(1)

Directiva 2003/87/CE prevede că licitarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră este principiul de bază al sistemului de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii (EU ETS).

(2)

Consiliul European din octombrie 2014 a considerat că alocarea cu titlu gratuit nu ar trebui să expire și că măsurile existente ar trebui să continue după 2020 pentru a se preveni riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon din cauza politicii privind clima, atât timp cât alte economii importante nu depun eforturi comparabile. Pentru a păstra beneficiul ecologic al reducerii emisiilor în Uniune, în timp ce măsurile luate de țări terțe nu oferă industriei stimulente comparabile să reducă emisiile, instalațiile din sectoarele și subsectoarele cu risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ar trebui să beneficieze în continuare de alocarea tranzitorie cu titlu gratuit.

(3)

Experiența acumulată în cursul funcționării EU ETS a confirmat faptul că sectoarele și subsectoarele sunt expuse în grade diferite riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și că alocarea cu titlu gratuit a împiedicat relocarea emisiilor de dioxid de carbon. În timp ce unele sectoare și subsectoare pot fi considerate ca fiind expuse unui risc mai ridicat de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, altele sunt în măsură să transfere în prețul produselor o parte considerabilă din costurile certificatelor necesare pentru a-și acoperi emisiile, fără a pierde din cota de piață, suportând doar partea rămasă din costuri, astfel încât acestea sunt expuse unui risc scăzut de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Pentru a aborda chestiunea riscului relocării emisiilor de dioxid de carbon, Comisia trebuie să stabilească, conform articolului 10b alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE, o listă a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Sectoarele și subsectoarele respective urmează să primească certificate gratuite reprezentând 100 % din cantitatea determinată în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE.

(4)

Prin Decizia 2014/746/UE (2), Comisia a stabilit o listă privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2015-2019. Prin Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului (3), valabilitatea listei privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon a fost prelungită până la 31 decembrie 2020.

(5)

Articolul 10b din Directiva 2003/87/CE stabilește criteriile pentru evaluarea pe baza datelor disponibile referitoare la cei mai recenți trei ani calendaristici. În această privință, Comisia a utilizat date din anii 2013, 2014 și 2015 deoarece, la momentul evaluării, datele din 2016 erau disponibile numai pentru o parte dintre parametri.

(6)

Pentru a întocmi lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030, Comisia a evaluat riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din sectoarele și subsectoarele de la nivelul NACE-4 al Nomenclatorului statistic al activităților economice din Uniune stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4). NACE-4 este nivelul care definește sectoarele cu precizie, corespunzând unei disponibilități optime a datelor. Sectoarele sunt identificate la nivelul Nomenclatorului NACE printr-un cod de 4 cifre, iar subsectoarele sunt identificate la nivelul Prodcom printr-un cod de 6 sau de 8 cifre, corespunzând nomenclatorului bunurilor utilizat pentru statisticile privind producția industrială în Uniune, care derivă direct din Nomenclatorul NACE.

(7)

Evaluarea privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon a fost realizată în două etape. Pentru evaluarea cantitativă de nivelul unu la nivelul NACE-4, se consideră că un sector este expus riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon dacă „indicatorul privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon” depășește pragul de 0,2 prevăzut la articolul 10b alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. Pentru un număr limitat de cazuri care îndeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite în mod clar la articolul 10b alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/87/CE a fost realizată o „evaluare de nivelul doi”, fie sub formă de evaluare calitativă cu criterii specificate, fie sub formă de evaluare cantitativă la nivel dezagregat.

(8)

În conformitate cu articolul 10b din Directiva 2003/87/CE, indicatorul privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon a fost calculat efectuând înmulțirea dintre intensitatea schimburilor comerciale ale sectorului cu țări terțe și intensitatea emisiilor din sectorul respectiv.

(9)

În conformitate cu articolul 10b din Directiva 2003/87/CE, intensitatea schimburilor comerciale cu țările terțe a fost calculată ca raportul dintre valoarea totală a exporturilor către țări terțe plus valoarea importurilor din țări terțe și dimensiunea totală a pieței pentru Spațiul Economic European (cifra de afaceri anuală plus totalul importurilor din țări terțe). Comisia a evaluat intensitatea schimburilor comerciale pentru fiecare sector și subsector pe baza datelor raportate de Eurostat în baza de date Comext. Comisia consideră că acestea sunt cele mai complete și mai fiabile date cu privire la valoarea totală a exporturilor către țări terțe și a importurilor din țări terțe, precum și cu privire la cifra de afaceri anuală totală din Uniune.

(10)

Intensitatea emisiilor a fost calculată ca suma emisiilor directe și indirecte pentru sectorul vizat împărțită la valoarea adăugată brută și se măsoară în kg CO2/euro. Comisia consideră că Registrul de tranzacții al Uniunii Europene reprezintă cea mai exactă și mai transparentă sursă de date privind emisiile de CO2 la nivel de instalație și, prin urmare, datele respective au fost utilizate pentru calcularea emisiilor directe pentru sectoare. Instalațiile au fost atribuite diferitelor sectoare la nivelul NACE-4 pe baza informațiilor privind instalațiile furnizate de statele membre în cadrul măsurilor naționale de punere în aplicare transmise în temeiul articolului 11 din Directiva 2003/87/CE și al Deciziei 2011/278/UE a Comisiei (5). În ceea ce privește estimarea valorii adăugate brute la nivel de sector, au fost utilizate datele provenite din statisticile structurale Eurostat privind activitatea întreprinderilor, deoarece se consideră că aceasta este sursa cea mai precisă de date.

(11)

Pentru determinarea emisiilor indirecte, datele privind consumul de energie electrică colectate direct de la statele membre sunt considerate a fi cea mai fiabilă sursă deoarece nu sunt disponibile date la nivelul UE-28. Factorul de emisie aferent energiei electrice este utilizat pentru a transforma consumul de energie electrică în emisii indirecte. Comisia a utilizat ca valoare de referință mixul mediu de energie electrică produsă la nivelul UE. Acesta se bazează pe cantitatea anuală totală la nivelul Uniunii a emisiilor provenite din sectorul energetic, contabilizându-se toate sursele de energie electrică din Europa, împărțită la cantitatea corespunzătoare de energie electrică produsă. Factorul de emisie aferent energiei electrice a fost actualizat pentru a lua în considerare decarbonizarea sistemului electroenergetic și creșterea ponderii surselor regenerabile de energie. Noua valoare ar trebui să se bazeze pe anul de referință 2015, ceea ce este în conformitate cu datele disponibile pentru cei mai recenți trei ani calendaristici (2013-2015). Valoarea actualizată este stabilită la 376 de grame de dioxid de carbon per kWh.

(12)

La articolul 10b alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/87/CE sunt prevăzute norme detaliate privind eligibilitatea anumitor sectoare și subsectoare pentru o a doua evaluare, în cazul în care acestea nu îndeplinesc criteriul principal privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru includerea pe lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. În cazurile în care indicatorul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon este cuprins între 0,15 și 0,2, este posibil ca un sector să fi solicitat efectuarea unei evaluări calitative în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 10b alineatul (2) din directiva menționată. În conformitate cu articolul 10b alineatul (3), sectoarele și subsectoarele care au o intensitate a emisiilor mai mare de 1,5 au posibilitatea de a solicita fie o evaluare calitativă, fie o evaluare cantitativă la nivel dezagregat (nivelul Prodcom, cod de 6 sau de 8 cifre). Sectoarele și subsectoarele pentru care alocarea cu titlu gratuit se calculează pe baza valorilor de referință pentru rafinării puteau, de asemenea, să solicite ambele tipuri de evaluări. Sectoarele și subsectoarele enumerate la punctul 1.2 din anexa la Decizia 2014/746/UE erau eligibile pentru a depune cereri pentru o evaluare cantitativă la nivel dezagregat.

(13)

În perioada noiembrie 2017-februarie 2018 a avut loc o consultare online, în cadrul căreia părțile interesate au fost invitate să își prezinte opiniile cu privire la opțiunile metodologice de stabilire a listei privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Respondenții s-au declarat în general în favoarea unor evaluări de nivelul doi care să fie la fel de solide, echitabile și transparente precum evaluările cantitative de nivelul unu și și-au exprimat sprijinul pentru un cadru de evaluare uniform care să implice părțile interesate. În perioada februarie-mai 2018, au avut loc patru reuniuni pentru a pregăti lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și a discuta în continuare evaluările care urmează să fie efectuate împreună cu statele membre și cu părțile interesate.

(14)

S-a realizat o evaluare a impactului (6) pentru a se asigura faptul că evaluările de nivelul unu și cele de nivelul doi pentru lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030 sunt efectuate în mod comparabil, și anume că ambele tipuri de evaluări garantează identificarea doar a sectoarelor expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Evaluarea impactului s-a axat pe opțiunile operaționale legate de cadrul de evaluare de nivelul doi.

(15)

La 8 mai 2018, a fost publicată o listă preliminară privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030 (7), împreună cu documentele de orientare ale Comisiei pentru evaluările calitative și evaluările cantitative la nivel dezagregat (8).

(16)

Pe baza criteriilor stabilite la articolul 10b alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/87/CE, au fost efectuate evaluări cu privire la un număr de sectoare care, conform criteriilor cantitative stabilite la articolul 10b alineatul (1), nu au fost considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

(17)

Comisia a evaluat în total 245 de sectoare industriale clasificate la secțiunile „Industria extractivă și exploatarea în cariere” și „Industria prelucrătoare” ale nomenclatorului NACE. Sectoarele și subsectoarele enumerate la punctul 1 din anexa la prezenta decizie îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 10b alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE și ar trebui considerate ca fiind expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

(18)

Un anumit număr de sectoare au făcut obiectul unor evaluări calitative, efectuate pe baza criteriilor stabilite la articolul 10b alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/87/CE. În cazul sectoarelor: „Extracția sării” (cod NACE 0893), „Finisarea materialelor textile” (cod NACE 1330), „Fabricarea produselor farmaceutice de bază” (cod NACE 2110), „Fabricarea articolelor ceramice de uz gospodăresc și ornamentale” (cod NACE 2341), „Fabricarea articolelor ceramice sanitare” (cod NACE 2342) și „Fabricarea cărămizilor, țiglelor și produselor pentru construcții din lut ars” (cod NACE 2332), s-a ajuns la concluzia că este justificată adăugarea acestora pe lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Sectoarele menționate ar trebui să fie, așadar, considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030.

(19)

În cazul sectorului „Extracția lignitului” (cod NACE 0520), în evaluarea calitativă efectuată au fost identificate o serie de deficiențe, printre care faptul că nu se poate considera că acest sector este afectat de costurile emisiilor directe, precum și o serie de îndoieli cu privire la legătura care este stabilită între concurența în interiorul Uniunii din partea altor surse de combustibil și relocarea emisiilor de dioxid de carbon. S-a demonstrat existența unei anumite concurențe regionale din partea centralelor electrice pe lignit din afara Uniunii, deși evaluarea la nivelul Uniunii confirmă faptul că expunerea la concurența externă este extrem de limitată. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că nu este justificată adăugarea acestui sector pe lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

(20)

Au fost primite trei cereri din partea unor sectoare care nu au fost incluse pe lista preliminară privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon: „Extracția gazelor naturale” (cod NACE 0620), „Fabricarea articolelor din ipsos pentru construcții” (cod NACE 2362) și „Turnarea metalelor ușoare” (cod NACE 2453). Evaluarea acestor cereri s-a concentrat pe eligibilitatea lor pentru a fi incluse pe lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pe baza unei evaluări cantitative de nivelul unu la nivelul NACE-4. Datele oficiale utilizate pentru efectuarea evaluărilor de nivelul unu au fost comunicate părților interesate și au fost considerate suficient de solide pentru publicarea listei preliminare privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Comisia a examinat informațiile suplimentare furnizate de cele trei sectoare în cererile lor și nu consideră că acestea justifică modificarea poziției inițiale. Sectoarele respective continuă să nu fie considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, deoarece indicatorii relevanți privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon nu depășesc pragul de 0,2 stabilit la articolul 10b alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. De asemenea, aceste sectoare continuă să nu îndeplinească criteriile de eligibilitate pentru efectuarea unor evaluări ulterioare, astfel cum se prevede la articolul 10b alineatele (2) și (3) din Directiva 2003/87/CE.

(21)

Un anumit număr de subsectoare au făcut obiectul unor evaluări cantitative la nivel dezagregat, efectuate pe baza criteriilor stabilite la articolul 10b alineatele (1) și (3) din Directiva 2003/87/CE. În cazul subsectoarelor: „Caolin și alte argile caoline” (cod Prodcom 08.12.21), „Cartofi congelați, preparați sau conservați (inclusiv cartofi gătiți sau gătiți parțial în ulei și apoi congelați; exclusiv cei în oțet sau acid acetic)” (cod Prodcom 10.31.11.30), „Cartofi deshidratați sub formă de făină, griș, fulgi, granule și pelete” (cod Prodcom 10.31.13.00), „Piure și pastă de tomate concentrate” (cod Prodcom 10.39.17.25), „Lapte praf degresat” (cod Prodcom 10.51.21), „Lapte praf integral” (cod Prodcom 10.51.22), „Cazeină” (cod Prodcom 10.51.53), „Lactoză și sirop de lactoză” (cod Prodcom 10.51.54), „Zer și zer modificat sub formă de praf, granule sau alte forme solide; concentrat sau nu sau cu adaos de zahăr sau îndulcitori” (cod Prodcom 10.51.55.30), „Drojdie de panificație” (cod Prodcom 10.89.13.34), „Emailuri și smalțuri vitrifiabile, engobe (barbotine) și preparate similare pentru smălțuirea sau acoperirea cu sticlă a produselor ceramice” (cod Prodcom 20.30.21.50), „Lichide de lustruire și preparate similare, frite de sticlă și alte tipuri de sticlă email sub formă de pulberi, granule sau paiete” (cod Prodcom 20.30.21.70) și „Piese din fier forjate în matriță deschisă pentru arbori de transmisie, arbori cotiți, arbori cu came și manivele etc.” (cod Prodcom 25.50.11.34), s-a ajuns la concluzia că este justificată adăugarea acestora pe lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Subsectoarele menționate ar trebui să fie, așadar, considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030.

(22)

În cazul subsectoarelor „Pastă de cacao, degresată sau nu” (cod Prodcom 10.82.11), „Unt, grăsime și ulei de cacao” (cod Prodcom 10.82.12) și „Cacao pudră, fără adaosuri de zahăr sau alți îndulcitori” (cod Prodcom 10.82.13), evaluările cantitative la nivel dezagregat care au fost efectuate au identificat o serie de abateri de la metodologia armonizată care au condus la riscul unor supraestimări semnificative ale indicatorului privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că nu este justificată adăugarea subsectoarelor respective pe lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

(23)

Întrucât lista privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon este valabilă pentru perioada 2021-2030, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021,