taxele respective pot fi percepute retroactiv pentru importurile înregistrate, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

(73)

Drept răspuns la cererea de înregistrare, părțile interesate au prezentat observații care au fost abordate de Comisie în regulamentul de înregistrare. Comisia a avut la dispoziție suficiente elemente de probă care justificau necesitatea înregistrării importurilor.

(74)

La data de 21 ianuarie 2020, Comisia a publicat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/44 (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”) (15), prin care se supun înregistrării importurile de MFS originare din RPC și din Egipt începând cu 22 ianuarie 2020.

(75)

În cursul anchetei, a devenit evident faptul că este posibil ca unii operatori economici să nu se fi manifestat din cauza interpretării greșite a definiției produsului care face obiectul anchetei. Din acest motiv, la 18 septembrie 2019, Comisia a clarificat textul care descrie definiția produsului inclusă în avizul de deschidere, prin publicarea unui aviz (denumit în continuare „avizul de clarificare”) (16). Avizul de clarificare a oferit, de asemenea, părților posibilitate a de a se face cunoscute într-un anumit termen și de a solicita un chestionar, dacă doresc acest lucru. Nicio parte interesată nu a prezentat observații cu privire la avizul de clarificare, nici nu a solicitat un chestionar.

(76)

După publicarea avizului de clarificare și în cadrul anchetei ulterioare, s-a confirmat faptul că niciun operator economic nu a omis să se manifeste din cauza unei posibile neînțelegeri a definiției produsului în cauză inclusă în avizul de deschidere.

(77)

Ancheta privind subvenționarea și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2018 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(78)

Atât ancheta antisubvenție actuală, cât și ancheta antidumping menționată în considerentul 4 vizează aceeași perioadă de anchetă și aceeași perioadă examinată.

(79)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod specific reclamantul, GE, GC, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți, importatorii cunoscuți și utilizatorii în legătură cu deschiderea anchetei și i-a invitat să participe.

(80)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Grupul Yuntianhua a solicitat o intervenție a consilierului-auditor pentru a exprima preocupări legate de termenul acordat pentru a răspunde la o cerere de clarificări. Societatea a susținut că nu a luat cunoștință de cererea de clarificare din cauza faptului că serverul său IT a considerat, din greșeală, e-mailul Comisiei drept corespondență nedorită („junk mail”) și a solicitat o prelungire a termenului cu 18 zile. Consilierul-auditor a invitat Comisia să prelungească termenul cu 6 zile.

(81)

După cum s-a menționat la punctul 1.3, Comisia a clarificat definiția produsului în cursul anchetei și a oferit părților interesate vizate de clarificare sau care este posibil să nu se fi manifestat deoarece considerau că nu sunt vizate de procedură, posibilitatea de a se face cunoscute și de a solicita un chestionar într-un termen limită. Nicio parte suplimentară nu s-a făcut cunoscută.

(82)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion alcătuit din părțile interesate, în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(83)

În avizul de deschidere, Comisia a declarat că a decis să limiteze ancheta la un număr rezonabil de producători din Uniune, prin aplicarea eșantionării. Aceasta a adăugat că a selectat cu titlu provizoriu un eșantion de producători din Uniune pe baza volumului raportat de producție a produsului similar realizată în Uniune între octombrie 2017 și septembrie 2018, luând, de asemenea, în considerare răspândirea geografică. Acest eșantion a fost format din patru producători din Uniune, reprezentând mai mult de 40 % din producția totală estimată de MFS a Uniunii. Niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat observații și, prin urmare, eșantionul provizoriu a fost confirmat. Eșantionul este reprezentativ pentru industria din Uniune.

(84)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a constitui un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(85)

Un singur importator neafiliat (Euroresins UK Ltd.) a furnizat informațiile solicitate și a fost de acord să fie inclus în eșantion. Având în vedere numărul scăzut de importatori cooperanți, Comisia a decis că eșantionarea nu este necesară.

(86)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(87)

Opt producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori din RPC au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de două grupuri de producători-exportatori, bazat pe cel mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune, care putea fi investigat în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. Grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au reprezentat mai mult de 79 % din exporturile de MFS din RPC către Uniune raportate în cursul perioadei de anchetă.

(88)

Eșantionul de producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori este alcătuit din:

(89)

În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din RPC, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului.

(90)

S-au primit observații privind selectarea eșantionului din partea a doi producători-exportatori incluși în eșantion, Jushi și Hengshi, aparținând Grupului CNBM. Cu toate că Jushi și Hengshi nu au contestat faptul că sunt societăți afiliate, ele au susținut că nu sunt afiliate cu Taishan. Jushi a afirmat că, pentru a trata Hengshi, Jushi și Taishan ca entitate unică, Comisia nu se putea baza în mod mecanic pe articolul 127 alineatul (1) litera (d) sau (f) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (17) (denumit în continuare „Actul de punere în aplicare a Codului vamal al Uniunii”). În sprijinul acestei afirmații, Jushi a făcut trimitere la raportul grupului special al OMC în cauza Coreea – Certain Paper (anumite tipuri de hârtie) (18) și la Orientările privind tranzacțiile conexe ale societăților cotate la Bursa din Shanghai.

(91)

Jushi a subliniat că (i) nu aveau o participație directă comună, (ii) nu exista nicio suprapunere în ceea ce privește membrii consiliilor lor de administrație, (iii) nu au existat tranzacții conexe între Hengshi/Jushi și Taishan și (iv) erau concurenți pe piață.

(92)

În urma procedurii de eșantionare, la 13 noiembrie 2019, a avut loc o audiere cu Taishan, în care au fost aduse din nou în discuție argumentele menționate mai sus.

(93)

Ancheta a arătat că China National Building Material („CNBM”) este o întreprindere chineză de stat deținută direct și indirect, în proporție de 41,27 %, de către CNBM-întreprinderea-mamă, care, la rândul său, este deținută integral de Comisia de supraveghere și administrare a activelor de stat din cadrul Consiliului de Stat („SASAC”). CNBM deține o participație de 26,97 % în China Jushi Co., Ltd. (denumită în continuare „China Jushi”), care este acționar unic al Jushi (19).

(94)

În septembrie 2017, CNBM a încheiat un acord de fuziune (20) cu Sinoma, care a fost finalizată în mai 2018. Sinoma, prin intermediul filialei sale Sinoma Science & Technology Co. era proprietarul Taishan. După fuziune, Sinoma a fuzionat și a fost absorbit de către CNBM. Prin urmare, CNBM deține o participație de 26,97 % în China Jushi (acționarul unic al Jushi) și de 60,24 % în Sinoma Science & Technology Co., Ltd. (acționar unic al Taishan).

(95)

Articolul 127 alineatul (1) litera (d) din Actul de punere în aplicare a Codului vamal al Uniunii stabilește că două persoane sunt considerate a fi afiliate dacă: o terță parte posedă, controlează sau deține direct sau indirect 5 % sau mai mult din acțiunile sau părțile emise cu drept de vot de ambele persoane. CNBM deține o participație de 26,97 % în China Jushi (acționarul unic al Jushi) și de 60,24 % în Sinoma Science & Technology Co., Ltd. (acționar unic al Taishan). Prin urmare, s-a constatat că societățile erau afiliate.

(96)

În plus, conform unui raport al societății chineze de brokeraj Guotai Junan Securities din 2019 (21), CNBM și-a reorganizat entitățile operaționale pentru a consolida coordonarea regională și a elimina concurența orizontală între filialele cotate începând cu 2017. În plus, CNBM intenționează să rezolve până în 2020 problemele în materie de concurență orizontală. Conform informațiilor publice din raport, CNBM a planificat să demareze acest proces prin consolidarea activității sale în domeniul fibrei de sticlă prin intermediul unor injecții de active efectuate între China Jushi și Sinoma Science & Technology (acționarul unic al Taishan). Astfel, elementele de probă colectate în cursul anchetei nu susțin argumentul societăților potrivit căruia participația comună nu ar avea nicio implicație practică, iar societățile își desfășoară activitatea în mod independent. Dimpotrivă, aceste elemente de probă sugerează că, dincolo de simpla participație (singura care poate fi determinantă pentru a concluziona că societățile sunt afiliate), cele trei societăți sunt, de asemenea, în măsură să influențeze în mod semnificativ deciziile comerciale ale celeilalte părți și că societatea care deține controlul asupra lor (CNBM) are ca obiectiv cel puțin să coordoneze, dacă nu să integreze, operațiunile lor („să rezolve problemele în materie de concurență orizontală”). Aceasta înseamnă că subvențiile primite de oricare dintre aceste societăți pot fi folosite, fără distincție, în avantajul produsului în cauză. Prin urmare, Comisia a respins afirmația potrivit căreia concluzia sa de a considera cele trei societăți drept afiliate nu ține seama de realități economice și faptice.

(97)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia nu ar putea trata Hengshi, Jushi și Taishan drept un singur grup în scopul calculării valorii subvenției acordate pentru produsul în cauză, Comisia a reamintit că, pentru a se garanta aplicarea eficace a măsurilor, în special în scopul evitării direcționării exporturilor către o societate afiliată care beneficiază de nivelul cel mai scăzut al taxei, practica Comisiei este aceea de a stabili relația dintre producătorii-exportatori pe baza criteriilor prevăzute la articolul 127 din Actul de punere în aplicare a Codului vamal al Uniunii. Acest lucru a fost comunicat în mod clar tuturor părților în avizul de deschidere, cu ocazia demarării procedurii. În plus, trimiterea la articolul 127 din Actul de punere în aplicare a Codului vamal al Uniunii este inclusă în mod explicit la articolul 2 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază (22), iar Comisia trebuie să aplice același tratament părților în ambele cazuri, atât cel al anchetei antidumping, cât și cel al anchetei antisubvenție (23). În plus, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din regulamentul de bază, calcularea valorii subvenției se efectuează pe unitate de produs subvenționat exportat către Uniune. Calcularea valorii subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii pe baza produsului în cauză exportat în Uniune presupune faptul că, atunci când societățile sunt afiliate, întrucât banii sunt fungibili, ele pot utiliza, fără distincție, aceste avantaje pentru produsul în cauză și, prin urmare, indiferent de producătorul-exportator în particular. În acest caz, din moment ce Henghsi, Jushi și Taishan fabrică și exportă produsul în cauză, valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii acordate acestor societăți trebuie să fie stabilită ținând seama de faptul că, datorită relației lor, societățile respective sunt capabile să direcționeze după cum consideră adecvat aceste avantaje către produsul în cauză exportat către Uniune. În consecință, avantajele acordate respectivilor producători-exportatori în ceea ce privește produsul în cauză trebuie să aibă ca rezultat o singură sumă pentru întregul grup.

(98)

În cele din urmă, cauza OMC (24) menționată de Jushi în considerentul 90 nu susține afirmația societății. De fapt, contrar a ceea ce Jushi încearcă să sugereze, grupul special al OMC în această cauză a confirmat că, în scopul stabilirii dumpingului în cadrul anchetelor antidumping, norma prevăzută la articolul 6.10 din Acordul antidumping al OMC (în cazul în care o marjă de dumping trebuie să fie calculată pentru fiecare producător-exportator) nu exclude în mod neapărat tratarea unor entități juridice distincte drept exportator sau producător individual. Grupul special a luat act de faptul că acest tratament ar fi permis „în cazul în care relația structurală și comercială dintre societățile în cauză este suficient de apropiată pentru a le considera drept un singur exportator” (25). În aplicarea acestei analize, grupul special nu a stabilit criteriile pe care autoritățile însărcinate cu ancheta trebuie să le aplice pentru a evalua dacă societățile sunt afiliate. Grupul nu a făcut decât să analizeze elementele specifice (cum ar fi acționariatul, consiliul de administrație, canalele de vânzare), care erau prezentate autorității responsabile cu ancheta în cauza respectivă. Organul de apel în cauza CE – Elemente de fixare a confirmat posibilitatea de a trata un număr de exportatori drept o singură entitate, enumerând, de asemenea, elementele care pot fi relevante, cum ar fi existența unor legături structurale și corporative între exportatori, cum ar fi (i) controlul, acționariatul și administrarea în comun; (ii) existența legăturilor structurale și corporative între stat și exportatori, cum ar fi controlul, acționariatul și administrarea în comun; și (iii) existența unui control sau a unei influențe semnificative din partea statului în ceea ce privește stabilirea prețurilor și producția (26). În acest sens, pe baza elementelor de fapt și de drept ale prezentei cauze, nu poate fi disputată existența de legături corporative între Jushi, Hengshi și Taishan.

(99)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că acestea erau societăți afiliate în sensul prezentei anchete și, prin urmare, toate cererile în această privință au fost respinse.

(100)

În urma comunicării constatărilor definitive, Taishan s-a opus aplicării unei taxe compensatorii combinate cu Hengshi/Jushi. Partea interesată respectivă a afirmat că CNBM avea doar un control foarte limitat asupra activității și a deciziilor operaționale ale Jushi sau Hengshi. Aceasta a reiterat că Taishan și Hengshi/Jushi sunt concurente pe piață și a subliniat că aceste societăți prezentaseră anterior probe în sprijinul acestor afirmații. Taishan a oferit un angajament în scris prin care s-ar întrerupe efectiv orice legătură comercială între această societate și Hengshi/Jushi și s-ar împiedica, prin urmare, direcționarea oricăror exporturi de MFS către Uniune din partea Hengshi/Jushi prin intermediul Taishan.

(101)

Astfel cum s-a descris în considerentul 96, ancheta a dezvăluit că, prin intermediul acționarilor lor comuni, cele trei societăți sunt în măsură să își influențeze reciproc, în mod semnificativ, deciziile de afaceri. Elementele de probă la dosar au arătat că societățile sunt în curs de consolidare și coordonare a operațiunilor legate de fibra de sticlă. Nu s-au prezentat informații sau elemente noi de probă care să infirme aceste constatări. În fapt, Taishan nu a contestat planurile acționarului său principal de a-și consolida afacerea cu fibră de sticlă. Aceste planuri sunt în contradicție evidentă cu orice angajament de întrerupere a legăturilor comerciale dintre Taishan și Hengshi/Jushi. În plus – și fără a exprima o poziție cu privire la aspectul dacă Comisia ar putea să accepte un astfel de angajament – societatea nu este în măsură, în mod evident, să ofere niciun angajament fără aprobarea entităților care o controlează. Prin urmare, afirmațiile Taishan și cererea de angajament a acestei societăți au fost respinse.

(102)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul CNBM a susținut că subvențiile primite de comerciantul afiliat Jushi Hong Kong Co. Ltd. nu au putut face obiectul unor măsuri compensatorii, având în vedere că societatea avea sediul în Hong Kong, și nu în China. Hong Kong este un membru independent al OMC și, prin urmare, se consideră că acesta dispune de o jurisdicție independentă în temeiul legislației OMC și în sensul anchetelor de apărare comercială ale Uniunii. Având în vedere că actuala procedură antisubvenții nu a fost deschisă împotriva Hong Kong-ului, nu ar trebui luate în considerare niciun fel de subvenții despre care se afirmă că au fost primite de Jushi Hong Kong. Comisia a constatat că grupul CNBM nu a contestat constatările Comisiei privind subvenționarea în ceea ce privește acest comerciant afiliat. Indiferent de statutul Hong Kong-ului în cadrul acestei anchete, centrul real de activități și control al societății Jushi Hong Kong este situat în China continentală. După cum a declarat societatea însăși, „De fapt, Jushi Hong Kong este o societate de tip «cutie poștală», fără angajați, terenuri, birouri fizice și care nu beneficiază de avantaje, programe fiscale sau granturi”. Evidențele contabile erau păstrate de Jushi Group Co. Ltd., personalul relevant pentru verificare se afla, de asemenea, în aceeași societate, iar subvențiile primite pentru produsul în cauză au fost acordate de către entități chineze. În plus, astfel cum a fost confirmat de Organul de apel în cauza Statele Unite – Măsuri antidumping și compensatorii privind mașinile de spălat rezidențiale mari din Coreea, subvențiile acordate unor beneficiari din alte țări decât membrul care acordă subvenția pot fi relevante pentru calcularea valorii subvenției ad valorem (27). Prin urmare, afirmația societății a fost respinsă.

(103)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Yuntianhua a susținut că marja sa de subvenție a fost majorată prin adăugarea subvențiilor acordate societăților care nu au furnizat factorii de producție utilizați pentru fabricarea produsului în cauză și, prin urmare, a solicitat ca subvențiile acordate acestor societăți să nu fie luate în considerare la calcularea taxei compensatorii.

(104)

Articolul 1 din regulament prevede că o taxă compensatorie poate fi instituită pentru a compensa orice subvenție acordată, direct sau indirect, la fabricarea, producția, exportul sau transportul oricărui produs a cărui punere în liberă circulație în Uniune cauzează prejudiciu. Comisia dispune de elemente de probă conform cărora societățile incluse în anchetă și ale căror avantaje din subvenții au contribuit la taxa aferentă grupului au participat, în mod direct sau indirect, la furnizarea de factori de producție, servicii, materiale sau active care au servit la fabricarea produsului în cauză, astfel cum se descrie la articolul 1 din regulamentul de bază. În acest sens, observațiile formulate de grupul Yuntianhua nu au fost susținute de elemente de probă concrete.

(105)

Totuși, Comisia a observat că una dintre societățile afiliate, ale cărei subvenții au făcut obiectul unor măsuri compensatorii, a fost inițial solicitată să participe la anchetă, întrucât aceasta a închiriat utilaje unuia dintre producătorii-exportatori. Cu toate acestea, în urma observațiilor primite, Comisia a revizuit cheia de contribuție a activităților de leasing ale societății care erau legate de produsul în cauză. Întrucât avantajele care ar putea fi conferite prin intermediul activităților de leasing au fost considerate neglijabile, Comisia a decis să nu le ia în considerare.

(106)

Cinci dintre producătorii-exportatori chinezi care au returnat formularul de eșantionare au informat Comisia cu privire la intenția lor de a solicita o examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază. Comisia a pus la dispoziție online chestionarul în ziua deschiderii procedurii. În plus, Comisia a informat producătorii-exportatori neincluși în eșantion că, dacă doresc să fie examinați în mod individual, este necesar să furnizeze un răspuns la chestionar. Cu toate acestea, niciuna dintre societăți nu a furnizat un răspuns la chestionar. Prin urmare, nu a fost posibilă nicio examinare individuală.

(107)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat toți producătorii-exportatori din Egipt să o contacteze. Doi producători-exportatori afiliați, reprezentând 100 % din exporturile către Uniune și 100 % din producția de MFS din Egipt, s-au manifestat:

(108)

Chestionarele pentru producătorii, importatorii, utilizatorii și producătorii-exportatori din Uniune din RPC și din Egipt au fost puse la dispoziție online (28) în ziua deschiderii.

(109)

Comisia a primit răspunsuri la chestionar de la cele două grupuri de producători-exportatori chinezi incluși în eșantion, de la cei doi producători-exportatori din Egipt, de la cei patru producători din Uniune incluși în eșantion, de la cinci utilizatori și de la un importator neafiliat. Niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi neincluși în eșantion nu a trimis un răspuns la chestionar.

(110)

Comisia a trimis, de asemenea, un chestionar către GC și către GE. Chestionarul pentru GC a inclus chestionare specifice pentru Banca de Dezvoltare a Chinei (China Development Bank, „CDB”), Banca de Export Import a Chinei (Export Import Bank of China, „EXIM”) și Sinosure. Instituțiile financiare respective fuseseră menționate în mod specific în plângere ca fiind organisme publice sau organisme care au primit sarcini sau ordine să acorde subvenții. În plus, Guvernului Chinei i s-a solicitat să trimită chestionarul specific destinat instituțiilor financiare la orice alte instituții financiare care acordau împrumuturi sau credite la export societăților incluse în eșantion sau cumpărătorilor acestora. De asemenea, GC a fost invitat, din rațiuni administrative, să colecteze toate răspunsurile furnizate de aceste instituții financiare și să le transmită direct Comisiei.

(111)

Chestionarul adresat GE a inclus chestionare specifice pentru Banca Națională a Egiptului, Ahli Bank și Bank Misr. Instituțiile financiare respective fuseseră menționate în mod specific în plângere ca fiind organisme publice sau organisme care au primit sarcini sau ordine să acorde subvenții. În plus, Guvernului Egiptului i s-a solicitat, din rațiuni administrative, să trimită chestionarul specific destinat instituțiilor financiare către orice alte instituții financiare care acordau împrumuturi sau credite la export societăților incluse în eșantion. De asemenea, chestionarul adresat GE a inclus chestionare specifice pentru Egypt-TEDA Investment Company (denumit în continuare „TEDA Egipt”) și pentru Egyptian Chinese JV Company for Investment (denumit în continuare „ECCI”), care fuseseră identificate în plângere drept entități aflate în proprietatea statului care operează în zona SETC. GE a fost invitat să colecteze toate răspunsurile furnizate de aceste instituții financiare și de alte entități și să le transmită direct Comisiei.

(112)

Comisia a primit răspunsuri la chestionar din partea GC, care au inclus răspunsuri la chestionarul specific din partea EXIM și Sinosure, precum și din partea GE, care au inclus răspunsuri la chestionarul specific din partea Băncii Naționale a Egiptului, Bank Misr și TEDA Egipt.

(113)

Fără a aduce atingere aplicării articolului 28 din regulamentul de bază, Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare și care au fost puse la dispoziție în timp util de către părți pentru stabilirea subvenției, a prejudiciului și a interesului Uniunii. A avut loc o vizită de verificare la fața locului la sediul Ministerului Comerțului din China, la care au participat și funcționari din cadrul altor ministere relevante. În plus, reprezentanți ai EXIM, CDB și Sinosure au fost prezenți pe parcursul acestei vizitei de verificare.

(114)

O vizită de verificare a avut loc, de asemenea, la sediul TEDA Egipt, precum și la sediul următoarelor autorități guvernamentale egiptene:

(115)

În plus, Comisia a efectuat vizite de verificare în temeiul articolului 26 din regulamentul de bază, la sediile următoarelor societăți:

(116)

Din cauza amenințării transmisiei de COVID-19 și a măsurilor luate în consecință pentru a face față epidemiei (30), Comisia nu a fost în măsură să verifice datele transmise de un număr de societăți care aparțin grupului unuia dintre producătorii-exportatori cu sediul în RPC. Având în vedere că această situație neprevăzută a survenit într-un stadiu foarte avansat al procedurii și că nu a fost posibilă nicio altă soluție, Comisia a utilizat în mod excepțional informațiile prezentate de aceste societăți pentru calculul subvenției, care au fost verificate pe baza informațiilor disponibile.

(117)

La 24 ianuarie 2020, în conformitate cu articolul 29 litera (a) alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate cu privire la intenția sa de a nu institui măsuri provizorii și de a continua ancheta.

(118)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale.

(119)

La 27 februarie 2020, Comisia a comunicat tuturor părților faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să impună o taxă antisubvenție definitivă asupra importurilor de produs în cauză în Uniune („comunicarea constatărilor definitive”).

(120)

Tuturor părților li s-a acordat o perioadă de 15 zile în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor definitive. Mai multe părți interesate au solicitat prelungirea termenului. Comisia a acordat părților respective termenele de 20 martie și 23 martie 2020 pentru prezentarea de observații. Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(121)

În cadrul anchetei antidumping separate, la 19 decembrie 2019, părților li s-au comunicat constatările finale referitoare la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora Comisia intenționa să impună o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de produs în cauză în Uniune. Pe lângă aceasta, părților interesate li s-a transmis o comunicare suplimentară la 10 februarie 2020.

(122)

Comisia a abordat în prezentul regulament observațiile transmise pe parcursul procedurii antisubvenție. Observațiile transmise în contextul anchetei antidumping separate nu au fost abordate în prezentul regulament, cu excepția cazului în care părțile au indicat în mod explicit că observațiile se referă la ambele proceduri.

(123)

În urma comunicării constatărilor definitive, părțile interesate au solicitat o audiere cu consilierul-auditor.

(124)

În plus, părțile interesate au primit o comunicare a constatărilor definitive suplimentare la 17 aprilie 2020 și li s-a acordat ca termen-limită data de 22 aprilie 2020 pentru prezentarea de observații („comunicarea constatărilor definitive suplimentare”).

(125)

De asemenea, părțile interesate au primit o a doua comunicare a constatărilor definitive suplimentare la 24 aprilie 2020 și li s-a acordat ca termen-limită data de 27 aprilie 2020 pentru prezentarea de observații („a doua comunicare a constatărilor definitive suplimentare”).

(126)

Comisia a organizat audieri cu industria din Uniune, cu producătorii-exportatori Jushi/Hengshi China, cu producătorii-exportatori egipteni Jushi/Hengshi Egipt, precum și cu GE.

(127)

Produsul în cauză (31) este reprezentat de materialele țesute și/sau cusute din fibră de sticlă cu filament continuu și/sau din fire cu sau fără alte elemente, cu excepția produselor impregnate sau preimpregnate (pre-preg) și cu excepția țesăturilor cu ochiuri deschise cu o dimensiune mai mare de 1,8 mm atât în lungime, cât și în lățime și cu o greutate mai mare de 35 g/m2 („MFS”), originare din RPC și din Egipt, încadrate în prezent la codurile NC ex 7019 39 00, ex 7019 40 00, ex 7019 59 00 și ex 7019 90 00 (codurile TARIC 7019390080, 7019400080, 7019590080 și 7019900080) (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(128)

MFS sunt utilizate într-o gamă largă de aplicații, de exemplu, pentru producția de palete pentru turbine eoliene, în producția de echipamente pentru ambarcațiuni și camioane și de echipamente sportive, precum și în sistemele de reabilitare a conductelor.

(129)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(130)

Comisia a decis că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(131)

Un producător-exportator și Ministerul Comerțului din Republica Arabă Egipt au susținut că seturile MFS tăiate în prealabil nu trebuie să fie incluse în domeniul de aplicare al anchetei. Aceștia au susținut că seturile MFS tăiate în prealabil ar fi un produs din aval care necesită etape de producție suplimentare și care prezintă diferențe în ceea ce privește caracteristicile fizice, având o dimensiune mult mai mică. Ele există în forme și ambalaje diferite, fiind compuse din mai multe bucăți de țesătură mai mici matlasate împreună. S-a afirmat, de asemenea, că nu ar exista niciun risc de eludare prin excluderea seturilor, întrucât procesul de tăiere ar fi ireversibil și că produsul nu este interschimbabil cu MFS netăiate.

(132)

Reclamantul a susținut că seturile MFS tăiate în prealabil și MFS netăiate au aceleași caracteristici de bază și utilizări finale. Întrucât MFS sunt materiale de consolidare, fasonarea lor este necesară pentru a corespunde formei produsului care trebuie consolidat, dar nu schimbă caracteristicile de bază ale MFS, ca atare. Procesul de tăiere poate fi efectuat de către producătorul de MFS, de un tăietor industrial independent sau de către clientul însuși. Aceasta este o operațiune foarte simplă și presupune costuri reduse. Reclamantul a susținut, de asemenea, că utilizatorii nu percep MFS tăiate în prealabil în mod diferit față de alte MFS, întrucât MFS sunt, în general, produse în conformitate cu specificațiile utilizatorilor. În cazul în care procesul de tăiere ar modifica caracteristicile MFS, atunci ele ar deveni inutilizabile pentru un client anume.

(133)

Ancheta a arătat că procesele de tăiere prealabilă și de asamblare în seturi nu modifică caracteristicile fizice, tehnice sau chimice de bază ale MFS, nici utilizările lor finale de bază. Clienții ambelor produse sunt în mare măsură aceiași și ambele sunt vândute prin aceleași canale de distribuție.

(134)

Ancheta a confirmat, de asemenea, că pentru majoritatea utilizărilor, MFS sunt produse la comandă în conformitate cu specificațiile clienților. Seturile MFS tăiate în prealabil sunt doar rezultatul unei specificații suplimentare din comanda clientului. Nici faptul că seturile MFS tăiate în prealabil primesc un ambalaj diferit nu le schimbă caracteristicile. Întrucât MFS sunt comandate din ce în ce mai mult sub formă de seturi MFS tăiate în prealabil și se utilizează, din ce în ce mai mult, serviciile fabricanților externi de seturi, ar exista un risc ridicat de eludare, în cazul în care MFS tăiate în prealabil ar fi excluse din domeniul de aplicare al anchetei. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu ar fi oportun să se excludă MFS tăiate în prealabil din domeniul de aplicare al anchetei.

(135)

Un alt producător-exportator a susținut că firele din fibră de sticlă ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al anchetei. Acest producător-exportator a susținut că firele din fibră de sticlă nu au fost menționate în mod explicit în chestionar, în plângere sau în avizul de deschidere, ceea ce ar indica faptul că acestea nu sunt vizate de definiția produsului. Acesta a mai susținut că MFS fabricate din fire nu ar putea fi clasificate în funcție de caracteristicile numărului de control al produsului („NCP”), că MFS din fire ar fi importate cu coduri NC diferite față de cele menționate în plângere și că firele din fibră de sticlă nu ar fi vizate nici de măsurile împotriva semitorturilor din fibră de sticlă instituite în cadrul altor proceduri.

(136)

Reclamantul și un alt producător din Uniune (care nu este parte la plângere) au susținut că numai MFS fabricate din fire din fibră de sticlă netorsadate sau nerăsucite ar trebui să facă obiectul anchetei, în timp ce firele răsucite ar putea fi excluse din domeniul de aplicare al anchetei. Reclamantul a susținut că firele din fibră de sticlă netorsadate sau nerăsucite au caracteristici comune cu semitorturile din fibră de sticlă, fiind alcătuite dintr-un mănunchi de filamente sau fâșii nerăsucite și că ele sunt, de asemenea, utilizate în aceleași scopuri ca și semitorturile și au, în mod obișnuit, un diametru de 13-24 micrometri și măsoară 300-4 800 tex.

(137)

În ceea ce privește includerea MFS din fire fibră de sticlă, avizul de deschidere a definit produsul care face obiectul anchetei drept „materiale țesute și/sau cusute din șuvițe și/sau fire din fibră de sticlă cu filament continuu, […]” (32). Ancheta a arătat că firele din fibră de sticlă netorsadate sau nerăsucite au aceleași caracteristici de bază ca semitorturile din fibră de sticlă, și anume sunt constituite dintr-un mănunchi de filamente sau fâșii nerăsucite și sunt, de asemenea, utilizate în aceleași scopuri. Ambele au, în mod obișnuit, un diametru de 13-24 micrometri și măsoară 300-4 800 tex. Prin urmare, nu ar fi oportun să se excludă aceste tipuri de produs din domeniul de aplicare al anchetei.

(138)

În ceea ce privește MFS fabricate în principal din fire răsucite din fibră de sticlă, Comisia observă că acest produs, ce are caracteristici de bază diferite și care face, de asemenea, obiectul unor utilizări finale diferite, de exemplu pentru plăcile de circuite imprimate, nu a făcut parte niciodată din produsul în cauză. Comisia a clarificat în mod explicit acest aspect în avizul de clarificare.

(139)

Înainte de a analiza presupusa subvenționare sub formă de subvenții sau de programe de subvenționare specifice, Comisia a evaluat planurile, proiectele și alte documente guvernamentale, care au fost relevante pentru mai multe subvenții sau programe de subvenționare. Aceasta a constatat că toate subvențiile sau programele de subvenționare care fac obiectul evaluării fac parte din procesul de implementare a planificării centralizate al GC vizând încurajarea industriei MFS, din motivele menționate mai jos.

(140)

Cel de al 12-lea plan cincinal pentru dezvoltarea economică și socială națională a RPC (denumit în continuare „cel de al 12-lea plan cincinal”) a subliniat importanța industriei materialelor noi, care include producția de MFS, ca „industrie emergentă strategică” și prevede că aceasta trebuie să se dezvolte într-o „industrie-pilon fruntașă” prin intermediul unui sprijin și al unor orientări cuprinzătoare în materie de politică (33). În plus, cel de al 13-lea plan cincinal pentru dezvoltarea economică și socială națională a RPC (denumit în continuare „cel de al 13-lea plan cincinal”), care vizează perioada 2016-2020, urmărește să dezvolte alte industrii producătoare de noi materiale prin consolidarea cercetării și a dezvoltării și prin sporirea capacității de inovare a industriei producătoare (34).

(141)

Cel de al 13-lea plan cincinal evidențiază viziunea strategică a GC pentru îmbunătățirea și promovarea industriilor-cheie. El subliniază rolul inovației tehnologice în dezvoltarea economică a RPC, precum și importanța continuă a principiilor dezvoltării ecologice. Conform capitolului 5 din plan, una dintre principalele direcții de dezvoltare este promovarea modernizării structurii industriale tradiționale, la fel ca în cazul celui de al 12-lea plan cincinal. Capitolul 22 prezintă mai pe larg această, explicând strategia de modernizare a industriei tradiționale din RPC prin promovarea reconversiei tehnologice a acesteia. În acest sens, în cel de-al 13-lea plan cincinal se afirmă că societățile vor fi sprijinite „pentru a se îmbunătăți per ansamblu în domenii precum tehnologia produsului, echipamentele industriale, protecția mediului și eficiența energetică”.

(142)

Cel de al 13-lea plan cincinal menționează noile materiale de mai multe ori: „vom avansa mai rapid pentru a realiza progrese inovatoare în privința tehnologiilor de bază în domenii precum informațiile și comunicațiile de nouă generație, energia nouă, materialele noi […]” (35). Planul prevede, de asemenea, că vor exista proiecte realizate cu privire la principalele noi domenii de cercetare, dezvoltare și aplicare (36).

(143)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC și-a reiterat poziția de bază cu privire la planurile cincinale ale Chinei, susținând că acestea nu sunt imperative și nici nu au forță juridică obligatorie, ci sunt pur și simplu documente de orientare, întrucât nu conțin dispoziții legale reale, sancțiuni sau norme privind aplicabilitatea. GC a declarat, de asemenea, că cel de al 12-lea plan cincinal nu mai este aplicabil și că, chiar dacă cel de al 13-lea plan cincinal ar avea forță juridică obligatorie, ceea ce nu este cazul, acesta nu menționează MFS. În plus, deși planul se referă la „materialele noi”, el nu definește acest termen. În cele din urmă, cel de al 13-lea plan cincinal nu este specific industriei MFS sau „industriei noilor materiale”, ci acoperă aproape întreaga economie.

(144)

Comisia nu a fost de acord cu această poziție. Capitolul 17 din cel de-al 13-lea plan cincinal precizează: „rolul jucat de strategia și de planul național de dezvoltare va fi unul principal și constrângător.” Astfel, în locul unor afirmații generale de încurajare, acest plan utilizează mai degrabă un limbaj care indică natura sa obligatorie.

(145)

Chiar dacă cel de al 12-lea plan cincinal nu mai este aplicabil, planul anterior este cel care a evidențiat importanța industriei noilor materiale în calitate de „industrie emergentă strategică”, care a fost dezvoltată în continuare în cel de al 13-lea plan cincinal. Astfel cum se demonstrează în considerentele 148 și 149, industria noilor materiale include industria MFS. Astfel cum se menționează în considerentul 141, cel de al 13-lea plan cincinal evidențiază viziunea strategică a GC pentru îmbunătățirea și promovarea industriilor-cheie; prin urmare, el acordă prioritate anumitor sectoare și tehnologii, printre care MFS.

(146)

Prin urmare, argumentele GC în această privință au fost respinse.

(147)

Industria materialelor noi este considerată drept industrie „încurajată” în temeiul inițiativei „Made in China 2025” (37), fiind astfel eligibilă pentru a beneficia de o finanțare substanțială din partea statului. O serie de fonduri au fost create pentru sprijinirea inițiativei „Made in China 2025” și, prin urmare, în mod indirect, a industriei MFS, cum ar fi Fondul național pentru circuite integrate, Fondul de producție avansată și Fondul de investiții în industriile emergente (38).

(148)

În plus, MFS este adesea menționat în categoria „materialelor noi”. Foaia de parcurs „Made in China 2025” (39) enumeră 10 sectoare strategice, care sunt industriile-cheie pentru GC. Aceasta descrie în sectorul 9 „materialele noi” și subcategoriile aferente, inclusiv materialele fundamentale avansate (punctul 9.1), materialele strategice-cheie (punctul 9.2), printre care fibrele de înaltă performanță și materialele compozite, materiale energetice noi (40). Noile materiale beneficiază, prin urmare, de avantajele care decurg din mecanismele de sprijin enumerate în document, inclusiv, printre altele, politicile de sprijin financiar, politica fiscală și privind impozitele, supravegherea și sprijinul exercitate de Consiliul de stat (41).

(149)

În plus, în continuarea foii de parcurs „Made in China 2025”, în noiembrie 2016, lista celor 10 sectoare strategice a fost transpusă într-un Catalog cu patru elemente esențiale publicat de Comitetul consultativ pentru strategia națională de producție (National Manufacturing Strategy Advisory Committee – NMSAC), un grup consultativ pentru Grupul director național de mici dimensiuni pentru construirea unei capacități naționale de producție. În acest catalog, fiecare dintre cele 10 sectoare strategice este împărțit în patru capitole: (i) piesele de schimb esențiale, (ii) materialele esențiale-cheie, (iii) procesele/tehnologiile esențiale avansate și (iv) platformele tehnologice industriale. Fibra de sticlă este inclusă în sectorul 7: echipament electric, punctul II material esențial-cheie: subpunctul 16 panouri izolatoare din fibră de sticlă și în sectorul 9: materiale noi, punctul II materiale esențiale-cheie, subpunctul 10. Fibre de înaltă performanță, monomeri și materiale compozite și subpunctul 24. Materiale pe bază de sticlă.

(150)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că MFS nu sunt menționate în inițiativa „Made in China 2025” care este disponibilă pe scară largă în întreaga economie și nu este obligatorie, ci constituie simple orientări.

(151)

În acest sens, Comisia reiterează faptul că inițiativa „Made in China 2025” vizează în mod clar industriile noilor materiale, printre care se numără industria MFS, după cum s-a demonstrat deja. Acesta prevede sprijin și garanții strategice, printre altele, printr-o politică mai bună de ajutoare financiare și printr-un sprijin sporit acordat prin intermediul politicii fiscale. De exemplu, inițiativa prevede în mod clar „creșterea sprijinului pentru noua generație a tehnologiei informației, echipamentele de ultimă generație, materialele noi etc.”

(152)

Inițiativa „Made in China 2025” afirmă că este „programul de acțiuni din primii zece ani de punere în aplicare a strategiei privind puterea industrială” și stabilește politici și obiective strategice clare. Inițiativa „Made in China 2025” prevede, de asemenea, că „diverse regiuni elaborează un program specific de punere în aplicare și detaliază măsurile de politică pentru asigurarea diverselor sarcini care urmează să fie puse în aplicare” și că „Ministerul Industriei și Informațiilor consolidează analiza privind monitorizarea, supravegherea și direcția, împreună cu departamentele relevante, și raportează în timp util Consiliului de Stat evenimentele majore”. În plus, inițiativa „Made in China 2025” este susținută de măsuri de punere în aplicare, cum ar fi Foaia de parcurs „Made in China 2025” și „Avizul Biroului general al Ministerului Industriei și Tehnologiei Informației privind publicarea Ghidului de finanțare 2017 pentru transformare și modernizare industrială” („Made in China 2025)” (42), care a acordat fonduri care au adus avantaje anumitor producători-exportatori de MFS cooperanți. În plus, planul de dezvoltare a industriei materialelor de construcții (2016-2020) menționat în considerentul 153 „este pregătit pe baza celui de-al 13-lea plan cincinal pentru economia națională și dezvoltarea socială a Republicii Populare Chineze și a strategiei Made in China 2025”. Având în vedere cele de mai sus, inițiativa „Made in China 2025” nu are caracteristicile unor simple orientări; dimpotrivă, ea pare să aibă, de facto, un efect obligatoriu și este pusă în aplicare la scară largă. Prin urmare, argumentele GC au fost respinse.

(153)

În plus, Planul de dezvoltare a industriei materialelor de construcții (2016-2020) promovează, de asemenea, industria MFS. Planul respectiv prevede optimizarea structurii industriale, printre altele prin extinderea industriilor emergente, cum ar fi industriile producătoare de materiale pe bază de sticlă, ceramică industrială, lentile intraoculare, fibre și compozite de înaltă performanță, precum și grafen și materiale modificate. Acest obiectiv urmează să fie realizat prin intermediul finanțării guvernamentale, al politicilor fiscale, financiare, energetice, de stabilire a prețurilor și de protecție a mediului, precum și prin sprijinul pentru capital în vederea participării la fuziuni, achiziții și restructurări de întreprinderi din domeniul materialelor de construcții, prin diverse mijloace, inclusiv prin acordarea de împrumuturi (43).

(154)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că Planul de dezvoltare a industriei materialelor de construcții se aplică tuturor materialelor de construcții și, prin urmare, este și el disponibil pe scară largă la nivelul întregii economii. În plus, acest plan vizează doar informații generale despre politica guvernamentală.

(155)

Planul de dezvoltare a industriei materialelor de construcții prevede măsuri specifice care vizează industria materialelor de construcții, căreia îi aparține industria MFS, astfel cum se explică în considerentul 166. Prin urmare, Comisia nu este de acord cu afirmația GC că el este disponibil la nivelul întregii economii.

(156)

Deși Planul de dezvoltare a industriei materialelor de construcții ar putea părea a fi doar un document de orientare, astfel cum se menționează în considerentul 152, el este un document de punere în aplicare a celui de al 13-lea plan cincinal și a strategiei „Made in China 2025”. Scopul său este de a „promova transformarea și modernizarea industriei materialelor de construcții, de a facilita tranziția industriei materialelor de construcții de la o mare industrie la o industrie puternică și de a realiza dezvoltarea durabilă în timpul perioadei de aplicare a «celui de al 13-lea plan cincinal»” și de a stabili sarcini și proiecte clare în vederea atingerii obiectivelor fixate pe o perioadă determinată concretă de cinci ani (44). Prin urmare, caracterul său pur orientativ este și mai discutabil atunci când se examinează planul în contextul său mai larg.

(157)

Industria MFS este vizată, de asemenea, de Planul de dezvoltare a producției inteligente (2016-2020), publicat de Ministerul industriei și al tehnologiei informației (Ministry of Industry and Information Technology – „MIIT”) din China, care stabilește 10 sarcini-cheie care au ca scop scurtarea ciclului de dezvoltare a produselor, îmbunătățirea eficienței producției, a calității produselor, reducerea costurilor de operare, a resurselor și a consumului de energie, precum și accelerarea dezvoltării producției inteligente. În 2018, Consiliul de Stat a anunțat planurile Chinei de a-și extinde programul în materie de producție inteligentă prin adăugarea a aproximativ 100 de proiecte-pilot în același an și, în conformitate cu informațiile disponibile public, unul dintre producătorii-exportatori cooperanți, Taishan Fiberglass, Inc., a fost inclus în 2015 printre „fabricile cu producție inteligentă” de către MIIT (45).

(158)

Potrivit GC, Planul de dezvoltare a producției inteligente (2016-2020) este irelevant, deoarece acesta nu este specific industriei MFS, ci vizează întreaga industrie prelucrătoare. În plus, GC a afirmat că planul nu este un document obligatoriu, ci doar un document de orientare.

(159)

Planul de dezvoltare a industriei materialelor de construcții (2016-2020) este „pregătit în conformitate cu cel de-al 13-lea plan cincinal pentru economia națională și dezvoltarea socială a Republicii Populare Chineze și a strategiei Made in China 2025 (46)”. Prin urmare, el pune în aplicare strategia stabilită în aceste documente. Astfel cum s-a explicat anterior, cel de al 13-lea plan cincinal și strategia „Made in China 2025” vizează în mod specific anumite industrii, printre care se află industria MFS, una dintre industriile noilor materiale. În plus, în multe cazuri, Planul de dezvoltare a producției inteligente se referă la cele zece domenii-cheie ale strategiei „Made in China 2025”. În special, „Coloana specială 6 – evidențierea transformării inteligente a domeniului-cheie” prevede că „pentru noua generație de tehnologii ale informației, (…) materiale noi, (…) materiale de construcții (…), este promovată aplicarea aprofundată a tehnologiilor digitale și inteligente în cercetare și dezvoltare și proiectare, producție, logistică și antrepozitare, operare și gestionare, serviciile postvânzare și alte legături-cheie ale întreprinderilor”. Prin urmare, Planul de dezvoltare a producției inteligente (2016-2020) este specific industriilor-cheie stabilite de Strategia „Made in China 2025” și vizează, printre altele, noile materiale și sectoarele materialelor de construcții din care face parte industria MFS.

(160)

Comisia observă, de asemenea, că limbajul utilizat în Planul de dezvoltare a producției inteligente (2016-2020) sugerează un caracter obligatoriu al documentului. În special, secțiunea II (III) „Obiectivele de dezvoltare” prevede că „Înainte de 2025, trebuie pusă în aplicare strategia în «două etape» pentru promovarea dezvoltării producției inteligente: În prima etapă, până în 2020, baza de dezvoltare a producției inteligente și capacitatea de sprijin vor fi, în mod evident, îmbunătățite, producția digitală va fi realizată în principal în domeniul-cheie al industriei prelucrătoare tradiționale, iar, datorită condițiilor și bazei de dezvoltare, transformarea inteligentă a industriilor-cheie va înregistra progrese evidente; În etapa a doua, până în 2025, se pun bazele unui sistem de sprijin al producției inteligente și transformarea inteligentă este realizată inițial în industrii-cheie”. În plus, secțiunea V „Organizare și punere în aplicare” prevede că „Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației și Ministerul Finanțelor sunt responsabile de organizarea și punerea în aplicare a planului, de consolidarea poziției de lider, de organizarea cu atenție, de soluționarea în timp util a problemelor întâmpinate în procesul de punere în aplicare a planului și de promovarea punerii în aplicare a diverselor sarcini și măsuri” și că „departamentele competente ale industriei și tehnologiei informației și de finanțare din diferite regiuni elaborează rapid sistemul de punere în aplicare legat de plan, pun în aplicare politici de sprijin relevante și completează activitatea de feedback în materie de informare, în funcție de alocarea responsabilităților”. Prin urmare, Comisia a concluzionat că Planul de dezvoltare a producției inteligente are obiective clar definite, care sunt obligatorii pentru societățile implicate.

(161)

Având în vedere constatările de mai sus, afirmațiile GC au fost respinse.

(162)

În plus, catalogul de produse de înaltă tehnologie pentru export din China emis de Ministerul Științei și Tehnologiei, Ministerul Comerțului Exterior și Administrația generală a vămilor enumeră 1900 de produse de înaltă tehnologie din 8 categorii, care sunt vizate de politicile preferențiale privind exporturile ale GC. Una dintre categorii este categoria „Noile materiale”, care include MFS (47). În plus, catalogul produselor de înaltă tehnologie din China, emis de Ministerul Științei și Tehnologiei, Ministerul Finanțelor și Administrația Națională a Impozitelor face trimitere la 11 domenii, printre care „categoria materialelor noi”. În plus, în conformitate cu Legea privind progresul științific și tehnologic din RPC, întreprinderile de înaltă tehnologie stabilite în zonele de dezvoltare de înaltă tehnologie pot beneficia de pe urma unei liste de politici preferențiale, care include: (i) o rată a impozitului pe profit al întreprinderilor de 15 %, în locul ratei normale de 25 %; (ii) dacă valoarea producției de produse pentru export atinge 70 % din valoarea totală pentru anul respectiv, rata impozitului pe profit al întreprinderilor este redusă la 10 %; (iii) întreprinderile de înaltă tehnologie înființate recent sunt scutite de impozitul pe profit al întreprinderilor în primii doi ani de la data la care începe producția; (iv) întreprinderile de înaltă tehnologie înființate recent sunt scutite de la plata impozitului pentru construcții; (v) pentru unitățile de dezvoltare, producție și exploatare a noilor tehnologii, terenul pentru activități de cercetare și dezvoltare este scutit de impozite; (vi) echipamentele utilizate de întreprinderile de înaltă tehnologie pentru producția și dezvoltarea de înaltă tehnologie fac obiectul amortizării accelerate; (vii) produsele pentru export fabricate de întreprinderile de înaltă tehnologie sunt scutite de tarifele la export, cu excepția celor care sunt restricționate de stat sau care privesc anumite produse etc. (48).

(163)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că Catalogul produselor de înaltă tehnologie, coroborat cu Legea privind progresul științific și tehnologic din RPC, nu sunt specifice anumitor industrii, deoarece aceste documente stabilesc criterii obiective de eligibilitate, care se aplică în mod automat.

(164)

În acest sens, astfel cum s-a menționat în considerentul 162, Catalogul produselor de înaltă tehnologie pentru export din China conține produse din 8 categorii, printre care „noile materiale”. Comisia observă, de asemenea, că Catalogul produselor de înaltă tehnologie pentru export din China face trimitere la 11 domenii, printre care „6. Material nou”. Având în vedere că ambele cataloage se limitează la un anumit număr de domenii, nu se poate concluziona că acestea se aplică tuturor industriilor. Prin urmare, afirmația GC este respinsă.

(165)

Dispozițiile provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale (Decizia nr. 40/2005 a Consiliului de Stat) (denumită în continuare „Decizia nr. 40”), capitolul III, se referă la „Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei”, care cuprinde trei tipuri de conținuturi, și anume conținutul proiectelor încurajate, conținutul proiectelor limitate și conținutul proiectelor eliminate. În conformitate cu articolul XVII din decizie, în cazul în care „proiectul de investiții face parte din conținutul proiectelor încurajate, acesta este examinat, aprobat și înregistrat 169 în conformitate cu reglementările naționale relevante în materie de investiții; toate instituțiile financiare oferă sprijin în materie de credite în conformitate cu principiile de creditare; echipamentele destinate utilizării proprii care sunt importate pentru/din volumul total al investițiilor, cu excepția mărfurilor prevăzute în «Conținutul de mărfuri importate fără scutire de la plata taxelor al proiectelor de investiții naționale» (modificat în 2000) emis de Ministerul de Finanțe, pot fi scutite de taxele la import și de taxa pe valoare adăugată aferentă importului, cu excepția cazului în care există noi reglementări cu privire la conținutul proiectelor de investiții care nu sunt scutite de taxe. Alte politici favorabile privind proiectele industriale încurajate sunt puse în aplicare în conformitate cu reglementările naționale relevante.”

(166)

Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei (versiunea din 2011) (listele de modificări (49) din 2013 din „Categoria I – Încurajarea”)

„XII.   Materialele de construcții:

[…]

(167)

Potrivit GC, Decizia nr. 40 nu este specifică unei întreprinderi sau unei industrii, astfel cum prevede articolul 2.1 din Acordul SMC, ci anumitor proiecte încurajate. În plus, Decizia nr. 40 nu este obligatorie. GC a afirmat că Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei menționat de Comisie este irelevant, deoarece Comisia face trimitere la versiunea din 2011 a acestui catalog, care a expirat deja. Potrivit GC, noua versiune a acestui catalog nu menționează MFS.

(168)

În primul rând, Comisia subliniază că a făcut trimitere la „Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei (versiunea din 2011) (modificată în 2013)”; prin urmare, ea nu a făcut trimitere la versiunea din 2011, ci la versiunea modificată în 2013. Conform informațiilor deținute de Comisie, cea mai recentă modificare a catalogului a fost aprobată prin Decretul Comisiei pentru dezvoltare națională și reformă al Republicii Populare Chineze nr. 29 din 27 august 2019 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020 (50). Acest nou „Catalog îndrumător privind restructurarea industriei (versiunea din 2019)” a abrogat, într-adevăr, „Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei (versiunea din 2011) (modificată)”. Cu toate acestea, el a fost adoptat și a intrat în vigoare după perioada de anchetă. Prin urmare, „Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei (versiunea din 2011) (modificată în 2013)” a fost aplicabil pe parcursul perioadei de anchetă. În orice caz, contrar declarației GC, versiunea din 2019 a „Catalogului îndrumător privind restructurarea industriei” face trimitere la MFS în „Secțiunea I – industriile încurajate”, după cum urmează:

„XII.   Materiale pentru construcții

[…]

(169)

În al doilea rând, Comisia nu este de acord cu faptul că Decizia nr. 40 nu are efect obligatoriu. Decizia nr. 40 stabilește reglementările temporare de promovare a restructurării industriale și face trimitere la „Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei”, care definește trei tipuri de conținut: conținutul proiectelor încurajate, conținutul proiectelor limitate și conținutul proiectelor eliminate. Cu toate acestea, articolul XVII din Decizia nr. 40 stabilește cu titlu obligatoriu modul de tratare a proiectelor de investiții care aparțin conținutului încurajat, de exemplu „toate instituțiile financiare trebuie să ofere sprijin de tip credit în conformitate cu principiile de creditare”, „alte politici favorite privind proiectele industriale încurajate trebuie să fie puse în aplicare în conformitate cu regulamentele naționale relevante”. În plus, articolul XXI prevede că „politicile preferențiale relevante puse în aplicare în conformitate cu Conținutul industriilor, al produselor și al tehnologiilor încurajate în mod special în prezent de către stat (modificat în 2000), trebuie să fie ajustate pentru a fi puse în aplicare în conformitate cu conținutul în materie de încurajare din Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei”. Prin urmare, Decizia nr. 40 are un efect obligatoriu în această privință. Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei, „Categoria I – încurajarea”, enumeră un anumit număr de proiecte din cadrul unui număr de industrii. Astfel cum se explică în considerentul 166, sunt incluse industria materialelor de construcții și proiectele specifice legate de industria MFS. În consecință, Decizia nr. 40, coroborată cu Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei, prevăd un tratament specific pentru anumite proiecte din anumite industrii încurajate. Prin urmare, deși aceste documente se referă la proiecte specifice, ele stabilesc mai întâi industriile specifice care sunt încurajate și, apoi, anumite proiecte din cadrul acestor industrii care ar putea beneficia de tratamentul preferențial prevăzut în Decizia nr. 40. Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile GC.

(170)

În plus, MFS sunt incluse în Planul de dezvoltare a industriei materialelor de construcții 2016-2020 (51), care prevede, printre altele, tranziția industriei materialelor de construcții de la o industrie importantă la o industrie puternică. Acesta prevede, de asemenea, o optimizare a structurilor sectorului construcțiilor, îmbunătățirea securității aprovizionării cu materii prime esențiale, creșterea nivelului de concentrare în cadrul industriei, precum și consolidarea competitivității internaționale. Planul prevede obiective cantitative de dezvoltare, controlul guvernamental asupra capacității de producție, obiective detaliate de producție, distribuția geografică a industriilor între provinciile din RPC, securitatea aprovizionării, dezvoltarea industriilor specifice, controlul guvernamental și influența asupra întreprinderilor și măsuri de sprijinire a industriei (52). Aceasta demonstrează prezența și intervenția puternică a statului în industria fibrei de sticlă.

(171)

Cel de-al 13-lea plan cincinal pentru industria fibrelor și materialelor compozite (53) este un plan care vizează în mod specific industria materialelor din fibre. Acesta orientează în mod clar dezvoltarea sectorului, de exemplu secțiunea III.3 stabilește scopul:

(172)

„Integrarea în mod activ și modernizarea în amonte și în aval a lanțului industrial pentru a menține dezvoltarea solidă și stabilă a industriei fibrelor și materialelor compozite: Încurajarea întreprinderilor care dețin boilere și cuptoare de mari dimensiuni să pună în aplicare în mod constant strategia de dezvoltare «a pătrunderii pe piața mondială» («go global») și să implementeze modele pentru o capacitate de producție mondială. În acest scop: – să mențină la un nivel relativ scăzut controlul asupra ratei de creștere a volumului de producție de fibre de sticlă de uz casnic; – în același timp, să reducă ponderea exporturilor de fibre de sticlă naționale și de produse naționale din fibră de sticlă; – să adapteze în mod activ structurile produselor; […] – să adapteze în mod activ structura produselor și să orienteze întreprinderile pentru a implementa dezvoltarea diferențiată, a dezvolta în mod energic înalta prelucrare a produselor din fibră de sticlă, a extinde dimensiunea pieței produselor din fibre și din materiale compozite de calitate mijlocie și superioară și pentru a îmbunătăți calitatea produselor și valoarea adăugată. Asigurarea faptului că ritmul de creștere anual al veniturilor comerciale principale din sectorul materialelor din fibre și al materialelor compozite este mai mare decât ritmul de creștere al PIB cu aproximativ 5 până la 6 puncte procentuale, și anume, începând cu 2020, venitul total al întreprinderilor a căror mărime este peste mărimea prevăzută va atinge 500 de miliarde CNY, dublându-se în comparație cu situația predominantă la sfârșitul celui de Al 12-lea plan cincinal.” (54)

(173)

În plus, secțiunea IV.3.4 din acest plan prevede o bază pentru orientarea guvernamentală a întreprinderilor și pentru întreaga industrie:

(174)

„Orientarea diferitelor tipuri de întreprinderi să se implice în operațiuni diferențiate, ținând seama de avantajele lor individuale și de segmentele lor de piață specifice. În special, este necesară orientarea întreprinderilor mici și mijlocii să urmeze parcursul de creștere care constă în compensarea lacunelor specifice, încurajarea întreprinderilor mici să fie complementare pentru marile întreprinderi și în considerarea specializării drept calea către succes. Grație operațiunilor diferențiate, se evită concurența la scară largă între întreprinderile mari, iar concurența dintre întreprinderile similare este evitată, eliminând astfel piața concurenței low-cost. În același timp, prin producția specializată, întreprinderile mici și mijlocii pot, de asemenea, să câștige respectul și atenția întreprinderilor mari, să stabilească relații strânse de cooperare cu întreprinderile mari și să sprijine și să promoveze în mod eficient dezvoltarea întreprinderilor mari.”

(175)

Asociațiile industriale sunt strâns interconectate cu statul, în principal prin reprezentarea importantă a PCC în aceste asociații (55). Dispozițiile din secțiunea IV.3.6 a aceluiași plan indică, de asemenea, o intervenție a statului în producția de fibre, inclusiv în sectorul MFS:

(176)

RPC a promovat în mod activ industria MFS la diferite niveluri de guvernare, iar un exemplu de inițiativă locală care vizează una dintre societățile incluse în eșantion poate fi găsit în cel de-al 13-lea plan cincinal al orașului Jiujiang pentru dezvoltarea economică și socială:

(177)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că atât cel de al 13-lea plan cincinal pentru industria materialelor din fibre și a materialelor compozite, cât și al cel de al 13-lea plan cincinal al orașului Jiujiang, se referă numai la informațiile generale despre politica guvernamentală, fără nicio legătură directă cu vreunul dintre presupusele programe de subvenționare în cauză și că, prin urmare, nu sunt „elemente de probă suficiente” privind caracterul specific.

(178)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Astfel cum se explică în considerentele 171 și 172, cel de al 13-lea plan cincinal pentru industria materialelor din fibre și a materialelor compozite vizează în mod specific industria materialelor din fibre și oferă orientări clare pentru dezvoltarea sectorului. Chiar dacă acest document ar putea să nu aibă nicio legătură directă cu presupusele programe de subvenționare, astfel cum susține GC, el prevede măsuri specifice de încurajare a industriei materialelor din fibre și a materialelor compozite. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 176, cel de al 13-lea plan cincinal al orașului Jiujiang pentru dezvoltarea economică și socială vizează în mod specific grupul Jushi, care este unul dintre producătorii-exportatori cooperanți. Prin urmare, aceste documente demonstrează că autoritățile chineze vizează în mod specific o anumită industrie, care include industria MFS, precum și anumite societăți din această industrie. Prin urmare, afirmațiile GC au fost respinse.

(179)

Având în vedere cele de mai sus, industria MFS este considerată drept o industrie-cheie/strategică, a cărei dezvoltare este urmărită în mod activ de către GC ca obiectiv de politică.

(180)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a obiectat cu privire la evaluarea Comisiei potrivit căreia industria MFS este o industrie încurajată și a susținut că afirmația Comisiei potrivit căreia industria MFS este încurajată în China nu demonstrează că măsurile în cauză sunt specifice în sensul articolului 2 din Acordul SMC.

(181)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația GC. Constatările argumentate în considerentele 140-178 arată că industria MFS, care face parte din industriile „materialelor de construcții” și ale „noilor materiale”, este vizată în mod deosebit și încurajată prin diverse politici și instrumente de reglementare și este enumerată printre industriile încurajate. Faptul că aceste documente prevăd măsuri specifice în ceea ce privește anumite industrii, inclusiv industria MFS, este suficient pentru a demonstra că ele sunt specifice în sensul articolului 2 din Acordul SMC.

(182)

Din motive de comoditate administrativă, Comisia a solicitat GC să transmită chestionare specifice către cele două bănci de stat specifice menționate în plângere și către Sinosure, precum și oricărei alte instituții financiare care a acordat împrumuturi sau credite la export societăților incluse în eșantion.

(183)

GC a transmis, într-adevăr, chestionarele specifice băncilor. 15 sucursale bancare au confirmat creditele în curs de derulare pe care le-au acordat societăților incluse în eșantion în cursul PA, dar fără a furniza un răspuns la chestionar, ca atare. Numai banca internă a unuia dintre producătorii-exportatori (CNBM Finance) și o bancă de stat (Export-Import Bank of China) au răspuns efectiv la întrebările din chestionar. În plus, CDB nu a răspuns la chestionar, dar a fost disponibilă pentru a răspunde la întrebări în timpul vizitei de verificare.

(184)

Potrivit GC, acesta nu avea competența de a solicita informații de la băncile de stat care nu răspunseseră la chestionar, întrucât acestea funcționau independent față de GC.

(185)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. În primul rând, în opinia Comisiei, GC are acces la informațiile solicitate de la toate entitățile de stat (fie societăți, fie instituții publice/financiare) în care GC este acționarul principalul sau majoritar. Într-adevăr, conform Legii Republicii Populare Chineze privind activele publice ale întreprinderilor (57), agențiile de supraveghere și administrare a activelor publice înființate de Comisia de supraveghere și administrare a activelor publice a Consiliului de Stat, pe de o parte, și guvernele populare locale, pe de altă parte, îndeplinesc sarcinile și responsabilitățile investitorului de capital într-o întreprindere cu capital de stat, în numele guvernului. Astfel, aceste agenții au dreptul să primească venituri din active, să participe la luarea deciziilor majore și să selecteze personalul de conducere al întreprinderilor cu capital de stat. În plus, conform articolului 17 din sus-menționata Lege privind activele publice ale întreprinderilor, întreprinderile cu capital de stat au obligația de a accepta administrarea și supravegherea de către guverne și de către departamentele și agențiile guvernamentale relevante, de a accepta supravegherea publică și de a-și asuma responsabilitatea față de investitorii de capital.

(186)

Pe lângă aceasta, GC are totodată autoritatea necesară pentru a interacționa cu instituțiile financiare chiar și atunci când nu sunt deținute de stat, deoarece acestea intră sub jurisdicția autorității de reglementare bancare chineze. De exemplu, în conformitate cu articolele 33 și 36 din Legea privind supravegherea bancară (58), Autoritatea de reglementare bancară și de asigurări chineză (China Banking and Insurance Regulatory Commission – denumită în continuare „CBIRC”) deține autoritatea de a solicita tuturor instituțiilor financiare stabilite în RPC să prezinte informații, cum ar fi situații financiare, rapoarte statistice și informații privind operațiunile comerciale și gestionarea acestora. CBIRC poate să dispună, totodată, ca instituțiile financiare să divulge informații publicului larg.

(187)

În plus, deși singura bancă de stat cooperantă a furnizat unele explicații de ordin general referitoare la funcționarea sistemelor sale de aprobare a împrumuturilor și de management al riscului, ea nu a furnizat informații specifice referitoare la împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion. Ea a susținut că făcea obiectul unor obligații statutare și de reglementare și al unor clauze contractuale privind caracterul confidențial al informațiilor legate de societățile incluse în eșantion.

(188)

Prin urmare, Comisia a solicitat grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion să acorde acces la informațiile specifice societăților, deținute de toate băncile, atât de stat cât și private, de la care au primit împrumuturi. Deși societățile incluse în eșantion au consimțit să acorde acces la datele bancare care le aparțineau, banca cooperantă a refuzat să furnizeze informațiile detaliate solicitate.

(189)

În cele din urmă, cu excepția băncii de stat cooperante, niciuna dintre celelalte instituții financiare care acordaseră împrumuturi societăților incluse în eșantion nu a transmis Comisiei informațiile referitoare la structura corporativă și la structura proprietății. În plus, niciuna dintre instituțiile financiare nu a furnizat niciun fel de informații specifice cu privire la evaluarea riscurilor legate de împrumuturile acordate grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion.

(190)

Având în vedere că nu deținea nicio informație cu privire la majoritatea băncilor de stat care acordau împrumuturi societăților incluse în eșantion, și nicio informație la nivelul individual al societăților cu privire la împrumuturile acordate de băncile cooperante, Comisia a considerat că nu a primit informații esențiale care să fie relevante pentru acest aspect al anchetei.

(191)

Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin împrumuturi preferențiale.

(192)

În răspunsul la scrisoarea Comisiei, GC a obiectat cu privire la aplicarea articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază. În general, acesta a susținut că informațiile specifice solicitate nu au fost necesare, deoarece procedura s-a bazat pe o plângere care nu îndeplinea cerințele privind elementele de probă prevăzute în Acordul SMC și în regulamentul de bază. Comisia a considerat că aspectul caracterului suficient al elementelor de probă din plângere a fost deja abordat la punctul 1.1.1 de mai sus și, prin urmare, și-a menținut concluzia conform căreia există suficiente elemente de probă furnizate în plângere care tind să demonstreze existența presupusei subvenționări de către GC.

(193)

De asemenea, GC a transmis obiecții cu privire la aplicarea articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază în ceea ce privește împrumuturile în condiții preferențiale. GC a reiterat faptul că nu avea nicio autoritate asupra băncilor. De asemenea, în opinia GC, acesta cooperase în cea mai mare măsură posibilă, Comisia îi impusese o sarcină suplimentară nerezonabilă, iar informațiile lipsă nu erau „necesare” în sensul articolului 28 din regulamentul de bază, întrucât ele erau deja disponibile grație răspunsurilor la chestionare. GC a reiterat aceste afirmații după comunicarea constatărilor definitive.

(194)

Comisia și-a menținut poziția conform căreia GC are autoritatea de a solicita informații de la bănci, din motivele explicate în considerentele 185 și 186 de mai sus. Aceasta a recunoscut că GC a transmis băncilor chestionarele relevante și că a primit un răspuns relevant de la o bancă de stat. Comisia a folosit informațiile astfel furnizate și le-a completat cu date disponibile numai pentru acele părți care lipseau.

(195)

Aceste informații lipsă se referă în principal la două aspecte. În primul rând, informații privind proprietatea și structura de guvernanță a băncilor necooperante, care a fost necesară pentru a permite Comisiei să stabilească dacă aceste bănci sunt organisme publice sau nu. În al doilea rând, informațiile specifice societăților din partea băncii cooperante – cum ar fi procesul intern de aprobare a împrumuturilor al băncii și evaluarea bonității efectuată de bancă pentru împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion – erau necesare în sensul articolului 28 din regulamentul de bază pentru a determina dacă societățile incluse în eșantion beneficiaseră de împrumuturi cu dobânzi preferențiale. În plus, aceste documente interne pot fi furnizate numai de bănci și, prin urmare, nu puteau fi furnizate prin răspunsurile la chestionare ale societăților incluse în eșantion.

(196)

GC a susținut, de asemenea, că informațiile specifice societăților nu au putut fi furnizate din motive de reglementare. Chiar dacă Comisia a primit acordul scris general al societăților incluse în eșantion prin care acestea renunță la drepturile lor la confidențialitate, GC a susținut că băncile sau instituțiile financiare relevante ar fi obligate să solicite permisiunea explicită a părților pentru fiecare operațiune de creditare în parte și că aceste permisiuni ar trebui să fie verificate de instituțiile financiare relevante.

(197)

Cu toate acestea, Comisia a luat act de faptul că s-a solicitat separat consimțământul fiecărei societăți pentru operațiunile de creditare ale fiecărei bănci, în parte. Comisia a considerat că un astfel de consimțământ specific ar trebui să fie suficient pentru a permite accesul la registrele societăților incluse în eșantion. În plus, unele bănci au furnizat efectiv o imagine de ansamblu a creditelor în curs de derulare pe care le-au acordat societăților, ceea ce demonstrează că acestea nu au făcut obiectul unor restricții în ceea ce privește furnizarea de informații ca atare cu privire la anumite operațiuni. Cu toate acestea, niciuna dintre băncile respective nu a furnizat nicio informație referitoare la propria lor evaluare internă a operațiunilor care au fost dezvăluite.

(198)

În fine, Comisia nu a considerat că impusese o sarcină excesivă pentru GC. De la bun început, Comisia și-a limitat ancheta la acele instituții financiare care acordaseră împrumuturi societăților incluse în eșantion. De asemenea, Comisia nu a împovărat GC cu sarcina de a identifica aceste instituții financiare, deoarece lista cu numele și adresele băncilor, precum și cererea de transmitere a chestionarelor, a fost furnizată GC chiar la începutul anchetei, în iunie 2019. Acest lucru a oferit GC timp suficient pentru a răspunde solicitării Comisiei. Prin urmare, Comisia a considerat că a depus toate eforturile pentru a facilita sarcinile care reveneau GC.

(199)

Astfel, Comisia și-a menținut poziția, reiterând că a trebuit să recurgă parțial la datele disponibile atunci când a examinat existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin împrumuturi preferențiale.

(200)

Sinosure a răspuns, parțial, la chestionarul specific referitor la asigurarea creditelor la export acordată societăților incluse în eșantion. Mai precis, Sinosure nu a oferit informații specifice cu privire la asigurarea creditelor la export furnizată industriei MFS, la nivelul primelor sale, sau la cifrele detaliate privind rentabilitatea activității sale de asigurare a creditelor la export.

(201)

În plus, Sinosure nu a furnizat documentația justificativă solicitată privind guvernanța sa corporativă – de exemplu, statutul său – argumentând că acestea erau informații confidențiale.

(202)

În lipsa acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații cruciale relevante în ceea ce privește acest aspect al anchetei.

(203)

În opinia Comisiei, GC are acces la informațiile solicitate de la toate entitățile de stat (fie societăți, fie instituții publice/financiare) în care GC este acționarul principal sau majoritar. Acesta este și cazul Sinosure, care este o entitate aflată în totalitate în proprietatea statului. Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin asigurarea creditelor la export.

(204)

În răspunsul la scrisoarea Comisiei, GC a obiectat în privința aplicării articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază privind asigurarea creditelor la export, remarcând faptul că Sinosure furnizase un răspuns la chestionar și că răspunsese la întrebările Comisiei în cursul verificării la fața locului.

(205)

Sinosure a furnizat, într-adevăr, un răspuns la chestionar și a delegat reprezentanți care au fost prezenți la verificarea de la sediul GC. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentele 200 și 201 de mai sus, informațiile furnizate erau incomplete. De exemplu, Sinosure a furnizat cifre globale cu privire la rentabilitatea sa, dar nu și cu privire la rentabilitatea activității sale de asigurare a creditului la export pe termen scurt, ca atare. Informațiile furnizate nu au permis, prin urmare, Comisiei să tragă concluzii cu privire la părți esențiale ale anchetei referitoare la asigurarea creditelor la export, nepermițându-i, mai exact, să determine dacă Sinosure este un organism public și dacă primele încasate la societățile incluse în eșantion erau conforme cu piața.

(206)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că trebuia să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru constatările sale referitoare la asigurarea creditelor la export.

(207)

În conformitate cu chestionarul privind subvenționarea trimis producătorilor-exportatori, societățile holding trebuie să trimită un răspuns la secțiunile A și E ale chestionarului. Cu toate acestea, China National Building Materials Co. Ltd. (denumit în continuare „CNBM”), proprietarul final al producătorilor-exportatori Jushi, Hengshi și Taishan, nu a furnizat un astfel de răspuns.

(208)

CNBM a considerat că nu este implicat în activitatea de vânzare a fibrei de sticlă și că nu a fost implicat în nicio operațiune directă cu producătorii-exportatori. Cu toate acestea, Comisia a constatat că CNBM finanțase majorări de capital semnificative pentru unul dintre producătorii-exportatori. În plus, Comisia a găsit dovezi că granturile acordate unor entități din grup tranzitaseră prin intermediul conturilor bancare ale CNBM, iar unele granturi fuseseră alocate între diferite entități din grup prin intermediul conturilor de rezerve de capital.

(209)

Comisia consideră că, în absența unui răspuns la chestionar din partea societății-mamă CNBM, este imposibil să se determine întreaga amploare a subvențiilor primite de grupul CNBM. În aceste condiții, Comisia consideră că nu a primit informații esențiale relevante pentru acest aspect al anchetei.

(210)

Prin urmare, Comisia a informat grupul CNBM că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate către CNBM, societatea-mamă a grupului CNBM.

(211)

În răspunsul la scrisoarea Comisiei, Jushi a obiectat cu privire la aplicarea articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază referitor la CNBM. Jushi a reiterat faptul că CNBM joacă rolul de investitor în acțiuni, și nu rolul unui controlor financiar efectiv al China Jushi, că nu este implicat în activitatea de vânzare a fibrei de sticlă și că nu a fost implicat în nicio operațiune directă cu producătorii-exportatori. În plus, deși CNBM este cel mai mare acționar al China Jushi, participația sa la capital este de numai 26,97 %.

(212)

În ceea ce privește majorările de capital, Jushi a declarat că proporția participației CNBM în China Jushi a scăzut de la 60,25 % în 1998 până la 26,97 %, la sfârșitul perioadei de anchetă. În ultimii trei ani, capitalul social înregistrat al China Jushi a fost majorat doar prin intermediul propriilor rezerve de capital, astfel încât participația CNBM a rămas stabilă, la 26,97 %.

(213)

În primul rând, Comisia a considerat că, în orice caz, societățile holding trebuie să furnizeze un răspuns la chestionar pentru a stabili dacă au fost acordate subvenții la nivelul societății-mamă care pot avea legătură cu producătorul-exportator. În lipsa unui răspuns la chestionar, este imposibil să se determine întreaga amploare a subvențiilor în legătură cu producătorii-exportatori.

(214)

În al doilea rând, în ceea ce privește afirmațiile referitoare la controlul efectiv al CNBM asupra Jushi, Comisia a făcut trimitere la raționamentul prezentat în considerentele 93-96 de mai sus în ceea ce privește relația dintre Jushi și Taishan. Din aceste motive, afirmațiile de mai sus au fost respinse.

(215)

În al treilea rând, în ceea ce privește majorările de capital, deși este adevărat că participația CNBM a scăzut în termeni relativi în timp, aceasta a crescut efectiv în termeni absoluți în perioada 2010-2018.

(216)

În cele din urmă, elementele menționate în considerentul 208 de mai sus se referă nu numai la Jushi și Hengshi, ci și la Taishan. Prin urmare, chiar dacă Comisia ar accepta observațiile Jushi, acest lucru nu ar modifica constatările Comisiei pentru grupul CNBM, ca atare.

(217)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că trebuia să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru constatările sale referitoare la CNBM, societatea-mamă a grupului CNBM.

(218)

Yunnan Yuntianhua Group Co., Ltd. nu a furnizat în timp util informații complete cu privire la fondurile primite prin intermediul altor instrumente de capital de către anumiți acționari ai societății.

(219)

În pofida solicitărilor repetate din partea Comisiei, în timpul și după verificarea la fața locului, societatea nu a furnizat informațiile solicitate. Prin urmare, Comisia a notificat societății în cauză faptul că va lua în considerare posibilitatea de a-și baza parțial constatările pe datele disponibile, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază (și anume, în ceea ce privește informațiile referitoare la alte instrumente de capital). În răspunsul adresat Comisiei, societatea a indicat că, din cauza opririi oficiale a activității în China din ultima săptămână a lunii ianuarie și din prima săptămână a lunii februarie, aceasta nu a fost în măsură să răspundă în termenul prevăzut la solicitarea de informații a Comisiei.

(220)

În absența oricăror dovezi suplimentare privind fondurile primite prin intermediul altor instrumente de capital menționate în considerentul 218 în această etapă, Comisia a continuat să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru constatările sale cu privire la aceste fonduri primite prin intermediul altor instrumente de capital ale anumitor acționari ai societății, astfel cum se prezintă în detaliu la punctul 3.4.3.4 de mai jos.

(221)

Pe baza informațiilor cuprinse în plângere, a avizului de deschidere și a răspunsurilor la chestionarele Comisiei, a fost examinată presupusa subvenționare de către GC prin intermediul următoarelor subvenții:

(222)

În conformitate cu informațiile furnizate de cele două grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion, 36 de instituții financiare situate pe teritoriul RPC le acordaseră finanțare. Dintre aceste 36 de instituții financiare, 29 erau bănci de stat (59). Celelalte instituții financiare erau fie în proprietate privată (patru instituții), fie Comisia nu a fost în măsură să stabilească dacă acestea erau deținute de stat sau erau în proprietate privată (trei instituții). Cu toate acestea, o singură bancă de stat a completat chestionarul specific, în pofida solicitării înaintate GC, care se referea la toate instituțiile financiare ce acordaseră împrumuturi societăților incluse în eșantion.

(223)

EXIM oferă împrumuturi contingente la export la rate preferențiale societăților chineze care produc noi produse de ultimă generație și de înaltă tehnologie, produse cu drepturi de proprietate intelectuală indigene, mărci deținute de societăți autonome, produse cu înaltă valoare adăugată și produse software care sunt înregistrate de autorități pentru industrie și comerț (60). Conform informațiilor de care dispune Comisia, producătorii chinezi de MFS sunt eligibili pentru împrumuturi direcționate spre exporturi, în calitate de producători de noi produse de înaltă tehnologie și/sau de mărci proprii, având în vedere faptul că mai mulți producători sunt recunoscuți drept „întreprinderi naționale de înaltă tehnologie” sau au primit statutul de marcă celebră, marcă de top etc.

(224)

În plus, EXIM asistă inclusiv exportatorii prin credite la export acordate cumpărătorilor. Companiilor străine li se acordă credite pentru finanțarea importului de produse, tehnologii și servicii chinezești (61).

(225)

Comisia a verificat dacă băncile de stat acționau ca organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază. În acest sens, testul aplicabil pentru a stabili că o întreprindere de stat este un organism public constă în următoarele (62): „Ceea ce contează este dacă o entitate este învestită cu autoritate de a exercita funcții guvernamentale, mai degrabă decât modul în care se realizează acest lucru. Există multe moduri diferite în care guvernul, în sensul strict al cuvântului, ar putea conferi autoritate entităților. În consecință, pentru a demonstra că o astfel de autoritate a fost conferită unei anumite entități, pot fi relevante diferite tipuri de elemente de probă. Elementele de probă care arată că o entitate exercită, de fapt, funcții guvernamentale pot dovedi că aceasta deține sau a fost învestită cu autoritate guvernamentală, în special atunci când aceste elemente de probă indică o practică susținută și sistematică. Prin urmare, în opinia noastră, elementele de probă din care rezultă că un guvern exercită un control semnificativ asupra unei entități și a comportamentului acesteia pot dovedi, în anumite circumstanțe, că respectiva entitate deține autoritate guvernamentală și că ea exercită această autoritate în îndeplinirea funcțiilor publice. Cu toate acestea, subliniem faptul că, în afara unei delegări exprese a autorității într-un instrument juridic, existența unei simple legături oficiale între o entitate și guvern în sens restrâns este improbabil să fie suficientă pentru a constata deținerea autorității guvernamentale. Astfel, de exemplu, simplul fapt că un guvern este acționarul majoritar al unei entități nu demonstrează că un guvern exercită un control semnificativ asupra comportamentului entității respective sau, cu atât mai puțin, că guvernul a conferit acesteia o autoritate guvernamentală. Cu toate acestea, în anumite cazuri, dacă elementele de probă arată că indiciile formale ale controlului guvernamental sunt multiple și dacă există totodată elemente de probă potrivit cărora acest control a fost exercitat într-un mod semnificativ, atunci respectivele elemente de probă pot permite tragerea concluziei că entitatea în cauză exercită o autoritate guvernamentală.”

(226)

Comisia a încercat să obțină informații despre deținerea în proprietate de către stat, precum și indicii formale ale existenței controlului guvernamental în băncile de stat. Ea a analizat, de asemenea, dacă controlul a fost exercitat în mod semnificativ. În acest scop, Comisia a trebuit să se bazeze, parțial, pe datele disponibile, din cauza refuzului GC și al băncilor de stat de a furniza elemente de probă privind procesul decizional care condusese la acordarea împrumuturilor preferențiale.

(227)

Pentru efectuarea acestei analize, Comisia a examinat mai întâi informațiile primite de la băncile de stat care completaseră chestionarul specific și autorizaseră verificarea.

(228)

O singură bancă de stat, și anume EXIM, a furnizat un răspuns la chestionar, care a fost verificat la fața locului.

(229)

Pe baza informațiilor furnizate în răspunsul la chestionar și în cursul vizitei de verificare, Comisia a stabilit că GC deține, fie în mod direct fie în mod indirect, mai mult de 50 % din acțiunile acestei instituții financiare.

(230)

În ceea ce privește indiciile formale ale existenței controlului guvernamental în cazul băncii de stat cooperante, Comisia a calificat-o drept „instituție financiară de stat strategică”. În plus, comunicarea „Reglementări interimare privind consiliile de supraveghere ale unor instituții financiare de stat strategice” prevede că: „Mențiunea privind instituțiile financiare de stat strategice din prezentele reglementări se referă la băncile deținute de stat care sprijină politicile, băncile comerciale, societățile de gestionare a activelor financiare, societățile de valori mobiliare, societățile de asigurări, etc. (denumite în continuare instituții financiare de stat), ai căror membrii ai consiliului de supraveghere au fost desemnați de Consiliul de Stat”.

(231)

Consiliul de supraveghere al principalelor instituții financiare deținute de stat este numit în conformitate cu „Reglementările interimare privind consiliile de supraveghere ale instituțiilor financiare de stat strategice” (Decretul nr. 282 al Consiliului de Stat). În temeiul articolelor 3 și 5 din Reglementările interimare, Comisia a stabilit că membrii consiliului de supraveghere sunt desemnați de Consiliul de Stat și răspund în fața acestuia, ilustrând astfel controlul instituțional al statului asupra activităților comerciale ale băncilor de stat cooperante. În plus față de aceste indicii general aplicabile, Comisia a constatat următoarele în ceea ce privește EXIM:

(232)

EXIM a fost creată și funcționează în conformitate cu „Notificarea privind înființarea Export-Import Bank of China” emisă de Consiliul de Stat, precum și în conformitate cu statutul EXIM. Potrivit statutului său, conducerea EXIM este numită direct de către stat. Consiliul de supraveghere este numit de către Consiliul de Stat în conformitate cu „Reglementările interimare privind consiliile de supraveghere ale instituțiilor financiare de stat strategice” și cu alte legi și reglementări, și răspunde în fața Consiliul de Stat.

(233)

Statutul menționează, de asemenea, că comitetul de partid al EXIM joacă un rol principal și politic de bază, pentru a se asigura că politicile și inițiativele majore ale partidului și statului sunt puse în aplicare de către EXIM. Conducerea partidului este integrată în toate aspectele legate de guvernanța corporativă.

(234)

În statut se precizează, totodată, că EXIM este dedicată sprijinirii dezvoltării comerțului exterior și a cooperării economice, a investițiilor transfrontaliere, a inițiativei „O centură, un drum” („One Belt, One Road”), precum și a cooperării în domeniul capacității internaționale și al fabricării de echipamente. Domeniul său de activitate include împrumuturile pe termen scurt, mediu și lung aprobate de stat și conforme cu politica de comerț exterior și cu politica de investiții externe („going out”) ale acestuia, cum ar fi creditul la export, creditul la import, împrumuturile pentru inginerie contractate în străinătate, împrumuturile pentru investiții în străinătate, împrumuturile acordate de guvernul chinez pentru ajutor extern și împrumuturile la export acordate cumpărătorilor.

(235)

De asemenea, Comisia a constatat că instituțiile financiare de stat și-au modificat statutul în 2017 pentru a spori rolul Partidului Comunist Chinez (PCC) la cel mai înalt nivel decizional al băncilor.

(236)

Acest nou statut stipulează că:

(237)

Aceste elemente de probă arată că guvernul exercită un control semnificativ asupra comportamentului instituției respective

(238)

De asemenea, Comisia a căutat informații care să dovedească dacă GC a exercitat sau nu un control semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante în ceea ce privește politicile sale de creditare și evaluările riscurilor pe care le-a aplicat atunci când a acordat împrumuturi industriei MFS. În acest sens au fost luate în considerare următoarele acte normative:

(239)

La examinarea acestor documente normative, Comisia a constatat că instituțiile financiare din RPC își desfășoară activitatea într-un mediu juridic general care le direcționează să se alinieze la obiectivele politicilor industriale ale GC atunci când iau decizii financiare, din următoarele motive.

(240)

În ceea ce privește EXIM, mandatul său de politică publică este stabilit în Notificarea privind înființarea EXIM, precum și în statutul său.

(241)

La nivel general, articolul 34 din Legea bancară, care se aplică tuturor instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în China, prevede că „Băncile comerciale își desfășoară activitatea de acordare de împrumuturi în conformitate cu necesitățile dezvoltării economice și sociale naționale și sub îndrumarea politicilor industriale ale statului”. Cu toate că articolul 4 din Legea bancară stipulează că „În temeiul legii, băncile comerciale își desfășoară activitățile economice fără imixtiuni din partea oricăror unități sau persoane fizice. Băncile comerciale își asumă în mod independent răspunderea civilă cu întreaga lor proprietate ca persoană juridică”, ancheta a arătat că articolul 4 din Legea bancară se aplică sub rezerva articolului 34 din Legea bancară, adică atunci când statul stabilește o politică publică, băncile o pun în aplicare și urmează instrucțiunile statului.

(242)

Pe lângă aceasta, articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile prevede că: „În conformitate cu politica de stat, departamentele relevante pot subvenționa dobânda împrumuturilor cu scopul de a promova creșterea anumitor sectoare industriale și dezvoltarea economică în anumite domenii.”

(243)

În mod similar, Decizia nr. 40 dă instrucțiuni tuturor instituțiilor financiare să ofere sprijin prin acordarea de credite în mod specific proiectelor „încurajate”. După cum s-a explicat deja la punctul 3.1 și, în mod mai detaliat, în considerentul 166, proiectele industriei MFS aparțin categoriei de proiecte „încurajate”. Prin urmare, Decizia nr. 40 confirmă constatarea anterioară în ceea ce privește Legea bancară conform căreia băncile exercită autoritate guvernamentală sub forma operațiunilor de credit preferențial. De asemenea, Comisia a constatat că CBIRC are o amplă autoritate de aprobare asupra tuturor aspectelor legate de gestionarea tuturor instituțiilor financiare stabilite în RPC (inclusiv asupra instituțiilor financiare cu capital privat și străin), cum ar fi (63):

(244)

Legea bancară are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Caracterul obligatoriu al planurilor cincinale și al Deciziei nr. 40 a fost stabilit mai sus, la punctul 3.1. Caracterul obligatoriu al documentelor normative ale CBIRC derivă din competențele sale de autoritate de reglementare bancară. Caracterul obligatoriu al altor documente este demonstrat prin clauzele de supraveghere și evaluare pe care le conțin.

(245)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că niciunul dintre documentele de reglementare invocate de Comisie nu a fost suficient pentru a demonstra că GC a exercitat efectiv un control semnificativ asupra EXIM. Mai precis, GC a susținut că articolul 34 din Legea privind activitățile bancare comerciale din China nu este nimic altceva decât o afirmație generală, fără implicații de ordin practic. GC a adăugat că articolul 34 nu ar trebui interpretat în mod izolat, ci coroborat cu articolele 4, 5 și 41 din Legea bancară referitoare la autonomia băncii și lipsa interferențelor din partea entităților, a persoanelor fizice sau a autorităților publice. GC a cerut, de asemenea, să nu se țină cont de articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile, deoarece acestea nu au caracter obligatoriu. În cele din urmă, GC a afirmat că Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat nu este obligatorie și a făcut trimitere la articolul 17 din decizie, conform căruia toate instituțiile financiare sunt obligate să ia decizii în materie de creditare bazate pe principiile pieței.

(246)

Comisia a reamintit mai întâi că, astfel cum s-a menționat în considerentul de mai sus, a considerat că Legea bancară și Decizia nr. 40 sunt obligatorii. În plus, constatările prezentei anchete (precum și constatările Comisiei din anchetele anterioare privind același program de subvenționare (64)) nu confirmau afirmația potrivit căreia băncile nu ar ține cont de politicile și planurile guvernamentale. Ancheta a indicat, mai curând, că articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile era aplicat efectiv, iar articolele 4, 5 și 41 din Legea bancară se aplicau sub rezerva articolului 34 din Legea Bancară, mai precis atunci când statul stabilește o politică publică, băncile o pun în aplicare și urmează instrucțiunile statului. Constatările prezentei anchete nu susțin argumentul că băncile nu iau în considerare politica și planurile de stat atunci când iau decizii de creditare. De exemplu, Comisia a constatat că producătorii-exportatori beneficiază de rate scăzute similare ale dobânzii prin împrumuturi preferențiale.

(247)

Comisia a observat, de asemenea, că Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat adresează tuturor instituțiilor financiare chineze instrucțiuni în sensul de a oferi sprijin de tip credit numai pentru proiectele încurajate și promite că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale vizând proiectele încurajate”. Pe baza celor de mai sus, băncile au obligația de a acorda sprijin de tip credit industriei MFS. Deși articolul 17 din aceeași decizie solicită în egală măsură băncilor să respecte principiile de credit bancar, Comisia nu a putut stabili în cursul anchetei dacă această solicitare a fost pusă efectiv în aplicare. Prin urmare, Decizia nr. 40 a confirmat constatarea anterioară în ceea ce privește Legea bancară conform căreia băncile exercită autoritate guvernamentală sub forma operațiunilor de credit preferențial.

(248)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii desemnați de GC, care răspund în fața GC. Prin urmare, GC s-a bazat pe cadrul normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante, de fiecare dată când aceasta a acordat împrumuturi industriei MFS.

(249)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor împrumuturi concrete. Pe parcursul vizitei de verificare, banca de stat cooperantă a susținut că, în practică, utilizase politici și modele sofisticate de evaluare a riscului de credit atunci când acordase împrumuturile în cauză. Cu toate acestea, astfel cum s-a indicat deja în considerentele 187-190 de mai sus, nu au fost oferite exemple concrete referitoare la societățile incluse în eșantion. Banca de stat cooperantă a refuzat să furnizeze informații, inclusiv cu privire la evaluările specifice ale riscului de credit, referitoare la societățile incluse în eșantion, din motive de reglementare și din motive contractuale, deși Comisia deținea un consimțământ scris din partea societăților incluse în eșantion prin care acestea renunțau la drepturile lor de confidențialitate.

(250)

În lipsa unor elemente de probă concrete cu privire la evaluarea bonității, Comisia a analizat, prin urmare, mediul juridic general, astfel cum se menționează în considerentele 238-245 de mai sus, în combinație cu comportamentul băncii de stat cooperante în ceea ce privește împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion. Acest comportament a contrastat cu poziția sa oficială din timpul vizitei de verificare, întrucât, în practică, ea nu acționa în baza unor evaluări aprofundate ale riscului prin raportare la piață.

(251)

Vizitele de verificare au arătat că, exceptând anumite împrumuturi în valută, împrumuturile au fost acordate celor două grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii specificate mai jos sau apropiate de rata dobânzii de referință a Băncii Populare Chineze (People’s Bank of China, denumită în continuare „PBOC”), indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit ale întreprinderilor. De aici rezultă că împrumuturile au fost acordate la dobânzi sub nivelul dobânzilor de pe piață în raport cu dobânda corespunzătoare profilului de risc al producătorilor-exportatori incluși în eșantion. În plus, societățile incluse în eșantion au beneficiat de credite reînnoibile automat, ceea ce le-a permis să înlocuiască imediat capitalul rambursat la scadență cu un capital nou din noi împrumuturi.

(252)

Comisia a constatat, de asemenea, că împrumuturile care ar fi trebuit să fie raportate de băncile comerciale ca împrumuturi „atipice” nu fuseseră întotdeauna indicate ca atare în registrul național central al creditelor de către banca de stat cooperantă. Obligația de a raporta astfel de împrumuturi „atipice” există în special atunci când împrumuturile au fost restructurate, când debitorul a intrat în incapacitate de plată sau când au fost acordate împrumuturi reînnoibile automat. Aceste situații au fost constatate pentru cei doi producători-exportatori incluși în eșantion. În conformitate cu „Orientările CBIRC privind clasificarea împrumuturilor bazată pe riscuri”, toate aceste cazuri ar fi trebuit să fie incluse în registrul central al creditelor. Această neraportare de către instituțiile financiare conduce la formarea unei imagini distorsionate a situației creanțelor societății în registrul central al creditelor, întrucât acesta nu reflectă bonitatea financiară reală a societății. Prin urmare, chiar și în cazul în care o instituție financiară ar fi aplicat o evaluare a riscului prin raportare la piață, ea ar fi făcut acest lucru pe baza unor informații inexacte.

(253)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că GC a exercitat un control semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante în ceea ce privește politicile sale de creditare și evaluarea riscului în ceea ce privește industria MFS.

(254)

Comisia a stabilit că instituția financiară de stat cooperantă a pus în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea atribuțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul MFS. Prin urmare, ea a acționat în calitate de organism public în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC.

(255)

După cum se indică la punctul 3.2 de mai sus, niciuna dintre celelalte bănci de stat care au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion nu a răspuns la chestionarul specific. CDB nu a răspuns la chestionar, dar a fost disponibilă pentru a răspunde la întrebări în cursul vizitei de verificare la sediul MOFCOM. În timpul acestei vizite, CDB a afirmat că declarațiile pe care le-a făcut în cursul unei anchete antisubvenție anterioare desfășurate de UE în 2012 erau încă valabile și că de atunci nu au avut loc schimbări majore. CDB nu a furnizat nicio altă informație detaliată cu privire la structura sa de guvernanță, evaluarea riscurilor sau exemple referitoare la împrumuturi specifice acordate industriei MFS.

(256)

Prin urmare, în conformitate cu concluziile la care s-a ajuns la considerentele 182-199 de mai sus, Comisia a decis să utilizeze datele disponibile pentru a stabili dacă aceste bănci de stat pot fi sau nu asimilate unor organisme publice.

(257)

În anchetele antisubvenție anterioare (65), Comisia a stabilit că următoarele bănci, care acordaseră împrumuturi grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion în anchetele în cauză, erau deținute parțial sau integral de stat sau de persoane juridice deținute de stat: China Development Bank (Banca Chineză de Dezvoltare), China Construction Bank (Banca Chineză de Construcții), Industrial and Commercial Bank of China (Banca Industrială și Comercială Chineză), Bank of Communications (Banca Comunicațiilor), China Everbright Bank (Banca Everbright China), Postal Savings Bank (Banca de Economii a Poștei), China Merchants Bank (Banca Chineză a Comercianților), Shanghai Pudong Development Bank (Banca de Dezvoltare Shanghai Pudong), China Industrial Bank (Banca Industrială Chineză), Shenyang Rural Commercial Bank (Banca Comercială Rurală Shenyang), Bank of Shanghai (Banca Shanghaiului), Ningbo Bank (Banca Ningbo), China CITIC Bank (Banca CITIC China), China Guangfa Bank (Banca Chineză Guangfa), China Bohai Bank (Banca Chineză Bohai), Huaxia Bank (Banca Huaxia), Hankou Bank (Banca Hankou), Hubei Bank (Banca Hubei), Huishang Bank (Banca Huishang), Dongying Bank (Banca Dongying), Bank of Tianjin (Banca din Tianjin), Bank of Kunlun (Banca din Kunlun), Shanghai Rural Commercial Bank (Banca Comercială Rurală din Shanghai), China Industrial International Trust Limited (Trustul internațional industrial cu răspundere limitată din China), Daye Trust Co. (Trustul Daye Co.), Ltd., Sinotruk Finance Co., Ltd. Întrucât nu au fost furnizate informații care să indice contrariul, Comisia a menținut aceeași concluzie în prezenta anchetă.

(258)

Utilizând informații disponibile public, cum ar fi site-ul web al băncii, rapoartele anuale, informațiile disponibile în anuarele bancare sau informațiile disponibile pe internet, Comisia a constatat, în plus, că următoarele bănci care acordaseră împrumuturi sau leasing financiar celor două grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion erau deținute parțial sau integral de stat, fie în mod direct, fie prin persoane juridice aflate în proprietatea statului:

(259)

În lipsa unor informații specifice din partea instituțiilor financiare în cauză care să indice contrariul, Comisia a stabilit, de asemenea, proprietatea și controlul GC pe baza unor indicii formale, din aceleași motive ca cele expuse la punctul 3.4.1.2 de mai sus. În particular, pe baza datelor disponibile, directorii și supraveghetorii din băncile de stat necooperante par a fi numiți de GC și a răspunde în fața GC în același mod ca în cazul băncii de stat cooperante.

(260)

În ceea ce privește exercitarea controlului într-un mod semnificativ, Comisia a considerat că constatările privind instituția financiară care a cooperat pot fi considerate reprezentative și pentru instituțiile financiare deținute de stat care nu au cooperat. Cadrul normativ analizat la punctul 3.4.1.2 de mai sus li se aplică în mod identic. În absența oricăror indicații contrare, pe baza datelor disponibile, lipsa unor elemente de probă concrete ale unor evaluări ale bonității este valabilă pentru aceste instituții în același mod în care este valabilă pentru banca de stat cooperantă, astfel încât analiza privind aplicarea concretă a cadrului normativ de la punctul 3.4.1.2 de mai sus li se aplică în mod identic.

(261)

În plus, Comisia a observat că majoritatea contractelor de împrumut pe care Comisia le obținuse din partea societăților incluse în eșantion aveau condiții similare și că ratele de împrumut care fuseseră convenite erau similare și se suprapuneau parțial cu ratele oferite de banca de stat cooperantă.

(262)

Prin urmare, Comisia a considerat că constatările aferente băncii de stat cooperante constituiau datele disponibile în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază pentru evaluarea celorlalte bănci de stat, datorită atât similitudinilor în ceea ce privește condițiile de împrumut și ratele dobânzii percepute la împrumuturi.

(263)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că celelalte bănci de stat care acordă împrumuturi societăților incluse în eșantion sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(264)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că Comisia s-a bazat doar pe anchete anterioare și pe o serie de indicii de control formal pentru a stabili că băncile deținute de stat care nu au cooperat la anchetă au acționat ca organisme publice. Nu a fost efectuată o analiză separată pentru fiecare bancă. În plus, întrucât EXIM este o bancă susținătoare a politicilor, situația sa nu a putut fi transpusă în cazul băncilor comerciale.

(265)

În această privință, Comisia a reamintit faptul că, în absența cooperării din partea băncilor deținute de stat, Comisia a fost nevoită să se bazeze pe datele disponibile. Comisia a concluzionat că informațiile din anchetele anterioare, combinate cu indicii formale în materie de control și cu constatările anchetei înseși referitoare la EXIM și la comportamentul efectiv al băncilor față de producătorii-exportatori au constituit cele mai bune date disponibile în acest caz. În orice caz, GC nu a fost în măsură să prezinte niciun element de probă sau argument pentru a contracara constatările Comisiei cu privire la faptul că celelalte bănci de stat care au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția.

(266)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a stabilit că toate instituțiile financiare chineze deținute de stat, care au acordat împrumuturi sau leasing financiar celor două grupuri de producători-exportatori cooperanți incluse în eșantion, sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(267)

În plus, chiar și în cazul în care instituțiile financiare de stat nu ar fi fost considerate organisme publice, Comisia a stabilit că acestea ar fi fost considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal guvernului, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază pentru aceleași motive, astfel cum se precizează la considerentele 269-272 de mai jos. Prin urmare, comportamentul lor va fi atribuit GC în orice caz.

(268)

Comisia a abordat apoi instituțiile financiare rămase. Pe baza constatărilor stabilite în anchetele antisubvenție anterioare (67), coroborate cu informațiile disponibile publicului, s-a considerat că următoarele instituții financiare se aflau în proprietate privată: China Minsheng Bank, Sumitomo Mitsui Banking (China) Co., Ltd, Standard Chartered Bank, Ping An Bank. Pentru următoarele instituții financiare, în absența cooperării și în absența unor informații suficiente disponibile public, Comisia nu a putut stabili dacă acestea erau deținute de stat sau se aflau în proprietate privată: Chongqing Runyin Financial Leasing Co., Ltd., Wuxi International Platinum Co., Ltd., Liangjiang Financial Leasing Co., Ltd., Taian Bank și Taian Daiyue Rural Commercial Bank Co., Ltd. Conform unei abordări conservatoare, Comisia a aplicat în cazul acestor societăți aceeași analiză cu cea aplicată instituțiilor financiare private și sunt denumite în continuare „instituții financiare private”. Comisia a analizat dacă aceste instituții financiare primiseră sarcini sau ordine din partea guvernului chinez pentru a acorda subvenții sectorului MFS în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(269)

Potrivit Organului de Apel al OMC, transmiterea de „sarcini” are loc atunci când un guvern atribuie responsabilități unui organism privat, iar transmiterea de „ordine” se referă la situațiile în care guvernul își exercită autoritatea asupra unui organism privat (68). În ambele cazuri, autoritățile publice se folosesc de un organism privat ca agent pentru a efectua contribuția financiară și, „în majoritatea cazurilor, ar fi de așteptat ca sarcina sau ordinul adresat unui organism privat să implice o formă de amenințare sau de persuasiune” (69). În același timp, punctul (iv) nu permite membrilor să instituie măsuri compensatorii asupra unor produse „atunci când guvernul nu face decât să-și exercite prerogativele generale de reglementare” (70) sau atunci când intervenția guvernului „poate avea sau nu un anumit rezultat doar pe baza unor circumstanțe concrete date și a exercitării liberei alegeri de către actorii de pe piața respectivă” (71). Mai degrabă, adresarea de sarcini sau de ordine implică „un rol mai activ al autorităților publice decât simple acte de încurajare” (72).

(270)

Potrivit observațiilor Comisiei, cadrul normativ privind industria, menționat la considerentele 238-245 de mai sus, se aplică tuturor instituțiilor financiare din RPC, inclusiv instituțiilor financiare aflate în proprietate privată. Pentru a ilustra acest lucru, Legea bancară și diferitele ordine ale CBIRC vizează toate băncile cu finanțare chineză și băncile cu capital străin gestionate de CBIRC.

(271)

În plus, vizitele de verificare la societățile incluse în eșantion au arătat că majoritatea contractelor de împrumut pe care Comisia le obținuse din partea societăților incluse în eșantion aveau condiții similare și că ratele dobânzii percepute la împrumuturi, oferite de instituțiile financiare private, erau similare și se suprapuneau parțial cu ratele oferite de instituțiile financiare de stat.

(272)

În absența oricăror informații divergente primite de la instituțiile financiare private, Comisia a concluzionat că, în ceea ce privește industria MFS, toate instituțiile financiare care își desfășoară activitatea în China sub supravegherea CBIRC (inclusiv instituțiile financiare private) au primit sarcini și ordine de la stat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a aplica politicile guvernamentale și a acorda împrumuturi la rate preferențiale industriei MFS.

(273)

În urma comunicării constatărilor definitive, una dintre părți a susținut că faptul că fiecare dintre grupurile de societăți incluse în eșantion a beneficiat de diferite tipuri de împrumuturi sau de leasing financiar în cursul perioadei de anchetă, cu variații în ceea ce privește, de exemplu, scadența, garanțiile și alte condiții conexe, astfel cum se menționează în considerentul 281 de mai jos, indica faptul că acestea nu sunt mandatate sau dirijate de către stat. Această parte a susținut, de asemenea, că suprapunerea ratelor de către băncile private și cele deținute de stat a arătat că băncile aflate în proprietate publică au oferit împrumuturi în condițiile pieței, nu invers. Comisia a încercat, de asemenea, să transfere sarcina probei, declarând că concluziile sale se aplică „[î]n absența oricăror informații divergente primite de la instituțiile financiare private”. Cu toate acestea, Comisia ar fi trebuit să stabilească mai întâi o cauză prima facie.

(274)

Ca răspuns la aceste afirmații, Comisia a reamintit faptul că, în absența cooperării din partea băncilor, Comisia a fost nevoită să se bazeze pe datele disponibile pentru băncile private. Ca atare, Comisia nu a transferat sarcina probei. În plus, întrucât o singură bancă deținută de stat a cooperat la anchetă, Comisia a utilizat informațiile de la partea cooperantă, care a fost considerată a fi un organism public, pentru a le compara cu condițiile oferite de băncile private, care nu au cooperat la anchetă. Faptul că a existat o suprapunere a ratelor arată că băncile private au acordat, și ele, împrumuturi sub condițiile pieței, nu invers. Urmărirea raționamentului părții ar fi echivalentă cu concluzia că informațiile bazate pe datele disponibile sunt mai fiabile decât concluziile bazate pe informații verificate. Faptul că societățile au beneficiat de diferite tipuri de împrumuturi în perioada de anchetă, cu diferite condiții conexe, nu modifică acest fapt. În orice caz, partea nu a fost în măsură să prezinte niciun element de probă sau argument pentru a contracara constatările Comisiei. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(275)

În plus, cadrul normativ aplicabil tuturor băncilor din China este mult mai amplu decât doar cele două regulamente care reglementează CBIRC, astfel cum se arată în considerentul 238 de mai sus, iar întregul set de documente normative are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, după cum se explică în considerentul 244 de mai sus, astfel încât ele reprezintă mai mult decât niște acte de simplă „încurajare”. În plus, vizitele de verificare la societățile incluse în eșantion nu au evidențiat nicio diferență semnificativă între condițiile sau dobânzile pentru împrumuturi oferite de instituțiile financiare private și cele oferite de instituțiile financiare publice.

(276)

În urma comunicării informațiilor, GC a susținut că legislația invocată de Comisie are doar rol de orientare, iar un simplu rol orientativ al guvernului nu este suficient pentru a concluziona cu privire la adresarea de sarcini sau ordine. În acest context, GC a subliniat faptul că articolul 34 din Legea bancară nu este nimic altceva decât o afirmație generală, fără implicații de ordin practic.

(277)

De asemenea, articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile nu constituie o obligație, ci doar le permite instituțiilor financiare să țină seama de politicile de stat. Decizia nr. 40 nu este, nici ea, un document cu caracter obligatoriu și mandatează în mod explicit instituțiile financiare să furnizeze sprijin financiar „în conformitate cu principiile creditării”.

(278)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie, întrucât cadrul normativ care se aplică tuturor băncilor din China este obligatoriu din punct juridic, astfel cum se explică în considerentul 244 de mai sus, astfel încât aceste documente reprezintă mai mult decât acte de simplă încurajare sau orientare din partea guvernului. În ceea ce privește Decizia nr. 40, Comisia a stabilit deja în considerentul 247 de mai sus că Decizia nr. 40 dă instrucțiuni tuturor instituțiilor financiare să furnizeze sprijin de tip credit numai proiectelor încurajate, chiar dacă articolul 17 din aceeași decizie solicită, de asemenea, băncii să respecte principiile de creditare. Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția.

(279)

În cadrul anchetelor antisubvenție anterioare, Comisia a stabilit deja că ratingurile de credit interne acordate societăților chineze nu erau fiabile, pe baza unui studiu publicat de Fondul Monetar Internațional (73) care arăta o discrepanță între ratingurile de credit chineze și cele internaționale, combinat cu constatările anchetei referitoare la societățile incluse în eșantion. Într-adevăr, potrivit FMI, peste 90 % din obligațiunile chineze au primit ratinguri de la AA la AAA din partea agențiilor locale de rating. Această situație nu este comparabilă cu cea de pe alte piețe, cum ar fi UE sau SUA. De exemplu, pe piața SUA, ponderea firmelor care se bucură de astfel de ratinguri foarte înalte este de sub 2 %. Astfel, agențiile chineze de rating înclină puternic spre punctajele de la vârful scalei de rating. Ele au scale de rating foarte largi și tind să grupeze obligațiuni cu riscuri de credit semnificativ diferite într-o singură categorie largă de rating (74).

(280)

În plus, agențiile străine de rating, cum ar fi Standard and Poor’s și Moody’s, aplică de obicei o creștere a ratingului de bază al emitentului, pe baza unei estimări a importanței strategice a firmei pentru guvernul chinez și a solidității oricărei garanții implicite, atunci când stabilesc ratinguri pentru obligațiunile chineze emise în străinătate (75). De exemplu, Fitch indică în mod clar, după caz, că astfel de garanții reprezintă un factor-cheie aflat la baza ratingurilor de credit pe care le acordă companiilor chineze (76).

(281)

Comisia a găsit, de asemenea, informații suplimentare în completarea acestei analize. În primul rând, Comisia a determinat faptul că statul poate exercita o anumită influență asupra pieței ratingurilor de credit. În conformitate cu două studii publicate în 2016, pe piața chineză activează aproximativ 12 agenții de rating de credit, majoritatea lor fiind deținute de stat. Per ansamblu, 60 % din totalul obligațiunilor corporative evaluate din China primiseră acest rating de la o agenție de stat (77).

(282)

GC a confirmat faptul că, în cursul perioadei de anchetă, pe piața obligațiunilor din China activau 15 agenții de rating, dintre care 12 agenții de rating interne, printre care Shanghai Brilliance Credit Rating & Investors Service Co., Ltd, Dagong Global Credit Rating Co., Ltd, Golden Credit Rating International Co., Ltd, China Bond Rating Co., Ltd, CSCI Pengyuan Credit Rating Co., Ltd, Fareast Credit Rating Co., Ltd, China Chengxin Securities Rating Co., Ltd, United Credit Ratings Co., Ltd, Shanghai Credit Information Services Co., Ltd, China Securities Index Co., Ltd, Beijing North Joint Credit Evaluation Co., Ltd și Sichuan Dapu Credit Rating Limited Company. Majoritatea agențiilor de rating naționale erau deținute de stat. Existau, de asemenea, 3 agenții de rating mixte sino-străine, și anume China Lianhe Credit Rating Co. Ltd, S&P Global China Rating, și China Chengxin International Credit Rating Co., Ltd.

(283)

În al doilea rând, intrarea pe piața chineză a ratingului de credit nu este liberă. Aceasta este, în esență, o piață închisă, deoarece agențiile de rating trebuie să fie aprobate de Comisia de reglementare a valorilor mobiliare din China (China Securities Regulatory Commission, denumită în continuare „CSRC”) sau de PBOC înainte de a-și putea începe activitatea (78). La mijlocul anului 2017, PBOC a anunțat că agențiile de rating de credit din străinătate vor putea să acorde ratinguri de credit unei părți a pieței obligațiunilor interne, în anumite condiții. Cu toate acestea, în perioada de anchetă, nicio agenție de rating de credit străină nu fusese încă admisă (79). Cu toate acestea, între timp, agențiile străine au înființat societăți mixte cu unele agenții locale de rating, care acordă ratinguri de credit pentru emisiunile de obligațiuni interne. Aceste ratinguri urmează însă scalele de rating chineze și nu sunt, prin urmare, comparabile cu ratingurile internaționale, după cum s-a explicat mai sus.

(284)

În cele din urmă, un studiu recent realizat de PBOC însuși confirmă constatările Comisiei, afirmând în concluziile sale că „în cazul în care categoria de investiții a obligațiunilor străine este fixată la ratingul internațional BBB și peste, atunci categoria de investiții a obligațiunilor interne poate fi evaluată la nivelul AA și peste, ținând cont de diferența dintre ratingul intern mediu și ratingul internațional de 6 sau mai multe trepte” (80).

(285)

Având în vedere situația descrisă la considerentele 279-284 de mai sus, Comisia a concluzionat că ratingurile de credit chineze nu oferă o estimare fiabilă a riscului de credit al activului suport. Pe această bază, chiar dacă anumite societăți incluse în eșantion primiseră un rating de credit bun din partea unei agenții de rating chineze, Comisia a concluzionat că aceste ratinguri nu erau fiabile. Aceste ratinguri au fost, de asemenea, distorsionate de obiectivele de politică pentru a încuraja industriile strategice-cheie, precum industria MFS.

(286)

În conformitate cu concluziile anchetei HRF și ale anchetei privind anvelopele (81), creditele reînnoibile automat sunt împrumuturi care permit unei societăți să înlocuiască capitalul rambursat din împrumuturi la data scadenței cu un capital nou din noi împrumuturi. Creditele reînnoibile automat sunt, în mod obișnuit, un semn al unor probleme de lichiditate pe termen scurt ale împrumutatului și implică o mai mare expunere la risc a băncilor care le acordă. Existența unor credite reînnoibile automat la o societate a fost, deci, considerată un indiciu că societatea se afla într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că exista un risc suplimentar legat de probleme de lichiditate pe termen scurt.

(287)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că creditele reînnoibile automat nu constituie neapărat un semn de emisiuni de lichidități. Acest lucru reiese clar din site-urile web ale principalelor bănci europene. De exemplu, liniile de credit reînnoibile automat și împrumuturile fac parte din activitatea curentă a băncilor, cum ar fi ING (82) și BNP Paribas (83), și nu sunt asociate unor rate mai ridicate ale dobânzii.

(288)

Comisia nu a fost de acord cu evaluarea efectuată de GC. Chiar autoritățile chineze consideră creditele reînnoibile automat ca fiind un factor suplimentar de risc de credit. Astfel cum se menționează în „Orientările CBRC privind clasificarea împrumuturilor bazate pe riscuri”, creditele reînnoibile automat ar trebui să fie raportate cel puțin ca un împrumut „îngrijorător” (84). Un împrumut care se încadrează în această categorie înseamnă că, deși un debitor este în măsură să ramburseze principalul și dobânzile aferente împrumutului în prezent, există o serie de factori care pot afecta în mod negativ capacitatea de rambursare a acestora.

(289)

Facilitățile de credit cu reînnoire automată există, într-adevăr, în Europa, însă termenii și condițiile acestora sunt foarte diferite de creditele reînnoibile automat din China. Facilitățile de credit cu reînnoire automată din Uniune sunt în principal linii de credit cu o valoare maximă prestabilită, care pot fi retrase și rambursate în mai multe rânduri în cursul unei perioade de timp prestabilite. În plus, aceste facilități de credit implică un cost suplimentar, fie o marjă contractuală, pe lângă ratele obișnuite ale pieței pe termen scurt (85), fie o taxă de administrare predeterminată. Pe de altă parte, exemplul furnizat de guvernul chinez în ceea ce privește BNP Paribas prevedea, de asemenea, un comision pentru capitalul neutilizat pe întreaga durată a facilității de credit.

(290)

Pe de altă parte, creditele reînnoibile automat constatate în cursul vizitelor de verificare la societățile chineze incluse în eșantion nu aveau condiții diferite de alte împrumuturi pe termen scurt. Acestea nu au fost etichetate ca fiind o linie de credit sau o facilitate de credit reînnoibilă și nu au existat comisioane sau marje suplimentare aferente acesteia. La prima vedere, acestea păreau a fi împrumuturi obișnuite pe termen scurt. Cu toate acestea, uneori, scopul împrumutului făcea trimitere la „rambursarea împrumuturilor”. În plus, la momentul verificării rambursărilor acestor împrumuturi în cursul vizitei de verificare, a devenit clar că valoarea de capital a fost rambursată de fapt cu noi împrumuturi primite de la aceeași bancă, având aceeași valoare, cu o săptămână înainte sau după data de scadență a împrumutului inițial. În continuare, Comisia și-a extins analiza la celelalte împrumuturi din tabelele de împrumuturi și a constatat, în majoritatea cazurilor, alte situații cu exact aceleași caracteristici. Pentru toate aceste motive, Comisia și-a menținut poziția cu privire la creditele reînnoibile automat.

(291)

În cursul anchetei, Comisia a constatat că anumite societăți incluse în eșantion au emis obligațiuni cu scopul specific de rambursare a datoriilor, și anume a împrumuturilor. Comisia a stabilit că, prin restructurarea datoriilor lor prin intermediul acestui instrument, unele societăți ar putea să își reorganizeze și să își amâne datoriile, precum și să obțină fonduri în lipsa cărora nu ar fi în măsură să își îndeplinească obligațiile de rambursare, fapt care evidențiază, prin urmare, existența problemelor de atragere a fondurilor.

(292)

Utilizarea de obligațiuni în acest scop ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea unei anumite societăți de a-și achita datoriile și, prin urmare, pune sub semnul întrebării nu numai disponibilitatea pe termen scurt a lichidităților pentru societatea respectivă, ci și solvabilitatea acesteia pe termen lung. Existența unor obligațiuni emise cu scopul rambursării de împrumuturi într-o anumită societate este, prin urmare, considerată un indiciu că societatea se află într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că exista un risc suplimentar legat de finanțarea sa pe termen scurt și pe termen lung.

(293)

După cum s-a arătat în considerentele 238-245, mai multe documente juridice, care vizează în mod expres întreprinderile din sector, adresează instrucțiuni instituțiilor financiare să acorde împrumuturi la rate preferențiale industriei MFS. Aceste documente demonstrează că instituțiile financiare oferă împrumuturi preferențiale numai unui număr limitat de sectoare industriale/societăți care respectă politicile relevante ale GC.

(294)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a contestat concluziile în materie de specificitate privind împrumuturile în condiții preferențiale. Potrivit GC, articolele 4 și 34 din Legea bancară stabilesc doar orientări generale cu privire la comportamentul băncilor comerciale și nu menționează societățile sau industriile cărora trebuie să le fie acordate împrumuturi. În plus, articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile nu limitează în mod expres și neechivoc disponibilitatea acestei subvenții specifice la societățile din sectorul MFS. Decizia nr. 40 nu este specifică unei întreprinderi sau unei industrii, ci anumitor proiecte încurajate, ceea ce nu înseamnă același lucru. În plus, Decizia nr. 40 nu este obligatorie și, având în vedere gama extrem de largă de sectoare economice și industrii vizate de Decizia nr. 40, nu se poate concluziona că aceste documente limitează în mod explicit accesul la subvenționarea presupusă pentru anumite întreprinderi.

(295)

În această privință, Comisia a observat că, deși Legea bancară și Normele generale privind împrumuturile nu menționează MFS ca atare, acestea se referă explicit la politicile industriale ale statului, care sunt prevăzute în documentele enumerate la punctul 3.1 de mai sus. Astfel, Comisia a făcut trimitere la documentele care au fost enumerate și la concluziile prezentate la punctul 3.1 de mai sus. În plus, ea a considerat că referirile la industria MFS sunt suficient de clare, deoarece această industrie este identificată fie prin menționarea numelui, fie printr-o trimitere la produsul pe care îl fabrică sau la grupul industrial de care aparține. Pe de altă parte, faptul că GC susține un grup limitat de industrii încurajate, printre care industria MFS, face ca această subvenție să fie specifică. Prin urmare, Comisia și-a menținut concluziile.

(296)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că subvențiile sub formă de împrumuturi preferențiale nu sunt disponibile în mod general, ci sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Mai mult, niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat vreun element de probă care să sugereze că împrumuturile preferențiale s-ar baza pe criterii sau condiții obiective în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(297)

În continuare, Comisia a calculat valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii. Pentru acest calcul, ea a evaluat avantajul acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Conform articolului 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre valoarea dobânzii plătite de societate pentru împrumutul preferențial și suma pe care societatea ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil obținut pe piață.

(298)

În acest sens, Comisia a remarcat un număr de specificități pe piața chineză MFS. Astfel cum se explică la punctele 3.4.1.1-3.4.1.7 de mai sus, împrumuturile acordate de instituțiile financiare chineze reflectă o intervenție substanțială a guvernului și nu reflectă dobânzi care ar fi în mod normal disponibile pe o piață funcțională.

(299)

Grupurile de societăți incluse în eșantion diferă în ceea ce privește situația lor financiară generală. Fiecare dintre acestea a beneficiat de diferite tipuri de împrumuturi sau de leasing financiar în cursul perioadei de anchetă, cu variații în ceea ce privește de exemplu scadența, garanțiile reale, garanțiile și alte condiții asociate. Din aceste două motive, fiecare societate a beneficiat de o rată medie a dobânzii diferită, pe baza propriului pachet de împrumuturi primite.

(300)

Comisia a evaluat în mod individual situația financiară a fiecărui grup de producători-exportatori inclus în eșantion, astfel încât să reflecte aceste particularități. În acest sens, Comisia a urmat metodologia de calcul a creditării preferențiale stabilită în ancheta antisubvenție privind produsele din oțel plate laminate la cald originare din RPC, precum și în ancheta antisubvenție privind anvelopele originare din RPC (86) și explicată în considerentele de mai jos. Drept rezultat, Comisia a calculat avantajul obținut de pe urma practicilor de acordare de împrumuturi preferențiale pentru fiecare grup de producători-exportatori inclus în eșantion, în mod individual, și a alocat acest avantaj produsului în cauză.

(301)

După cum se menționează în considerentele 250-252 de mai sus, instituțiile financiare de creditare chineze nu au furnizat nicio evaluare a bonității. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate Grupului CNBM erau la nivelul pieței.

(302)

Producătorii-exportatori din grupul CNBM s-au prezentat într-o situație financiară în general profitabilă conform propriilor lor conturi financiare. Unul dintre producătorii-exportatori nu a contractat niciun fel de împrumuturi. Cu toate acestea, Comisia a remarcat că a finanțat 65 % din achizițiile sale printr-un fel de instrument financiar preferențial pe termen scurt (ordine de acceptare bancare). Astfel cum se explică la punctul 3.4.3.2 de mai jos, ordinele de acceptare bancare reprezintă un tip de instrument de datorie; prin urmare, utilizarea pe scară largă a acestora indică probleme de lichiditate pe termen scurt. Cel de-al doilea producător-exportator a obținut profituri constante în perioada 2016-2018 și a avut indicatori financiari aparent solizi, cum ar fi un grad de îndatorare scăzut. Cu toate acestea, se pare că acesta s-a confruntat cu probleme de lichiditate pe termen scurt, din următoarele motive: datoria restantă pe termen scurt a societății reprezenta aproape 100 % din cifra sa de afaceri; a emis o obligațiune pentru rambursarea împrumuturilor bancare; a utilizat un număr mare de ordine de acceptare bancare pentru finanțarea achizițiilor sale și a utilizat credite reînnoibile automat, ceea ce sugerează că societatea s-ar putea afla într-o situație financiară mai fragilă decât ceea ce ar reieși, la prima vedere, din situațiile financiare. Cel de-al treilea producător-exportator a prezentat o imagine similară, cu o situație profitabilă, dar cu o utilizare pe scară largă a ordinelor de acceptare bancare, precum și a unei obligațiuni emise pentru rambursarea împrumuturilor bancare.

(303)

Prima societate-mamă intermediară, China Jushi, a înregistrat profituri în perioada 2016-2017 și în perioada de anchetă, dar a utilizat pe scară largă ordine de acceptare bancare pentru finanțarea achizițiilor sale. În plus, Comisia a stabilit că unele dintre împrumuturile acordate la nivelul China Jushi erau credite reînnoibile automat și că China Jushi emisese două obligațiuni cu scopul de a rambursa împrumuturile bancare. Credite reînnoibile automat au fost, de asemenea, identificate în cazul celei de-a doua societăți-mamă intermediare, Sinoma Technology.

(304)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 207-217 de mai sus, societatea-mamă CNBM nu a cooperat. Cu toate acestea, analizând raportul anual pentru 2018, disponibil public, se conturează o imagine similară: societatea dispune de un efect de levier ridicat, cu o rată a datoriei nete de 130 % și o pondere a datoriilor în raport cu activele de 68 %. În cursul perioadei de anchetă, societatea a încheiat un acord de conversie a creanțelor în acțiuni cu băncile deținute de stat, pentru a-și îmbunătăți structura datoriei. În baza unui astfel de acord, societatea ar putea converti în acțiuni o parte din datoria sa către băncile deținute de stat, reducând astfel datoriile din bilanțul său.

(305)

Comisia a lat notă de faptul că diferitele societăți din cadrul grupului CNBM au primit ratinguri variind între AA- și AA+ acordate de o agenție chineză de rating de credit. Având în vedere distorsiunile globale ale ratingurilor de credit chineze menționate în considerentele 279-285 de mai sus, Comisia a concluzionat că acest rating nu este fiabil.

(306)

Comisia a considerat că situația financiară generală a grupului corespunde unui rating BB, care reprezintă ratingul cel mai înalt care nu se mai califică drept rating „investment grade”. Ratingul „investment grade” înseamnă că obligațiunile emise de societate sunt evaluate de agenția de rating ca fiind cel mai probabil suficiente pentru a satisface obligațiile de plată și că băncile sunt autorizate să investească în acestea.

(307)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul CNBM a susținut că Comisia a acordat un rating de credit comun întregului grup CNBM, bazat în principal pe ratingul de credit al CNBM, chiar dacă nivelul de îndatorare al CNBM nu putea avea un efect negativ asupra Chinei Jushi, pentru care deține o participație de numai 27 %. În plus, CNBM nu putea transfera datoriile către China Jushi întrucât societățile din grup sunt entități juridice separate cu răspundere limitată, ceea ce înseamnă că datoriile acționarilor sau ale filialelor nu puteau fi transferate. În plus, întrucât grupul CNBM consideră că ordinele de acceptare bancare nu sunt echivalente cu împrumuturile pe termen scurt, nici acestea nu ar trebui să fie luate în considerare pentru evaluarea ratingului de credit al societăților.

(308)

Comisia nu a fost de acord cu aceste declarații. Astfel cum se arată în considerentele 301-304 de mai sus, Comisia a efectuat o evaluare individuală a fiecărei societăți din aceste grupuri. În cazul specific al grupului CNBM, indiferent de situația descrisă la nivelul CNBM, majoritatea societăților evaluate prezentau o imagine similară, inclusiv în ceea ce privește creditele reînnoibile automat, utilizarea pe scară largă a acceptărilor bancare și obligațiunile contractate pentru rambursarea împrumuturilor. În plus, contrar celor afirmate de către societate, datoria a fost transferată între diferite societăți din grup prin intermediul împrumuturilor între societăți. Prin urmare, Comisia a decis să atribuie grupului un singur rating de credit. În cele din urmă, după cum se menționează la punctul 3.4.3.2 de mai jos, Comisia a considerat ordinele de acceptare bancare ca fiind un alt tip de instrument financiar echivalent unui împrumut pe termen scurt, care poate fi utilizat, prin urmare, pentru determinarea ratingurilor de credit. Prin urmare, afirmațiile societății au fost respinse.

(309)

Prima estimată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating (BB) a fost apoi aplicată la rata standard de creditare a PBOC pentru a se determina rata pieței.

(310)

Această majorare a fost determinată prin calcularea spread-ului relativ dintre indicii obligațiunilor americane corporative cu rating AA și cei ai obligațiunilor corporative americane cu rating BB, pe baza datelor Bloomberg pentru segmente industriale. Spread-ul relativ astfel calculat a fost apoi adăugat la ratele dobânzii de referință publicate de PBOC la data acordării împrumutului (87) și pentru aceeași durată ca împrumutul în cauză. Acest calcul a fost efectuat în mod individual pentru fiecare împrumut acordat societății.

(311)

În urma comunicării constatărilor definitive, mai multe părți au susținut că utilizarea unui spread relativ a fost eronată. Toți au afirmat că Comisia ar fi trebuit să utilizeze un spread absolut în locul unui spread relativ între obligațiunile cu rating AA și obligațiunile cu rating BB din SUA. Au fost invocate următoarele motive:

(312)

Aceste aspecte au fost deja prezentate în cadrul anchetei anterioare (88). După cum reiese din considerentele 175-187 din cauza HRF și din considerentul 256 din cauza privind anvelopele, Comisia a respins aceste argumente din următoarele motive.

(313)

În primul rând, deși Comisia a recunoscut că băncile comerciale utilizează de obicei o marjă exprimată în termeni absoluți, ea a observat că această practică pare să se bazeze în principal pe considerente practice, deoarece rata dobânzii este, în cele din urmă, un număr absolut. Acest număr absolut reprezintă, însă, traducerea unei evaluări a riscurilor care se bazează pe o evaluare relativă. Riscul de nerambursare al unei societăți cu un rating BB este cu X % mai mare decât riscul de nerambursare al guvernului sau al unei societăți fără risc. Aceasta este o evaluare relativă.

(314)

În al doilea rând, ratele dobânzii reflectă nu numai profilurile de risc ale societăților, ci și riscuri specifice fiecărei țări și fiecărei valute. Spread-ul relativ reflectă, astfel, schimbări ale condițiilor de bază ale pieței, care nu sunt luate în considerare atunci când se urmărește logica unui spread absolut. Adeseori, așa cum se întâmplă în cazul de față, riscul specific țării și valutei variază în decursul timpului, iar variațiile sunt diferite de la o țară la alta. Prin urmare, ratele fără risc variază în mod semnificativ de-a lungul timpului, și sunt uneori mai scăzute în SUA, alteori în China. Aceste diferențe se referă la factori cum ar fi creșterea observată și preconizată a PIB-ului, percepția generală asupra economiei și nivelurile inflației. Întrucât rata fără risc variază în timp, același spread absolut nominal poate semnifica o evaluare foarte diferită a riscurilor. De exemplu, atunci când banca estimează riscul de nerambursare specific societății la un nivel cu 10 % mai mare decât rata fără risc (estimare relativă), spread-ul absolut care rezultă poate fi între 0,1 % (la o rată fără risc de 1 %) și 1 % (la o rată fără risc de 10 %). Din punctul de vedere al unui investitor, spread-ul relativ este astfel o măsură mai bună, întrucât ea reflectă amploarea marjei de randament și modul în care aceasta este afectată de nivelul ratei dobânzii de bază.

(315)

În al treilea rând, spread-ul relativ este totodată neutru din punctul de vedere al țării. De exemplu, în cazul în care rata fără risc din SUA este inferioară ratei fără risc din China, metoda va duce la marje absolute mai ridicate. Pe de altă parte, în cazul în care rata fără risc din China este inferioară ratei fără risc din SUA, metoda va duce la marje absolute mai reduse.

(316)

În ceea ce privește al treilea punct, datele istorice care arată evoluția spread-ului absolut și relativ de-a lungul timpului au fost deja analizate în cauza privind anvelopele. Analiza Comisiei a descoperit faptul că spread-ul absolut nu este stabil, așa cum se afirmase, ci că variază în timp, de la 1 % la 4,5 %. În plus, spread-ul relativ a urmat exact aceeași tendință ca spread-ul absolut în ultimii 23 de ani, ceea ce înseamnă că, atunci când spread-ul relativ crește, spread-ul absolut crește și el și viceversa. În ceea ce privește presupusa volatilitate a spread-ului relativ, amploarea modificărilor a fost similară – diferența dintre valorile minime și cele maxime a fost de 530 % pentru spread-ul relativ și de 450 % pentru spread-ul absolut (89).

(317)

GC a formulat, de asemenea, obiecții privind utilizarea ca atare a unei valori de referință externe. În acest sens, GC a luat act de faptul că, în primul rând, Comisia ar fi trebuit să caute împrumuturi comerciale comparabile pe care producătorii-exportatori ar fi putut să le obțină efectiv pe piață. În caz contrar, valoarea de referință ar trebui să se bazeze pe elemente de probă pozitive și pe explicații motivate că toate împrumuturile de pe piața în cauză au fost denaturate de intervenția statului, astfel încât nu exista un împrumut comparabil pe piața internă.

(318)

În acest sens, astfel cum s-a explicat la punctul 3.4.1.7 de mai sus, Comisia a stabilit că ratingurile de credit interne acordate societăților chineze nu erau fiabile ca atare și au fost, în plus, denaturate de obiectivele de politică pentru a încuraja industriile strategice-cheie, precum industria MFS. În consecință, ratingurile de credit chineze nu oferă o estimare fiabilă a riscului de credit al activului suport, iar Comisia a trebuit să caute o valoare de referință bazată pe ratinguri de credit nedenaturate. În plus, Comisia a remarcat că rata dobânzii rezultată, de aproximativ 9 % pentru societățile cu rating BB, nu este nerezonabilă, având în vedere faptul că randamentul obligațiunilor corporative cu rating BB pe piața internă din China era de 21 % la finele perioadei de anchetă (90). În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(319)

GC a susținut, de asemenea, că utilizarea unei valori de referință externe a fost inadecvată, întrucât valoarea de referință nu a efectuat ajustările necesare pentru a reflecta condițiile predominante de pe piața financiară chineză și că, printre alți factori, Comisia nu a luat în considerare diferențele care existau în ceea ce privește dimensiunea împrumuturilor, termenele și condițiile de rambursare și dacă împrumuturile au fost sau nu garantate.

(320)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie, deoarece rata de referință PBOC este utilizată ca punct de plecare al calculului. În plus, utilizarea spread-ului relativ reflectă schimbări ale condițiilor de piață specifice țării, care nu sunt exprimate atunci când se urmărește logica unui spread absolut, după cum se explică în considerentul de mai sus. De asemenea, Comisia a remarcat că nu este posibil să se includă în variabila de înlocuire toți factorii evaluării individuale a riscului unei bănci. Cu toate acestea, metodologia de calcul a Comisiei ține cont de parametrii împrumuturilor individuale, cum ar fi data de început și durata împrumutului, precum și variabilitatea ratei dobânzii. Afirmațiile GC au fost, prin urmare, respinse.

(321)

În ceea ce privește împrumuturile din RPC exprimate în valută, are loc același fenomen de denaturare a pieței și de lipsă a ratingurilor de credit valabile, dat fiind faptul că aceste împrumuturi sunt acordate de aceleași instituții financiare chineze. Prin urmare, așa cum s-a constatat anterior, pentru a se stabili o valoare de referință adecvată au fost utilizate obligațiunile corporative cu rating BB exprimate în valute relevante și emise în cursul perioadei de anchetă.

(322)

De asemenea, astfel cum se explică la punctul 3.4.2.1, existența unor credite reînnoibile automat la o societate este considerată drept un indiciu că societatea se afla într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că exista un risc suplimentar legat de probleme de lichiditate pe termen scurt. Într-adevăr, creditele reînnoibile automat sunt contractate, în general, pe perioade scurte. Este foarte puțin probabil că un credit reînnoibil automat ar avea o scadență mai mare de doi ani, iar elementele de probă rezultate din împrumuturile verificate la societățile incluse în eșantion au venit în sprijinul acestei concluzii.

(323)

Prin urmare, pentru a ține seama de expunerea la risc sporită a băncilor atunci când acordă finanțare pe termen scurt societăților cu credite reînnoibile automat, Comisia a scăzut o treaptă pe scala de rating de risc și a adaptat calculul spread-ului relativ pentru toate finanțările pe termen scurt ale societăților în cauză. Prin urmare, Comisia a efectuat o comparație între obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating B (în loc de BB) cu aceeași durată. Potrivit definițiilor ratingului de credit ale Standard & Poor’s, un debitor cu rating „B” este mai vulnerabil decât debitorii cu rating „BB”, dar debitorul continuă să aibă capacitatea de a-și îndeplini angajamentele financiare. Cu toate acestea, existența unor condiții comerciale, financiare sau economice adverse poate afecta voința sau capacitatea debitorului de a-și onora angajamentele financiare. Prin urmare, această valoare de referință este considerată adecvată pentru a reflecta riscul suplimentar derivat din utilizarea creditelor reînnoibile automat drept finanțare pe termen scurt.

(324)

Astfel, Comisia a utilizat această valoare ca valoare de referință relevantă pentru toate tipurile de credite pe termen scurt, inclusiv împrumuturile, cu o scadență de până la 2 ani acordate societăților care utilizau credite reînnoibile automat.

(325)

Pentru restul împrumuturilor cu o scadență de peste 2 ani și pentru societățile care nu contractaseră credite reînnoibile automat, Comisia a revenit la valoarea de referință generală, acordând cel mai înalt rating pentru obligațiunile „non-investment grade”, astfel cum se explică în considerentul 306.

(326)

Comisia a constatat că anumite societăți din cadrul grupului au emis obligațiuni în scopul restructurării datoriilor. În acest caz, astfel cum s-a explicat la punctul 3.4.2.2, Comisia a considerat că societățile în cauză se află într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că exista un risc suplimentar legat de finanțarea sa pe termen scurt și pe termen lung. Prin urmare, pentru a ține seama de expunerea sporită la risc, Comisia a scăzut o treaptă pe scala de rating de risc și a adaptat calculul spread-ului relativ, inclusiv pentru finanțarea pe termen lung a acestora, inclusiv împrumuturile, prin efectuarea unei comparații între obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating B.

(327)

În cele din urmă, întrucât societatea-mamă a CNBM nu a cooperat, avantajul pentru împrumuturile acordate în condiții preferențiale la nivelul CNBM a fost stabilit prin utilizarea metodologiei explicate la prezentul punct, aplicată informațiilor disponibile public în raportul anual pe 2018 al acestei societăți, cum ar fi datoriile restante, costul mediu al capitalului și durata medie a împrumuturilor.

(328)

După cum se menționează în considerentele 250-252 de mai sus, instituțiile financiare de creditare chineze nu au furnizat nicio evaluare a bonității. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate grupului Yuntianhua erau la nivelul pieței.

(329)

Producătorii-exportatori din grupul Yuntianhua s-au prezentat într-o situație financiară în general profitabilă conform propriilor conturi financiare.

(330)

Cu toate acestea, analiza lichidității pe termen scurt ridică semne de întrebare pentru cele două societăți exportatoare, deoarece datoriile pe termen scurt din perioada de anchetă reprezintă între 90 și 100 % din cifra de afaceri a societăților, cu o tendință de creștere în comparație cu anul precedent. Utilizarea datoriilor pe termen scurt este semnificativă în ambele societăți. Cu toate că unul dintre producătorii-exportatori nu avea împrumuturi în cursul perioadei de anchetă, acesta a finanțat cea mai mare parte a achizițiilor sale, precum și o parte a altor costuri neoperative, prin intermediul ordinelor de acceptare bancare, un instrument cu o scadență mai mică de un an, în general.

(331)

CPIC, primul acționar direct și furnizor principal pentru producătorii-exportatori, a înregistrat profituri în cursul PA. Cu toate acestea, a înregistrat o scădere a rentabilității financiare în raport cu anul precedent. Mai mult, societatea prezintă probleme de lichiditate, având în vedere că datoriile sale pe termen scurt reprezintă între 80 și 90 % din totalul datoriei. Compararea activelor curente ale societății cu pasivele sale curente oferă o rată curentă (91) cu o valoare scăzută, mai mică de 1, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea acesteia de a-și rambursa datoriile pe termen scurt. În mod similar, Comisia a stabilit utilizarea pe scară largă de către societate a ordinelor de acceptare bancare pentru finanțarea achizițiilor sale.

(332)

Yunnan Yuntianhua Group Co., Ltd., societatea-mamă a grupului Yuntianhua, implicată în lanțul de aprovizionare al produsului care face obiectul anchetei, a înregistrat pierderi în cursul PA. Compararea activelor curente ale societății cu pasivele sale curente, prin intermediul ratei curente sub 1, dă naștere unor preocupări serioase cu privire la lichiditatea acesteia și la capacitatea sa de a rambursa datoriile pe termen scurt. În plus, ancheta a arătat că societatea a emis obligațiuni cu scopul explicit de rambursare a datoriilor. Utilizarea creditelor reînnoibile automat a fost, de asemenea, stabilită.

(333)

Comisia a observat că grupul Yuntianhua a primit un rating AA acordat de către o agenție chineză de rating de credit. Având în vedere distorsiunile globale ale ratingurilor de credit chineze menționate la considerentele 279-285 de mai sus, Comisia a concluzionat că acest rating nu este fiabil.

(334)

Comisia a considerat că situația financiară generală a grupului corespunde unui rating BB, care reprezintă ratingul cel mai înalt care nu se mai califică drept rating „investment grade”. Ratingul „investment grade” înseamnă că obligațiunile emise de societate sunt evaluate de agenția de rating ca fiind cel mai probabil suficiente pentru a satisface obligațiile de plată și că băncile sunt autorizate să investească în acestea.

(335)

Prima estimată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating (BB) a fost apoi aplicată la rata standard de creditare a PBOC pentru a se determina rata pieței.

(336)

Această majorare a fost determinată prin calcularea spread-ului relativ dintre indicii obligațiunilor americane corporative cu rating AA și cei ai obligațiunilor corporative americane cu rating BB, pe baza datelor Bloomberg pentru segmente industriale. Spread-ul relativ astfel calculat a fost apoi adăugat la ratele dobânzii de referință publicate de PBOC la data acordării împrumutului (92) și pentru aceeași durată ca împrumutul în cauză. Acest calcul a fost efectuat în mod individual pentru fiecare împrumut și leasing financiar acordat societății.

(337)

În ceea ce privește împrumuturile din RPC exprimate în valută, are loc același fenomen de denaturare a pieței și de lipsă a ratingurilor de credit valabile, dat fiind faptul că aceste împrumuturi sunt acordate de aceleași instituții financiare chineze. Prin urmare, așa cum s-a constatat anterior, pentru a se stabili o valoare de referință adecvată au fost utilizate obligațiunile corporative cu rating BB exprimate în valute relevante și emise în cursul perioadei de anchetă.

(338)

De asemenea, astfel cum se explică la punctul 3.4.2.1, existența unor credite reînnoibile automat la o societate este considerată drept un indiciu că societatea se afla într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că exista un risc suplimentar legat de probleme de lichiditate pe termen scurt. Într-adevăr, creditele reînnoibile automat sunt contractate, în general, pe perioade scurte. Este foarte puțin probabil că un credit reînnoibil automat ar avea o scadență mai mare de doi ani, iar elementele de probă rezultate din împrumuturile verificate la societățile incluse în eșantion au venit în sprijinul acestei concluzii.

(339)

Prin urmare, pentru a ține seama de expunerea la risc sporită a băncilor atunci când acordă finanțare pe termen scurt societăților cu credite reînnoibile automat, Comisia a scăzut o treaptă pe scala de rating de risc și a adaptat calculul spread-ului relativ pentru toate finanțările pe termen scurt ale societăților în cauză. Prin urmare, Comisia a efectuat o comparație între obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating B (în loc de BB) cu aceeași durată. Potrivit definițiilor ratingului de credit ale Standard & Poor’s, un debitor cu rating „B” este mai vulnerabil decât debitorii cu rating „BB”, dar debitorul continuă să aibă capacitatea de a-și îndeplini angajamentele financiare. Cu toate acestea, existența unor condiții comerciale, financiare sau economice adverse poate afecta voința sau capacitatea debitorului de a-și onora angajamentele financiare. Prin urmare, această valoare de referință este considerată adecvată pentru a reflecta riscul suplimentar derivat din utilizarea creditelor reînnoibile automat drept finanțare pe termen scurt.

(340)

Astfel, Comisia a utilizat această valoare ca valoare de referință relevantă pentru toate tipurile de credite pe termen scurt, inclusiv împrumuturile, cu o scadență de până la 2 ani acordate societăților care utilizau credite reînnoibile automat.

(341)

Pentru restul împrumuturilor cu o scadență de peste 2 ani și pentru societățile care nu contractaseră credite reînnoibile automat, Comisia a revenit la valoarea de referință generală, acordând cel mai înalt rating pentru obligațiunile „non-investment grade”, astfel cum se explică în considerentul 306.

(342)

Comisia a constatat că anumite societăți din cadrul grupului au emis obligațiuni în scopul restructurării datoriilor. În acest caz, astfel cum s-a explicat la punctul 3.4.2.2, Comisia a considerat că societățile în cauză se află într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că exista un risc suplimentar legat de finanțarea sa pe termen scurt și pe termen lung. Prin urmare, pentru a ține seama de expunerea sporită la risc, Comisia a scăzut o treaptă pe scala de rating de risc și a adaptat calculul spread-ului relativ, inclusiv pentru finanțarea pe termen lung a acestora, inclusiv împrumuturile, prin efectuarea unei comparații între obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating B.

(343)

Ancheta a arătat că toate grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au beneficiat de împrumuturi preferențiale în cursul perioadei de anchetă. Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, Comisia a considerat împrumuturile preferențiale drept subvenții pasibile de măsuri compensatorii.

(344)

Valoarea subvenției stabilită în legătură cu împrumuturile preferențiale acordate în cursul perioadei de anchetă grupurilor de societăți incluse în eșantion se ridică la:

Finanțare preferențială: acordarea de împrumuturi

(345)

Ancheta a arătat că instituțiile financiare chineze au furnizat, de asemenea, linii de credit în condiții preferențiale în conjuncție cu acordarea de finanțare fiecăreia dintre societățile incluse în eșantion. Acestea au constat în acorduri-cadru, conform cărora banca permite societăților incluse în eșantion să utilizeze diverse instrumente de datorie, cum ar fi împrumuturile pentru capitalul circulant, ordinele de acceptare bancare, incassourile documentare, alte forme de finanțare comercială etc., în limitele unei anumite sume maxime.

(346)

Scopul unei linii de credit este de a stabili o limită pentru împrumuturi pe care societatea o poate folosi în orice moment pentru a-și finanța operațiunile curente, astfel încât finanțarea capitalului circulant devine flexibilă și disponibilă imediat atunci când este necesar. Ancheta a arătat că cei doi producători-exportatori incluși în eșantion au avut acorduri privind liniile de creditare cu diferite bănci care au vizat diverse instrumente de finanțare pe termen scurt cu scopul de a finanța cheltuielile de funcționare. În consecință, Comisia a considerat că, în principiu, toate finanțările pe termen scurt ale societăților incluse în eșantion ar trebui să fie vizate de un fel de instrument de credit, inclusiv de ordinele de acceptare bancare, care sunt emise în mod regulat pentru a finanța operațiunile curente.

(347)

Prin urmare, Comisia a comparat cuantumul liniilor de credit aflate la dispoziția societăților cooperante în cursul perioadei de anchetă cu cuantumul finanțării pe termen scurt utilizate de societățile respective în aceeași perioadă, pentru a stabili dacă finanțarea pe termen scurt a fost acoperită în totalitate printr-o linie de credit. În cazurile în care cuantumul finanțării pe termen scurt a depășit limita liniei de credit, Comisia a majorat cuantumul liniei de credit existente cu suma utilizată efectiv de producătorii-exportatori în plus față de această limită a liniei de credit.

(348)

În condiții normale de piață, liniile de credit ar fi supuse unui așa-numit comision de „contractare” sau de „angajament”, pentru a compensa costurile și riscurile băncii la deschiderea unei linii de credit, precum și unui comision de reînnoire perceput anual pentru reînnoirea valabilității liniilor de credit. Cu toate acestea, Comisia a constatat că toate societățile incluse în eșantion beneficiau de linii de credit acordate fără comisioane.

(349)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că afirmația Comisiei conform căreia, în condiții normale de piață, liniile de credit sunt supuse unor comisioane de angajament, nu a fost justificată având în vedere propria sa argumentație din cauzele privind aeronavele. Potrivit GC, comisioanele de angajament se aplică numai atunci când linia de credit este o linie de credit angajată. Cu toate acestea, Comisia nu a stabilit că liniile de credit în cauză erau linii de credit angajate. GC a reamintit faptul că în cauza „CE – aeronave”, UE însăși a susținut că justificarea faptului că BEI nu a perceput comisioane de angajament a fost „… (i) pentru contractele de tip «deschis» (și anume contractele în cazul cărora ratele de dobândă nu sunt stabilite ex ante), nu există nicio certitudine în ceea ce privește calendarul disponibilității fondurilor, iar BEI nu se angajează să aplice o rată precisă a dobânzii”.

(350)

Ca răspuns la această afirmație, Comisia a observat că argumentul UE din procedura în cauza „CE – aeronave” referitor la comisioanele de angajament nu a fost luat în considerare de grupul special în concluziile sale finale. În special, grupul special a stabilit că faptul că BEI nu percepe comisioane de angajament pentru a compensa angajamentul BEI de a pune la dispoziție fonduri a fost mai avantajos decât un împrumut comparabil acordat de un creditor comercial și a conferit un avantaj (93). Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(351)

Conform articolului 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, Comisia a considerat avantajul astfel acordat beneficiarilor drept diferența dintre suma plătită de societate cu titlu de comision pentru deschiderea sau reînnoirea liniilor de credit acordate de instituțiile financiare chineze și suma pe care societatea ar plăti-o pentru o linie de credit comercial pe care ar putea să o obțină pe piață.

(352)

În urma comunicării constatărilor, mai multe părți au susținut că Comisia nu a efectuat o analiză a specificității liniilor de credit. În plus, GC și-a reiterat observațiile formulate la punctul 3.1 de mai sus, afirmând că MFS nu este o industrie încurajată și niciunul dintre documentele la care face trimitere Comisia în această privință nu indică faptul că liniile de credit acordate industriei MFS sunt specifice în sensul articolului 2 din Acordul SMC.

(353)

Comisia nu a efectuat o analiză separată a specificității, întrucât liniile de credit sunt intrinsec legate de alte tipuri de împrumuturi în condiții preferențiale, cum ar fi împrumuturile, și, prin urmare, au urmat aceeași analiză a specificității cu cea elaborată la punctul 3.4.2.3 de mai sus pentru credite. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(354)

Valoarea de referință adecvată pentru comisionul de contractare a fost stabilită la 1,5 %, în raport cu datele accesibile publicului larg (94) pentru deschiderea unor linii de credit similare în situații similare (dar fără distorsiuni). Cuantumul aferent comisionului de contractare este plătibil în baza unei sume forfetare în momentul deschiderii liniei de credit. Prin urmare, Comisia a aplicat valoarea de referință la cuantumul liniilor de credit deschise în cursul perioadei de anchetă.

(355)

Pentru liniile de credit existente înainte de începutul perioadei de anchetă și reînnoite în cursul perioadei de anchetă, un comision de reînnoire de 1,25 % a fost utilizat ca valoare de referință urmând aceeași sursă. Cuantumul aferent comisionului de reînnoire se plătește anual sub formă de sumă forfetară, la momentul reînnoirii liniei de credit. Prin urmare, Comisia a aplicat valoarea de referință la cuantumul liniilor de credit reînnoite în cursul PA.

(356)

În urma comunicării constatărilor definitive, una dintre părți a afirmat că băncile renunță adesea la costurile legate de comisioanele de contractare și de reînnoire pentru a-și păstra clienții comerciali mari. Societatea a furnizat, de asemenea, un exemplu de bancă din Statele Unite, care nu a perceput un comision de contractare, ci a perceput doar un comision anual de reînnoire de 0,25 % pentru o linie de credit angajată cuprinsă între 100 001 USD și 3 milioane USD (95). În plus, având în vedere că Statele Unite sunt o piață mult mai mare decât Regatul Unit și că Comisia s-a bazat pe ratinguri de tip obligațiuni emise de Statele Unite pentru a stabili bonitatea financiară, s-a considerat că un astfel de criteriu de referință este mult mai adecvat decât criteriul de referință al Regatului Unit pentru întreprinderile mici utilizat de Comisie.

(357)

Comisia a observat că afirmația conform căreia băncile renunță adesea la costurile legate de comisioanele de contractare și de reînnoire pentru a-și păstra clienții comerciali mari, nu a fost susținută de niciun element de probă. În plus, Comisia a reexaminat criteriul de referință propus de societate și a constatat că această valoare de referință se referă în mod specific la liniile de credit pentru întreprinderile mici cu o valoare maximă de 3 milioane USD și, în special, la nevoile de capital circulant pe termen scurt. Dimpotrivă, criteriul de referință utilizat de Comisie avea o limită minimă de 25 000 GBP, dar nicio limită superioară, nici limitări în ceea ce privește utilizarea capitalului furnizat sau a duratei și era separat de un alt produs financiar menționat în același document, dar special adaptat întreprinderilor mici. Prin urmare, propria valoare de referință a Comisiei era mai adecvată pentru clienții de dimensiuni mari. În plus, banca americană care furnizează linii de credit în exemplul ales de reclamant era o bancă care își desfășoară activitatea exclusiv pe piața SUA, în timp ce HSBC (criteriul de referință utilizat de Comisie) este o bancă globală, care își desfășoară activitatea și pe piața chineză. Nu există niciun element de probă la dispoziția Comisiei care să indice că HSBC renunță la taxe în funcție de dimensiunea clientului. Inclusiv din acest punct de vedere, criteriul de referință al Comisiei a părut, așadar, a fi mai adecvat. Prin urmare, afirmațiile societății au fost respinse.

(358)

Ordinele de acceptare bancare sunt un produs financiar menit să dezvolte o atitudine mai activă pe piața monetară internă prin extinderea facilităților de credit. Este o formă de finanțare pe termen scurt care ar putea „reduce costurile de finanțare și crește eficiența capitalului” emitentului (96).

(359)

Ordinele de acceptare bancare pot fi utilizate doar pentru a deconta operațiunile comerciale reale, iar emitentul trebuie să prezinte elemente de probă suficiente în acest sens, de exemplu, prin acordul de vânzare/cumpărare, factura și ordinul de livrare etc. Ordinele de acceptare bancare pot fi utilizate ca mijloc standard de plată în cadrul contractelor de achiziție, împreună cu alte mijloace, cum ar fi remiterea sau ordinul de plată.

(360)

Ordinul de acceptare bancar este emis de solicitant (emitentul, care este, de asemenea, cumpărătorul în cadrul operațiunii comerciale subiacente) și este acceptat de o bancă. Prin acceptarea ordinului, banca acceptă să efectueze plata necondiționată către beneficiar/purtător a sumei specificate în ordin, la data indicată (data scadenței).

(361)

În general, ordinele de acceptare bancare conțin lista tranzacțiilor acoperite de valoarea ordinului cu indicarea termenului de plată convenit cu furnizorul și data scadenței ordinului de acceptare bancar.

(362)

Comisia a stabilit că, în general, ordinele de acceptare bancare sunt emise în cadrul unui acord privind ordinele de acceptare bancare care specifică identitatea băncii, a furnizorilor și a cumpărătorului, obligațiile băncii și ale cumpărătorului, și care detaliază cuantumul pentru fiecare furnizor, termenul de plată convenit cu furnizorul și scadența ordinului de acceptare bancar.

(363)

Comisia a stabilit, de asemenea, că acordurile privind liniile de credit clasifică, în general, ordinele de acceptare bancare drept o posibilă utilizare a limitei de finanțare, împreună cu alte instrumente financiare pe termen scurt, cum ar fi împrumuturile de capital circulant.

(364)

În funcție de condițiile stabilite de fiecare bancă, este posibil ca emitentului să i se ceară să depună o mică sumă într-un cont special, să își asume un angajament și să plătească un comision de acceptare. În orice caz, emitentul este obligat să transfere valoarea integrală a ordinului de acceptare bancar în contul prevăzut în acest sens până cel târziu la data scadenței ordinului de acceptare bancar.

(365)

După acceptarea de către bancă, emitentul andosează ordinul de acceptare bancar și îl transferă beneficiarului plății, care este și furnizorul tranzacției comerciale subiacente, cu titlu de plată a facturii. În consecință, obligația de plată a cumpărătorului (emitentului) către furnizor (beneficiar) este anulată. O nouă obligație de plată a cumpărătorului este creată față de banca acceptantă pentru aceeași sumă (emitentul are obligația de a efectua plata în numerar către bancă înainte de scadența ordinului de acceptare bancar). Prin urmare, emiterea de ordine de acceptare bancare are ca efect înlocuirea obligației emitentului față de furnizor printr-o obligație către bancă.

(366)

Scadența ordinelor de acceptare bancare variază în funcție de condițiile stabilite de fiecare bancă și poate ajunge până la 1 an.

(367)

Beneficiarul (sau purtătorul) ordinului de acceptare bancar are trei opțiuni înainte de scadență:

(368)

Data emiterii ordinului de acceptare bancar corespunde, în general, termenului de plată convenit cu furnizorul, dar poate fi, de asemenea, o dată anterioară sau ulterioară termenului de plată. Ancheta a constatat că, în ceea ce privește societățile incluse în eșantion, data emiterii a fost, în general, data termenului de plată convenit cu furnizorul sau o dată anterioară acesteia și, în unele cazuri, chiar și după termenul de plată. Comisia a stabilit că scadența ordinelor de acceptare bancare ale societăților incluse în eșantion este, în majoritatea cazurilor, între 6 și 12 luni după data scadentă a facturii.

(369)

În ceea ce privește tratamentul contabil al ordinelor de acceptare bancare, acestea sunt recunoscute ca datorii față de bancă în conturile emitenților, și anume producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(370)

Centrul de referință pentru credite al Băncii Populare a Chinei (Credit Reference Center of the People’s Bank of China, denumit în continuare „CRCP”) recunoaște ordinele de acceptare bancare drept „credite nedecontate” acordate de bănci la același nivel ca împrumuturile, acreditivele sau creditelor comerciale. De asemenea, trebuie remarcat faptul că CRCP este alimentat de instituțiile financiare care acordă diferite tipuri de împrumuturi și că aceste instituții financiare au recunoscut astfel ordinele de acceptare bancare ca fiind datorii față de ele. În plus, acordurile de acceptare bancară, colectate în cursul anchetei, prevăd că, în cazul în care cumpărătorul nu efectuează plata integrală la data expirării ordinelor de acceptare bancare, banca va considera suma neplătită ca un împrumut întârziat datorat băncii.

(371)

În urma comunicării constatărilor definitive, un producător-exportator din grupul CNBM a susținut că CRCP nu recunoaște în rapoartele de credit ordinele de acceptare bancare ca pe o datorie față de bancă. Această parte interesată a făcut trimitere la nota privind datoriile din raportul de credit al CRCP, unde se specifică faptul că „Soldul datoriei include avansuri nedecontate, împrumuturi, credite comerciale, factoring, scontări, garanții și datorii compensate de terți, precum și datoriile gestionate de societatea de administrare a activelor la momentul elaborării statisticilor”. De asemenea, aceasta a adăugat că, în una dintre societățile din grup, rubrica „Sinteza informațiilor” din raportul de credit face trimitere la un „sold contabil actual”, care nu includea cuantumurile ordinelor de acceptare bancare, ci doar cuantumul împrumuturilor.

(372)

În acest sens, Comisia subliniază că rapoartele de credit includ ordinele de acceptare bancare în „Sinteza informațiilor privind creditele nedecontate” la același nivel cu cel al împrumuturilor, acreditivelor, facturilor actualizate, factoringului sau creditelor comerciale. Faptul că ordinele de acceptare bancare nu sunt contabilizate în „soldul debitor” sau în „soldul contabil actual” la momentul la care a fost emis raportul nu afectează clasificarea lor drept credite, fapt care este recunoscut în mod clar de CRCP în rapoartele de credit.

(373)

După cum s-a menționat deja în considerentul 358, ordinele de acceptare bancare reprezintă o formă de finanțare pe termen scurt. În plus, după cum declară Banca Populară a Chinei pe site-ul său internet, „ordinul de acceptare bancar poate garanta stabilirea și executarea contractului dintre cumpărător și vânzător, precum și promovarea randamentului capitalului prin intervenția Băncii Populare a Chinei ” (97). În plus, pe site-ul său internet, DBS Bank promovează ordine de acceptare bancare ca un mijloc de a „îmbunătăți capitalul circulant prin amânarea plăților” (98).

(374)

Comisia a constatat că ordinele de acceptare bancare sunt utilizate în mare măsură ca mijloc de plată în tranzacțiile comerciale, înlocuind astfel un ordin de plată, facilitând astfel cifra de afaceri în numerar și capitalul circulant al emitentului. Din punct de vedere al numerarului, instrumentul acordă de facto emitentului un termen de plată amânat de 6 luni sau de 1 an, deoarece plata efectivă în numerar a valorii tranzacției are loc la scadența ordinului de acceptare bancar și nu în momentul în care acesta ar fi fost nevoit să își plătească furnizorul. În absența unui astfel de instrument financiar, emitentul ar utiliza fie propriul său capital circulant, care are un cost, fie ar contracta un împrumut de capital circulant pe termen scurt la o bancă pentru a-și plăti furnizorii, acesta având, de asemenea, un cost. De fapt, plătind cu un ordin de acceptare bancar, emitentul utilizează bunurile sau serviciile furnizate pentru o perioadă de la 6 luni până la 1 an, fără a plăti numerar în avans și fără a suporta vreun cost. Ca o ilustrare a utilizării ordinelor de acceptare bancare ca substitut al împrumuturilor pe termen scurt, Comisia a stabilit că unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a contractat niciun împrumut. Cu toate acestea, ordinele de acceptare bancare emise de către acest producător-exportator în cursul perioadei de anchetă au reprezentat 70 % din cheltuielile sale de funcționare. În mod similar, ordinele de acceptare bancare reprezentau, la sfârșitul PA, peste 53 % din totalul pasivelor sale.

(375)

În condiții normale de piață, ca instrument financiar, ordinele de acceptare bancare ar implica un cost de finanțare pentru emitent. Ancheta a arătat că toate societățile incluse în eșantion care au utilizat ordine de acceptare bancare în cursul perioadei de anchetă au plătit doar un comision pentru serviciile de acceptare furnizate de bancă, care a variat între 0,05 % și 0,1 % din valoarea nominală a ordinului. Cu toate acestea, niciuna dintre societățile incluse în eșantion nu a suportat cheltuieli pentru finanțarea prin intermediul ordinelor de acceptare bancare prin amânarea plății în numerar a bunurilor livrate și a prestării de servicii. Prin urmare, Comisia a considerat că societățile care au făcut obiectul anchetei au beneficiat de finanțare sub formă de ordine de acceptare bancare pentru care nu au suportat nicio cheltuială.

(376)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că sistemul de acceptare bancară instituit în RPC a oferit tuturor producătorilor-exportatori o finanțare gratuită a operațiunilor lor curente, care a conferit un avantaj pasibil de măsuri compensatorii, astfel cum se descrie în considerentele 395-399 de mai jos, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) subpunctul (i) și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(377)

În urma comunicării constatărilor definitive, ambii producători-exportatori cooperanți au transmis o observație conform căreia ordinele de acceptare bancare nu constituie un împrumut sau o altă formă de asistență financiară și că Comisia a presupus în mod incorect că utilizarea ordinelor de acceptare bancare are același efect ca și în cazul unui împrumut pe termen scurt. Aceștia au susținut că termenul de plată prelungit prevăzut pentru utilizarea unui ordin de acceptare bancar nu constituie un împrumut pe termen scurt fără dobândă acordat de o bancă, ci o prelungire a termenului de plată pe care vânzătorul decide să o acorde. Grupul Yuntianhua a susținut că Comisia nu a demonstrat existența unei contribuții financiare în cazul ordinelor de acceptare bancare. Ambii producători-exportatori care au cooperat au insistat că ordinele de acceptare bancare nu implică nicio finanțare, deoarece banca nu a efectuat niciun transfer de bani către nicio parte.

(378)

O societate din grupul CNBM a susținut că acceptarea băncii este doar menită a facilita tranzacțiile dintre părți care nu se cunosc, astfel încât banca își adaugă propria garanție că plata va fi efectuată la scadență. În plus, ordinul de acceptare bancar nu modifică data plății prevăzută inițial în contractul de vânzare și, prin urmare, prin acceptarea unui ordin, o bancă nu acordă un împrumut pe termen scurt. Aceasta a mai afirmat că modul în care ordinele de acceptare bancare sunt înregistrate în registrele interne ale societății nu schimbă concluzia conform căreia ordinele de acceptare bancare nu reprezintă o formă de finanțare pe termen scurt. Partea respectivă a afirmat, de asemenea, că, întrucât, în conformitate cu contractul de vânzare, vânzătorul primește plata doar în termen de 6 luni sau de 1 an, cumpărătorul nu este nevoit să utilizeze propriul său capital circulant sau un contract de împrumut pe termen scurt pentru a plăti la vedere, deoarece vânzătorul a acceptat deja faptul că plata va fi amânată.

(379)

În acest sens, Comisia a subliniat că nu a stabilit faptul că ordinele de acceptare bancare constituie un împrumut. Cu toate acestea, Comisia a concluzionat că ele au efecte economice similare finanțării pe termen scurt.

(380)

Astfel cum s-a precizat în considerentul 374, Comisia a stabilit că ordinele de acceptare bancare sunt utilizate în mare măsură ca mijloc de plată în tranzacțiile comerciale, înlocuind un ordin de plată, facilitând astfel cifra de afaceri în numerar și capitalul circulant al emitentului. De asemenea, Comisia a constatat că, din punctul de vedere al numerarului, instrumentul amână plata în numerar la scadența ordinului de acceptare bancar. De fapt, furnizorul este plătit printr-un ordin de acceptare bancar la termenul de plată convenit în contract, în loc de numerar. Plata în numerar la scadență este o plată efectuată de către emitent către bancă în temeiul relației contractuale create între emitent și bancă în cadrul ordinului de acceptare bancar. Furnizorii pot utiliza, de asemenea, ordine de acceptare bancare (în loc de numerar) pentru a plăti alți furnizori. Prin urmare, astfel cum se precizează în considerentul 374, utilizarea de ordine de acceptare bancare a permis emitenților să utilizeze bunurile sau serviciile furnizate pentru o perioadă de la 6 luni până la 1 an, fără a plăti numerar în avans și fără a suporta vreun cost. Comisia a reiterat, de asemenea, că Banca Populară a Chinei prezintă ordinele de acceptare bancare drept un instrument care ar putea „reduce costurile fondului și crește eficiența capitalului” emitentului „ și promova cifra de afaceri a capitalului prin intervenția Băncii de credit din China  (99)”, iar DBS Bank promovează ordinele de acceptare bancare drept un mijloc de a «îmbunătăți capitalul circulant prin amânarea plăților» (100). În plus, GC nu a contestat concluzia Comisiei potrivit căreia ordinele de acceptare bancare sunt o formă de finanțare. În plus, recent, CBIRC a emis un aviz în care afirmă că, pentru a consolida sprijinul de tip credit acordat de întreprinderile de bază către întreprinderile din aval, instituțiile financiare bancare pot oferi sprijin de tip credit pentru întreprinderile din aval în vederea obținerii de bunuri și a plății pentru bunuri prin emiterea de cambii de acceptare bancară, acreditive interne, finanțare în avans etc. (101). Acesta este încă un element de probă care demonstrează că GC percepe ordinele de acceptare bancare drept o altă formă de sprijin de tip credit.

(381)

Faptul că nu există un transfer de fonduri de la bancă către vreo parte la momentul emiterii ordinului de acceptare bancar nu modifică raționamentul, nici concluziile de mai sus. După cum s-a explicat deja, ordinele de acceptare bancare, astfel cum sunt puse în aplicare în RPC, reprezintă un mijloc de plată în cadrul tranzacțiilor comerciale care favorizează emitenții prin facilitarea fluxului lor de numerar și a capitalului lor circulant. Din punct de vedere economic și financiar, utilizarea acestui instrument permite emitentului să își achite datoriile fără a utiliza resursele financiare ale societății și, prin urmare, constituie o formă de finanțare a operațiunilor sale economice. Contrar afirmațiilor producătorilor-exportatori cooperanți, această finanțare nu este acordată de către furnizor, ci de către bancă. Astfel cum se explică în considerentul 365, odată ce ordinul de acceptare bancar este acceptat de bancă și vizat de beneficiar (și anume, furnizorul), obligația de plată a cumpărătorului (emitentul) către furnizor (beneficiarul) este anulată. Într-adevăr, beneficiarul (furnizorul) este plătit printr-un ordin de acceptare bancar, în momentul convenit în contractul de vânzare (și anume data scadenței plății). Acest lucru a fost confirmat inclusiv de GC în cursul vizitei de verificare, și anume că, odată ce societatea plătește furnizorului prin ordinul de acceptare bancar, acesta nu mai are o obligație față de furnizor, ci față de bancă, întrucât cel care a solicitat emiterea ordinului de acceptanță bancar va trebui să plătească integral băncii suma datorată la scadență. În plus, ca mijloc de plată, ordinul de acceptare bancar poate fi utilizat de furnizor pentru a-și plăti propriile datorii față de alte părți. Prin urmare, furnizorul nu acordă o prelungire a termenului de plată. În schimb, banca acordă o prelungire cu 6 luni sau 1 an a plății efective în numerar a tranzacției acoperite de ordinul de acceptare bancar și, prin urmare, îi permite emitentului să evite orice cost de finanțare.

(382)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația potrivit căreia întrucât, în conformitate cu contractul de vânzare, vânzătorul primește plata doar în termen de 6 luni sau de 1 an, cumpărătorul nu este nevoit să utilizeze propriul său capital circulant sau un contract de împrumut pe termen scurt pentru a plăti la vedere. De asemenea, Comisia nu a fost de acord cu afirmația potrivit căreia modul în care producătorii-exportatori incluși în eșantion înregistrează ordinele de acceptare bancară în registrele lor interne nu este relevant. De fapt, după cum s-a menționat deja mai sus, ordinele de acceptare bancare reprezintă un mijloc de plată utilizat de emitent pentru a-și onora obligațiile față de beneficiar. Afirmația conform căreia „vânzătorul primește plata numai în termen de 6 luni sau de 1 an” este incorectă din punct de vedere faptic, deoarece vânzătorul primește plata prin intermediul ordinului de acceptare bancar, la termenul de plată convenit în contract. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 374, ordinele de acceptare bancare sunt stipulate ca modalități de plată în tranzacțiile comerciale în locul plății în numerar, iar utilizarea acestora este acceptată atât de vânzător, cât și de cumpărător. Totuși, plata în numerar pentru bunuri și servicii este amânată până la data scadenței ordinului de acceptare bancar, iar această amânare este acordată de către bancă. Astfel cum s-a explicat deja în considerentul 365, atunci când vânzătorul primește plata prin intermediul unui ordin de acceptare bancar, datoria emitentului față de vânzător este anulată și sunt create două noi datorii: o datorie a emitentului către banca acceptantă și o datorie a băncii acceptante față de vânzător (beneficiarul) sau față de purtătorul ordinului de acceptare bancar. Contrar celor afirmate, modul în care producătorii-exportatori incluși în eșantion înregistrează ordinele de acceptare bancare în registrele lor interne este un element important care arată că, pe de o parte, datoria față de vânzător este anulată de plata prin intermediul ordinului de acceptare bancar și, pe de altă parte, se creează o nouă datorie a emitentului către bancă. Aceasta este o dovadă suplimentară că, prin utilizarea ordinelor de acceptare bancară ca mijloc de plată, care este permisă de banca care a acceptat ordinul, emitentul nu este nevoit să plătească în numerar furnizorului (beneficiarul) la data scadentă convenită în contract. Mai degrabă, emitentul este obligat să efectueze plata în numerar către bancă la data scadenței ordinului de acceptare bancar, și anume cu 6 luni sau 1 an mai târziu. Acest lucru a fost confirmat și de GC în timpul vizitei de verificare, întrucât acesta a declarat că ordinele de acceptare bancară „sunt interesante pentru a reduce povara asupra fluxului de numerar al societății”.

(383)

Comisia nu a fost de acord cu observația conform căreia prin acceptarea ordinului de acceptare bancar, într-un fel banca doar adaugă propria sa garanție că plata va fi efectuată la scadență. În primul rând, astfel cum s-a menționat anterior, ordinul de acceptare bancar este o modalitate de plată prin care emitentul își onorează datoria către beneficiar (furnizorul). Prin urmare, efectuarea plății către furnizor de către emitent are loc la momentul aprobării ordinului de acceptare bancar, în timp ce emitentul își onorează obligația de plată față de bancă la scadență. În al doilea rând, ordinul de acceptare bancar nu poate fi clasificat drept o simplă garanție suplimentară pentru o plată viitoare întrucât ordinul de acceptare bancar este o modalitate de plată, recunoscută în contractele de vânzare, iar obligația de plată a emitentului față de furnizor este anulată de plata prin intermediul ordinului de acceptare bancar. Plata în numerar datorată băncii la scadență nu reprezintă o prelungire a termenului de plată de către furnizor, ci o obligație față de bancă. În plus, acest lucru a fost confirmat de GC în timpul vizitei de verificare, în cadrul căreia a afirmat că, din punct de vedere juridic, diferența dintre garanția bancară și ordinul de acceptare bancar este că „în ceea ce privește garanția, societatea A este în primul rând răspunzătoare de plată, în timp ce pentru acceptările bancare, răspunzătoare este banca emitentă”.

(384)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia și-a reiterat concluzia conform căreia, din punct de vedere al efectelor lor, ordinele de acceptare bancare constituie o formă de finanțare pe termen scurt, întrucât ele au permis producătorilor-exportatori să își finanțeze achizițiile. Avantajul conferit producătorilor-exportatori cooperanți este reprezentat de economiile de costuri de finanțare datorate faptului că utilizarea finanțării prin ordine de acceptare bancare nu a fost remunerată.

(385)

Având în vedere că ordinele de acceptare bancare au același scop și efecte ca împrumuturile de capital circulant pe termen scurt și că au fost utilizate pe scară largă de către producătorii-exportatori care au cooperat la anchetă pentru a-și finanța operațiunile curente, în loc să utilizeze împrumuturi de capital circulant pe termen scurt, ele ar trebui să aibă un cost echivalent unei finanțări pe termen scurt a împrumuturilor de capital circulant pe termen scurt. Această concluzie a fost confirmată și de GC în timpul vizitei de verificare, în cursul căreia a afirmat că, în ceea ce privește alegerea unei societăți între ordinul de acceptare bancar și împrumutul pe termen scurt, societatea este cea care decide, dar „prin natura lor, ele sunt similare”.

(386)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a respins afirmațiile conform cărora ordinele de acceptare bancare nu sunt o formă de finanțare pe termen scurt.

(387)

În ceea ce privește specificitatea, astfel cum se menționează în considerentul 165, în conformitate cu Decizia nr. 40, instituțiile financiare oferă sprijin financiar industriilor încurajate.

(388)

Comisia a considerat că ordinele de acceptare bancare sunt o altă formă de sprijin financiar preferențial acordat de instituțiile financiare industriilor încurajate, cum ar fi sectorul MFS. Într-adevăr, astfel cum se specifică la punctul 3.1 de mai sus, sectorul MFS se numără printre industriile încurajate și, prin urmare, este eligibil pentru orice sprijin financiar posibil. Nu a fost furnizată nicio dovadă că vreo întreprindere din RPC (din afara industriilor încurajate) poate beneficia de ordine de acceptare bancare în aceiași termeni și condiții preferențiale.

(389)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul CNBM a susținut că ordinul de acceptare bancar este o practică comercială obișnuită în RPC, care este disponibilă pentru toate industriile și că singura limită juridică pentru utilizatorul unui ordin de acceptare bancar este indicată la articolul 6 din Legea Republicii Populare Chineze privind instrumentele negociabile, și anume „dacă o persoană care nu deține nicio competență sau care deține o competență limitată cu privire la actele civile semnează un instrument negociabil, semnătura este nulă și neavenită”. Aceasta a susținut, de asemenea, că nu este responsabilitatea producătorilor-exportatori să respingă o prezumție potrivit căreia un presupus program de subvenționare este specific și că este responsabilitatea Comisiei să își justifice determinarea specificității pe baza unor elemente de probă pozitive, în special prin compararea condițiilor oferite societăților incluse în eșantion cu cele oferite altor societăți chineze. În cele din urmă, o societate din grupul CNBM a solicitat Comisiei să explice de ce un regim similar din Canada, la care Comisia a făcut trimitere în cauza privind bicicletele electrice, nu este considerat un program de subvenționare specific, în timp ce regimul din RPC este considerat de Comisie drept o subvenție specifică.

(390)

În acest sens, Comisia a făcut trimitere la considerentul 165, în care a prezentat elemente de probă care atestă faptul că, în conformitate cu Decizia nr. 40, instituțiile financiare au obligația de a acorda sprijin financiar industriilor încurajate. Ordinele de acceptare bancare, ca formă de finanțare, fac parte din sistemul de sprijin financiar preferențial acordat de către instituțiile financiare industriilor încurajate, precum industria MFS.

(391)

Comisia a subliniat că și-a bazat evaluarea privind caracterul specific al regimului de subvenționare pe documentele guvernamentale disponibile, cum ar fi planurile și regulamentele, privind industriile încurajate. În acest sens, Comisia a luat notă de faptul că GC a definit în mod clar industriile care sunt încurajate, limitând avantajele finanțării preferențiale specifice numai la industriile respective. Prin urmare, chiar dacă o serie de alte industrii definite în mod specific ca fiind încurajate beneficiază, și ele, de aceleași condiții preferențiale sau de condiții preferențiale similare cu cele ale industriei MFS, acest fapt nu conduce la finanțări preferențiale și mai ales la ordine de acceptare bancare care sunt, în general, disponibile pentru toate industriile.

(392)

În plus, chiar dacă o formă de finanțare ar putea fi, în principiu, disponibilă pentru societățile din toate industriile, condițiile concrete în care o astfel de finanțare este oferită societăților dintr-o anumită industrie, cum ar fi remunerarea finanțării și volumul finanțării, ar putea face ca aceasta să fie specifică. De fapt, în cazul producătorilor-exportatori cooperanți, astfel cum se menționează mai sus, Comisia a stabilit că toți au beneficiat de finanțare pe termen scurt prin ordine de acceptare bancare fără a suporta vreun cost și că unii dintre aceștia au beneficiat de un volum substanțial de ordine de acceptare bancare în comparație cu alte finanțări pe termen scurt, cum ar fi împrumuturile pe termen scurt. Niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat vreun element de probă care să demonstreze că finanțarea preferențială prin intermediul ordinelor de acceptare bancare a societăților din industria MFS s-ar baza pe criterii sau condiții obiective în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(393)

În ceea ce privește observația referitoare la regimul de ordine de acceptare bancare din Canada, Comisia a subliniat că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din regulamentul de bază, evaluarea caracterului specific al unui program de subvenționare se face numai cu privire la subvențiile care fac obiectul anchetei. Prin urmare, Comisia nu este obligată să demonstreze că regimurile similare din alte țări sunt, de asemenea, specifice.

(394)

Având în vedere argumentele de mai sus, afirmațiile producătorilor-exportatori cooperanți în ceea ce privește caracterul specific al ordinelor de acceptare bancare au fost respinse.

(395)

Pentru acest calcul al valorii subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii, Comisia a evaluat avantajul acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă.

(396)

După cum s-a menționat deja în considerentele 358-373, ordinele de acceptare bancare sunt o formă de finanțare pe termen scurt care consolidează eficiența capitalului în cazul emitentului prin facilitarea capitalului său circulant și satisfacerea nevoilor de numerar ale acestuia, întrucât ordinele respective sunt utilizate în mare măsură ca mijloc de plată în tranzacțiile comerciale, în locul numerarului. Comisia a constatat că producătorii-exportatori incluși în eșantion au utilizat ordine de acceptare bancare pentru a face față nevoilor lor de finanțare pe termen scurt, fără a plăti o remunerație. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 346, Comisia a considerat că toate finanțările pe termen scurt ale societăților incluse în eșantion, inclusiv ordinele de acceptare bancare, ar trebui să fie acoperite de o linie de credit. Avantajul legat de liniile de credit a fost stabilit la punctul 3.4.3.1 de mai sus.

(397)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că emitenții de ordine de acceptare bancare ar trebui să plătească o remunerație pentru perioada de finanțare. Pentru a efectua calculul, Comisia a considerat că perioada de finanțare a început fie la data scadenței convenită cu furnizorul, în cazurile în care ordinul de acceptare bancar a fost emis înainte de data scadenței plății, fie la data emiterii ordinului de acceptare bancar, în cazurile în care ordinul de acceptare bancar a fost emis la data scadentă sau după această dată. S-a considerat că perioada de finanțare se încheie la data scadenței ordinului de acceptare bancar.

(398)

În conformitate cu articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a considerat că avantajul astfel acordat beneficiarilor reprezintă diferența dintre suma pe care societatea a plătit-o efectiv drept remunerație a finanțării prin ordine de acceptare bancare și suma pe care ar trebui să o plătească prin aplicarea unei rate a dobânzii pentru finanțarea pe termen scurt.

(399)

Comisia a stabilit avantajul rezultat din neplata unui cost de finanțare pe termen scurt. În acest sens, astfel cum se menționează în considerentul 358, ordinele de acceptare bancare sunt o formă de finanțare pe termen scurt. Acestea au același scop ca împrumuturile pentru capital circulant pe termen scurt. Prin urmare, Comisia a considerat că ordinele de acceptare bancare ar trebui să suporte un cost echivalent unei finanțări prin împrumut pe termen scurt. Prin urmare, Comisia a aplicat aceeași metodologie de finanțare a împrumuturilor pe termen scurt exprimată în RMB precum cea descrisă la punctul 3.4.2.4 de mai sus.

(400)

În urma comunicării constatărilor definitive, o societate din grupul CNBM a transmis o observație conform căreia, întrucât ordinul de acceptare bancar este un credit furnizat de vânzător cumpărătorului, Comisia ar trebui să calculeze avantajul în contextul „furnizării de bunuri și servicii contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată” prin intermediul programului de subvenționare și ar trebui să stabilească mai întâi dacă furnizorii sunt „organisme publice” în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază.

(401)

Astfel cum s-a explicat deja în considerentele 379-383, Comisia nu a fost de acord că ordinele de acceptare bancare constituie un credit acordat de vânzător și a concluzionat că ordinele de acceptare bancare sunt o formă de finanțare preferențială acordată de bancă emitentului. Prin urmare, observația de mai sus a fost respinsă.

(402)

O altă societate din grupul CNBM a susținut că Comisia ar fi trebuit să deducă termenul de plată efectiv acordat din perioada de finanțare presupusă.

(403)

Astfel cum se explică în considerentul 397, Comisia a luat în considerare termenul de plată convenit cu furnizorul la calcularea perioadei de finanțare. În cazul societății din cadrul grupului CNBM care a transmis observația respectivă, ancheta a arătat că, în practică, data scadentă a facturilor subiacente fie expirase deja la data la care au fost emise ordinele de acceptare bancare corespunzătoare, fie nu s-a găsit nicio legătură între facturile furnizate și ordinele de acceptare bancară. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(404)

O societate din grupul CNBM a susținut că Comisia ar trebui să deducă din presupusul beneficiu taxele plătite efectiv de producătorii incluși în eșantion. În plus, grupul Yuntianhua a susținut că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, Comisia trebuie să deducă orice taxă de cerere sau alte costuri suportate în mod obligatoriu pentru a fi eligibile sau pentru a obține subvenția.

(405)

Comisia a remarcat deja în considerentul 375 că producătorii-exportatori cooperanți au plătit un comision pentru serviciile de acceptare furnizate de bancă, care a variat între 0,05 % și 0,1 % din valoarea nominală a ordinului de acceptare bancar. De fapt, comisionul respectiv, plătit pentru prelucrarea de către bancă a ordinului de acceptare bancar, este un element distinct de finanțarea acordată de bancă, pentru care producătorii-exportatori cooperanți nu au suportat niciun cost. Această taxă este plătită pentru a acoperi costurile administrative suportate de bancă pentru prelucrarea ordinelor de acceptare bancare. Comisia a supus măsurilor compensatorii numai partea de finanțare a ordinelor de acceptare bancară (și anume partea echivalentă cu o finanțare pe termen scurt); ea nu a analizat dacă comisionul de acceptare a implicat și o subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii. În orice caz, impactul taxei asupra valorii subvenției variază între 0,01 % și 0,04 %, în funcție de producătorul-exportator și, prin urmare, este irelevant. Prin urmare, Comisia nu a considerat necesar să analizeze această afirmație și nici să evalueze dacă acest avantaj poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(406)

O societate din grupul CNBM a susținut că din baza de calcul al avantajului ar trebui să se scadă cuantumurile pe care le-a depus drept garanție pentru ordinele de acceptare bancare.

(407)

În acest sens, astfel cum a concluzionat Comisia în cadrul unor anchete anterioare (102), trebuie reținut, în primul rând, faptul că este o practică obișnuită ca băncile să solicite garanții de la clienții lor atunci când acordă finanțare. În plus, trebuie remarcat faptul că aceste garanții nu sunt utilizate pentru plata datoriilor restante ale producătorului-exportator către furnizori, ci ca metodă de garantare a faptului că acesta își va onora responsabilitatea financiară față de bancă. Ancheta a arătat, de asemenea, că aceste garanții nu sunt solicitate în mod sistematic de băncile chineze și nu sunt întotdeauna legate de ordine de acceptare bancare specifice. În acest sens, presupusele depozite nu reprezintă o plată în avans din partea emitentului către bănci, ci doar o garanție suplimentară solicitată uneori de bănci și care nu are niciun impact asupra deciziei băncii de a emite ordine de acceptare bancare fără dobânzi suplimentare la depozitele atrase pentru emitent. În plus, acestea pot lua diverse forme, inclusiv de depozite la termen și gajuri. Dobânda pentru depozite este în favoarea emitentului, prin urmare, acestea nu reprezintă un cost pentru emitentul ordinului de acceptare bancar. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(408)

O societate din grupul CNBM a susținut că Comisia ar trebui să excludă din calculele sale ordinele de acceptare bancare emise către părți afiliate, întrucât prelungirea unui termen de plată pentru o parte afiliată prin intermediul unui ordin de acceptare bancar nu conferă beneficiarului plății niciun avantaj în ceea ce privește creșterea lichidității, întrucât el reduce cu o sumă proporțională lichiditatea contrapărții afiliate.

(409)

În acest sens, Comisia reamintește că, astfel cum s-a menționat mai sus, un ordin de acceptare bancar este un mijloc de plată și, prin urmare, nu are ca efect prelungirea termenului de plată convenit cu furnizorul, ci amânarea plății în numerar. Ca mijloc de plată, ordinul de acceptare bancar poate fi aprobat de beneficiarul plății (furnizorul) pentru a-și plăti datoriile față de alte părți. Prin urmare, nu are loc o scădere proporțională a lichidității părților afiliate care au primit ordinul de acceptare bancar. În consecință, cererea a fost respinsă.

(410)

Grupul Yuntianhua a susținut că, la calcularea ordinelor de acceptare bancare pentru unele societăți afiliate, Comisia nu a utilizat datele furnizate în răspunsul la chestionar.

(411)

Comisia a precizat că respectivul calcul s-a bazat pe cele mai recente date furnizate de societăți, care au fost verificate pe parcursul verificării la fața locului. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(412)

În cele din urmă, o societate din grupul CNBM a adresat o observație specifică în ceea ce privește ordinele de acceptare bancare emise de o societate afiliată pentru a evita dubla contabilizare. Comisia a respins observația respectivă. Cu toate acestea, având în vedere că detaliile acestei observații sunt confidențiale, Comisia a tratat-o într-o comunicare specifică adresată societății în cauză.

(413)

Ancheta a arătat că instituțiile financiare chineze au actualizat, în schimbul numerarului, creanțele anumitor societăți incluse în eșantion.

(414)

Prin această operațiune, intermediarii financiari au plătit în avans societăților valoarea creanțelor înainte de data scadenței lor. Societățile au primit fonduri anticipate prin transferarea drepturilor asupra creanțelor viitoare către instituțiile financiare, după deducerea taxelor și a ratelor de actualizare aplicabile.

(415)

Rata de actualizare aplicabilă ar trebui să compenseze în mod specific riscul de neplată, care este puternic influențat de ratingul de credit al ultimei entități care este de natură să îndeplinească obligația de plată.

(416)

Creanțele actualizate care au fost constatate în cursul anchetei au îmbrăcat diferite forme, cum ar fi facturi, obligațiuni, factoring, acceptări bancare și acceptări comerciale. Fiecare formular funcționează în condiții specifice și implică, de asemenea, diferite grade de risc subiacent. În cazul ordinelor de acceptare bancare, ultima entitate responsabilă este emitentul acceptării bancare, și anume o bancă. Cu toate acestea, în cazul altor tipuri de creanțe, de exemplu în cazul facturilor sau al acreditivelor, ultima entitate responsabilă ar fi, în mod normal, o societate comercială.

(417)

În condiții normale de piață, rata de actualizare aplicabilă ar trebui să compenseze cheltuielile și riscurile băncii. Cu toate acestea, Comisia a constatat că este posibil ca anumite societăți incluse în eșantion să fi beneficiat de tarife preferențiale, fapt care le-ar conferi un avantaj care face obiectul unor măsuri compensatorii.

(418)

Avantajul astfel acordat beneficiarilor ar consta în diferența dintre rata de actualizare aplicată de instituțiile financiare chineze și rata de actualizare aplicabilă unei operațiuni comparabile pe piață, de exemplu împrumuturilor pe termen scurt.

(419)

Cu toate acestea, informațiile conținute în dosar nu permit să se facă distincție între diferitele ratele de actualizare aplicabile. În plus, Comisia a estimat că avantajul conferit de această formă de subvenționare a fost neglijabil în cadrul prezentei anchete. Prin urmare, a decis să nu instituie măsuri compensatorii.

(420)

Comisia a stabilit, pe baza informațiilor puse la dispoziția publicului, că pe parcursul perioadei de anchetă, CNBM a efectuat o conversie a creanțelor în acțiuni în valoare de 4 miliarde RMB de la Banca Agricolă a Chinei (Agricultural Bank of China, denumită în continuare „ABC”) și de la Banca pentru comunicații (Bank of Communications, denumită în continuare „COMM”). Astfel cum se indică în considerentele 208-217 de mai sus, CNBM nu a răspuns la chestionar și nu a cooperat la anchetă. Prin urmare, Comisia a trebuit să recurgă la datele disponibile în ceea ce privește evaluarea sa cu privire la această operațiune.

(421)

Atât ABC, cât și COMM sunt bănci de stat, considerate organisme publice și/sau care au primit sarcini sau ordine în conformitate cu punctul 3.4.1.4 de mai sus. În plus, în cadrul anchetelor antisubvenții anterioare, s-a constatat că atât ABC, cât și COMM sunt organisme publice sau primesc sarcini sau ordine pentru a îndeplini atribuții deținute în mod normal de guvern (103). Nu există dovezi cu privire la dosarul anchetei actuale care să contrazică aceste constatări anterioare.

(422)

Comisia a considerat că, în condiții normale de piață, o bancă nu și-ar converti creanțele în acțiuni fără alte compensații. Într-adevăr, acțiunile sunt un instrument mult mai riscant decât creanțele, întrucât nu există nicio garanție că banca își va recupera investiția de capital. În plus, acțiunile nu garantează neapărat un randament al investiției, spre deosebire de o rată a dobânzii pentru un împrumut. Riscul crescut pe care băncile îl asumă datorită acestei conversii a creanțelor în acțiuni este dovedit de elemente de probă privind situația financiară precară cuprinse în raportul anual al societății pentru exercițiul financiar 2018: societatea are o rată foarte ridicată a datoriei nete (între 120 % și 145 %), împrumuturile pe termen scurt care trebuie rambursate în termen de un an se ridică la dublul profitului brut anual al societății, iar pasivele globale reprezintă 2/3 din cifra sa de afaceri anuală. În cele din urmă, un articol publicat pe site-ul de internet al CNBM a indicat în mod specific drept motiv al conversiei obiectivele politicii industriale și importanța majoră a cooperării strategice dintre CNBM și cele două bănci. În special, în articolul de presă respectiv se afirmă că conversia va ajuta CNBM să realizeze „reforma structurală a ofertei” ca obiectiv industrial.

(423)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a concluzionat că, în cursul perioadei de anchetă, conversia creanțelor în acțiuni a conferit un avantaj pentru CNBM, întrucât a fost furnizată în condiții preferențiale de către organisme publice sau de către entități însărcinate sau dirijate în alt mod de către stat în vederea îndeplinirii obiectivelor de politică industrială.

(424)

Comisia a considerat că finanțarea preferențială prin conversia creanțelor în acțiuni este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât investitorii sunt entități care funcționează în conformitate cu orientările politicilor statului care califică industria MFS drept industrie încurajată. În orice caz, informațiile disponibile indică acordarea acestei subvenții ad-hoc către CNBM, ceea ce face ca subvenția să fie specifică unei întreprinderi.

(425)

În absența altor dovezi din cauza lipsei de cooperare, Comisia nu a avut acces la acordurile dintre CNBM și bănci. Prin urmare, Comisia nu a putut evalua dacă riscurile semnificative pe care le asumă băncile au fost compensate într-o oarecare măsură. Cu toate acestea, toate elementele explicate în considerentul 422 converg către o situație financiară dificilă a CNBM și către obiectivele industriale urmărite prin această conversie, susținând concluzia conform căreia conform căreia reflectarea riscurilor semnificative implicate nu era în logica pieței. În consecință, Comisia a considerat că operațiunea este echivalentă cu o anulare a datoriilor și a tratat-o ca pe un grant în cursul perioadei de anchetă. Întrucât grantul a fost primit în totalitate în perioada de anchetă, el a fost calculat pe baza cifrei de afaceri totale a întregului grup. Acest lucru a dus la o subvenționare de 1,83 %.

(426)

În cursul perioadei de anchetă, o societate inclusă în eșantion (Yunnan Yuntianhua Group Co., Ltd) a beneficiat de fonduri puse la dispoziție de entități controlate de stat prin forme speciale de injecții de capital.

(427)

Aceste fonduri au fost transferate sub formă de majorări de capital, care nu au oferit, totuși, în mod automat investitorilor drepturi de acționari depline. În acest sens, fondurile au fost transferate în schimbul unei participații viitoare la capitalul societății beneficiare, care ar intra în vigoare numai după o perioadă de timp nedeterminată.

(428)

Ancheta a stabilit că, atunci când societatea a primit fondurile, acestea au fost înregistrate ca alte instrumente de capital fără modificarea preconizată a cotei participației la capitalul societății. În pofida transferului fondurilor, investitorii nu au obținut pe deplin drepturi de acționar și nici nu au primit în schimb vreo plată a dobânzii. Numai după o perioadă de timp nedeterminată, dar care a depășit de obicei un an, și după obținerea aprobării din partea SASAC, o parte din fonduri au fost transferate la capitalul subscris și vărsat. Doar în acel moment investitorii au primit drepturi depline de acționari.

(429)

Comisia a stabilit, de asemenea, că perioada cuprinsă între injecția de capital și conferirea drepturilor de acționari ar putea fi mai mare de un an. În această privință, Comisia a identificat valori substanțiale ale injecțiilor de capital care nu au conferit niciun drept de acționar pe parcursul întregii perioade de anchetă.

(430)

În consecință, în practică, până la recunoașterea drepturilor acționarilor, pentru o perioadă mai mare de un an, societatea dispune de fonduri în schimbul unui transfer viitor de proprietate, fără a suporta vreun cost.

(431)

În condiții normale de piață, pentru a compensa utilizarea fondurilor, o societate ar transfera o parte din proprietatea societății la puțin timp după primirea fondurilor, sau ar înregistra fondurile drept datorie. Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele speciale din cazul de față, această formă de finanțare hibridă este, de fapt, mai apropiată unui împrumut clasic al acționarilor fără dobândă pentru o perioadă lungă de timp decât unui instrument de capital.

(432)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a considerat că, pe parcursul perioadei de anchetă, compania Yunnan Yuntianhua Group Co., Ltd., care face parte din grupul Yuntianhua, a beneficiat de acces la sume importante de finanțare pentru o perioadă de timp prelungită, pentru care nu a suportat niciun cost. Întrucât această formă specială de injecții de capital în cauză nu a conferit în mod automat drepturi de acționari investitorilor, Comisia a considerat că acestea au avut efectul similar unui împrumut fără dobândă.

(433)

Pentru a stabili dacă investitorii puteau fi considerați drept organisme publice sau drept entități cărora le-au fost adresate ordine sau sarcini de către GC, Comisia a solicitat informații specifice grupului Yuntianhua referitoare la acționarii care au furnizat fonduri prin intermediul altor instrumente de capital. Investitorii au fost: Kunming Heze Investment Center; Yunnan Jinrun Zhonghao Investment Center; și Yunnan State-owned Enterprise Reform No.2 Equity Investment Fund Partnership (fond pentru reforma întreprinderilor deținut de stat).

(434)

Informațiile solicitate de Comisie au inclus informații privind societățile comerciale, cum ar fi numele acționarilor principali și componența și statutul consiliului de administrație al fiecărui investitor. De asemenea, Comisia a solicitat informații cu privire la politicile de investiții ale investitorilor menționați și detalii suplimentare cu privire la transferurile specifice de fonduri efectuate prin intermediul altor instrumente de capital.

(435)

În plus, Comisia a contactat GC și a solicitat aceleași informații precum cele descrise în considerentul 434. GC a răspuns că nu deține sau nu dispune de informații cu privire la societățile specifice și la toate entitățile din China în care este posibil să dețină o participație. Prin urmare, GC a refuzat să răspundă în mod direct și a făcut trimitere la răspunsul care urma să fie furnizat de societatea în cauză inclusă în eșantion.

(436)

În absența unui răspuns complet, în conformitate cu considerentele 218-220, Comisia a decis să utilizeze datele disponibile pentru a stabili dacă respectivii investitori se califică drept organisme publice.

(437)

Utilizând informațiile disponibile public, cum ar fi rapoartele anuale, informațiile disponibile în anuarele profesionale sau pe site-urile internet ale investitorilor sau în baze de date disponibile publicului, Comisia a constatat că investitorii care furnizaseră fonduri prin intermediul altor instrumente de capital grupului Yuntianhua erau deținute parțial sau integral de stat.

(438)

În ceea ce privește Kunming Heze Investment Center, Comisia a stabilit că peste 98 % din acțiuni erau deținute, în ultimă instanță, de guvernul local și de întreprinderile de stat (104). Mai precis, Comisia a constatat că, printre acționarii societății respective, peste 24 % din acțiuni erau deținute de întreprinderea de stat Yunnan State Owned Capital Operations Ltd. (Yunnan guoyou ziben yunying youxian gongsi). De asemenea, Comisia a constatat că peste 74 % din acțiunile Centrului de investiții Kunming Heze erau deținute de China Fortune International (trustul Huaxin International), care este o societate financiară a întreprinderii deținute de stat China Huadian Group Co., Ltd. În plus, Centrul de investiții Kunming Heze este administrat de un fond de investiții dedicat investițiilor în întreprinderile publice de la nivel de provincie. În plus, în cadrul entității și printre acționarii acesteia, Comisia a găsit reprezentanți legali și membri ai consiliilor de administrație care au deținut, în trecut, posturi executive în cadrul Yunnan SASAC, precum și membri ai PCC (105).

(439)

În ceea ce privește Yunnan Jinrun Zhonghao Investment Center (106), Comisia a stabilit că cel puțin 46 % din acțiuni erau deținute, în ultimă instanță, de administrația locală și de întreprinderile de stat. În special, Comisia a găsit printre acționarii societății respective trustul bancar China Construction, precum și fondul de investiții de capital Jinrun din provincia Yunnan care realizează operațiuni de capital și este deținut de stat.

(440)

De asemenea, Comisia a stabilit că societatea Yunnan State-owned Enterprise Reform No.2 Equity Investment Fund Partnership (Fondul pentru reforma societăților deținute de stat), era deținută de întreprinderea de stat Yunnan Energy Investment Group.

(441)

Comisia a stabilit, de asemenea, existența unor indicii formale de control din partea statului asupra acestor investitori. În special, în lipsa unor informații precise care să indice contrariul, Comisia a considerat, pe baza concluziilor la care s-a ajuns la punctele 3.4.1.5 și 3.4.1.6, că directorii și supraveghetorii societăților de stat care dețin entitățile în cauză sunt considerați a fi numiți de către stat și răspund în fața acestuia.

(442)

În plus, astfel cum s-a explicat în considerentul 431, Comisia a stabilit că operațiunile lor nu au urmat o simplă logică de piață și nu reflectă riscurile reale ale pieței asociate tranzacțiilor care au făcut obiectul anchetei. Mai degrabă, în conformitate cu politicile guvernamentale de încurajare a anumitor industrii, astfel cum s-a stabilit la punctul 3.1 de mai sus, acești investitori au acționat irațional prin sprijinirea financiară a producătorului-exportator.

(443)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a stabilit că entitățile deținute de stat care au acordat fonduri prin intermediul altor instrumente de capital grupului Yuntianhua sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(444)

În plus, chiar și în cazul în care entitățile controlate de stat nu ar fi fost considerate organisme publice, Comisia a stabilit că acestea ar fi fost considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal guvernului, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază pentru aceleași motive precum cele prevăzute în considerentul 269. Prin urmare, comportamentul lor va fi atribuit GC în orice caz.

(445)

Comisia a considerat că finanțarea preferențială prin injecții de capital este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât investitorii sunt entități care funcționează în conformitate cu orientările politicilor statului care clasifică MFS drept industrie încurajată. În orice caz, informațiile disponibile indică acordarea acestei subvenții ad-hoc către Yunnan Yuntianhua Group Co., Ltd, ceea ce face ca subvenția să fie specifică unei întreprinderi.

(446)

Astfel cum se explică în considerentul 432, Comisia a considerat că Yunnan Yuntianhua Group Co., Ltd. a beneficiat de o finanțare substanțială prin intermediul injecțiilor de capital, care a avut un efect similar unei finanțări prin împrumut fără dobândă. Prin urmare, Comisia a decis să urmeze metodologia de calcul pentru împrumuturi descrisă la punctul 3.4.2 de mai sus. Aceasta înseamnă că ratelor dobânzii de referință publicate de PBOC li se aplică spread-ul relativ dintre obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating aplicabil BB sau B având aceeași durată, pentru a se stabili o dobândă raportată la piață pentru împrumuturi, care este apoi comparată cu rata reală a dobânzii plătită de societate pentru a se determina avantajul. Acest lucru a dus la o subvenționare de 0,3 %.

(447)

Toate societățile incluse în eșantion au beneficiat de finanțare preferențială sub formă de obligațiuni.

(448)

În China, actorii de pe piața obligațiunilor sunt în esență aceleași entități care activează și pe piața împrumuturilor. Societățile care doresc să emită obligațiuni trebuie să solicite serviciile unei instituții financiare, care acționează în calitate de subscriptor. Subscriptorii organizează emisiunea de obligațiuni și propun ratele dobânzilor la care obligațiunea va fi prezentată investitorilor. Acești subscriptori sunt aceleași bănci de stat care oferă și împrumuturile preferențiale discutate la punctul 3.4.2 de mai sus. În plus, investitorii care cumpără obligațiunile sunt și ei, în majoritate, bănci chineze (de stat), deoarece peste 95 % din volumul total al tranzacțiilor cu obligațiuni se realizează pe piața interbancară (107).

(449)

După cum se precizează la punctul 3.4.1.1 de mai sus, aceste instituții financiare se caracterizează printr-o prezență puternică a statului, iar GC are posibilitatea de a exercita o influență semnificativă asupra lor.

(450)

Cadrul juridic general în care funcționează aceste instituții financiare, și care a fost descris deja la punctul 3.4.1 de mai sus, este aplicabil și în cazul obligațiunilor. În plus, obligațiunilor li se aplică în mod specific următoarele documente normative:

(451)

În conformitate cu cadrul de reglementare, obligațiunile nu pot fi emise sau tranzacționate în mod liber în China. Emisiunea fiecărei obligațiuni trebuie să fie aprobată de diferite autorități guvernamentale, cum ar fi PBOC, CNDR sau CSRC, în funcție de tipul de obligațiune și tipul de emitent. În plus, conform Regulamentelor privind administrarea obligațiunilor corporative, există cote anuale pentru emiterea de obligațiuni corporative.

(452)

Mai mult, în conformitate cu articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare, emisiunea publică de obligațiuni trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: „investirea fondurilor colectate respectă politicile industriale ale statului […]” și „fondurile colectate […] sunt utilizate în scopul verificat”. Articolul 12 din Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative reiterează faptul că scopul fondurilor colectate trebuie să fie conform cu politicile industriale ale statului.

(453)

Conform Măsurilor administrative pentru emiterea și tranzacționarea obligațiunilor corporative, numai anumite obligațiuni care corespund unor criterii stricte de calitate, cum ar fi un rating de credit AAA, pot fi oferite pentru emisiunile publice. Majoritatea obligațiunilor vor fi, prin urmare, emise în mod privat către așa-numiți investitori calificați, care au fost aprobați de CSRC și care sunt în esență investitori instituționali chinezi.

(454)

În fine, ratele dobânzilor la obligațiunile corporative nu sunt determinate în mod liber, deoarece articolul 18 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative prevede că „rata dobânzii oferită pentru orice obligațiune corporativă nu depășește 40 % din rata predominantă a dobânzii plătită de bănci persoanelor fizice pentru depozite de economii la termen cu aceeași scadență”.

(455)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor emisiuni concrete de obligațiuni. Ea a analizat prin urmare mediul juridic general, astfel cum se menționează în considerentele 450-454 de mai sus, în combinație cu constatările concrete ale anchetei.

(456)

Vizitele de verificare au arătat că obligațiunile au fost, de regulă, emise de cele două grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii apropiate de rata dobânzii de referință a People’s Bank of China („PBOC”), indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit ale societăților.

(457)

În practică, ratele dobânzilor la obligațiuni sunt influențate de ratingul de credit, în mod similar cu ratele dobânzilor la împrumuturi. Cu toate acestea, după cum s-a precizat mai sus, la considerentele 279-285, piața locală a ratingului de credit este denaturată, iar ratingurile de credit sunt nefiabile. Acest lucru era ilustrat de faptul că prospectele obligațiunilor și rapoartele de rating de credit pentru obligațiunile emise de societățile incluse în eșantion nu corespundeau situației reale a societăților.

(458)

Într-un caz, de exemplu, prospectul detaliat al obligațiunilor conținea un avertisment privind faptul că nivelurile de profit ale societății se aflau în declin, că o parte semnificativă a activelor nete fuseseră angajate pentru garanțiile financiare interne, că exista o presiune ridicată creată de rambursarea datoriilor pe termen scurt și că societatea prevăzuse o serie de proiecte ample care necesitau investiții mari de capital deși avea deja un grad de îndatorare ridicat. Cu toate acestea, raportul se încheia apoi prin acordarea unui rating AA+ ofertei de obligațiuni.

(459)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare chineze care organizează emisiunea de obligațiuni pentru societățile incluse în eșantion sunt organisme publice sau sunt însărcinate sau dirijate de stat în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază, astfel cum se explică la punctele 3.4.1.5 și 3.4.1.6. Mai mult, producătorilor-exportatori incluși în eșantion li s-a conferit un avantaj, deoarece obligațiunile au fost emise cu dobânzi mai mici decât cele de piață corespunzătoare profilului lor real de risc.

(460)

Comisia a considerat că finanțarea preferențială prin intermediul obligațiunilor este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece obligațiunile nu pot fi emise fără aprobarea autorităților guvernamentale, iar Legea privind valorile mobiliare din RPC prevede că emisiunile de obligațiuni trebuie să respecte politicile industriale ale statului. Astfel cum s-a menționat deja în considerentele 140-177, industria MFS este considerată ca fiind o industrie cheie/strategică.

(461)

Întrucât obligațiunile reprezintă, în esență, doar un alt tip de instrument de datorie, similar împrumuturilor, și întrucât metodologia de calcul a împrumuturilor se bazează deja pe un coș de obligațiuni, Comisia a decis să urmeze metodologia de calcul a împrumuturilor, descrisă mai sus la punctul 3.4.2. Aceasta înseamnă că ratelor dobânzii de referință publicate de PBOC li se aplică spread-ul relativ dintre obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating BB având aceeași durată, pentru a se stabili o rată a dobânzii raportată la piață pentru obligațiuni, care este apoi comparată cu rata reală a dobânzii plătită de societate pentru a se determina avantajul.

(462)

Astfel cum se explică în considerentul 291, Comisia a constatat că anumite societăți au emis obligațiuni în scopul restructurării datoriilor. În aceste cazuri, astfel cum s-a explicat la punctul 3.4.2.2, Comisia a considerat că societățile în cauză se află într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că exista un risc suplimentar legat de finanțarea sa pe termen scurt și pe termen lung. Prin urmare, pentru a ține seama de expunerea sporită la risc, Comisia a scăzut o treaptă pe scala de rating de risc și a adaptat calculul spread-ului relativ, inclusiv pentru finanțarea acestora, inclusiv obligațiunile, prin efectuarea unei comparații între obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating B.

(463)

Ancheta a arătat că toate grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au beneficiat de finanțare preferențială sub formă de obligațiuni și ordine de acceptare bancare, iar două dintre societățile incluse în eșantion au beneficiat în cursul perioadei de anchetă de finanțare preferențială sub formă de injecții de capital. Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, Comisia a considerat aceste tipuri de finanțări preferențiale drept subvenții pasibile de măsuri compensatorii.

(464)

În ceea ce privește CNBM, întrucât această societate nu a cooperat, avantajul pentru alte tipuri de finanțare preferențială la nivelul CNBM a fost stabilit prin utilizarea metodologiei explicate la fiecare dintre punctele de mai sus, aplicat informațiilor disponibile public din raportul anual pe 2018 al acestei societăți, cum ar fi emisiunile de obligațiuni și sumele restante pentru efecte comerciale de plătit.

(465)

Valoarea subvenției stabilită în legătură cu finanțările preferențiale descrise mai sus, care au fost acordate în cursul perioadei de anchetă grupurilor de societăți incluse în eșantion se ridică la:

Finanțare preferențială: alte tipuri de finanțare

(466)

Reclamantul a susținut că Sinosure oferă, printre alte servicii, asigurări de credite la export pe termen scurt, mediu și lung, asigurări de investiții și garanții pentru obligațiuni, în condiții preferențiale, pentru industriile încurajate. Conform unui studiu recent realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), industria de înaltă tehnologie din China, din care face parte industria MFS, a primit 21 % din totalul asigurărilor de credite la export furnizate de Sinosure (108). Mai mult, Sinosure și-a asumat un rol activ în îndeplinirea inițiativei „Made in China 2025”, orientarea întreprinderilor către utilizarea resurselor naționale de creditare, realizarea inovării științifice și tehnologice și modernizarea tehnologică, precum și în sprijinirea întreprinderilor care efectuează investiții externe (conform politicii „going out”) să devină mai competitive pe piața mondială (109).

1.

Avizul privind punerea în aplicare a strategiei de promovare a comerțului prin știință și tehnologie, utilizând asigurarea creditelor la export [Shang Ji Fa (2004) nr. 368], emis în comun de MOFCOM și Sinosure;

2.

„Planul 840”, inclus în Avizul Consiliului de Stat din 27 mai 2009;

3.

Avizul privind decizia „Cultivarea și dezvoltarea emis de Consiliul de Stat cu privire la accelerarea activității industriilor emergente de importanță strategică” [GuoFa (2010) nr. 32 din 18 octombrie 2010], emis de Consiliul de Stat și Orientările de punere în aplicare a acestuia [GuoFa (2011) nr. 310 din 21 octombrie 2011];

4.

Aviz privind publicarea Catalogului de export al produselor chineze de înaltă tehnologie, Ediția 2006, Guo Ke Fa Ji Zi [2006] No. 16;

5.

Aviz privind compilația catalogului de produse de înaltă tehnologie din China emis de Ministerul Științei și Tehnologiei, G.K.B.J. [2009] Nr. 61 din 9 octombrie 2009.

(467)

Cele două grupuri de societăți incluse în eșantion aveau contracte în derulare de asigurare la export cu Sinosure în cursul perioadei de anchetă.

(468)

După cum se menționează în considerentul 201 de mai sus, Sinosure nu a furnizat documentele justificative solicitate referitoare la guvernanța sa corporativă, cum ar fi statutul său.

(469)

Mai mult, astfel cum s-a precizat în considerentul 200, Sinosure nu a oferit informații mai specifice referitoare la asigurarea creditelor la export furnizată industriei MFS, la nivelul primelor sale, sau cifre detaliate privind rentabilitatea activității sale de asigurare a creditelor la export.

(470)

Prin urmare, Comisia a trebuit să completeze informațiile furnizate cu datele disponibile.

(471)

Potrivit informațiilor furnizate în anchetele antisubvenții anterioare (110), Sinosure este o societate de asigurări de stat, înființată și sprijinită de stat pentru a sprijini dezvoltarea și cooperarea economică și comercială externă a RPC. Societatea este deținută 100 % de stat. Ea are un consiliu de administrație și un consiliu de supraveghetori. Guvernul are puterea de a numi și de a concedia conducerea superioară a societății. Pe baza acestor informații, Comisia a concluzionat că există indicii formale ale unui control guvernamental în ceea ce privește Sinosure.

(472)

În continuare, Comisia a căutat informații care să-i permită să stabilească dacă GC exercita un control semnificativ asupra comportamentului Sinosure în ceea ce privește industria MFS. În acest context, Comisia a luat act de faptul că, în catalogul pentru export al produselor chineze de înaltă tehnologie și al produselor noilor tehnologii se enumeră în mod specific produsele din fibră de sticlă, inclusiv MFS, drept produse încurajate pentru export (111).

(473)

În plus, în conformitate cu Avizul privind punerea în aplicare a strategiei de promovare a comerțului prin știință și tehnologie, utilizând asigurarea creditelor la export, Sinosure ar trebui să-și mărească sprijinul acordat industriilor și produselor strategice prin consolidarea sprijinului său general acordat exportului de produse de înaltă tehnologie și de produse ale noilor tehnologii. Aceasta ar trebui să trateze industriile precum cea a „materialelor noi” și alte industrii de înaltă tehnologie și de noi tehnologii enumerate în Catalogul pentru export al produselor bazate pe tehnologii înalte și noi din China, ca activitate comercială prioritară și să acorde un sprijin cuprinzător în ceea ce privește procedurile de subscriere, aprobările cu limite, viteza de prelucrare a cererilor și flexibilitatea ratei. În ceea ce privește flexibilitatea ratei, aceasta ar trebui să acorde produselor reducerea maximă a ratei primei în cadrul intervalului de fluctuație, oferită de societatea de asigurări de credite. Astfel cum s-a menționat în considerentele 148 și 162, industria MFS este inclusă în categoria mai generală a „materialelor noi”. În plus, raportul anual al Sinosure pentru anul 2017 precizează că Sinosure a asigurat în mod activ tranzacțiile din industriile strategice emergente, precum industria materialelor noi (112).

(474)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că autoritățile chineze au creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii desemnați de autoritățile chineze și care răspund în fața acestora. Prin urmare, autoritățile chineze s-au bazat pe cadrul normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului Sinosure.

(475)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor contracte de asigurare concrete. În timpul vizitei de verificare, Sinosure a susținut că, în practică, primele sale erau orientate spre piață și se bazau pe principiile de evaluare a riscurilor. Cu toate acestea, nu au fost furnizate exemple specifice în ceea ce privește industria MFS sau societățile incluse în eșantion.

(476)

În lipsa unor elemente de probă concrete, Comisia a examinat, prin urmare, comportamentul concret al Sinosure în ceea ce privește asigurarea acordată societăților incluse în eșantion. Comportamentul respectiv contrasta cu poziția sa oficială, deoarece Sinosure nu acționa pe baza principiilor pieței.

(477)

După ce a comparat totalul creanțelor plătite cu totalul sumelor asigurate, pe baza datelor din Raportul anual al Sinosure pentru anul 2017 (113), Comisia a concluzionat că, în medie, Sinosure ar trebui să perceapă o primă de 0,26 % din suma asigurată pentru a acoperi costul creanțelor (chiar fără a ține seama de cheltuielile indirecte). Cu toate acestea, în practică, primele plătite de societățile incluse în eșantion erau mult mai mici decât comisionul minim necesar pentru acoperirea costurilor operaționale.

(478)

În plus, Comisia a constatat că unii producători-exportatori au beneficiat de o restituire parțială sau totală a primelor de asigurare a creditelor la export plătite corporației Sinosure.

(479)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că Sinosure pune în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea atribuțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul MFS. Sinosure a acționat ca organism public în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC. În plus, producătorii-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de un avantaj, deoarece asigurarea le-a fost furnizată la rate mai mici decât comisionul minim necesar pentru ca Sinosure să-și acopere costurile operaționale.

(480)

Comisia a stabilit de asemenea că subvențiile acordate în temeiul programului asigurărilor la export sunt specifice, deoarece ele nu puteau fi obținute în absența unei activități de export și, prin urmare, sunt subordonate exportului în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(481)

În cursul vizitei de verificare, Sinosure a afirmat că există cinci actori pe piață și că nu deține informații cu privire la cota de piață. Cu toate acestea, conform informațiilor furnizate în cadrul unei anchete antisubvenție anterioare, pentru care perioada de anchetă a fost cuprinsă între 1 iulie 2016 și 30 iunie 2017 (114), Sinosure a reprezentat aproximativ 90 % din piața internă a asigurărilor de export din RPC de la momentul respectiv și, prin urmare, a deținut o poziție predominantă pe piață. Comisia nu a putut găsi o primă de asigurare internă, bazată pe piață. Prin urmare, în concordanță cu anchetele antisubvenție anterioare, Comisia a utilizat cea mai adecvată valoare de referință externă, pentru care informațiile erau imediat disponibile, și anume ratele primelor aplicate de Banca de Export-Import („Ex-Im Bank”) a Statelor Unite ale Americii în cazul instituțiilor nefinanciare la exporturile destinate țărilor OCDE.

(482)

Restituirile primelor de asigurare la export acordate în cursul perioadei de anchetă au fost tratate ca granturi. Întrucât nu exista niciun element de probă al unor costuri suplimentare suportate de societăți, pentru care ar fi fost necesară o ajustare, avantajul a fost calculat ca fiind suma totală a restituirilor primite în cursul perioadei de anchetă.

(483)

Valoarea subvenției, stabilită în cursul perioadei de anchetă în legătură cu acest regim pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, se ridică la:

Finanțare și asigurare preferențiale: asigurarea creditelor la export

(484)

Întrucât grupurile de societăți anchetate erau integrate vertical, principalii furnizori de materii prime au fost incluși în ancheta Comisiei, iar subvențiile primite la nivelul acestor furnizori afiliați au fost integrate în calculele pentru fiecare regim de subvenționare.

(485)

Pe de altă parte, Comisia nu a găsit suficiente elemente de probă pentru a susține afirmația privind furnizarea de bunuri de către furnizorii neafiliați către producătorii de MFS contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(486)

Toate terenurile din RPC sunt deținute fie de către stat, fie de către o colectivitate, constituită din sate sau comune, înainte ca dreptul de proprietate sau uzufructul asupra terenurilor să poată fi înregistrat sau acordat unei întreprinderi sau unor proprietari individuali. Toate parcelele de teren din zonele urbane sunt deținute de către stat și toate parcelele de teren din zonele rurale sunt deținute de sate sau comune.

(487)

În temeiul dreptului constituțional al RPC, precum și al dreptului funciar, societățile și persoanele fizice pot, totuși, să achiziționeze „drepturi de folosință asupra terenului”. Pentru terenuri industriale, concesiunea este în mod normal de 50 de ani, care poate fi reînnoită pentru o perioadă suplimentară de 50 de ani.

(488)

Potrivit GC, articolul 137 din Legea privind proprietatea din Republica Populară Chineză prevede că „terenurile utilizate în scopuri industriale, de afaceri, de divertisment sau de locuință comercială etc. sau terenurile pentru care există doi sau mai mulți utilizatori vizați sunt transferate prin licitație, prin invitația de participare la licitație sau prin orice altă metodă publică de ofertare.” În plus, GC face trimitere la articolul 3 din Reglementările interimare ale Republicii Populare Chineze privind atribuirea și transferul dreptului de folosință a terenurilor aflate în proprietatea statului în zonele urbane. Articolul respectiv prevede că „orice societate, întreprindere, altă organizație și persoană fizică, în cadrul sau în afara Republicii Populare Chineze poate, cu excepția cazului în care legea prevede altfel, să obțină dreptul de utilizare a terenurilor și să se implice în dezvoltarea, utilizarea și gestionarea terenurilor în conformitate cu dispozițiile regulamentelor respective.”

(489)

Autoritățile chineze consideră că există o piață liberă pentru terenuri în RPC, și că prețul plătit de o întreprindere industrială pentru închirierea terenului reflectă prețul pieței.

(490)

Dispozițiile privind dreptul de folosință asupra terenurilor în China decurg din Legea privind administrarea terenurilor din Republica Populară Chineză. În plus, temeiul juridic cuprinde, de asemenea, următoarele documente:

(491)

În conformitate cu articolul 10 din „Dispozițiile privind alocarea drepturilor de folosință asupra terenurilor publice pentru construcții prin cereri de oferte, licitații și cotații”, autoritățile locale stabilesc prețurile terenurilor în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane, care este actualizat doar o dată la trei ani și cu politica industrială a guvernului.

(492)

În cursul vizitei de verificare, GC a declarat că, în mai 2019, Ministerul de Finanțe a emis orientări privind utilizarea terenurilor industriale pentru a oferi informații mai bune privind drepturile de folosință asupra terenului (DFT) pentru participanții la piață și pentru a asigura aprovizionarea în conformitate cu necesitățile pieței. Aceste orientări prevăd că se creează condiții de concurență echitabile și că toți actorii de pe piață au acces în aceleași condiții la terenurile industriale. Cu toate acestea, orientările respective nu erau aplicabile în cursul perioadei de anchetă și la momentul achiziției DFT de către producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(493)

În cadrul anchetelor anterioare, Comisia a constatat că prețurile plătite pentru DFT în RPC nu erau reprezentative pentru un preț al pieței stabilit de cererea și oferta de pe piața liberă, deoarece sistemul de licitații s-a dovedit a fi neclar, lipsit de transparență și nefuncțional în practică, iar prețurile s-au dovedit a fi fixate în mod arbitrar de către autorități. Așa cum s-a menționat la considerentul anterior, autoritățile fixează prețurile în conformitate cu Sistemul de evaluare a terenurilor urbane care le impune, printre alte criterii, să ia în considerare și politica industrială atunci când stabilesc prețurile terenurilor industriale.

(494)

Ancheta actuală nu a evidențiat nicio schimbare notabilă în acest sens. De exemplu, Comisia a constatat că doar unii dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion au trecut printr-o procedură de ofertare sau printr-o procedură similară de ofertă publică pentru drepturile lor de folosință asupra terenurilor, chiar și pentru drepturile de folosință asupra terenurilor obținute recent. În cazul majorității societăților incluse în eșantion, drepturile de folosință asupra terenurilor au fost alocate de autoritățile locale, la prețuri negociate.

(495)

Comisia a observat că, pe lângă sistemul de monitorizare a teritoriului urban, există și un sistem de monitorizare dinamică a teritoriului. Cu ocazia reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor, referitoare la panourile solare originare din Republica Populară Chineză (115), Comisia a constatat că aceste prețuri sunt mai mari decât prețurile minime de referință stabilite de sistemul de evaluare a terenurilor urbane și utilizate de guvernele locale, întrucât acestea din urmă erau actualizate numai o dată la trei ani, în timp ce prețurile de monitorizare dinamică erau actualizate trimestrial. Cu toate acestea, nu a existat niciun indiciu că prețurile terenurilor s-ar baza pe prețurile de monitorizare dinamică. De fapt, GC a confirmat în timpul anchetei privind panourile solare că sistemul de monitorizare dinamică a prețurilor terenurilor urbane a monitorizat fluctuațiile nivelurilor prețurilor terenurilor în anumite zone (și anume, în 105 orașe) din RPC și era proiectat să evalueze evoluția prețurilor terenurilor. Cu toate acestea, prețurile de pornire în cadrul procedurilor de ofertare și al licitațiilor se bazau pe valorile de referință stabilite de sistemul de evaluare a terenurilor. Situația era încă valabilă în cursul PA. În plus, în acest caz, majoritatea grupurilor de societăți incluse în eșantion au beneficiat de parcele de terenuri prin alocare.

(496)

Pentru parcelele de teren care au fost furnizate prin licitație, Comisia a constatat că, în fiecare caz, a existat un singur ofertant pentru teren, iar prețul plătit corespundea prețului de pornire al procedurii de licitație. În absența unor informații suplimentare detaliate privind procesul efectiv de licitație, s-a constatat că prețul inițial a fost stabilit în mod independent și corespundea valorii de piață a dreptului de folosință a terenului.

(497)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a susținut că, în cadrul unui mecanism de licitație, prețul obținut în cele din urmă nu reflectă doar prețul la care un vânzător este dispus să vândă sau prețul inițial la care se face oferta, ci reflectă, de asemenea, prețul pe care cumpărătorii sunt dispuși să îl plătească, iar prețul obținut în cele din urmă prin intermediul unui astfel de mecanism reflectă, prin urmare, atât cererea, cât și oferta. În cazul în care, la finalul mecanismului de licitație, prețul final „corespunde prețului de pornire din cadrul procedurii de ofertare”, înseamnă că acesta este prețul care reflectă cererea și oferta la momentul respectiv. Comisia a fost de acord cu GC cu privire la principiile de bază ale mecanismelor de licitație descrise, dar a remarcat că un astfel de mecanism poate funcționa numai atunci când există mai mulți ofertanți pentru un anumit teren. Cu toate acestea, Comisia nu a găsit niciun exemplu în cadrul prezentei anchete sau chiar în cadrul anchetelor anterioare, în care a existat mai mult de un ofertant pentru teren și în care, prin urmare, s-ar fi putut observa interacțiunea dintre cerere și ofertă. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(498)

Mai mult, Comisia a constatat, de asemenea, că unele societăți primiseră restituiri din partea autorităților locale pentru compensarea prețurilor plătite pentru DFT. În plus, unele dintre DFT obținute de societățile din Grupul CNBM trebuiau să fie plătite numai după scurgerea mai multor ani de la darea în folosință a terenului.

(499)

Dovezile de mai sus contrazic afirmațiile GC potrivit cărora prețurile plătite pentru DFT în RPC reprezintă prețul pieței, care este stabilit de cererea și oferta de pe piața liberă.

(500)

Constatările prezentei anchete arată faptul că situația privind achiziționarea de DFT în RPC este netransparentă și că prețurile au fost stabilite în mod arbitrar de către autorități.

(501)

Prin urmare, acordarea drepturilor de folosință a terenurilor de către GC ar trebui să fie considerată o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma acordării unor bunuri care conferă un avantaj pentru societățile beneficiare. Așa cum s-a explicat la considerentele 491-499 de mai sus, în RPC nu există o piață funcțională a terenurilor, iar utilizarea unei valori de referință externe (a se vedea considerentele 506-515 de mai jos) demonstrează că suma plătită pentru drepturile de folosință asupra terenurilor de către producătorii-exportatori incluși în eșantion este cu mult inferioară valorii normale de piață.

(502)

În contextul accesului preferențial la terenurile industriale acordat societăților care aparțin anumitor industrii, Comisia a remarcat faptul că prețul stabilit de autoritățile locale trebuie să țină seama de politica industrială a guvernului, așa cum s-a menționat mai sus, la considerentul 493. Conform acestei politici industriale, industria MFS este clasificată drept industrie încurajată (116). În plus, Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat prevede că autoritățile publice trebuie să se asigure că industriile încurajate primesc teren. Articolul 18 din Decizia nr. 40 precizează explicit faptul că industriile „restricționate” nu vor avea acces la drepturi de folosință asupra terenurilor. De aici rezultă că subvenția este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul de bază, întrucât accesul preferențial la terenurile industriale este limitat numai la societățile care aparțin anumitor industrii, în acest caz sectorului MFS, iar practicile guvernului în acest domeniu sunt neclare și lipsite de transparență.

(503)

În urma comunicării constatărilor definitive, GC a reiterat observațiile menționate la punctul 3.1 de mai sus inclusiv în legătură cu DFT, afirmând că niciunul dintre documentele menționate de Comisie nu are o legătură directă cu MFS și că niciunul dintre ele nu restricționează acordarea presupusă de DFT către anumite întreprinderi. În plus, Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat nu menționează faptul că autoritățile publice trebuie să se asigure că industriile încurajate primesc teren.

(504)

Ca răspuns la aceste afirmații, Comisia a făcut trimitere la argumentele deja expuse la punctul 3.1 de mai sus, subliniind faptul că MFS este, efectiv, o industrie încurajată. În plus, Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat menționează la articolul XII faptul că „Catalogul îndrumător privind restructurarea industriei” reprezintă o referință importantă pentru orientarea investițiilor, gestionarea proiectelor de investiții de către guvern și elaborarea și punerea în aplicare a politicilor fiscale, a creditelor, a terenurilor (subliniere adăugată) și a importului și exportului.” În plus, în introducerea Deciziei nr. 40 se prevede că „Toate departamentele vizate accelerează etapele de formulare și de modificare a politicilor relevante din domeniul fiscal, al creditelor, al terenurilor (subliniere adăugată), al importului și exportului etc., și consolidează coordonarea cu politicile industriale pentru a perfecționa în continuare sistemul politicii de promovare a restructurării industriale”. A contrario, articolul XVIII din Decizia nr. 40 prevede că, pentru acele industrii care se încadrează în categoria limitată, „departamentele care reglementează investițiile nu examinează, nu aprobă sau nu înregistrează proiectele, nicio instituție financiară nu poate acorda niciun împrumut, niciun alt departament care reglementează gestionarea terenurilor , urbanismul și construcțiile, protecția mediului, inspecția calității, lupta împotriva incendiilor, serviciile vamale, industria și comerțul etc. nu poate participa la procedurile în cauză.” (subliniere adăugată). În consecință, există o legătură clară între politicile industriale pentru industriile încurajate și politica de acordare a terenurilor. Afirmațiile GC au fost, prin urmare, respinse.

(505)

În consecință, Comisia a considerat că această subvenție face obiectul unor măsuri compensatorii.

(506)

La fel ca în anchetele anterioare (117) și în conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, prețurile terenurilor din Teritoriul vamal distinct Taiwan, Penghu, Kinmen și Matsu („Taipeiul Chinez”) au fost utilizate ca valoare de referință externă (118). Avantajul acordat destinatarilor se calculează luând în considerare diferența dintre suma plătită efectiv de fiecare dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion (și anume, prețul efectiv plătit așa cum este declarat în contract și, după caz, prețul menționat în contract, din care se scade suma aferentă restituirilor/granturilor acordate de guvernul local) pentru drepturile de folosință asupra terenurilor și suma care ar fi trebuit să fie plătită în mod normal, pe baza valorii de referință din Taipeiul Chinez.

(507)

Comisia consideră că Taipeiul Chinez reprezintă o referință externă adecvată din următoarele motive:

(508)

Urmând metodologia aplicată în cadrul anchetelor anterioare (119), Comisia a utilizat prețul mediu pe metru pătrat de teren stabilit în Taipeiul Chinez, ajustat în funcție de inflație și evoluția PIB-ului începând cu datele contractelor respective privind drepturile de folosință asupra terenurilor. Informațiile privind prețurile terenurilor industriale din 2015 au fost obținute de pe site-ul internet al Biroului industrial al Ministerului Afacerilor Economice din Taiwan (120). Pentru anii precedenți, prețurile au fost corectate utilizând ratele inflației și evoluția PIB pe cap de locuitor la prețurile curente în USD pentru Taiwan, astfel cum au fost publicate de FMI pentru anul 2015.

(509)

După comunicarea constatărilor definitive, mai multe părți au susținut că Taipeiul Chinez nu constituia o referință externă adecvată. O parte a sugerat utilizarea Indiei în locul Taipeiului Chinez din următoarele motive:

(510)

Cu toate acestea, afirmația părții respective a ignorat un element crucial în analiza sa, și anume nivelul de dezvoltare economică a acestor provincii. Conform surselor publice, nivelul PIB-ului pe cap de locuitor din aceste provincii indiene este cu mult inferior celui din orașele/provinciile în care își au sediul producătorii-exportatori. De fapt, PIB-ul pe cap de locuitor din Maharastra (121), care este cel mai ridicat dintre cele trei provincii citate, a fost de numai 3 000 USD în 2018-2019, în timp ce cel mai scăzut nivel al PIB constatat pentru provincia Zhejiang (utilizată pentru comparație de reclamant) a fost de 14 907 USD în 2018 (122). Având în vedere cele de mai sus și factorii enumerați în considerentul 507, această afirmație a trebuit să fie respinsă.

(511)

În plus, GC a susținut că ar trebui utilizate prețurile la nivel național în acest caz, deoarece societățile private sunt implicate și în subînchirierea sau în transferul de DFT în China și, prin urmare, GC nu este singurul actor de pe piața chineză. Pentru a examina această afirmație, Comisia ar trebui să stabilească, în primul rând, natura și dimensiunea pieței funciare pentru operatorii privați în comparație cu piața direcționată de guvern, precum și orice posibile interferențe din partea autorităților centrale și locale pe piața funciară respectivă, care se presupune că este privată. În plus, ar trebui să fie disponibile date complete și actualizate privind prețul tranzacțiilor. Cu toate acestea, GC nu a fost în măsură să furnizeze statistici sau date care să permită Comisiei să examineze propunerea, iar Comisia nu a găsit nici ea date disponibile în mod public cu privire la acest subiect. În plus, chiar dacă astfel de informații ar fi fost primite, ele ar viza doar o piață secundară a transferurilor, întrucât există un singur actor pe piața primară (mai precis, alocarea inițială a DFT este întotdeauna efectuată de GC). Într-adevăr, piața primară a alocării inițiale pentru 50 de ani este diferită de închiriere pe piața secundară, care, în mod normal, ar trebui să fie pentru o perioadă mult mai scurtă sau, cel puțin, să prevadă clauze diferite pentru reevaluare, reziliere etc. Prin urmare, Comisia a continuat să se bazeze pe informațiile disponibile pentru piața primară, care este piața care face obiectul anchetei în acest caz.

(512)

De asemenea, GC a susținut că, în cazul în care Comisia va alege să continue a utiliza o valoare de referință externă, ar trebui să se efectueze o ajustare pentru a ține seama de factorul de densitate a populației, care, la rândul său, afectează cererea și, prin urmare, prețurile. Într-adevăr, între 2015 și 2018, densitatea populației din Taipeiul Chinez a fost de 4,4 ori mai mare decât a populației din China. În special, în timp ce densitatea populației din China între 2015 și 2018 a fost de aproximativ 147 de persoane pe kilometru pătrat de teren, densitatea populației din Taipeiul Chinez în aceeași perioadă era de aproximativ 650 de persoane pe km2 de teren. Situația terenurilor și prețurile din aceste două țări sunt, prin urmare, incomparabile.

(513)

Totuși, Comisia a luat notă de faptul că GC a comparat cifrele privind densitatea populației la nivelul întregii țări. Dacă se analizează mai îndeaproape densitatea populației din locațiile efective ale producătorilor-exportatori, se pare că cifrele privind densitatea populației sunt, de fapt, destul de asemănătoare. De exemplu, densitatea populației din Zhejiang a fost de 560 de persoane pe m2 în 2018, iar densitatea populației din Shandong a fost de 640 de persoane pe km2 (123). Prin urmare, Comisia a considerat că nu era justificată nicio ajustare.

(514)

De asemenea, GC a solicitat Comisiei să furnizeze informații suplimentare privind similaritatea dintre tipul de teren și tranzacțiile utilizate pentru elaborarea valorii de referință relevante, astfel cum se menționează în considerentul 507 de mai sus. Comisia a subliniat în acest sens că, în ambele cazuri, tranzacțiile se referă la terenuri industriale de o anumită dimensiune localizate în zone industriale.

(515)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la perioada de anchetă utilizându-se durata de viață normală a dreptului de folosință asupra terenurilor în scopuri industriale, și anume 50 de ani. Această valoare a fost raportată ulterior la cifra totală de afaceri a societății respective în cursul perioadei de anchetă, întrucât subvenția nu este subordonată rezultatelor la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(516)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul Yuntianhua a afirmat că s-a comis o eroare materială în ceea ce privește valoarea utilizată într-un anumit contract DFT. Comisia a acceptat afirmația și a corectat valoarea în consecință.

(517)

În urma comunicării constatărilor definitive, grupul CNBM a susținut că un contract DFT ar trebui să fie eliminat deoarece a fost primit după perioada de anchetă. În plus, avantajul pentru DFT achiziționate în 2018 ar trebui să fie calculat pro rata pentru perioada de anchetă. În cele din urmă, grupul CNBM a declarat că, pentru o altă parcelă de teren, care a fost achiziționată de o societate afiliată în 1998 și investită în producătorul-exportator în 2004, Comisia ar fi trebuit să utilizeze datele aferente tranzacției din 2004 pentru a calcula avantajul. Comisia a respins prima cerere, întrucât contractul de achiziție a DFT în cauză fusese deja semnat în 2018, iar proprietatea a fost transferată, prin urmare, societății în perioada de anchetă. Comisia a acceptat cea de a doua afirmație privind calculul pro rata și a ajustat în consecință calculul avantajului pentru toate societățile care au achiziționat DFT în 2018. Ultima afirmație a fost respinsă, deoarece tranzacția ce data din 2004 a vizat un transfer între societăți și, prin urmare, nu a reflectat valoarea reală la care terenul a fost achiziționat inițial de grup.