10.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 64/72

(1)

La 23 martie 2006, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 553/2006 (2) de instituire a unor măsuri antidumping provizorii la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele (denumite în continuare „încălțăminte”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”) și Vietnam (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 (3), Consiliul a instituit taxe antidumping definitive cuprinse între 9,7 % și 16,5 % la importurile de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și din RPC timp de doi ani [denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 1472/2006” sau „regulamentul în litigiu”].

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 388/2008 (4), Consiliul a extins măsurile antidumping definitive asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din RPC la importurile expediate din Regiunea Administrativă Specială („RAS”) Macao, indiferent dacă au fost declarate sau nu ca originare din RAS Macao.

(4)

Ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, inițiată la 3 octombrie 2008 (5), Consiliul a extins măsurile antidumping pentru o perioadă de 15 luni prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 (6), și anume până la 31 martie 2011, dată la care măsurile au expirat [denumit în continuare „Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009”].

(5)

Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd și Risen Footwear (HK) Co. Ltd, precum și Zhejiang Aokang Shoes Co. Ltd (denumiți în continuare „solicitanții”) au contestat regulamentul în litigiu la Tribunalul de Primă Instanță (în prezent: Tribunalul). Prin hotărârile din 4 martie 2010 în cauza T-401/06, Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, și din 4 martie 2010 în cauzele conexate T-407/06 și T-408/06 Zhejiang Aokang Shoes și Wenzhou Taima Shoes/Consiliu, Tribunalul a respins contestațiile respective.

(6)

Solicitanții au introdus recurs împotriva hotărârilor respective. Prin hotărârile sale din 2 februarie 2012 în cauza C-249/10 P Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, și din 15 noiembrie 2012 în cauza C-247/10 P, Zhejiang Aokang Shoes/Consiliul (denumite în continuare „hotărârile Brosmann și Aokang”), Curtea de Justiție a casat hotărârile respective. Aceasta a considerat că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în măsura în care acesta a considerat că Comisia nu era obligată să examineze cererile de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „TEP”), depuse în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază de comercianți neincluși în eșantion (punctul 36 din hotărârea pronunțată în cauza C-249/10 P și punctele 29 și 32 din hotărârea pronunțată în cauza C-247/10 P).

(7)

Ulterior, Curtea de Justiție s-a pronunțat ea însăși asupra litigiului. Conform acesteia „Comisia ar fi trebuit să examineze cererile documentate pe care recurentele i le prezentaseră în temeiul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază pentru a beneficia de TEP în cadrul procedurii antidumping prevăzute de regulamentul în litigiu. Ulterior, trebuie să se constate că nu se exclude că o astfel de examinare ar fi condus la impunerea, în privința acestora, a unei taxe antidumping definitive diferite de taxa de 16,5 % care le este aplicabilă în temeiul articolului 1 alineatul (3) din regulamentul în litigiu. Astfel, din aceeași dispoziție reiese că în privința singurului operator chinez inclus în eșantion care a obținut TEP a fost impusă o taxă antidumping definitivă de 9,7 %. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 38 din prezenta hotărâre, dacă Comisia ar fi constatat că condițiile unei economii de piață prevalau de asemenea în privința recurentelor, acestea din urmă, atunci când calcularea unei marje de dumping individuale nu era posibilă, ar fi trebuit de asemenea să beneficieze de acest din urmă procent.” (punctul 42 din hotărârea în cauza C-249/10 P și punctul 36 din hotărârea în cauza C-247/10 P).

(8)

În consecință, Curtea a anulat regulamentul în litigiu în ceea ce privește solicitanții în cauză.

(9)

În octombrie 2013, Comisia, prin intermediul unui aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (7), a anunțat că a decis să reia procedura antidumping din punctul în care a apărut ilegalitatea și să examineze dacă în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005 au prevalat condițiile economiei de piață pentru solicitanți. Acest aviz a invitat părțile interesate să se facă cunoscute.

(10)

În martie 2014, Consiliul a respins, prin Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE (8), o propunere a Comisiei de a adopta un regulament de punere în aplicare al Consiliului de reinstituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite cu privire la anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de Brosmann Footwear (HK) Ltd, Seasonable Footwear (Zhongshan) Ltd, Lung Pao Footwear (Guangzhou) Ltd, Risen Footwear (HK) Co. Ltd și Zhejiang Aokang Shoes Co. Ltd și a încheiat procedurile cu privire la acești producători. Consiliul a fost de părere că importatorii care au cumpărat încălțăminte de la producătorii-exportatori respectivi, cărora le fuseseră rambursate taxele vamale corespunzătoare de către autoritățile naționale competente în baza articolului 236 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului (9) (denumit în continuare „Codul vamal comunitar”), au dobândit încredere legitimă în temeiul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul în litigiu, care instituise, în cazul colectării taxelor, aplicabilitatea dispozițiilor din Codul vamal comunitar, în special articolul 221 din acesta.

(11)

Trei importatori ai produsului în cauză, C&J Clark International Ltd („Clark”), Puma SE („Puma”) și Timberland Europe B.V. („Timberland”) (denumiți în continuare „importatorii în cauză”) au contestat măsurile antidumping instituite asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte din China și din Vietnam, invocând jurisprudența menționată la considerentele 5-7 în fața instanțelor lor naționale, care au transmis cauzele Curții de Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare.

(12)

La 4 februarie 2016, în cauzele conexate C-659/13 C&J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE (10), Curtea de Justiție a declarat nule Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009, întrucât Comisia Europeană nu a examinat cererile de acordare a TEP și a tratamentului individual („TI”) depuse de către producătorii-exportatori din RPC și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion (denumite în continuare „hotărârile”), contrar cerințelor prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (b) și la articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului (11).

(13)

În ceea ce privește cauza C-571/14 Timberland Europe, Curtea de Justiție a decis, la 11 aprilie 2016, să elimine cauza din registru la cererea instanței naționale de trimitere.

(14)

Articolul 266 din TFUE prevede că instituțiile Uniunii trebuie să ia măsurile impuse de executarea hotărârilor Curții. În caz de anulare a unui act adoptat de instituții în cadrul unei proceduri administrative, cum ar fi procedura antidumping, executarea hotărârii Curții constă în înlocuirea actului anulat cu un nou act, în care este eliminată ilegalitatea identificată de către Curte (12).

(15)

În conformitate cu jurisprudența Curții, procedura de înlocuire a actului anulat poate fi reluată chiar de la punctul în care a intervenit ilegalitatea (13). Aceasta implică, în special, faptul că, într-o situație în care este anulat un act care încheie o procedură administrativă, anularea respectivă nu afectează în mod necesar actele pregătitoare, cum ar fi deschiderea procedurii antidumping. Într-o situație în care este anulat un regulament care instituie măsuri antidumping definitive, aceasta înseamnă că, în urma anulării, procedura antidumping este încă deschisă, întrucât actul de încheiere a procedurii antidumping a dispărut din ordinea juridică a Uniunii (14), cu excepția cazului în care ilegalitatea a avut loc în etapa de deschidere.

(16)

În afară de faptul că instituțiile Uniunii nu au examinat cererile de acordare a TEP și TI depuse de producătorii-exportatori din RPC și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion, toate celelalte constatări menționate în Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 rămân valabile.

(17)

În cazul de față, ilegalitatea a avut loc după deschidere. Prin urmare, Comisia a decis să reia prezenta procedură antidumping, care rămânea deschisă în urma hotărârilor, de la punctul în care a intervenit ilegalitatea și să examineze dacă, pentru producătorii-exportatori în cauză, au prevalat condițiile economiei de piață în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2004 și 31 martie 2005, care a fost perioada de anchetă (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Comisia a examinat, de asemenea, după caz, dacă producătorii-exportatori în cauză îndeplinesc condițiile de acordare a tratamentului individual în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (15) (denumit în continuare „regulamentul de bază înainte de a fi modificat”) (16).

(18)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1395 al Comisiei (17), aceasta a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Clark și Puma de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din RPC și produse de treisprezece producători-exportatori chinezi care au depus cererile de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(19)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1647 al Comisiei (18), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Clark, Puma și Timberland de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și produse de anumiți producători-exportatori vietnamezi care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(20)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1731 al Comisiei (19), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor efectuate de Puma și Timberland de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de General Footwear Ltd, precum și de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Vietnam și produse de Diamond Vietnam Co. Ltd și de Ty Hung Footgearmex/Footwear Co. Ltd („Ty Hung Co. Ltd”) care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(21)

Validitatea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/1395, (UE) 2016/1647 și (UE) 2016/1731 a fost contestată de Puma și Timberland în fața Tribunalului în cauzele T-781/16 Puma și alții/Comisia și T-782/16 Timberland Europe/Comisia. În plus, validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1395 a fost, de asemenea, contestată în fața Tribunalului de Clark în cauza T-790/16 C & J Clark International/Comisia și T-861/16 C & J Clark International/Comisia.

(22)

În vederea punerii în aplicare a hotărârii pronunțate în cauzele conexate C-659/13 C & J Clark International Limited și C-34/14 Puma SE menționate în considerentul 12, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223 (20). La articolul 1 din regulamentul menționat, Comisia a însărcinat autoritățile vamale naționale să transmită toate cererile de rambursare a taxelor antidumping definitive plătite pentru importurile de încălțăminte originare din China și din Vietnam, depuse de importatori în temeiul articolului 236 din Codul vamal comunitar și care se bazează pe faptul că un producător-exportator neinclus în eșantion a solicitat acordarea TEP sau a TI în ancheta care a condus la instituirea măsurilor definitive prin Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 (denumită în continuare „ancheta inițială”). Comisia evaluează cererea relevantă de acordare a TEP sau TI și reinstituie rata corespunzătoare a taxei. Pe această bază, autoritățile vamale naționale ar trebui să decidă ulterior cu privire la cererea de rambursare și de remitere a taxelor antidumping.

(23)

Validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223 face obiectul unei cereri de decizie preliminară formulate de Finanzgericht Düsseldorf la 9 mai 2016 (cauza C-256/16 Deichmann). Cererea de decizie preliminară sus-menționată a fost formulată în contextul unui litigiu între Deichmann, un importator german de încălțăminte și autoritatea vamală națională relevantă, Hauptzollamt Duisburg. Litigiul are drept obiect rambursarea taxelor antidumping plătite de Deichmann pentru importurile de încălțăminte de la, printre alții, furnizorul său chinez Chengdu Sunshine Shoes Co. Ltd care a depus o cerere de acordare a TEP și a TI și care nu a fost inclus în eșantion. O a doua cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare cu privire la validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223 a fost depusă de UK First -tier Tribunal (Tax Chamber) la 28 noiembrie 2016 (cauza C-612/16 C&J Clark International).

(24)

În plus, ca urmare a unei notificări din partea autorităților vamale franceze în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, Comisia a analizat cererile privind TEP/TI ale celor trei producători-exportatori chinezi, Chengdu Sunshine Shoes Co. Ltd, Foshan Nanhai Shyang Yuu Footwear Ltd și Fujian Sunshine Footwear Co. Ltd.

(25)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2257 al Comisiei (21), Comisia a reinstituit o taxă antidumping definitivă și a perceput definitiv taxa provizorie instituită asupra importurilor de anumite tipuri de încălțăminte cu fețe din piele originare din Republica Populară Chineză și produse de trei producători-exportatori vietnamezi care au depus cereri de acordare a TEP și TI, dar care nu au fost incluși în eșantion.

(26)

La 12 iulie 2016, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, autoritățile vamale din Regatul Unit au notificat Comisiei cereri de rambursare depuse de importatori din Uniune și au furnizat documente justificative.

(27)

La 13 iulie 2016, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, autoritățile vamale din Belgia au notificat Comisiei cereri de rambursare depuse de importatori din Uniune și au furnizat documente justificative.

(28)

La 26 iulie 2016, în conformitate cu articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, autoritățile vamale din Suedia au notificat Comisiei cereri de rambursare depuse de importatori din Uniune și au furnizat documente justificative.

(29)

Aceste notificări, care fac obiectul prezentului regulament, enumerau un număr total de 246 de societăți ca furnizori de încălțăminte din China și Vietnam.

(30)

Pentru multe din aceste societăți, și anume, pentru o sută șaizeci și opt dintre acestea, (enumerate în anexa III la prezentul regulament), Comisia nu are nicio dovadă că acestea au depus un formular de cerere de acordare a TEP sau a TI în ancheta inițială. Printre aceste societăți se numărau, de asemenea, societăți care nu erau vizate de anchetă, deoarece, de exemplu, nu erau situate în China sau în Vietnam sau erau doar societăți comerciale sau societăți de prelucrare care nu aveau dreptul, în niciun caz, la o marjă de dumping individuală. Societățile enumerate în anexa III nu au fost în măsură să demonstreze nici că ar fi fost afiliate unuia dintre producătorii-exportatori chinezi sau vietnamezi care au furnizat o cerere de acordare a TEP/TI în cadrul anchetei inițiale. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 79 de mai jos, Comisia recunoaște că nu toți importatorii care au cumpărat încălțăminte de la comercianții respectivi ar fi putut avea cunoștință de necesitatea de a informa Comisia cu privire la numele producătorilor-exportatori de la care au achiziționat încălțămintea. În același considerent 79 se precizează în detaliu motivele pentru care Comisia, pe această bază, a decis să suspende temporar examinarea societăților enumerate în anexa III.

(31)

Din restul de societăți, douăzeci au fost deja evaluate în mod individual sau ca parte a unui grup de societăți incluse în eșantionul de producători-exportatori chinezi sau vietnamezi în contextul anchetei inițiale (enumerate în anexa IV la prezentul regulament). Întrucât niciuna dintre aceste societăți nu a beneficiat de un nivel individual al taxei, taxa de 16,5 % pentru China, sau, respectiv de 10 % pentru Vietnam se aplică importurilor de încălțăminte provenite de la aceste societăți. Aceste niveluri nu au fost afectate de hotărârea menționată în considerentul 12.

(32)

Din societățile rămase, treizeci și una (enumerate în anexa V la prezentul regulament) au fost deja evaluate individual sau ca parte a unui grup de societăți în contextul punerii în aplicare a hotărârii menționate în considerentul 12; și anume, în Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE sau în Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2016/1395, (UE) 2016/1647, (UE) 2016/1731 și, respectiv, (UE) 2016/2257. Aceste evaluări au inclus, de asemenea, opt societăți care au fost notificate Comisiei și au fost identificate în urma comunicării informațiilor prin intermediul observațiilor primite de la Federația Industriei Europene de articole Sportive („FESI”) și de la Footwear Coalition ca fiind afiliate uneia dintre societăți sau grupuri de societăți evaluate deja anterior în unul dintre regulamentele menționate anterior.

(33)

Societățile sau grupurile de societăți evaluate prin Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE nu au făcut obiectul niciunei reinstituiri a taxei antidumping, astfel cum s-a menționat în considerentul 10, pe baza faptului că rambursarea taxelor către aceste societăți avusese deja loc și, astfel, le-a furnizat o încredere legitimă că nu va avea loc o astfel de restituire. Prin urmare, pe de altă parte, cererile de rambursare depuse de importatorii din Uniune afiliați societăților sau grupurilor de societăți evaluate prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2016/1395, (UE) 2016/1647, (UE) 2016/1731 și, respectiv, (UE) 2016/2257, nu ar trebui acordate. Acest lucru e motivat prin faptul că acești importatori se găsesc într-o situație juridică diferită față de importatorii evaluați de Decizia de punere în aplicare 2014/149/UE, în special prin faptul că nu au dobândit o încredere legitimă.

(34)

În urma comunicării informațiilor, prin observațiile furnizate de FESI și Footwear Coalition, un producător-exportator chinez, care a fost notificat Comisiei, a fost identificat ca societate care a prezentat o cerere de acordare a TEP/TI în cursul anchetei inițiale, dar care nu a fost inclusă în eșantion, nici evaluată în cursul exercițiilor anterioare de punere în aplicare menționate în considerentele 18-20 și (25). Aceleași părți au identificat, de asemenea, alte patru societăți notificate Comisiei care erau afiliate producătorilor-exportatori chinezi sau vietnamezi care prezentaseră o cerere de acordare a TEP/TI în cursul anchetei inițiale, dar care nu au fost incluși în eșantion și care, de asemenea, nu fuseseră evaluați în exercițiile anterioare de punere în aplicare menționate în considerentele 18-20 și 25. În total, există, prin urmare, cinci societăți (enumerate în anexa VI) a căror cerere de acordare a TEP/TI sau cea a societăților lor afiliate, ar trebui evaluată. Aceste evaluări nu pot fi finalizate în intervalul de timp prevăzut în stadiul actual de punere în aplicare și vor face obiectul unui exercițiu de punere în aplicare ulterior. Cererile de rambursare depuse de importatorii în Uniune ai acestor societăți (enumerate în anexa VI) ar trebui, prin urmare, să fie suspendate temporar în așteptarea rezultatului evaluării cererilor de acordare a TEP/TI depuse de furnizorii relevanți din China și/sau Vietnam.

(35)

În cele din urmă, în urma comunicării constatărilor definitive, aceleași părți au susținut că șase societăți menționate în anexa III erau afiliate unei societăți sau unui grup de societăți care au fost deja evaluate în exercițiile anterioare de punere în aplicare și ar trebui să se identifice ca atare. Cu toate acestea, elementele de probă din dosar nu au confirmat această afirmație, care nu era, în orice caz, nici susținută de elemente de probă suplimentare. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(36)

Celelalte nouăsprezece societăți erau producători-exportatori chinezi sau vietnamezi care nu au fost incluși în eșantion în ancheta inițială și care prezentaseră o cerere de acordare a TEP/TI. Prin urmare, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP și TI depuse de aceste societăți. Această evaluare a inclus, de asemenea, două societăți care au fost notificate Comisiei și care au fost identificate în urma comunicării informațiilor prin intermediul observațiilor primite de la FESI și de la Footwear Coalition ca fiind afiliate unui producător-exportator chinez care face obiectul prezentei evaluări.

(37)

Pe scurt, în acest regulament, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP/TI depuse de: Fujian Viscap Shoes Co. Ltd, Vietnam Ching Luh Shoes Co. Ltd, Vinh Thong Producing-Trading-Service Co. Ltd, Qingdao Tae Kwang Shoes Co. Ltd, Maystar Footwear Co. Ltd, Lien Phat Company Ltd, Qingdao Sewon Shoes Co. Ltd, Panyu Pegasus Footwear Co. Ltd, PanYu Leader Footwear Corporation, Panyu Hsieh Da Rubber Co. Ltd, An Loc Joint Stock Company, Qingdao Changshin Shoes Company Limited, Chang Shin Vietnam Co. Ltd, Samyang Vietnam Co. Ltd, Qingdao Samho Shoes Co. Ltd, Min Yuan, Chau Giang Company Limited, Foshan Shunde Fong Ben Footwear Industrial Co. Ltd și Dongguan Texas Shoes Limited Co.

(38)

Comisia are posibilitatea de a remedia aspectele regulamentului în litigiu care au dus la anularea acestuia, lăsând în același timp neschimbate părțile evaluării care nu sunt afectate de hotărâre (22).

(39)

Prezentul regulament vizează să corecteze acele aspecte ale regulamentului în litigiu care s-au dovedit a fi incompatibile cu regulamentul de bază și care au dus astfel la declararea anulării în ceea ce privește producătorii-exportatori menționați în considerentul 37.

(40)

Toate celelalte constatări din regulamentul în litigiu și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 care nu au fost declarate nule de către Curtea de Justiție, rămân valabile și sunt încorporate în prezentul regulament.

(41)

Prin urmare, considerentele de mai jos se limitează la noua evaluare necesară pentru executarea hotărârilor Curții.

(42)

Comisia a examinat dacă prevalau TEP sau TI pentru producătorii-exportatori menționați în considerentul 37 („producătorii-exportatori în cauză”) care au depus cereri de acordare a TEP/TI în cursul perioadei de anchetă. Scopul acestei analize este de a evalua măsura în care importatorii în cauză sunt îndreptățiți să beneficieze de o rambursare a taxei antidumping plătite în legătură cu taxele antidumping plătite pentru exporturile acestor furnizori.

(43)

În cazul în care analiza arată că TEP trebuia acordat producătorilor-exportatori în cauză ale căror exporturi au făcut obiectul taxei antidumping plătite de importatorii în cauză, producătorului-exportator respectiv ar trebui să-i fie atribuit un nivel individual al taxei, iar rambursarea taxei ar fi limitată la o sumă care corespunde diferenței dintre taxa plătită și nivelul individual al taxei, și anume, în cazul unui import din China, diferența dintre 16,5 % și taxa instituită asupra unicei societăți exportatoare din eșantion care a obținut TEP, și anume 9,7 %; iar în cazul importurilor din Vietnam, diferența dintre 10 % și nivelul individual al taxei calculate pentru producătorul-exportator în cauză, dacă este cazul.

(44)

În cazul în care analiza indică faptul că trebuia să i se fi acordat TI unui producător-exportator chinez căruia i s-a refuzat acordarea TEP, producătorului-exportator în cauză ar trebui să i se atribuie un nivel individual al taxei, iar rambursarea taxei ar fi limitată la o sumă corespunzătoare diferenței dintre taxa plătită, și anume 16,5 %, în cazul importurilor din China și 10 % în cazul importurilor din Vietnam, și nivelul individual al taxei calculat pentru producătorul-exportator în cauză, dacă este cazul.

(45)

Pe de altă parte, dacă în urma analizei acestor cereri de acordare a TEP și a IT rezultă că atât cererea de acordare a TEP, cât și cea de acordare a TI ar trebui să fie respinse, nu se poate acorda rambursarea taxelor antidumping.

(46)

După cum se explică în considerentul 12, Curtea de Justiție a anulat regulamentul în litigiu și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 cu privire la exporturile anumitor tipuri de încălțăminte de la anumiți producători-exportatori chinezi și vietnamezi, întrucât Comisia nu a examinat cererile de acordare a TEP și a TI depuse de producătorii-exportatorii în cauză.

(47)

Prin urmare, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP și TI ale producătorilor-exportatori în cauză în vederea stabilirii nivelului taxei aplicabile exporturilor acestora. Evaluarea respectivă a arătat că informațiile furnizate nu au demonstrat că producătorii-exportatori în cauză își desfășurau activitatea în condițiile unei economii de piață sau că aceștia se calificau pentru acordarea tratamentului individual (pentru o explicație detaliată, a se vedea mai jos considerentul 48 și următoarele).

(48)

Trebuie subliniat că sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TEP în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În acest scop, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf prevede că cererea depusă de un astfel de producător trebuie să conțină probe suficiente, astfel cum se specifică în respectiva dispoziție, din care să reiasă că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, nu revine instituțiilor Uniunii sarcina de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat. Dimpotrivă, instituțiilor Uniunii le revine obligația de a evalua dacă elementele de probă furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf din regulamentul de bază pentru a i se acorda TEP, iar instanța Uniunii are obligația de a verifica dacă evaluarea respectivă este sau nu viciată de o eroare vădită (punctul 32 din hotărârea pronunțată în cauza C-249/10 P și punctul 24 din hotărârea pronunțată în cauza C-247/10 P).

(49)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, toate cele cinci criterii enumerate la respectivul articol trebuie îndeplinite pentru ca producătorului-exportator să i se poată acorda TEP. Prin urmare, Comisia a considerat că neîndeplinirea a cel puțin unui criteriu este suficientă pentru a respinge cererea de acordare a TEP.

(50)

Niciunul dintre producătorii-exportatori în cauză nu a putut demonstra că îndeplinește criteriul 1 (Decizii comerciale). Mai precis, Comisia a constatat că majoritatea producătorilor-exportatori în cauză (societățile 7, 11, 12, 13, 14, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25) (23) nu puteau să stabilească în mod liber cantitățile vândute pe piața internă și la export. În acest sens, Comisia a stabilit că au existat limitări privind producția, precum și o limitare a cantităților de vânzare pe piețe specifice (internă și de export). În plus, unii producători-exportatori în cauză (societățile 8, 9, 10, 15) nu au furnizat informații esențiale și complete (de exemplu, dovezi referitoare la structura și la capitalul societății, dovezi sau explicații referitoare la procesul decizional intern al societății) care să demonstreze că deciziile lor comerciale au fost luate în conformitate cu semnalele pieței, fără intervenția semnificativă a statului.

(51)

În ceea ce privește criteriul 2 (Contabilitate), societățile 8, 10, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 20, 21, 24 și 25 nu au reușit să demonstreze că dispun de un singur set de documente contabile de bază supuse unui audit independent în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate. În special, evaluările TEP au arătat că aceste societăți fie nu au reușit să furnizeze Comisiei un aviz/raport din partea unui auditor independent, fie evidențele contabile ale societății nu au fost auditate sau nu dispuneau de note explicative în mai multe posturi din bilanț și din contul de profit și pierdere.

(52)

În ceea ce privește criteriul 3 (Active și „reportare”), societățile 7, 8, 9, 10, 11, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 22, 23 și 25 nu au reușit să demonstreze că nu se reportează denaturări din vechiul sistem de economie planificată. În special, aceste societăți nu au putut furniza informații esențiale și complete, printre altele, referitoare la activele deținute de societate, precum și la condițiile și valoarea drepturilor de utilizare a terenurilor.

(53)

În sfârșit, din motivele expuse în considerentul 49, în cazul niciunuia dintre producătorii-exportatori în cauză, Comisia nu a evaluat criteriile 4 (Legislația privind falimentul și proprietatea) și criteriul 5 (Operațiunile de schimb valutar). Comisia a informat producătorii-exportatori vizați de constatările privind TEP și i-a invitat să prezinte observații. Nu au fost primite observații.

(54)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat, în cazul în care se aplică articolul 2 alineatul (7) litera (a) din același regulament, se poate stabili cu toate acestea o taxă individuală pentru exportatorii care pot demonstra că îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază anterior modificării sale.

(55)

Astfel cum este menționat în considerentul 48, este necesar să se indice că sarcina probei îi revine producătorului care dorește să solicite TI în temeiul articolului 9 alineatul (5) din regulamentul de bază anterior modificării sale. În acest sens, articolul 9 alineatul (5) primul paragraf prevede că cererea depusă trebuie să fie motivată în mod corespunzător. Prin urmare, instituțiilor Uniunii nu le revine sarcina de a dovedi că exportatorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru a beneficia de statutul menționat. Dimpotrivă, instituțiile Uniunii trebuie să evalueze dacă elementele de probă furnizate de exportatorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra că sunt îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat pentru a-i acorda TI.

(56)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat, exportatorii trebuie să demonstreze cu o cerere motivată corespunzător că toate cele cinci criterii enumerate în acest alineat sunt îndeplinite, astfel încât să li se poată acorda TI. Prin urmare, Comisia a considerat că neîndeplinirea a cel puțin unuia dintre criterii este suficientă pentru a respinge cererea de acordare a TI.

(57)

Cele cinci criterii sunt următoarele:

(58)

Toți cei nouăsprezece producători-exportatori în cauză care au solicitat TEP au solicitat, de asemenea, și TI în eventualitatea în care nu le-ar fi fost acordat TEP. Prin urmare, Comisia a examinat cererile de acordare a TEP și TI ale fiecărui producător-exportator în cauză

(59)

În ceea ce privește criteriul 1 (repatrierea capitalului și a profiturilor), societățile 9 și 20 nu au furnizat elemente de probă care să arate că puteau să repatrieze în mod liber capitalul și profiturile și, deci, nu au demonstrat că acest criteriu era îndeplinit.

(60)

În ceea ce privește criteriul 2 (vânzările la export și prețurile stabilite în mod liber), Comisia a concluzionat că societățile 7, 8, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 20, 21, 22, 23 și 24 nu au reușit să demonstreze că deciziile comerciale, cum ar fi prețurile de export și cantitățile exportate, precum condițiile și termenii vânzării sunt luate în mod liber, ca răspuns la semnalele pieței, întrucât probele analizate, cum ar fi actul constitutiv sau autorizațiile comerciale, arătau o limitare a producției și/sau a cantităților de vânzare a încălțămintei pe piețe specifice.

(61)

În ceea ce privește criteriul 3 (Societatea – principalele cadre de conducere și acțiunile – este suficient de independentă de intervenția statului), societățile 7, 8, 9, 10, 13, 15, 16, 17, 18, 19, 22, 23 și 25 nu au fost în măsură să furnizeze informațiile necesare pentru a demonstra că sunt suficient de independente de intervenția statului. Printre altele, nu au fost furnizate informații cu privire la modul în care dreptul de folosire a terenului a fost transferat către aceste societăți și în ce termeni și condiții.

(62)

În plus, societățile 8, 10, 17, 18 și 25 nu au fost în măsură să demonstreze că îndeplinesc cerințele de la criteriul 5 (Eludare) pe motiv că nu au fost furnizate informații cu privire la modul în care sunt luate deciziile în cadrul societății.

(63)

În sfârșit, luând în considerare dispozițiile menționate în considerentul 56, în cazul niciunuia dintre producătorii-exportatori în cauză Comisia nu a evaluat criteriul 4 (operațiunile de schimb valutar sunt efectuate la cursul de schimb al pieței).

(64)

Niciunul dintre cei nouăsprezece producători-exportatori în cauză nu a îndeplinit condițiile prevăzute la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de modificarea acestuia și, prin urmare, s-a refuzat acordarea TI pentru toți producătorii-exportatori respectivi. Comisia a informat în acest sens producătorii-exportatori în cauză și i-a invitat să prezinte observații. Nu au fost primite observații.

(65)

Prin urmare, taxa antidumping reziduală aplicabilă Chinei și Vietnamului, de 16,5 % și respectiv, de 10 %, ar trebui să fie impusă și exporturilor celor nouăsprezece producători-exportatori în cauză pentru perioada de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1472/2006. Inițial, perioada de aplicare a regulamentului respectiv a fost cuprinsă între 7 octombrie 2006 și 7 octombrie 2008. În urma deschiderii unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, la 30 decembrie 2009, perioada a fost prelungită până la 31 martie 2011. Ilegalitatea identificată de hotărâri constă în faptul că instituțiile Uniunii nu au stabilit dacă produsele fabricate de către producătorii-exportatori în cauză ar trebui să facă obiectul taxei reziduale sau al unei taxe individuale. Pe baza ilegalității identificate de Curte, nu există temei legal pentru scutirea integrală a produselor fabricate de către producătorii-exportatori în cauză de la plata oricărei taxe antidumping. Prin urmare, un act nou care să remedieze ilegalitatea identificată de Curte trebuie să reevalueze nivelul taxei antidumping aplicabile, și nu măsurile ca atare.

(66)

Întrucât s-a ajuns la concluzia că taxa reziduală aplicabilă Chinei și, respectiv, Vietnamului ar trebui să fie reinstituită în ceea ce privește producătorii-exportatori în cauză la același nivel ca cel instituit inițial prin regulamentul în litigiu și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009, nu este necesară modificarea Regulamentului (CE) nr. 388/2008. Acest din urmă regulament rămâne valabil.

(67)

Ținând cont de observațiile prezentate și de analiza acestora, s-a ajuns la concluzia că trebuie să se reinstituie taxa antidumping reziduală aplicabilă Chinei și Vietnamului, și anume de 16,5 % și respectiv, de 10 %, pentru perioada de aplicare a regulamentului în litigiu.

(68)

Producătorii-exportatori în cauză, precum și toate părțile care și-au manifestat interesul, au fost informați cu privire la faptele și considerentele esențiale în baza cărora s-a intenționat recomandarea reinstituirii taxei antidumping definitive asupra exporturilor celor nouăsprezece producători-exportatori în cauză. Pentru prezentarea observațiilor lor asupra informațiilor comunicate, părților li s-a acordat un termen.

(69)

În urma comunicării constatărilor, Comisia a primit observații în numele (i) Federation of the European Sporting Goods (denumită în continuare „FESI”) și al Footwear Coalition (24), reprezentând importatorii de încălțăminte din Uniune; și (ii) Cortina NV („Cortina”), un importator de încălțăminte din Uniune.

(70)

În observațiile lor referitoare la comunicarea informațiilor, FESI și Footwear Coalition, au remarcat în primul rând faptul că punerea în aplicare actuală se bazează pe aceleași temeiuri juridice și motive ca regulamentele adoptate anterior de Comisie legate de aceeași procedură de punere în aplicare, și anume, Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2016/1395, (UE) 2016/1647, (UE) 2016/1731 și (UE) 2016/2257. Prin urmare, în răspunsul lor la comunicarea informațiilor, acestea au făcut trimitere, și au introdus prin trimitere, observațiile pe care le-au depus în legătură cu regulamentele menționate anterior la 16 decembrie 2015, 6 iunie 2016, 16 iunie 2016 și, respectiv, 11 august 2016, cu toate acestea, fără a detalia aceste observații și cereri.

(71)

Ca răspuns la aceste observații, Comisia face trimitere la Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2016/1395, (UE) 2016/1647, (UE) 2016/1731 și (UE) 2016/2257 care răspund integral observațiilor formulate de FESI și Footwear Coalition în contextul actualei puneri în aplicare. Deoarece FESI și Footwear Coalition nu și-au detaliat argumentele, Comisia consideră că acestea au fost tratate integral în regulamentele menționate mai sus, iar concluziile formulate în acest sens în regulamentele respective sunt confirmate prin prezentul regulament.

(72)

În plus, FESI și Footwear Coalition au prezentat observații care sunt abordate în detaliu în cele ce urmează.

(73)

FESI și Footwear Coalition au susținut că abordarea urmată de Comisie în ceea ce privește societățile enumerate în anexa III era ilegală. Astfel, prin includerea în anexa III a societăților afiliate unor societăți care au fost deja evaluate în cadrul Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/1395, (UE) 2016/1647, (UE) 2016/1731 sau (UE) 2016/2257, Comisia a încălcat conceptul de „entitate economică unică”, aplicat totuși în cadrul anchetei inițiale. În plus, o astfel de abordare ar conduce la neconcordanțe juridice întrucât prin intermediul regulamentelor menționate anterior, Comisia a reinstituit taxe antidumping asupra acestor societăți, în timp ce, în anexa III, aceleași societăți sunt menționate ca fiind societăți care aparent nu au depus nicio cerere de acordare a TEP/TI în cursul anchetei inițiale.

(74)

În ceea ce privește comercianții independenți, întrucât nu aveau nicio obligație legală de a depune cererile de acordare a TEP/TI pe parcursul anchetei inițiale, nu ar fi necesară menționarea acestora în anexa III.

(75)

În sfârșit, pentru societățile afiliate furnizorilor chinezi sau vietnamezi care prezentaseră o cerere de acordare a TEP/TI în cursul anchetei inițiale, dar care nu fuseseră evaluați încă în niciunul dintre regulamentele menționate în considerentul 63, în contextul punerii în aplicare a hotărârilor menționate în considerentul 12, FESI și Footwear Coalition au susținut că aceștia nu ar fi trebuit să fie enumerați în anexa III. În special, s-a afirmat că o astfel de abordare ar împiedica Comisia pe viitor să evalueze orice cerere de acordare a TEP/TI din partea furnizorilor lor afiliați din China sau Vietnam. Aceleași părți au susținut, de asemenea, că ar fi obligația Comisiei să identifice din lista societăților notificate de către autoritățile vamale naționale acele/acei societăți/comercianți care aparțin aceluiași grup de societăți și dacă acestea/aceștia fac parte sau nu din rândul producătorilor-exportatori chinezi sau vietnamezi care au depus o cerere de acordare a TEP/TI în cursul anchetei inițiale, dar care nu au fost incluși în eșantion în cursul anchetei inițiale. În caz contrar, Comisia ar crea sarcina unei probe imposibil de administrat pentru părțile interesate.

(76)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 34, în urma comunicării constatărilor, FESI și Footwear Coalition au identificat, într-adevăr, societăți care erau afiliate producătorilor-exportatori chinezi sau vietnamezi care prezentaseră o cerere de acordare a TEP/TI în cursul anchetei inițiale, dar care nu au fost incluși în eșantion și care, de asemenea, nu fuseseră evaluați în exercițiile anterioare de punere în aplicare menționate în considerentele 18-20 și 25. Informațiile din dosar au confirmat informațiile primite de aceste părți interesate, astfel încât cererile de acordare a TEP/TI ale acestor societăți vor fi evaluate. Rezultatul acestei evaluări va face obiectul unui act juridic separat. Cererea cu privire la aceste societăți a fost prin urmare, aprobată și aceste societăți nu sunt menționate în anexa III.

(77)

În ceea ce privește comercianții care au solicitat rambursarea taxelor plătite (afiliați sau nu furnizorilor chinezi sau vietnamezi), Comisia consideră că sarcina probei incumbă acestor comercianți.

(78)

Niciunul dintre comercianții enumerați în anexa III, nu a furnizat, cu toate acestea, informații sau dovezi cu privire la furnizorii lor din China sau Vietnam (cu excepția celor menționați în considerentul 76).

(79)

Cu toate acestea, Comisia recunoaște că nu toți importatorii care au cumpărat încălțăminte de la comercianții respectivi au fost conștienți de necesitatea de a informa Comisia cu privire la numele producătorilor-exportatori de la care au achiziționat încălțămintea. Pentru a asigura respectarea deplină a dreptului lor la apărare, Comisia a decis, prin urmare, să contacteze în mod specific importatorii în cauză și să le aducă la cunoștință situația și sarcina probei. Pentru a oferi timpul necesar pentru punerea în aplicare a acestei decizii, examinarea societăților enumerate în anexa III este temporar suspendată până când Comisia va fi contactat importatorii relevanți și le va fi oferit timp pentru a răspunde. Termenul de opt luni pentru evaluarea cererilor de acordare a TEP/TI va începe în ziua în care importatorul respectiv informează Comisia cu privire la denumirile și adresele producătorilor-exportatori în cauză, sau, în cazul în care nu se primește niciun răspuns în termenul stabilit de Comisie, de la data expirării termenului respectiv.

(80)

FESI și Footwear Coalition au susținut că, în interesul securității juridice, Comisia nu ar trebui să adopte și să publice acte juridice suplimentare în ceea ce privește punerea în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14, până când Curtea de Justiție nu adoptă o hotărâre în cadrul unei proceduri preliminare în curs în ceea ce privește validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/223, menționată în considerentul 23, și în ceea ce privește validitatea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1647, menționată în considerentul 19, și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1731, menționată în considerentul 20. În acest sens, s-a susținut că, întrucât o acțiune în justiție împotriva actelor juridice adoptate de instituții nu are efect suspensiv, articolul 278 din TFUE nu este aplicabil în cazul de față deoarece afirmația făcută în această privință nu este aceea de a suspenda Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223, ci abținerea de la adoptarea unor regulamente suplimentare de reinstituire a unor taxe antidumping definitive la importurile de încălțăminte din China și Vietnam. Pentru aceleași motive, s-a susținut, de asemenea, că, hotărârile în cauza Zuckerfabrik Süderdithmarschen/Altana nu au o valoare juridică relevantă.

(81)

În ceea ce privește articolul 278 din TFUE și hotărârile din cauza Zuckerfabrik Süderdithmarschen/Altana, Comisia este de acord cu FESI și Footwear Coalition că jurisprudența respectivă nu este aplicabilă în evaluarea suspendării punerii în aplicare a hotărârii Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14. Cu toate acestea, Comisia consideră că este obligată să pună în aplicare hotărârea respectivă într-un interval de timp rezonabil și că procedurile judiciare în curs referitoare la actele anterioare de punere în aplicare a hotărârii respective nu constituie un motiv valabil pentru a nu finaliza punerea în aplicare a hotărârii. În special, ea consideră că o astfel de procedură ar priva părțile interesate, altele decât FESI și Footwear Coalition, să își exercite drepturile în cursul procedurii administrative și în cadrul unei eventuale proceduri judiciare.

(82)

În ceea ce privește validitatea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/1647 și (UE) 2016/1731, FESI și Footwear Coalition au susținut că, dat fiind că acest din urmă regulament și orice nou regulament care reinstituie taxe antidumping definitive asupra importurilor de încălțăminte originare din China și din Vietnam au același temei juridic, abordare și motivare a Comisiei și că anularea Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2016/1647 și (UE) 2016/1731 ar implica, de asemenea, că orice regulament similar ulterior ar fi, de asemenea, nul. Abordarea Comisiei nu ar reflecta, prin urmare, eforturile cu bună-credință efectuate în punerea în aplicare a hotărârii pronunțate în cauzele conexate C-659/13 C & J Clark International și C-34/14 Puma menționate în considerentul 12.

(83)

În cele din urmă, FESI și Footwear Coalition au afirmat că punerea în aplicare a hotărârii sus-menționate nu ar fi supusă niciunui termen-limită impus de Curtea de Justiție, ar avea un impact negativ asupra importatorilor din Uniune, și, în același timp, nu ar avea niciun avantaj fiscal pentru Uniune. Din aceste motive, Comisia ar trebui să se abțină de la punerea în aplicare a hotărârii, în așteptarea pronunțării deciziei Curții în cauzele menționate în considerentul 80.

(84)

Comisia face trimitere la motivele expuse mai sus în considerentul 81.

(85)

FESI și Footwear Coalition au susținut că, atunci când se examinează cererile de acordare a TEP/TI, sarcina probei revine Comisiei, întrucât producătorii-exportatori chinezi și vietnamezi s-au achitat de sarcina probei prin depunerea cererilor de acordare a TEP/TI în cursul anchetei inițiale. FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că producătorilor-exportatori vizați de actuala punere în aplicare ar trebui să li se acorde aceleași drepturi procedurale precum cele acordate producătorilor-exportatori incluși în eșantion în cursul anchetei inițiale. FESI și Footwear Coalition au afirmat în special că a fost efectuată numai o analiză documentară în loc de vizite de verificare la fața locului, iar producătorilor-exportatori chinezi și vietnamezi nu li s-a acordat nicio ocazie pentru a-și completa formularele de cerere de acordare a TEP/TI prin intermediul unor scrisori de clarificare.

(86)

În plus, FESI și Footwear Coalition au afirmat că producătorilor-exportatori vizați de prezenta punere în aplicare nu le-au fost oferite aceleași garanții procedurale precum cele aplicate în cazul anchetelor antidumping standard, fiind în schimb aplicate standarde mai stricte. FESI și Footwear Coalition au susținut că Comisia nu a luat în considerare intervalul de timp scurs între depunerea cererii de acordare a TEP/TI în ancheta inițială și evaluarea acestor afirmații. În plus, în cursul anchetei inițiale, producătorii-exportatori au avut la dispoziție numai 15 zile pentru completarea cererilor de acordare a TEP/TI, în locul termenului obișnuit de 21 de zile.

(87)

Pe această bază, FESI și Footwear Coalition, au afirmat că principiul juridic fundamental de a acorda părților interesate posibilitatea de a-și exercita pe deplin drepturile la apărare prevăzute la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, nu a fost respectat. Pe această bază, s-a susținut că neacordând producătorilor-exportatori posibilitatea de a completa informațiile incomplete, Comisia a săvârșit un abuz de putere și a inversat în mod efectiv sarcina probei în etapa de punere în aplicare.

(88)

În cele din urmă, FESI și Footwear Coalition au afirmat, de asemenea, că această abordare ar fi discriminatorie în ceea ce privește producătorii-exportatori chinezi și vietnamezi care au fost incluși în eșantion în ancheta originală, dar și în ceea ce privește alți producători exportatori din țările care nu au economie de piață, care au făcut obiectul unei anchete antidumping și au depus cereri de acordare a TEP/TI în ancheta respectivă. Astfel, societățile chineze și vietnameze vizate de punerea în aplicare actuală nu ar trebui să facă obiectul acelorași cerințe de furnizare a informațiilor ca cele aplicate într-o anchetă normală de 15 luni și nu ar trebui să facă obiectul unor standarde procedurale mai stricte.

(89)

De asemenea, FESI și Footwear Coalition au afirmat că Comisia a aplicat datele disponibile, de facto, în sensul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, deși aceasta nu a respectat normele de procedură prevăzute la articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(90)

Comisia reamintește faptul că, în conformitate cu jurisprudența, sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TEP/TI în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În acest scop, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf prevede că cererea depusă de un astfel de producător trebuie să conțină probe suficiente, astfel cum se specifică în respectiva dispoziție, din care să reiasă că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, astfel cum a stabilit Curtea în hotărârile din cauzele Brosmann și Aokang, instituțiile nu au nicio obligație de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru recunoașterea unui astfel de statut. Dimpotrivă, rolul Comisiei este de a evalua dacă probele furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra că sunt îndeplinite criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf din regulamentul de bază în scopul de a-i acorda TEP/TI (a se vedea considerentul 48). În această privință, se reamintește faptul că nu există nicio obligație pentru Comisie de a solicita producătorului-exportator să furnizeze date suplimentare în cererea de acordare a TEP/TI. Comisia își poate baza evaluarea pe informațiile prezentate de către producătorul-exportator.

(91)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia a fost realizată numai o analiză documentară, Comisia remarcă faptul că o analiză documentară este o procedură prin care cererile de TEP/TI sunt analizate pe baza documentelor prezentate de către producătorul-exportator. Toate cererile de acordare a TEP/TI sunt supuse unei analize documentare de către Comisie. În plus, Comisia poate decide să efectueze inspecții la fața locului. Inspecțiile la fața locului nu sunt, totuși, necesare, și nici nu se efectuează pentru fiecare cerere de acordare a TEP/TI. Inspecțiile la fața locului, atunci când acestea sunt efectuate, de obicei au ca scop să confirme o anumită evaluare preliminară efectuată de instituții și/sau să verifice veridicitatea informațiilor furnizate de producătorul-exportator în cauză. Cu alte cuvinte, dacă elementele de probă prezentate de către producătorul-exportator arată în mod clar că TEP/TI nu este justificată, etapa suplimentară și facultativă a inspecțiilor la fața locului nu ar fi organizată, în mod general. Comisiei îi revine sarcina de a evalua oportunitatea unei vizite de verificare (25). Libertatea de a decide cu privire la mijloacele de verificare a informațiilor dintr-un formular de acordare a TEP/TI revine instituției respective. Astfel, în cazul în care, precum în speță, Comisia decide, pe baza unei analize documentare, că se află în posesia unor probe suficiente pentru a se pronunța cu privire la o cerere privind TEP/TI, o vizită de verificare nu este necesară și nu poate fi solicitată.

(92)

În ceea ce privește afirmația că drepturile la apărare nu au fost respectate în mod corespunzător prin decizia Comisiei de a nu trimite scrisori de clarificare, în primul rând, trebuie reamintit faptul că drepturile la apărare sunt drepturi subiective și că FESI și Footwear Coalition nu se pot baza pe o încălcare a unui drept subiectiv al altor societăți. În al doilea rând, Comisia contestă afirmația potrivit căreia constituie o practică a Comisiei să realizeze un schimb semnificativ de informații detaliate și o procedură detaliată de finalizare a scrisorilor de clarificare atunci când se face recurs doar la o analiză documentară, spre deosebire de cazul în care se efectuează analize documentare însoțite de verificări la fața locului. Într-adevăr, FESI și Footwear Coalition nu au fost în măsură să furnizeze elemente de probă care să indice contrariul.

(93)

Observațiile FESI și ale Footwear Coalition privind discriminarea trebuie, de asemenea, să fie respinse ca nefondate. Se reamintește că principiul egalității de tratament este încălcat în cazul în care instituțiile Uniunii tratează în mod diferit situații similare, creând astfel un dezavantaj pentru anumiți operatori în raport cu alții, fără ca o astfel de diferențiere să fie justificată de existența unor diferențe obiective de natură substanțială (26). Și cu toate acestea, Comisia realizează exact contrariul: prin obligarea producătorilor-exportatori chinezi și vietnamezi care nu au fost incluși în eșantion să depună cereri privind TEP/TI pentru reexaminare, ea intenționează să aducă acești producătorii-exportatori care nu au fost incluși anterior în eșantion pe picior de egalitate cu cei care au fost incluși în eșantion în ancheta inițială. În plus, întrucât regulamentul de bază nu prevede un termen-limită minim în această privință, în măsura în care termenul în acest scop este rezonabil și oferă părților suficiente posibilități de a colecta (sau recolecta) informațiile necesare, garantând în același timp dreptul lor la apărare, nu are loc nicio discriminare.

(94)

În ceea ce privește articolul 18 alineatul (1) din regulamentul de bază, în cazul de față Comisia a acceptat informații furnizate de producătorii-exportatori în cauză, nu a respins aceste informații și și-a întemeiat evaluarea pe acestea. Prin urmare, Comisia nu a aplicat articolul 18. Rezultă că nu era necesar să se urmeze procedura prevăzută la articolul 18 alineatul (4) din regulamentul de bază. Procedura de la articolul 18 alineatul (4) se aplică în cazurile în care Comisia intenționează să respingă anumite informații furnizate de partea interesată și să recurgă în schimb la datele disponibile.

(95)

FESI și Footwear Coalition au afirmat că Comisia ar fi încălcat dispozițiile articolului 266 TFUE, dat fiind că acest articol nu-i conferă temeiul juridic pentru redeschiderea anchetei cu privire la o măsură expirată. FESI și Footwear Coalition au reiterat, de asemenea, faptul că articolul 266 din TFUE nu permite instituirea de taxe antidumping în mod retroactiv, fapt care ar fi confirmat prin hotărârea Curții de Justiție în cauza C-458/98P IPS/Consiliul.

(96)

În această privință, FESI și Footwear Coalition au afirmat că procedura antidumping privind importurile de încălțăminte din China și din Vietnam a fost încheiată la 31 martie 2011 cu expirarea măsurilor. În acest scop, Comisia a publicat un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în ceea ce privește expirarea taxelor la 16 martie 2011 (27) („aviz de expirare”), industria din Uniune nu a susținut o continuare a dumpingului și, de asemenea, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene nu a anulat avizul de expirare.

(97)

În plus, aceleași părți au susținut, de asemenea, că nu ar exista niciun temei în regulamentul de bază care ar permite Comisiei să redeschidă ancheta antidumping.

(98)

În acest context, FESI și Footwear Coalition au argumentat în plus că reluarea anchetei și examinarea cererilor de acordare a TEP/TI depuse de producătorii-exportatori chinezi și vietnamezi în cauză în ancheta inițială încalcă principiul universal de prescripție sau de decădere. Acest principiu este prevăzut în Acordul OMC și în regulamentul de bază, care a stabilit un termen-limită de 5 ani pentru durata măsurilor, precum și la articolele 236 alineatul (1) și 221 alineatul (3) din Codul Vamal Comunitar, care au stabilit o perioadă de 3 ani pentru importatori pentru a solicita rambursări de taxe antidumping, pe de o parte, și pentru autoritățile vamale naționale pentru a colecta taxe de import și taxe antidumping, pe de altă parte (28). Articolul 266 din TFUE nu permite abaterea de la acest principiu.

(99)

În cele din urmă, s-a afirmat că Comisia nu a oferit vreo motivare sau jurisprudență anterioară care să sprijine utilizarea articolului 266 din TFUE ca temei juridic pentru redeschiderea procedurii.

(100)

În ceea ce privește lipsa oricărui temei juridic de a redeschide ancheta, Comisia reamintește jurisprudența citată mai sus la considerentul 15, în temeiul căreia ea își poate relua ancheta de la punctul în care a survenit ilegalitatea. Potrivit jurisprudenței, legalitatea unui regulament antidumping trebuie să fie evaluată ținând seama de normele obiective ale dreptului Uniunii și nu de o practică decizională, chiar și în cazul în care o astfel de practică există (ceea ce nu este cazul în situația de față). Prin urmare, faptul că, în anumite cazuri din trecut, Comisia este posibil să fi urmat o altă practică, quod non, nu poate crea încredere legitimă: în temeiul unei jurisprudențe constante a Curții, încrederea legitimă nu poate apărea decât în cazul în care instituțiile au dat asigurări precise care ar permite unei părți interesate să deducă în mod întemeiat că instituțiile Uniunii Europene ar acționa într-un anumit mod (29). Nici FESI, nici Footwear Coalition nu au încercat să demonstreze că au fost furnizate astfel de asigurări în cazul de față. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât practica anterioară menționată nu corespunde situației de fapt și de drept din prezentul caz, iar diferențele pot fi explicate prin diferențe de fapt și de drept față de prezentul caz.

(101)

Diferențele respective sunt următoarele: Ilegalitatea identificată de Curte nu se referă la constatările privind dumpingul, prejudiciul și interesul Uniunii și, prin urmare, la principiul instituirii taxei, ci doar la nivelul precis al taxei. Anulările anterioare invocate de către părțile interesate se refereau, dimpotrivă, la constatările privind dumpingul, prejudiciul și interesul Uniunii. Prin urmare, instituțiilor li se permite recalcularea precisă a nivelului taxei pentru producătorii-exportatori în cauză.

(102)

În particular, în cazul de față, nu era necesar să se solicite informații suplimentare de la părțile interesate. Mai degrabă, Comisia a trebuit să evalueze informații care i-au fost adresate, dar care nu au fost evaluate înainte de adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1472/2006. În orice caz, așa cum se precizează la considerentul 100 de mai sus, practica anterioară în alte cazuri nu constituie o garanție precisă și necondiționată în cazul de față.

(103)

În final, toate părțile care fac obiectul procedurii, adică producătorii-exportatori în cauză, precum și părțile în cauze ale Curții și asociația care reprezintă una dintre respectivele părți au fost informate prin comunicarea faptelor relevante pe baza cărora Comisia intenționează să adopte prezenta evaluare a cererilor de acordare a TEP/TI. Prin urmare, drepturile lor la apărare sunt asigurate. În această privință, trebuie observat în special faptul că importatorii neafiliați nu beneficiază, în cadrul unei proceduri antidumping, de drepturi la apărare, având în vedere că respectivele proceduri nu sunt îndreptate împotriva lor.

(104)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia măsurile în cauză au expirat la 31 martie 2011, Comisia nu înțelege de ce expirarea măsurilor ar avea vreo relevanță în ceea ce privește posibilitatea adoptării de către Comisie a unui nou act care să înlocuiască actul anulat în urma unei hotărâri de anulare a actului inițial. Potrivit jurisprudenței menționate la considerentul 15 de mai sus, procedura administrativă ar trebui să fie reluată de la momentul în care a avut loc ilegalitatea.

(105)

Ca urmare a anulării actului de încheiere a procedurii, procedura antidumping este, prin urmare, încă deschisă. Comisia are obligația de a închide procedura; articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede că o anchetă trebuie să fie închisă printr-un act al Comisiei.

(106)

FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că procedura adoptată de a redeschide ancheta și de a institui retroactiv taxa constituie un abuz de putere din partea Comisiei și încalcă Tratatul privind Uniunea Europeană. FESI și Footwear Coalition susțin în această privință că Comisia nu are autoritatea de a aduce atingere articolului 236 alineatul (1) din Codul Vamal Comunitar prin împiedicarea rambursării taxelor antidumping. Aceștia au susținut că autoritățile vamale naționale sunt competente să evidențieze consecințele rezultate în urma unei anulări a unui act de instituire a taxelor anti-dumping și că autoritățile vamale naționale ar fi, de asemenea, obligate să ramburseze taxele respective, a căror nulitate a fost constatată de Curte.

(107)

În această privință, FESI și Footwear Coalition au susținut că articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază nu permite Comisiei să deroge de la articolul 236 din Codul vamal comunitar, deoarece ambele acte legislative fac parte din aceeași ordine juridică, iar regulamentul de bază nu poate fi considerat ca o lex specialis a Codului Vamal Comunitar.

(108)

În plus, au continuat aceleași părți, articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază nu face trimitere la articolul 236 din Codul Vamal Comunitar și indică doar faptul că pot fi adoptate dispoziții speciale de către Comisie, dar niciun fel de derogări de la Codul Vamal Comunitar.

(109)

Ca răspuns la această afirmație, este important să se sublinieze că articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază nu înseamnă că normele care reglementează legislația vamală a Uniunii devin aplicabile în mod automat instituirii taxelor antidumping individuale (30). Dimpotrivă, articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază oferă instituțiilor Uniunii dreptul de a transpune și de a asigura aplicarea, în cazul în care este necesar și util, a normelor care reglementează legislația vamală a Uniunii (31).

(110)

Această transpunere nu necesită aplicarea integrală a tuturor dispozițiilor din legislația vamală a Uniunii. Articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede explicit dispoziții speciale cu privire la definiția comună a noțiunii de origine, un bun exemplu de situație în care survine o derogare de la dispozițiile din legislația vamală a Uniunii. Acesta este contextul în care Comisia a făcut uz de competențele care decurg din articolul 14 alineatul (3) din regulamentul de bază și a solicitat autorităților vamale naționale să se abțină temporar de la orice rambursare. Aceasta nu contestă competența exclusivă pe care autoritățile vamale naționale o au în ceea ce privește litigiile referitoare la datoria vamală: autoritatea decizională le revine în continuare autorităților vamale ale statelor membre. Autoritățile vamale din statele membre continuă să decidă, pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia în ceea ce privește cererile de acordare a TEP și TI, dacă rambursarea ar trebui să se acorde sau nu.

(111)

Astfel, deși este adevărat că nicio dispoziție din legislația vamală a Uniunii nu prevede ridicarea unui obstacol pentru rambursarea taxelor vamale plătite în mod eronat, o astfel de afirmație generală nu poate fi făcută în ceea ce privește rambursarea taxelor antidumping. În consecință, și având în vedere necesitatea globală de a proteja resursele proprii ale Uniunii de cererile de rambursare nejustificate și dificultățile inerente pe care le-ar fi generat urmărirea rambursărilor nejustificate ulterior, Comisia a trebuit să se abată temporar de la legislația vamală a Uniunii prin utilizarea competențelor sale în temeiul articolului 14 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(112)

FESI și Footwear Coalition au susținut de asemenea că, prin încălcarea articolului 296 din TFUE, Comisia nu a motivat în mod corespunzător și nu a furnizat indicații privind temeiul juridic în baza căruia taxele au fost reinstituite cu efect retroactiv și, prin urmare, rambursarea taxelor a fost refuzată importatorilor vizați de punerea în aplicare actuală. Prin urmare, FESI și Footwear Coalition au afirmat că dreptul la o protecție judiciară efectivă a părților interesate a fost încălcat de către Comisie.

(113)

Comisia consideră că raționamentul juridic detaliat prevăzut în documentul de informare generală și în prezentul regulament motivează în mod corespunzător ultima afirmație.

(114)

FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că corectarea retroactivă a măsurilor expirate încalcă principiul protecției încrederii legitime. FESI a afirmat că, în primul rând, părțile, inclusiv importatorii, ar fi primit asigurări că măsurile au expirat la 31 martie 2011 și că, având în vedere timpul scurs de la ancheta inițială, părțile au fost îndreptățite să presupună că ancheta inițială nu va fi reluată sau redeschisă. De asemenea, producătorii-exportatori chinezi și vietnamezi erau îndreptățiți să nutrească o încredere legitimă justificată că cererile lor privind TEP/TI în ancheta inițială nu vor mai fi examinate de Comisie, pe baza simplului fapt că aceste cereri nu au fost evaluate în termenul aplicabil de trei luni în cursul anchetei inițiale.

(115)

În ceea ce privește încrederea legitimă a părților interesate că măsurile antidumping au expirat și că ancheta nu va mai fi redeschisă, se face trimitere la considerentele 104 și 105, unde aceste afirmații au fost abordate în detaliu.

(116)

În ceea ce privește încrederea legitimă a producătorilor-exportatori chinezi și vietnamezi că cererile de acordare a TEP/TI nu vor fi examinate, se face trimitere la considerentul 100 de mai sus, unde acest aspect a fost de asemenea, abordat având în vedere jurisprudența Curții în materie.

(117)

FESI și Footwear Coalition au susținut, de asemenea, că instituirea măsurilor antidumping cu efecte retroactive constituie o discriminare a: (i) importatorilor vizați de punerea în aplicare actuală față de importatorii vizați de punerea în aplicare a hotărârilor Brosmann și Aokang menționate în considerentul 6 de mai sus cărora li s-au rambursat taxele plătite pentru importurile de încălțăminte provenite de la cei cinci producători-exportatori vizați de aceste hotărâri; precum și (ii) o discriminare a producătorilor-exportatori vizați de punerea în aplicare actuală față de cei cinci producători-exportatori vizați de hotărârile Brosmann și Aokang care nu au fost supuși niciunei taxe ca urmare a Deciziei de punere în aplicare 2014/149/UE.

(118)

În ceea ce privește afirmația privind discriminarea, Comisia reamintește în primul rând cerințele pentru discriminare, astfel cum sunt prezentate în considerentul 93 de mai sus.

(119)

Apoi, se remarcă faptul că diferența dintre importatorii vizați de punerea în aplicare actuală și cei vizați de punerea în aplicare a hotărârilor Brosmann și Aokang este că aceștia din urmă au decis să conteste Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 în fața Tribunalului, în timp ce primii nu a făcut acest lucru.

(120)

O decizie adoptată de o instituție a Uniunii, care nu a fost atacată de către destinatarul său în termenele prevăzute la articolul 263 al șaselea paragraf din TFUE devine definitivă în privința acestuia. Această jurisprudență se întemeiază în special pe considerația că termenele de formulare a unei acțiuni urmăresc garantarea securității juridice, pentru a se evita repunerea în discuție pe termen nelimitat a actelor Uniunii care produc efecte juridice (32).

(121)

Acest principiu procedural a dreptului Uniunii creează în mod necesar două grupuri: cei care au contestat o măsură a Uniunii și care, ca urmare, au dobândit probabil o poziție favorabilă (precum Brosmann și ceilalți patru producători-exportatori) și cei care nu au făcut acest lucru. Totuși, aceasta nu înseamnă că Comisia a tratat cele două părți în mod inegal prin încălcarea principiului egalității de tratament. Recunoașterea faptului că o parte intră în această din urmă categorie din cauza unei decizii conștiente de a nu contesta o măsură a Uniunii nu discriminează grupul respectiv.

(122)

Astfel, toate părțile interesate au beneficiat de protecție judiciară în instanțele Uniunii în orice moment.

(123)

În ceea ce privește pretinsa discriminare a producătorilor-exportatori vizați de punerea în aplicare actuală care nu erau supuși niciunei taxe în urma Deciziei de punere în aplicare 2014/149/UE, este necesar să se remarce faptul că decizia Consiliului de a nu reinstitui taxele a fost în mod clar adoptată cu privire la circumstanțele speciale ale situației specifice, astfel cum se prezenta la momentul în care Comisia a făcut propunerea pentru reinstituirea taxelor menționate și, în special, pe motiv că taxele antidumping în cauză fuseseră deja rambursate și în măsura în care comunicarea inițială a datoriei către debitor a fost retrasă în urma hotărârilor pronunțate în cauzele Brosmann și Aokang. Potrivit Consiliului, această rambursare a creat așteptări legitime din partea importatorilor în cauză. Având în vedere faptul că nu a avut loc o rambursare comparabilă pentru alți importatori, aceștia nu sunt într-o situație comparabilă cu cea a importatorilor vizați de decizia Consiliului.

(124)

În orice caz, faptul că Consiliul a ales să acționeze într-un anumit mod, având în vedere circumstanțele cauzei, nu poate crea obligații în sarcina Comisiei de a pune în aplicare o altă hotărâre exact în același mod.

(125)

În plus, FESI și Footwear Coalition au susținut că Comisia nu are competența de a adopta regulamentul de instituire a unei taxe antidumping în mod retroactiv în contextul actualei puneri în aplicare, și că, în orice caz, această competență ar aparține Consiliului. Această afirmație s-a bazat pe argumentul că, în cazul în care ancheta este reluată chiar din punctul în care a intervenit ilegalitatea, ar trebui să se aplice aceleași norme precum cele din momentul anchetei inițiale, în cazul în care măsurile definitive ar fi adoptate de Consiliu. Aceste părți au susținut că, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (33) (denumit, de asemenea, „Regulamentul Omnibus I”), noua procedură de luare a deciziilor în domeniul politicii comerciale nu se aplică în contextul de față, dat fiind faptul că, înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului Omnibus I (i), Comisia a adoptat deja un act (regulamentul provizoriu), (ii) consultările care au fost necesare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 384/96 au fost inițiate și încheiate și (iii) Comisia ar fi adoptat deja o propunere de regulament al Consiliului de adoptare a măsurilor definitive. Pe această bază, aceste părți au concluzionat că ar trebui să se aplice procedurile de luare a deciziilor anterioare intrării în vigoare a Regulamentului Omnibus I.

(126)

Argumentația respectivă se concentrează totuși asupra datei de deschidere a anchetei (care este într-adevăr relevantă în raport cu celelalte modificări de fond care au fost aduse regulamentului de bază), dar nu ține seama de faptul că Regulamentul (UE) nr. 37/2014 utilizează un criteriu diferit (și anume, deschiderea procedurii de adoptare a măsurilor). Poziția FESI și Footwear Coalition este, prin urmare, întemeiată pe o interpretare eronată a normei tranzitorii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 37/2014.

(127)

Într-adevăr, având în vedere trimiterea de la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 37/2014 la „procedurile inițiate în vederea adoptării măsurilor”, care stabilește normele tranzitorii pentru modificările aduse procedurilor de luare a deciziilor pentru adoptarea de măsuri antidumping, și având în vedere noțiunea de„procedură” din regulamentul de bază, pentru o anchetă care a fost inițiată înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 37/2014, dar în care Comisia nu a lansat consultarea comitetului competent în vederea adoptării unor măsuri înainte de intrarea în vigoare respectivă, noile norme se aplică procedurii de adoptare a măsurilor antidumping menționate. Același lucru este valabil și în cazul procedurilor în care măsurile au fost instituite pe baza vechilor norme și fac obiectul unei reexaminări sau al măsurilor privind taxe provizorii instituite pe baza vechilor norme, dar pentru care procedura de adoptare a unor măsuri definitive nu a fost încă lansată atunci când Regulamentul (UE) nr. 37/2014 a intrat în vigoare. Cu alte cuvinte, Regulamentul (UE) nr. 37/2014 se aplică unei „proceduri de adoptare” specifice, și nu întregii perioade a unei anumite anchete sau chiar a unei proceduri.

(128)

În consecință, procedura decizională introdusă de Regulamentul Omnibus I a fost procedura corectă de aplicat.

(129)

În ceea ce privește Cortina, acesta a susținut, în primul rând, că Comisia nu dispune de niciun temei juridic pentru a examina cererile privind TEP/TI depuse de producătorii-exportatori în cadrul anchetei inițiale. Cortina a susținut că procedura, care a fost închisă prin expirarea măsurilor la 31 martie 2011, nu a fost invalidată de hotărârea Curții în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14, și că, prin urmare, aceasta nu poate fi repusă în discuție.

(130)

Ca răspuns la această afirmație, Comisia face trimitere la explicația oferită în considerentele 104 și 105 de mai sus.

(131)

În al doilea rând, Cortina a susținut că prezenta procedură încalcă principiul neretroactivității și principiul securității juridice, consacrat la articolul 10 din regulamentul de bază.

(132)

În ceea ce privește argumentul privind retroactivitatea întemeiat pe articolul 10 din regulamentul de bază și pe articolul 10 din Acordul antidumping al OMC (denumit în continuare „OMC ADA”), articolul 10 alineatul (1) din regulamentul de bază, care preia textul articolului 10 alineatul (1) din OMC ADA prevede că măsurile provizorii și taxele antidumping definitive se aplică doar produselor puse în liberă circulație după data la care intră în vigoare decizia luată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) sau cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, după caz. În cazul de față, taxele antidumping în cauză se aplică numai produselor puse în liberă circulație după ce au intrat în vigoare regulamentul provizoriu și regulamentul în litigiu (definitiv), adoptate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și, respectiv, cu articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, retroactivitatea, în sensul articolului 10 alineatul (1) din regulamentul de bază, se referă doar la situația în care mărfurile au fost puse în liberă circulație înainte de introducerea măsurilor, după cum se poate observa din însuși textul dispoziției respective, precum și din excepția pe care o prevede articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(133)

Comisia observă, de asemenea, că în cazul de față nu este vorba nici despre încălcarea principiului retroactivității, nici despre încălcarea securității juridice și a încrederii legitime.

(134)

În ceea ce privește retroactivitatea, jurisprudența Curții face distincție, atunci când evaluează dacă o măsură este retroactivă, între aplicarea unei norme noi unei situații care a devenit definitivă (cunoscută și ca o situație juridică existentă sau definitivă) (34) și unei situații care a început înainte de intrarea în vigoare a noii norme, dar care nu este încă definitivă (cunoscută, de asemenea, ca o situație temporară) (35).

(135)

În cazul de față, situația importurilor de produse în cauză care au avut loc în timpul perioadei de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1472/2006 nu a devenit încă definitivă, întrucât, ca urmare a anulării regulamentului în litigiu, taxa antidumping aplicabilă produselor nu a fost încă stabilită în mod definitiv. În același timp, prin publicarea avizului de deschidere (36) și a regulamentului provizoriu, importatorii de încălțăminte au fost avertizați că ar putea fi instituită o astfel de taxă. Conform jurisprudenței consacrate a instanțelor Uniunii, operatorii nu pot avea încredere legitimă până când instituțiile nu au adoptat un act de închidere a procedurii administrative cu caracter definitiv (37).

(136)

Prezentul regulament constituie o aplicare imediată la efectele viitoare ale unei situații care este în curs de desfășurare: Taxele pe încălțăminte au fost percepute de autoritățile vamale naționale. Ca urmare a cererilor de rambursare, cu privire la care nu s-a luat o hotărâre definitivă, ele constituie o situație în curs de desfășurare. Prezentul regulament stabilește nivelul taxei vamale aplicabile acestor importuri și, prin urmare, reglementează efectele viitoare ale unei situații aflate în curs de desfășurare.

(137)

În orice caz, chiar dacă ar fi existat o aplicare retroactivă în sensul legislației Uniunii, quod non, această retroactivitate ar fi justificată, din următorul motiv:

(138)

Normele de fond ale dreptului Uniunii se pot aplica pentru situațiile existente înainte de intrarea lor în vigoare, în măsura în care din termenii, din obiectivele sau din concepția lor generală rezultă în mod clar că trebuie să li se acorde un astfel de efect (38). În particular, în cauza C-337/88 Società agricola fattoria alimentare (SAFA) s-a hotărât că: „Chiar dacă, drept regulă generală, principiul securității juridice se opune posibilității ca punctul de pornire al aplicării în timp a unui act comunitar să fie stabilit la o dată anterioară publicării acestuia, cu titlu excepțional, situația poate fi diferită dacă obiectivul care trebuie atins impune acest lucru și dacă încrederea legitimă a persoanelor interesate este respectată în mod corespunzător” (39).

(139)

În cazul de față, scopul este de a respecta obligația Comisiei în temeiul articolului 266 din TFUE. Întrucât în hotărârile menționate în considerentul 12 de mai sus Curtea a constatat doar o ilegalitate în ceea ce privește stabilirea nivelului taxei aplicabile și nu cu privire la instituirea măsurilor în sine (și anume, în ceea ce privește constatările privind dumpingul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii), producătorii-exportatori în cauză nu s-ar fi putut aștepta în mod legitim să nu fie impuse măsuri antidumping definitive. Prin urmare, impunerea respectivă, chiar dacă a fost retroactivă, quod non, nu poate fi interpretată ca o încălcare a încrederii legitime.

(140)

În al treilea rând, Cortina a susținut că afirmația Comisiei din considerentul 46 este incorectă, și anume că Curtea de Justiție a anulat regulamentul în litigiu și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 în ceea ce privește exporturile de anumite tipuri de încălțăminte de la anumiți producători-exportatori chinezi și vietnamezi, în măsura în care hotărârea în cauzele C-659/13 și C-34/14 nu a anulat Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1294/2009 în ceea ce privește cei 19 producători-exportatori în cauză, ci a anulat aceste regulamente cu efect erga omnes. Potrivit opiniei Cortina, în cazul în care Comisia ar reinstitui o taxă antidumping numai asupra importurilor provenite de la cei 19 producători-exportatori în cauză, dar nu și asupra importurilor provenite de la alți producători-exportatori afectați în egală măsură de hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14 C & J Clark International Limited și Puma SE, aceasta ar constitui o discriminare nejustificată în raport cu importurile acestor alți producători-exportatori, și ar încălca, de asemenea, articolul 266 din TFUE.

(141)

În ceea ce privește afirmația referitoare la tratamentul discriminatoriu față de importurile provenite de la alți producători-exportatori afectați de hotărârea Curții de Justiție în cauzele conexate C-659/13 și C-34/14 C & J Clark International Limited și Puma SE, Comisia constată că producătorii-exportatori și anumiți importatori vizați de prezentul regulament beneficiază de protecția judiciară în fața instanțelor Uniunii împotriva prezentului regulament. Alți importatori se bucură de o astfel de protecție prin intermediul instanțelor și tribunalelor naționale, care acționează ca instanțe în cazuri care intră sub incidența dreptului obișnuit al Uniunii.

(142)

Așa cum se menționează în considerentul 21, în vederea punerii în aplicare a hotărârii pronunțate în cauzele conexate C-659/13 C și C-34/14, C & J Clark International Limited și Puma SE, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223. La articolul 1 din regulamentul menționat, Comisia a însărcinat autoritățile vamale naționale să transmită toate cererile de rambursare a taxelor antidumping definitive plătite pentru importurile de încălțăminte originare din China și din Vietnam, depuse de importatori în temeiul articolului 236 din Codul vamal comunitar și care se bazează pe faptul că un producător-exportator neinclus în eșantion a solicitat acordarea TEP sau a TI în ancheta inițială. Comisia va evalua cererea relevantă de acordare a TEP sau TI și va reinstitui rata corespunzătoare a taxei. Pe această bază, autoritățile vamale naționale vor trebui să decidă ulterior cu privire la cererea de rambursare și de remitere a taxelor antidumping.

(143)

Prin urmare, pentru toate importurile de încălțăminte care îndeplinesc criteriile de mai sus, Comisia va examina cererile de acordare a TEP și TI, iar taxele antidumping vor fi reinstituite pe baza criteriilor obiective prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (b) și la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază înainte de a fi modificat. Prin urmare, toți ceilalți producători-exportatori din RPC și din Vietnam care nu au fost incluși în eșantion, precum și importatorii acestora, vor fi tratați în același mod, într-o etapă ulterioară, în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/223. Doar în cazurile în care nu există proceduri naționale nefinalizate nu se va efectua o evaluare a cererilor de acordare a TEP și TI, deoarece ar fi lipsită de orice utilitate practică.

(144)

În al patrulea rând, Cortina a susținut că ar fi discriminatoriu să se reinstituie o taxă antidumping asupra celor nouăsprezece producători-exportatori în cauză, dat fiind că nu s-a reinstituit nicio taxă antidumping ca urmare a hotărârilor Brosmann și Aokang.

(145)

Afirmația este neîntemeiată. Importatorii care au importat de la Brosmann și de la ceilalți patru producători-exportatori vizați de hotărârile în cauzele C-247/10 P și C-249/10 P se găsesc într-o situație de fapt și de drept diferită, pentru că producătorii-exportatori de la care au importat aceștia au decis să conteste regulamentul în litigiu și deoarece le-au fost rambursate taxele, astfel încât sunt protejați de articolul 221 alineatul (3) din Codul vamal comunitar. Pentru ceilalți nu s-a produs o astfel de situație și nu s-a efectuat o astfel de rambursare. A se vedea, de asemenea, în această privință, considerentele 118-122 de mai sus.

(146)

În al cincilea rând, Cortina a afirmat că au existat mai multe nereguli procedurale rezultate din această anchetă. În primul rând, partea a susținut că este posibil ca producătorii-exportatori în cauză să nu mai fie în măsură să furnizeze observații pertinente sau să prezinte probe suplimentare pentru a-și susține cererile de acordare a TEP/TI pe care le-au depus cu mai mulți ani în urmă. De exemplu, s-ar putea ca societățile să nu mai existe sau documentele relevante să nu mai fie disponibile.

(147)

În plus, Cortina a susținut că, spre deosebire de ancheta inițială, măsurile luate de Comisie ar afecta, de facto și de jure, numai importatorii, întrucât aceștia nu dispun de niciun mijloc pentru a furniza informații relevante și nu pot impune furnizorilor lor să coopereze cu Comisia.

(148)

Comisia subliniază că nicio dispoziție din regulamentul de bază nu obligă Comisia să acorde societăților exportatoare care solicită acordarea TEP/TI posibilitatea de a completa informațiile faptice lipsă. Comisia reamintește faptul că, în conformitate cu jurisprudența, sarcina probei incumbă producătorului care dorește să beneficieze de TEP/TI în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază. În acest scop, articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf prevede că cererea depusă de un astfel de producător trebuie să conțină probe suficiente, astfel cum se specifică în respectiva dispoziție, din care să reiasă că producătorul își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață. Prin urmare, astfel cum a stabilit Curtea în hotărârile din cauzele Brosmann și Aokang, instituțiile nu au nicio obligație de a dovedi că producătorul nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru recunoașterea unui astfel de statut. Dimpotrivă, rolul Comisiei este de a evalua dacă probele furnizate de producătorul în cauză sunt suficiente pentru a demonstra că sunt îndeplinite criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (7) litera (c) primul paragraf din regulamentul de bază în scopul de a-i acorda TEP/TI (a se vedea considerentul 44 de mai sus). Dreptul de a fi ascultat privește evaluarea acestor fapte, dar nu include dreptul de a rectifica informațiile deficitare. Altfel, producătorul-exportator ar putea prelungi evaluarea pe termen nedeterminat, transmițând informații în mod fragmentat.

(149)

În această privință, se reamintește faptul că nu există nicio obligație, pentru Comisie, să solicite producătorului-exportator să completeze cererea de TEP/TI. Astfel cum s-a menționat în considerentul anterior, Comisia își poate baza evaluarea pe informațiile prezentate de către producătorul-exportator. În orice caz, producătorii-exportatori în cauză nu au contestat evaluarea cererilor de li se acorda TEP/TI de către Comisie și nu au precizat documentele sau persoanele pe care nu au mai fost în măsură să se bazeze. Prin urmare, afirmația este atât de abstractă încât instituțiile nu pot lua în considerare astfel de dificultăți atunci când efectuează evaluarea cererilor de TEP/TI. Întrucât argumentul respectiv se bazează pe speculații și nu este susținut de indicații precise cu privire la documentele și persoanele care nu mai sunt disponibile și cu privire la relevanța documentelor și a persoanelor respective pentru evaluarea oportunității acordării TEP/TI, argumentul se respinge.

(150)

În ceea ce privește afirmația conform căreia un importator nu ar avea nicio posibilitate de a furniza informații relevante, Comisia constată următoarele: în primul rând, importatorii nu beneficiază de dreptul la apărare, deoarece măsura antidumping nu este îndreptată împotriva lor, ci împotriva producătorilor-exportatori. În al doilea rând, importatorii au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la acest aspect încă din cursul procedurii administrative care a precedat adoptarea regulamentului în litigiu. În al treilea rând, în cazul în care importatorii considerau că exista o neregulă în acest sens, ar fi trebuit să ia măsurile contractuale necesare cu furnizorii lor pentru a se asigura că dispun de documentația necesară. Prin urmare, argumentul trebuie respins.

(151)

În al șaselea rând, Cortina a afirmat că Comisia nu a examinat dacă instituirea taxelor antidumping ar fi în interesul Uniunii și a susținut că măsurile ar fi contrare interesului Uniunii deoarece (i) măsurile au avut deja efectul preconizat atunci când au fost instituite pentru prima dată; (ii) măsurile nu ar aduce un beneficiu suplimentar pentru industria din Uniune; (iii) măsurile nu ar afecta producătorii-exportatori și (iv) măsurile ar impune un cost important pentru importatorii în Uniune.

(152)

Prezentul caz privește doar cererile de TEP/TI, deoarece acesta este singurul aspect în care instanțele Uniunii au identificat o eroare de drept. În interesul Uniunii, evaluarea din Regulamentul (CE) nr. 1472/2006 rămâne în totalitate valabilă. În plus, prezenta măsură este justificată pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii.

(153)

În al șaptelea rând, Cortina a susținut că taxa antidumping, dacă este reinstituită, nu va mai putea fi colectată dat fiind că au expirat termenele de prescripție prevăzute la articolul 221 alineatul (3) din Codul vamal comunitar (actualul articol 103 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii). Potrivit Cortina, această situație ar constitui un abuz de putere din partea Comisiei.

(154)

Comisia reamintește că, în temeiul articolului 221 alineatul (3) din Codul vamal comunitar/al articolului 103 alineatul (1) din Codul vamal al Uniunii, termenele de prescripție nu se aplică în cazul în care se sesizează o instanță judecătorească cu calea de atac prevăzută la articolul 243 din Codul vamal comunitar/la articolul 44 alineatul (2) din Codul vamal al Uniunii, ca în toate cazurile de față, în care sunt vizate căile de atac în temeiul articolului 236 din Codul vamal comunitar/al articolului 119 din Codul vamal al Uniunii. O cale de atac în sensul articolului 103 alineatul (3) din Codul vamal al Uniunii, în conformitate cu clarificarea de la articolul 44 alineatul (2) din același regulament, se extinde de la contestarea inițială împotriva deciziei autorităților vamale naționale care instituie taxele până la hotărârea definitivă pronunțată de instanța națională, inclusiv, dacă este cazul, o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare. Perioada de trei ani este, prin urmare, suspendată de la data depunerii contestației.

(155)

În cele din urmă, Cortina a afirmat că, în urma expirării punctului 15 litera (a) punctul (ii) din Protocolul de aderare a Chinei la OMC la 11 decembrie 2016, Comisia nu mai poate să se bazeze pe metoda utilizată pentru a determina valoarea normală pentru exportatorii chinezi în cadrul anchetei inițiale [și anume, metoda bazată pe țara analogă în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază].

(156)

Regulamentul în litigiu a fost adoptat în 2006. Actul legislativ relevant aplicabil prezentei proceduri este Regulamentul (UE) 2016/1036. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(157)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

—

„încălțăminte sport” înseamnă încălțăminte în sensul notei de subpoziție 1 din capitolul 64 al anexei I la Regulamentul (CE) nr. 1719/2005 al Comisiei (42);

—

„încălțăminte de tehnologie specială” înseamnă încălțămintea cu un preț CIF per pereche egal sau mai mare de 7,5 EUR, pentru activități sportive, prevăzută cu talpă turnată în unul sau mai multe straturi, neinjectată, fabricată cu materiale sintetice special concepute pentru a amortiza șocurile cauzate de mișcări verticale sau laterale și care au caracteristici tehnice, cum ar fi pernițe ermetice care conțin gaze sau lichide, componente mecanice care absorb sau neutralizează șocurile sau materiale cum sunt polimerii cu densitate scăzută, încadrată la codurile NC ex 6403 91 11, ex 6403 91 13, ex 6403 91 16, ex 6403 91 18, ex 6403 91 91, ex 6403 91 93, ex 6403 91 96, ex 6403 91 98, ex 6403 99 91, ex 6403 99 93, ex 6403 99 96, ex 6403 99 98;

—

„încălțăminte cu bombeu de protecție” înseamnă încălțămintea prevăzută cu un bombeu de protecție cu o rezistență la impact de cel puțin 100 jouli (43) și încadrată la codurile NC: ex 6403 30 00 (44), ex 6403 51 11, ex 6403 51 15, ex 6403 51 19, ex 6403 51 91, ex 6403 51 95, ex 6403 51 99, ex 6403 59 11, ex 6403 59 31, ex 6403 59 35, ex 6403 59 39, ex 6403 59 91, ex 6403 59 95, ex 6403 59 99, ex 6403 91 11, ex 6403 91 13, ex 6403 91 16, ex 6403 91 18, ex 6403 91 91, ex 6403 91 93, ex 6403 91 96, ex 6403 91 98, ex 6403 99 11, ex 6403 99 31, ex 6403 99 33, ex 6403 99 36, ex 6403 99 38, ex 6403 99 91, ex 6403 99 93, ex 6403 99 96, ex 6403 99 98 și ex 6405 10 00;

—

„papuci de casă și alte tipuri de încălțăminte de interior” înseamnă încălțămintea încadrată la codul NC ex 6405 10 00.