4.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 210/27

(1)

La 14 mai 2015, ca urmare a unei plângeri adresate de Asociația Europeană a Oțelului (denumită în continuare „Eurofer” sau „reclamantul”), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile în Uniune de anumite produse plate laminate din fier sau din oțel nealiat sau alte oțeluri aliate, altele decât din oțelurile inoxidabile, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece (denumite în continuare „produse plate din oțel laminate la rece”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”) și din Federația Rusă (denumită în continuare „Rusia”) (denumite împreună „țările în cauză”) pe baza articolului 5 din regulamentul de bază.

(2)

La 12 noiembrie 2015, reclamantul a prezentat o cerere de înregistrare în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază. Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2325 al Comisiei (2) (denumit în continuare „regulamentul de înregistrare”), Comisia a impus înregistrarea importurilor de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă. În temeiul articolului 1 alineatul (2) din regulamentul respectiv, toate părțile interesate au fost invitate să își facă cunoscute opiniile în scris, să furnizeze elemente de probă în sprijinul acestora sau să solicite să fie audiate într-un termen stabilit. Au fost primite observații din partea reclamantului, a Asociației Chineze pentru Fier și Oțel (CISA), a Ministerului Dezvoltării Economice al Federației Ruse, precum și a producătorilor-exportatori, a importatorilor și/sau a utilizatorilor din Rusia.

(3)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/181 al Comisiei (3), Comisia a instituit o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă.

(4)

Analiza finală a Comisiei și hotărârea cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii sunt detaliate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1328 al Comisiei (4) (denumit în continuare „regulamentul definitiv”). Prezentul regulament abordează doar problema înregistrării, observațiile primite cu privire la înregistrare și perceperea retroactivă a taxei antidumping în cauză.

(5)

Pentru a examina dacă aplicarea retroactivă a taxelor definitive era justificată, Comisia a analizat consumul, prețurile, importurile și volumele vânzărilor înainte și după deschiderea anchetei. În cadrul analizei respective, Comisia a trimis, de asemenea, chestionare importatorilor și/sau utilizatorilor produsului în cauză referitoare la volumele lor de importuri, prețurile de import și stocurile în perioada de după perioada de anchetă, adică de la 1 aprilie 2015 până la 31 ianuarie 2016. Au fost primite răspunsuri de la 22 de importatori neafiliați și afiliați și/sau utilizatori. În plus, au fost trimise chestionare reclamantului și unui număr de cinci producători din Uniune incluși în eșantion cu privire la vânzările din perioada de după perioada de anchetă („PA”), adică de la 1 aprilie 2015 până la 31 ianuarie 2016. Au fost primite răspunsuri de la reclamant și de la toți producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(6)

Pentru verificarea răspunsurilor la chestionarele menționate în considerentul 5 de mai sus, s-au desfășurat vizite de verificare la fața locului cu privire la datele transmise de următoarele părți:

(7)

La 3 mai 2016, la solicitarea Eurofer, a avut loc o audiere cu consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale. Audierea a fost organizată în cadrul procedurii antidumping referitoare la importurile de anumite produse plate din oțel laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Federația Rusă, iar una dintre chestiunile discutate a fost posibila colectare retroactivă a taxei antidumping definitive.

(8)

La cererea importatorilor, serviciile Comisiei au mai organizat două audieri cu privire la colectarea retroactivă a taxei antidumping.

(9)

Comisia a informat toate părțile cu privire la faptele și motivele principale pe baza cărora se intenționa perceperea unei taxe antidumping definitive pentru importurile înregistrate de produse plate din oțel laminate la rece („prezentarea suplimentară de informații”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în care să își prezinte observațiile cu privire la prezentarea suplimentară de informații. Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare, după caz.

(10)

După prezentarea suplimentară de informații, mai multe părți au prezentat observații. La 15 iunie 2016, un grup de importatori a fost audiat de către consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale. În urma acestei audieri, o singură parte interesată a prezentat observații.

(11)

Conform comunicării sale intitulate „Siderurgia: păstrarea locurilor de muncă și a creșterii economice durabile în Europa” (5), Comisia se va asigura că ajută efectiv industria cu mult înainte de instituirea măsurilor provizorii. Acest lucru se realizează prin înregistrarea importurilor înainte de adoptarea măsurilor provizorii, ceea ce îi permite Comisiei să aplice retroactiv taxe antidumping definitive cu trei luni înainte de adoptarea măsurilor provizorii, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile legale relevante. Condițiile legale respective sunt stabilite la articolul 10 alineatul (4) și la articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, care se bazează pe articolul 10 alineatul (6) și articolul 10 alineatul (7) din Acordul antidumping al OMC (denumit în continuare „AA al OMC”).

(12)

Condițiile legale respective stabilesc un mecanism în două etape, pentru a se asigura că efectul corectiv al taxei antidumping definitive care urmează să fie aplicate nu este compromis.

(13)

Având în vedere că este primul caz în care se constată că sunt respectate condițiile pentru colectarea retroactivă a taxelor antidumping, Comisia consideră că este necesar să se explice în detaliu metodologia care a fost aplicată pentru a ajunge la această concluzie.

(14)

Prima etapă, care are la bază ideea de prevenire a compromiterii efectului corectiv al taxelor, este înregistrarea în temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază și al articolului 10 alineatul (7) din AA al OMC, care, pe lângă înregistrarea importurilor, înștiințează părțile interesate, în special importatorii, cu privire la faptul că ar putea fi percepute retroactiv taxe definitive, în cazul în care se respectă condițiile de fond. Cea de-a doua etapă, în cazul în care măsurile de prevenție nu reușesc să păstreze efectul corectiv al taxelor definitive, este perceperea retroactivă a taxelor antidumping pentru produsele care au fost introduse pentru consum cu cel mult 90 de zile înainte de data aplicării măsurilor provizorii, dar nu anterior deschiderii anchetei, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază și cu articolul 10 alineatul (6) din AA al OMC.

(15)

Oricare dintre aceste două etape poate fi efectuată doar atunci când sunt întrunite condițiile stabilite la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază și la articolul 10 alineatul (6) din AA al OMC.

(16)

Comisia consideră oportună stabilirea modului în care interpretează și aplică condițiile unei „noi creșteri substanțiale a importurilor” și „probabilitatea compromiterii grave a efectului corectiv al taxei antidumping definitive”, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază, atunci când ia o decizie cu privire la instituirea retroactivă a taxelor antidumping.

(17)

Cea de-a doua dintre cele două condiții alternative, prevăzute la articolul 10 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază, va fi întrunită întotdeauna la publicarea inițierii procedurii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prin urmare, nu este necesar să se prezinte clarificări suplimentare cu privire la articolul 10 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază.

(18)

Conform articolului 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază:

„în afară de nivelul importurilor care au cauzat un prejudiciu pe parcursul perioadei în care s-a desfășurat ancheta, să existe o nouă creștere substanțială a importurilor care, ținând seama de momentul în care sunt efectuate, de volumul lor sau de alți factori, este de natură să compromită grav efectul corectiv al taxei antidumping definitive care urmează să fie aplicată.”

(19)

Comisia interpretează articolul 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază în sensul stabilirii a două condiții care trebuie să fie întrunite pentru a-i permite Comisiei perceperea taxei antidumping definitive retroactiv [pe lângă condițiile stabilite la articolul 10 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază și în conformitate cu articolul 10 alineatul (4), coroborat cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază]. Cele două condiții sunt:

(20)

Pentru a se putea stabili dacă există o nouă creștere substanțială a importurilor, este necesară o comparare a datelor (6). În acest sens, trebuie să se stabilească perioadele de timp care trebuie să fie comparate.

(21)

Pe de o parte, regulamentul de bază face trimitere la nivelul importurilor pe parcursul perioadei de anchetă. Pe de altă parte, cuvintele „nouă” și „în afară de” implică faptul că nivelul importurilor pe parcursul perioadei de anchetă ar trebui să fie comparat cu nivelul importurilor de după perioada de anchetă.

(22)

În același timp, perioada care urmează să fie comparată cu perioada de anchetă nu poate începe înainte de întrunirea uneia dintre condițiile alternative prevăzute la articolul 10 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază. În cazul în care importatorii iau cunoștință de dumpingul probabil prin intermediul publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, momentul respectiv ar trebui să fie considerat punctul de pornire al celei de-a doua perioade.

(23)

Obiectivul analizei generale este de a evalua dacă sunt întrunite condițiile pentru aplicarea taxei înainte de data aplicării măsurilor provizorii. Prin urmare, această ultimă perioadă ar trebui să se încheie cu instituirea măsurilor provizorii, moment în care nu se mai aplică înregistrarea importurilor (7).

(24)

Statisticile privind importurile sunt puse la dispoziție doar lunar. Prin urmare, Comisia ar utiliza, pentru ultima perioadă, datele pentru luna calendaristică completă după publicarea avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în cazul în care importatorii iau cunoștință prin intermediul avizului de deschidere. În cazul în care s-a luat cunoștință dintr-o altă sursă, de exemplu, practicile de dumping care au existat în trecut, pe o perioadă îndelungată, s-ar utiliza luna de după evenimentul care declanșează conștientizarea, însă cel mai devreme prima lună completă de după perioada de anchetă. În ceea ce privește finalul perioadei, Comisia ar stabili două valori: una care să includă luna în care încep să se aplice măsurile provizorii și una care exclude luna respectivă.

(25)

În mod normal, Comisia ar stabili un nivel mediu lunar al importurilor pentru întreaga perioadă de anchetă, care, în principiu, durează 12 luni, și o medie lunară pentru nivelul importurilor efectuate între momentul conștientizării și cel al instituirii măsurilor provizorii. Pentru această ultimă medie, momentul de început și cel de sfârșit sunt stabilite astfel cum s-a explicat în paragraful anterior.

(26)

În plus, Comisia ar stabili și evoluția importurilor în termeni absoluți, impactul lor asupra evoluției stocurilor de produse și a cotelor de piață, precum și consumul produsului pe parcursul perioadei examinate.

(27)

O astfel de determinare ar trebui să se bazeze pe o analiză de la caz la caz. În plus față de compararea mediilor ponderate lunare, Comisia va ține seama și de toate celelalte considerente relevante. Acestea sunt, în special: evoluția consumului general al produsului în cauză în Uniune, evoluția stocurilor și evoluția cotelor de piață. Prin urmare, analiza ar trebui să fie dublă: absolută și relativă. O comparare a celor două medii lunare de mai sus este astfel un element important, dar nu neapărat unul decisiv pentru a se stabili dacă noua creștere a importurilor este „substanțială”.

(28)

Importurile care intră în Uniune înainte de înregistrare nu pot în niciun caz să fie supuse taxelor antidumping. Cu toate acestea, ele sunt relevante pentru a se stabili dacă importurile care intră în Uniune după înregistrare sunt de natură să compromită efectul corectiv al taxelor, din motivul următor: printre altele, din cauza existenței stocurilor, efectul corectiv al taxelor (mai precis, o creștere a prețurilor produselor importate, fie din cauza unei creșteri de preț, fie din cauza taxei) nu este niciodată imediat, ci are loc doar după vânzarea stocurilor. O nouă creștere substanțială a importurilor înainte de înregistrare ar trebui să conducă în mod normal la o creștere substanțială a stocurilor. Acest lucru înseamnă că efectul corectiv al taxelor este întârziat și mai mult în comparație cu o situație în care stocurile sunt normale. Orice nou import efectuat între înregistrare și măsurile provizorii, care se adaugă stocurilor ce depășesc în mod semnificativ nivelul normal, ar întârzia și mai mult efectul corectiv.

(29)

În cea de-a doua etapă, se stabilește dacă această creștere este de natură să compromită grav efectul corectiv al taxei definitive care urmează să fie aplicată. Utilizarea formulării „este de natură să” indică faptul că analiza este orientată spre viitor. Analiza va fi întotdeauna specifică fiecărui caz, iar rezultatele sale depind de circumstanțele concrete din fiecare caz în care s-a dispus înregistrarea importurilor în vederea instituirii retroactive a taxelor.

(30)

Analiza respectivă ar trebui, printre altele, să țină seama de efectul importurilor care au intrat în Uniune între înregistrare și măsurile provizorii. În cazul în care nu au fost efectuate importuri sau acestea sunt nesemnificative, înregistrarea a fost suficientă pentru a se evita prejudicierea suplimentară a industriei Uniunii. Prin urmare, în general, nu se justifică aplicarea celei de-a doua etape, adică aplicarea retroactivă a taxei.

(31)

Atunci când se evaluează dacă efectul importurilor care au intrat în Uniune între înregistrare și momentul măsurilor provizorii este de natură să compromită efectul corectiv al taxelor, Comisia ar trebui să analizeze în special următorii factori:

(32)

În anchetele care implică mai multe țări în cauză, cumularea importurilor din aceste țări în scopul analizei descrise la punctele 1.1 și 1.2 de mai sus va depinde de decizia Comisiei de a cumula importurile respective în ancheta antidumping aferentă.

(33)

Înregistrarea se referă la importurile efectuate începând cu 12 decembrie 2015 și până la data instituirii măsurilor antidumping provizorii, adică 12 februarie 2016. În această perioadă, importurile din țările în cauză s-au ridicat la aproximativ 165 000 de tone.

(34)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 5 de mai sus, informațiile au fost furnizate de reclamant, de toți producătorii din Uniune incluși în eșantion și de 22 de importatori neafiliați și afiliați și/sau utilizatori. Importurile lor au reprezentant 46 % din toate importurile din țările în cauză efectuate pe parcursul perioadei pentru care au fost colectate datele, și anume perioada aprilie 2015-ianuarie 2016.

(35)

Pentru a stabili dacă colectarea retroactivă a taxelor era justificată, Comisia a evaluat criteriile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(36)

Au fost transmise observații cu privire la înregistrarea importurilor și la posibila aplicare retroactivă a măsurilor antidumping; aceste observații sunt analizate în cele ce urmează.

(37)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază, trebuie să fi existat „practici de dumping pe o perioadă lungă sau ca importatorul să fi avut cunoștință de procedurile de dumping, de importanța lor și de cea a prejudiciului presupus sau stabilit”. În cazul de față, Comisia consideră că importatorii aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de practicile de dumping, de importanța lor și de cea a prejudiciului presupus sau stabilit de la data deschiderii anchetei, din motivele explicate mai sus la considerentul 17 și mai jos.

(38)

Un importator a susținut că elementele de probă prima facie din plângere referitoare la practicile de dumping nu au fost suficiente pentru a demonstra că importatorii aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de practicile de dumping, de importanța lor și de cea a prejudiciului presupus sau stabilit. În special, această parte a observat că, în primul rând, plângerea în sine nu constituie un element de probă concludent cu privire la faptul că au existat efectiv practici de dumping. În al doilea rând, dacă s-ar accepta că elementele de probă din plângere sunt suficiente pentru a ajunge la concluzia că importatorii ar fi trebuit să aibă cunoștință de practicile de dumping, instituirea retroactivă a taxelor ar fi posibilă în fiecare anchetă. În cele din urmă, importatorul a considerat că afirmația Eurofer, conform căreia existența practicilor de dumping nu putea fi ignorată de importatori, având în vedere prețurile extrem de scăzute ale importurilor din China și Rusia, este o afirmație înșelătoare, deoarece pretinsele prețuri scăzute nu demonstrează, în sine, că importurile au făcut obiectul unui dumping.

(39)

O altă parte interesată a constatat că Eurofer nu a furnizat articole din presă sau alte informații aflate la dispoziția publicului și accesibile importatorilor din Uniune în legătură cu produsele plate din oțel laminate la rece, care să se refere la vreo practică de dumping a producătorilor din China în ceea ce privește anumite produse plate din oțel laminate la rece. Această parte a subliniat că articolele din presă furnizate erau, în general, despre oțel, și nu neapărat despre produsele plate din oțel laminate la rece. În plus, articolele din presa din India și din Statele Unite furnizate de Eurofer erau lipsite de relevanță în ceea ce privește conștientizarea de către importatorii din Uniune.

(40)

În primul rând, este important de subliniat că, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază, importatorii trebuie să fi avut cunoștință de importanța practicilor de dumping și a prejudiciului presupus sau stabilit (subliniere adăugată). Comisia consideră că importatorii aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de importanța practicilor de dumping și de cea a prejudiciului presupus pe baza unor factori obiectivi, nu doar prin intermediul versiunii neconfidențiale a plângerii, ci și prin avizul de deschidere a acestei proceduri, ambele fiind disponibile și comunicate în momentul deschiderii anchetei tuturor părților interesate cunoscute, inclusiv importatorilor, utilizatorilor și asociațiilor care îi reprezintă pe aceștia. În plus, părțile interesate au avut acces deplin la versiunea neconfidențială a cererii de înregistrare depuse de Eurofer, cerere care, în realitate, fusese deja anunțată în plângere. Ancheta a fost lansată deoarece s-a considerat că elementele de probă prima facie din plângere au demonstrat suficient de bine că importurile din țările în cauză erau susceptibile de a face obiectul unui dumping pe piața Uniunii. Aceste elemente de probă prima facie se referă la perioada octombrie 2013-septembrie 2014, adică o perioadă de timp îndelungată. În plus, s-a constatat provizoriu și s-a confirmat definitiv că a existat dumping și în perioada de anchetă a procedurii, adică aprilie 2014 – martie 2015. Prin urmare, se confirmă faptul că importatorii aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de practicile de dumping și de prejudiciul presupus la data publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(41)

De asemenea, trebuie notat faptul că perceperea retroactivă a taxelor antidumping este permisă doar în cazul importurilor care au făcut obiectul înregistrării și doar atunci când sunt întrunite criteriile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. Prin urmare, este incorect să se afirme că instituirea retroactivă a taxelor este posibilă „în fiecare anchetă”. În ceea ce privește presupusa lipsă de relevanță a articolelor din presă furnizate de Eurofer, Comisia recunoaște că acestea nu erau articole despre produsele plate din oțel laminate la rece, dar că ofereau o indicație clară privind comportamentul în materie de prețuri al producătorilor – exportatori de oțel din țările în cauză. În plus, articolele din presă ar trebui să fie analizate din perspectiva altor fapte obiective, în conformitate cu considerentele de mai sus.

(42)

Prin urmare, argumentele referitoare la problema conștientizării de către importatori au fost respinse.

(43)

În răspunsul lor la comunicarea informațiilor, anumiți importatori au susținut că conștientizarea dumpingului și a prejudiciului ar trebui să fie analizată ținând seama de faptul că retroactivitatea este o „măsură excepțională” și că aceasta impune standarde înalte pentru autoritatea responsabilă cu ancheta și/sau că abordarea propusă privind „conștientizarea de către importatori” în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază este prea largă. Prin urmare, ei au concluzionat că avizul de deschidere nu este suficient pentru ca importatorii să ia cunoștință de existența unui dumping și a unui prejudiciu sau de importanța acestora. Cu toate acestea, anunțul de deschidere, care a fost preluat pe scară largă în presa specializată în comerțul cu produse siderurgice, precum și versiunea neconfidențială a plângerii, care a fost trimisă importatorilor cunoscuți și/sau utilizatorilor și pusă la dispoziția tuturor părților interesate încă din prima zi a anchetei, atunci când sunt considerate împreună, precizează în mod clar (în mod foarte detaliat) metodologia aplicată, sursa de informații utilizată și menționează niveluri ridicate ale dumpingului și ale prejudiciului atât pentru RPC, cât și pentru Rusia. Importanța dumpingului a fost astfel comunicată sub forma unui procent din prețul de import CIF. În plus, în considerentele 5 – 11 din regulamentul de înregistrare, Comisia le-a reamintit tuturor părților interesate că dispunea de suficiente elemente de probă cu privire la practicile de dumping, la importanța lor și a prejudiciului presupus sau stabilit. Prin urmare, Comisia concluzionează că importatorii aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de faptul că dumpingul și prejudiciul existau, sau că se presupunea existența acestora. Faptul că nu toate anchetele au drept rezultat măsuri antidumping nu înseamnă că elementele de probă prima facie privind dumpingul și prejudiciul nu au fost puse la dispoziția importatorilor. Prin urmare, Comisia este mulțumită că au fost îndeplinite standardele necesare, relevante cu privire la acest aspect.

(44)

Producătorii-exportatori din Rusia și un importator au susținut că concluzia Comisiei, în temeiul articolului 10 alineatul (4) litera (c) din regulamentul de bază, nu respecta în niciun caz norma prevăzută la articolul 10 alineatul (6) litera (i) din acordul antidumping, care menționează că importatorul ar fi trebuit să fie conștient de faptul că exportatorul practică dumpingul și că acest dumping cauzează un prejudiciu. În plus, s-a afirmat că, dată fiind interpretarea Comisiei, condiția privind „conștientizarea” este îndeplinită de fiecare dată când se publică un aviz de deschidere, ceea ce este inacceptabil. S-a afirmat, de asemenea, că evaluarea dumpingului este un proces complex, care implică accesul la secrete de afaceri ce nu pot fi divulgate.

(45)

În primul rând, trebuie subliniat faptul că fiecare membru al OMC are dreptul să își stabilească proceduri și practici antidumping care să fie adaptate propriilor sale circumstanțe, atâta timp cât acestea nu încalcă normele OMC. Comisia consideră că are norme foarte ridicate pentru deschiderea anchetelor și, astfel cum se menționează în considerentul 43 de mai sus, că a fost realizată și pusă la dispoziția părților interesate o examinare foarte detaliată a dumpingului și a prejudiciului pe baza dovezilor disponibile. Aceste date includ prețurile interne și de export practicate de fiecare societate, pe care importatorii ar fi putut să le compare ușor cu prețurile la care cumpărau din țările în cauză, pentru a stabili dacă aceste prețuri făceau obiectul dumpingului și în ce măsură. Se observă, de asemenea, faptul că, așa cum s-a indicat în considerentul 5, anumite răspunsuri au fost primite din partea importatorilor afiliați care au avut acces la informațiile relevante cu privire la prețurile interne și prețurile de export. Se observă, de asemenea, faptul că normele OMC nu prevăd că importatorii ar trebui să poată efectua un calcul detaliat al dumpingului, ci mai degrabă că aceștia ar trebui să fie conștienți de importanța unui astfel de dumping. În plus, analiza diferiților indicatori de prejudiciu, precum și calculele detaliate privind subcotarea prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative au fost, de asemenea, puse la dispoziție și indicau faptul că astfel de importuri care fac obiectul unui dumping ar cauza un prejudiciu.

(46)

Un importator a susținut, de asemenea, că furnizorii săi îl asiguraseră că nu s-au implicat în practici de dumping, fără să susțină totuși cu probe această afirmație. Prin urmare, această afirmație trebuie respinsă.

(47)

Producătorii-exportatori ruși au contestat constatarea privind existența dumpingului și au menționat că importatorii au luat cunoștință de aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază și de importanța dumpingului numai la 12 februarie 2016. În această privință, se menționează că informațiile din dosar menționate mai sus, și anume avizul de deschidere și versiunea neconfidențială a plângerii care a fost trimisă sau pusă la dispoziția importatorilor au arătat clar importanța dumpingului, iar instituirea de măsuri provizorii nu a făcut decât să confirme aceste informații. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(48)

Prin urmare, Comisia confirmă, în acest caz particular, că importatorii au avut în mod clar dovada că exportatorii ruși și chinezi practicau un dumping prejudiciabil.

(49)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază, trebuie să existe „o nouă creștere substanțială a importurilor în afară de nivelul importurilor care au cauzat un prejudiciu pe parcursul perioadei în care s-a desfășurat ancheta”.

(50)

Conform datelor Eurostat (8) (care, la momentul evaluării erau disponibile până în luna martie 2016 inclusiv), volumul mediu lunar al importurilor din țările în cauză pe parcursul perioadei de anchetă a fost de 118 912 tone. Volumul mediu lunar al importurilor din țările în cauză în perioada care începe în prima lună completă de după publicarea avizului de deschidere a anchetei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se încheie în ultima lună completă care precede instituirea măsurilor provizorii (iunie 2015-ianuarie 2016) a fost de 162 457 de tone, adică cu 37 % mai mult decât pe parcursul perioadei de anchetă. În aceeași perioadă, volumul total al importurilor a fost de 1 299 658 de tone, dintre care 721 386 de tone din RPC și 578 272 de tone din Rusia. În momentul comparării separate a volumului mediu lunar al importurilor din RPC și Rusia, s-a constatat o creștere cu 48 % și cu 25 % a volumului mediu lunar al importurilor în cazul RPC și, respectiv, al Rusiei.

(51)

Dacă se analizează perioada cuprinsă între prima lună completă de după deschiderea anchetei și inclusiv luna în care au fost instituite măsurile provizorii (adică iunie 2015-februarie 2016), se obține un volum mediu lunar al importurilor de 150 673 de tone, cu 27 % mai mult decât media lunară din perioada de anchetă. În ceea ce privește volumul lunar al importurilor din RPC și din Rusia, acestea au indicat o creștere cu 34 % și, respectiv, 19 %.

(52)

Importurile celor 22 de importatori și/sau utilizatori care au furnizat informații despre importuri în timpul perioadei de după deschiderea anchetei (iunie 2015-ianuarie 2016) au reprezentat 46 % din totalul importurilor din țările în cauză. Informațiile astfel obținute au evidențiat, la nivel general pentru acești importatori care au cooperat și/sau utilizatori, o creștere cu 22 % a stocurilor de produs în cauză la finalul anului 2015, în raport cu finalul anului 2014. Această constatare nu doar coroborează constatarea unei creșteri puternice a importurilor pe baza statisticilor, ci sugerează și o constituire de stocuri.

(53)

Ambele analize demonstrează că, într-adevăr, după deschiderea anchetei a existat o creștere substanțială a volumului de importuri.

(54)

Mai mulți producători-exportatori ruși au contestat concluzia conform căreia creșterea importurilor a fost substanțială, referindu-se la „comentatori și practicieni recunoscuți” care susțin că creșterea volumului importurilor trebuie să fie puternică. În această privință, se remarcă în primul rând faptul că literatura de specialitate menționată nu reprezintă un act legislativ obligatoriu și că aceasta nu conține orientări specifice cu privire la ceea ce ar trebui considerat ca fiind puternic sau substanțial; oricum, aceasta este o analiză care se realizează de la caz la caz.

(55)

Pe această bază, Comisia estimează că creșterea importurilor poate fi considerată substanțială, iar această afirmație este, prin urmare, respinsă.

(56)

Mai mulți producători-exportatori din Rusia și un importator au prezentat observații potrivit cărora Comisia, în evaluarea solicitării de înregistrare depuse de Eurofer, nu a luat corespunzător în considerare efectul temporar al sancțiunilor Uniunii asupra comerțului cu Rusia. În acest sens, în momentul înregistrării, nu exista nicio „sancțiune” aplicată produsului în cauză; de asemenea, nu au existat astfel de sancțiuni pe parcursul perioadei de anchetă sau după perioada de anchetă, până la instituirea măsurilor provizorii la 12 februarie 2016. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(57)

Producătorii-exportatori ruși au revenit la această chestiune în observațiile lor referitoare la comunicarea informațiilor, afirmând că, deși nu au existat „sancțiuni” pentru produsul în cauză, a existat un „efect de domino” asupra produsului în cauză, din cauza unei reticențe generale a clienților din Uniune de a cumpăra bunuri din Rusia. Această afirmație nu a fost susținută de elemente concrete. În plus, este clar că evoluția importurilor produsului în cauză ulterior perioadei de anchetă a fost afectată de chestiuni legate de această procedură, mai degrabă decât de presupusul „efect de domino” care rezultă din sancțiuni pentru alte produse. Mărfurile care fac obiectul sancțiunilor au fost clar definite și, prin urmare, nu se poate concluziona că sancțiunile au un impact major asupra variațiilor mari ale volumului înregistrate după perioada de anchetă.

(58)

În plus, aceiași producători-exportatori din Rusia și autoritățile din Rusia au susținut că, în evaluarea unei noi creșteri substanțiale a importurilor, argumentele Eurofer se bazau pe comparații între perioade de timp selectate arbitrar. O altă parte interesată a precizat că, din cauza volatilității extreme a volumului de importuri de produse plate din oțel laminate la rece de la o lună la alta, selectarea unei anumite perioade ar produce rezultate foarte diferite. Cu alte cuvinte, datele din solicitarea Eurofer nu reflectă existența unei „creșteri substanțiale a importurilor”.

(59)

Perioadele de timp luate în considerare pentru comparație în plângerea care a condus la înregistrare au acoperit perioade de timp substanțiale, atât după perioada de anchetă, cât și pe parcursul perioadei de anchetă. În plus, diverse părți interesate au sugerat alte perioade de timp pentru realizarea analizei comparative privind o nouă creștere substanțială a importurilor și toate au condus la aceeași concluzie (adică o nouă creștere substanțială a importurilor în raport cu volumul de importuri din perioada de anchetă). Prin urmare, acest argument a fost respins.

(60)

Mai mulți producători-exportatori din Rusia au susținut că, în ceea ce îi privește, nu a existat nicio nouă creștere substanțială a importurilor, prezentând cifre pentru lunile ianuarie 2016, februarie 2016 și martie 2016. Comisia nu poate identifica în mod clar de ce în prezentare au fost transmise date doar pentru anumiți producători-exportatori din Rusia, și nu totalul importurilor din Rusia.

(61)

Este adevărat că, potrivit datelor statistice menționate la considerentul 50 de mai sus, s-au înregistrat volume lunare mai scăzute ale importurilor pentru ianuarie, februarie și martie 2016, adică după înregistrarea importurilor și, pentru o parte din lunile februarie și martie, după intrarea în vigoare a măsurilor provizorii. În acest sens, trebuie notate următoarele. În primul rând, în conformitate cu considerentul 9 din regulamentul de înregistrare, Comisia a analizat solicitarea de înregistrare pe baza unei analize a perioadei până în septembrie 2015, inclusiv. Analiza respectivă a demonstrat că, printre altele, a existat o creștere substanțială prima facie a nivelului de importuri, chiar și după deschiderea anchetei, care ar compromite în mod grav efectul corectiv al taxei antidumping (considerentul 5 din regulamentul de înregistrare). Creșterea substanțială pe baza căreia au fost înregistrate importurile se referă astfel doar parțial la importurile pe baza cărora Comisia stabilește dacă ar trebui percepută retroactiv taxa. Se reamintește că ultima perioadă corespunde perioadei din prima lună completă de după deschidere, adică iunie 2015, până în ultima lună completă inclusiv de dinaintea măsurilor provizorii, adică ianuarie 2016 sau inclusiv luna în care au fost instituite măsurile provizorii, adică februarie 2016. De asemenea, pe perioada respectivă mai lungă, se înregistrează, din nou, o nouă creștere substanțială a importurilor în raport cu perioada de anchetă. Faptul că volumul importurilor din țările respective a fost relativ scăzut în lunile ianuarie, februarie și martie 2016 nu duce la schimbarea concluziei.

(62)

În al doilea rând, de departe cel mai mare volum de importuri din țările în cauză s-a înregistrat în octombrie 2015, adică după perioada de analiză pentru înregistrare, iar în noiembrie 2015 au fost înregistrate volume foarte mari de importuri în raport cu perioada de anchetă. Nivelul relativ moderat al importurilor după înregistrare, la care face trimitere producătorul-exportator, ar trebui să fie astfel evaluat în raport cu nivelul maxim înregistrat chiar înainte de înregistrare, care poate fi explicat doar de înregistrarea viitoare. Este probabil ca, în cazul în care nu s-ar fi solicitat înregistrarea și nu s-ar fi dat curs acestei solicitări, să se fi constatat un volum global de același ordin de mărime, dar creșterea medie lunară ar fi fost mai consecventă, și nu ar fi ajuns brusc la un nivel maxim, astfel cum s-a observat în lunile octombrie și noiembrie 2015. În analiza sa referitoare la întrunirea condițiilor prevăzute la articolul 10 alineatul (4) litera (d), Comisia nu poate să ignore creșterea semnificativă a importurilor în perioada de după perioada de analiză pentru înregistrarea importurilor, dar înainte de înregistrarea în sine.

(63)

Una dintre părțile interesate a precizat că, deși compararea cifrelor privind importurile din perioadele mai 2014-septembrie 2014 și mai 2015-septembrie 2015 indică, într-adevăr, o creștere absolută a importurilor, Eurofer nu a luat în considerare natura ciclică a importurilor de produs în cauză, nici evoluția consumului din Uniune. Nu au fost aduse elemente de probă semnificative pentru această afirmație. Se poate afirma că produsul în cauză urmează, într-o oarecare măsură, conjunctura economică, ce poate fi volatilă. Totuși, acest lucru nu implică faptul că importurile de produse plate din oțel laminate la rece urmează un model ciclic. Acest argument a fost respins.

(64)

De asemenea, trebuie notat că, în ceea ce privește tendința consumului din Uniune, astfel cum se explică la considerentele 103-106 din regulamentul provizoriu, consumul captiv a crescut ușor, cu 4 %, în timp ce consumul de pe piața liberă a scăzut cu 9 %. Întrucât importurile de produs în cauză concurează pe piața liberă, Comisia nu reușește să înțeleagă acest argument.

(65)

Asociația Chineză pentru Fier și Oțel (CISA) a împărtășit dezacordul cu privire la perioadele selectate de Eurofer. CISA a explicat că livrarea importului de produse din oțel din RPC are loc în termen de cel puțin patru-cinci luni de la data confirmării comenzii. Prin urmare, produsul în cauză importat în perioada mai-septembrie 2015 face, în realitate, obiectul unor contracte încheiate înainte de deschiderea procedurii.

(66)

În conformitate cu regulamentul de bază, o astfel de creștere substanțială apare în plus față de nivelul importurilor, ceea ce conduce la apariția unui prejudiciu pe parcursul perioadei de anchetă. Prin urmare, evaluarea acestei chestiuni se bazează pe o perioadă reprezentativă între deschiderea procedurii și măsurile provizorii, precum și pe perioada de anchetă. Constatarea că a existat o nouă creștere substanțială a nivelului importurilor în perioada mai-septembrie 2015 este susținută și de argumentul prezentat de CISA, deoarece, în pofida decalajului de timp cauzat de contractele în curs, a existat totuși o nouă creștere substanțială a importurilor, care s-a observat pe parcursul perioadei sus-menționate. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(67)

De asemenea, mai multe părți interesate au menționat că produsele plate din oțel laminate la rece nu sunt produse care se stochează, ci produse fabricate în funcție de comenzi.

(68)

Într-adevăr, în general, produsul în cauză nu este stocat pe o perioadă lungă de timp, date fiind caracteristicile sale. De exemplu, anumite condiții meteorologice ar putea un efect nefavorabil asupra calității produsului. Cu toate acestea, Comisia nu a primit nicio probă care să contrazică constatarea potrivit căreia constituirea de stocuri a apărut intr-adevăr în acest caz după deschiderea procedurii. Trebuie subliniat că, de cele mai multe ori, constituirea de stocuri nu este o practică obișnuită și că aceasta apare în cazul unor circumstanțe speciale și/sau așteptări ale pieței, de exemplu, în ceea ce privește prețurile viitoare ale produsului în cauză. Faptul că un produs nu este în general stocat nu înseamnă că stocarea nu poate să aibă loc atunci când sunt implicate astfel de circumstanțe și așteptări. Pe baza cifrelor prezentate de importatorii neafiliați și afiliați și/sau utilizatori după instituirea măsurilor provizorii, s-a constatat că stocurile la finalul anului 2015 erau cu 22 % mai mari decât cele de la finalul anului 2014. Prin urmare, în absența elementelor de probă care să contrazică constatarea potrivit căreia o nouă creștere substanțială a importurilor ar putea indica o constituire de stocuri, acest argument este respins.

(69)

În răspunsul lor la comunicarea informațiilor, părțile interesate au reiterat faptul că, în mod normal, produsul în cauză nu se stochează, ci este mai degrabă achiziționat pe bază de comandă. În primul rând, produsele plate din oțel laminate la rece nu sunt fabricate exclusiv la comandă, și chiar și pentru acele tipuri care sunt în principal produse la comandă, aceasta nu îi împiedică pe importatorii și/sau utilizatorii care anticipează creșteri de prețuri în viitor să cumpere cantități mai mari în vederea constituirii de stocuri. În plus, deschiderea anchetei a afectat comportamentul de import deoarece, conform dovezilor, s-a intensificat substanțial stocarea claselor standard importate în mod normal. Se reamintește, de asemenea, că cei 22 de importatori și/sau utilizatori care au furnizat informații despre importurile realizate pe parcursul perioadei de după deschiderea anchetei au reprezentat doar 46 % din totalul importurilor din țările în cauză. Ținând seama de faptul că importatorii și/sau utilizatorii care reprezintă mai mult de jumătate din importuri nu au furnizat Comisiei informațiile solicitate și dat fiind volumul ridicat al importurilor care au intrat în Uniune în lunile de după deschiderea anchetei, Comisia se poate baza pe dovezi suficiente pentru a concluziona că a existat efectiv o stocare substanțială și că informațiile obținute și utilizate au condus la o estimare mai degrabă prudentă a nivelului de stocare.

(70)

Pe baza celor de mai sus, Comisia concluzionează că a existat o creștere substanțială a importurilor după perioada de anchetă.

(71)

În răspunsul lor la comunicarea informațiilor, părțile interesate au susținut că exista o practică consacrată a Comisiei, aceea de a compara importurile din perioada de anchetă cu importurile din perioada de înregistrare, ceea ce ar însemna că nu a avut loc o creștere a importurilor. Aceleași părți au menționat că Comisia nu a motivat această pretinsă schimbare a practicii.

(72)

În primul rând, Comisia menționează că nu are obligații în temeiul vreunei practici anterioare (dacă o astfel de practică ar exista, quod non, a se vedea următorul considerent), ci numai în temeiul normelor obiective prevăzute în tratate și în legislația secundară. În orice caz, Comisia poate, în orice moment, de exemplu date fiind circumstanțele specifice unei anchete, să își revizuiască sau să își modifice analiza în consecință, cu condiția să explice suficient motivele. În documentul de informare generală, Comisia a precizat, în detaliu, raționamentul economic, juridic și strategic care stă la baza abordării adoptate în cazul de față (a se vedea considerentele 11-32 de mai sus).

(73)

În orice caz, în al doilea rând, importatorul a putut să menționeze numai două cazuri anterioare (panouri solare și produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece) ca presupusă dovadă a unei astfel de practici și în niciunul din aceste cazuri nu au fost instituite taxe retroactiv. Prin urmare, în aceste condiții nu se poate considera că există o practică consacrată. În plus, contrar celor susținute de aceste părți interesate, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1429 al Comisiei (9), Comisia a analizat perioadele de după deschiderea anchetei pentru a stabili dacă taxa antidumping ar trebui să fie percepută retroactiv. În plus, în acele cazuri, ansamblul circumstanțelor nu era comparabil cu împrejurările din cazul de față. De exemplu, deși nivelul importurilor din perioada de înregistrare a fost, în medie lunară, mai mic decât cel din perioada precedentă înregistrării, dar ulterioară deschiderii anchetei, nivelul în termeni absoluți a fost totuși foarte semnificativ în cazul de față. Având în vedere că acesta este primul caz în care Comisia concluzionează că, având în vedere situația din cazul de față, ar trebui percepute taxe retroactiv, principiile enunțate în considerentele 11-32 au fost respectate cu strictețe în cadrul prezentei anchete. Prin urmare, Comisia nu a analizat doar nivelul importurilor în perioada de înregistrare, ci a luat în considerare și importurile din perioada dintre deschiderea anchetei și înregistrare. Acest lucru este în conformitate cu dispozițiile articolului 10 alineatul (4) litera (d) din regulamentul de bază care, astfel cum s-a explicat în considerentele 21-25 de mai sus, împuternicește Comisia să analizeze perioada ulterioară perioadei de anchetă, care, conform practicilor noastre, începe în momentul deschiderii anchetei și se încheie în momentul în care înregistrarea încetează să se aplice. Perioada de analiză astfel stabilită, în deplină conformitate cu legislația, permite realizarea unei evaluări complete privind creșterea importurilor precum și impactul ulterior al acestora și capacitatea lor de a compromite efectele corective ale măsurilor.

(74)

În răspunsul lor la comunicarea informațiilor, producătorii-exportatori ruși și al Ministerului Dezvoltării Economice din Federația Rusă au contestat abordarea Comisiei care a constat într-o evaluare cumulativă (care a vizat atât importurile din China, cât și din Rusia) în vederea îndeplinirii cerințelor articolului 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, regulamentul de bază nu interzice o interpretare cumulativă a articolului 10 alineatul (4), iar condițiile pentru cumul se aplică în mod clar în acest caz. În plus, atunci când a fost cazul, a fost efectuată o analiză separată a importurilor din Rusia și din RPC, care a condus, de asemenea, la concluzia că a existat o nouă creștere substanțială a importurilor (a se vedea considerentul 50 de mai sus) și nu a demonstrat că era necesară o abordare diferită pentru Federația Rusă. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(75)

Pentru a se evalua impactul creșterii substanțiale a importurilor asupra efectului corectiv al taxei antidumping definitive, s-au trimis chestionare celor cinci producători din Uniune incluși în eșantion și Eurofer, referitoare la vânzările înregistrate după perioada de anchetă. Perioada pentru care s-au solicitat cifre posterioare perioadei de anchetă a fost aprilie 2015-ianuarie 2016 (la data trimiterii chestionarului pentru perioada de după anchetă, aceasta era cea mai recentă perioadă).

(76)

Informațiile primite indică faptul că consumul Uniunii pe piața liberă în perioada respectivă a crescut cu 14 %, în timp ce volumul vânzărilor înregistrat de producătorii din Uniune a rămas mai degrabă stabil, înregistrând doar o ușoară creștere, de 3 %. În consecință, cota de piață a industriei Uniunii a scăzut cu încă 7 puncte procentuale (de la 71 % la 64 %). Acesta este un semn care indică în mod clar un nou prejudiciu adus industriei Uniunii.

(77)

În ceea ce privește volumele, ar trebui clarificat faptul că importurile din perioada de înregistrare au fost incluse în evaluarea „noii creșteri a importurilor” și că importurile din perioada de înregistrare, luate în considerare în mod izolat, au scăzut în comparație cu nivelurile de dinaintea înregistrării, dar volumele acestora erau totuși substanțiale.

(78)

Mai multe părți au susținut că această scădere a importurilor în perioada de înregistrare demonstrează că înregistrarea și-a atins obiectivul. Cu toate acestea, nivelul substanțial al importurilor în cursul perioadei de înregistrare (aproximativ 165 000 de tone) arată în mod clar că importatorii și/sau utilizatorii nu au fost descurajați de etapa înregistrării și că, conform explicațiilor de mai jos, aplicarea retroactivă a taxelor este necesară pentru a nu compromite efectele corective ale măsurilor.

(79)

În momentul comparării prețului mediu lunar de import folosind datele Eurostat, s-a stabilit că, pe parcursul perioadei de 11 luni de după perioada de anchetă, prețurile medii lunare ale importurilor din RPC și din Rusia au scăzut cu 13 % și, respectiv, 12 %, în raport cu prețurile medii lunare ale importurilor din cursul perioadei de anchetă.

(80)

Într-adevăr, în aceeași perioadă, au scăzut și prețurile la materii prime. Cu toate acestea, analiza efectuată demonstrează că scăderea prețurilor la materii prime nu ar justifica o scădere mai mare de 4 % a prețurilor de vânzare. Faptul că prețurile de import semnificativ mai scăzute compromit efectul corectiv al taxei antidumping este ilustrat de o comparație generală între prețul mediu al importurilor din țările în cauză și prețul mediu de vânzare practicat de industria Uniunii pe parcursul perioadei de anchetă și după această perioadă. Comparația evidențiază o subcotare de 7 % pe parcursul perioadei de anchetă, care crește la 14 % în perioada de după anchetă.

(81)

În plus, în perioada de înregistrare prețurile de import au continuat să scadă mai mult decât cele ale producătorilor din Uniune. În medie, prețul mediu de import în acea perioadă (10) a fost de 408 EUR pentru China (cu 19 % mai mic decât prețul mediu de import din cursul perioadei de anchetă și cu 6 % mai mic decât prețul mediu de import din cursul perioadei cuprinse între deschiderea anchetei și înregistrare (11)) și de 371 EUR pentru Rusia (cu 24 % mai mic decât prețul mediu de import din cursul perioadei de anchetă și cu 15 % mai mic decât prețul mediu de import din cursul perioadei cuprinse între deschiderea anchetei și înregistrare). Pentru cele două țări luate în considerare împreună, prețul mediu de import în timpul înregistrării a fost de 386 EUR (cu 22 % mai mic decât prețul mediu de import din cursul perioadei de anchetă și cu 11 % mai mic decât prețul mediu de import din cursul perioadei cuprinse între deschiderea anchetei și înregistrare). În consecință, în perioada de înregistrare subcotarea s-a intensificat, atingând aproape 20 % în medie.

(82)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia concluzionează că o nouă creștere substanțială a importurilor, date fiind momentul când au fost efectuate și volumul lor, precum și scăderea suplimentară a prețurilor lor medii, este susceptibilă de a compromite grav efectul corectiv al taxei antidumping definitive.

(83)

Astfel cum se menționează în considerentul 52, Comisia a găsit dovezi referitoare la constituirea de stocuri după deschiderea anchetei. Având în vedere că este posibil ca, în cele din urmă, produsele stocate să intre pe piața Uniunii, Comisia consideră că o astfel de stocare reprezintă un indiciu suplimentar al faptului că importurile care au loc după înregistrare vor compromite efectul corectiv al taxelor.

(84)

Anumite părți interesate au contestat argumentul referitor la constituirea de stocuri, susținând că constatarea privind constituirea de stocuri nu a fost susținută de elemente de probă. Cu toate acestea, este clar că importurile ulterioare perioadei de anchetă au crescut în mod substanțial în comparație cu nivelurile de dinainte de deschiderea anchetei și că importatorii care au cooperat și/sau utilizatorii au raportat creșteri ale stocurilor. În plus, pe piața produselor laminate la rece, importurile sunt efectuate atât de comercianți, cât și de utilizatorii finali. În ciuda faptului că prețurile erau în scădere în lunile de după deschiderea prezentei anchete, comercianții și utilizatorii au fost motivați să crească nivelul mediu lunar al importurilor și nivelurile stocurilor, ceea ce au și făcut. Prin urmare, este clar că au fost constituite stocuri.

(85)

Un grup de importatori a susținut că furnizase dovezi conform cărora nivelul stocurilor lor a avut o tendință descendentă și că achizițiile lor din perioada de după deschiderea anchetei nu au avut drept scop constituirea de stocuri. Aceeași parte interesată a susținut că perioadele luate în considerare pentru compararea nivelului stocurilor nu erau adecvate, deoarece stocurile de la sfârșitul anului 2014 erau anormal de scăzute, având în vedere reticența băncilor de a finanța stocuri. În cele din urmă, această parte a susținut că Comisia nu a demonstrat că mărfurile în cauză se află încă în stoc și a menționat că estima că materialele achiziționate în perioada de înregistrare vor fi vândute înainte de instituirea măsurilor provizorii. În această privință, se remarcă în primul rând faptul că evaluarea cu privire la nivelul stocurilor poate indica diferențe între companiile care importă produsul în cauză. Cu toate acestea, evaluarea Comisiei nu se limitează la societăți individuale și informațiile din dosar, inclusiv cele ale acestui grup de importatori, arată faptul că a existat o creștere cu 22 %. În al doilea rând, se remarcă faptul că această afirmație nu este susținută de elemente de probă în ceea ce privește băncile sau cantitățile aflate în stoc. În cazul în care afirmația referitoare la disponibilitatea finanțării este adevărată, Comisia se întreabă cum au putut importatorii să finanțeze creșterea semnificativă a importurilor care a avut loc după deschiderea anchetei, în absența finanțării. Pe baza celor de mai sus, aceste afirmații trebuie să fie respinse.

(86)

Pe baza celor de mai sus, Comisia concluzionează că creșterea substanțială a importurilor după perioada de anchetă a compromis în mod grav efectul corectiv al taxei antidumping definitive.

(87)

Mai mulți producători-exportatori din Rusia au precizat că articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază nu precizează posibilitatea realizării unei evaluări cumulative a condițiilor prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază. În plus, aceștia au precizat că, din punctul lor de vedere, condițiile pentru instituirea retroactivă a taxelor antidumping nu sunt întrunite cu privire la importurile de produse plate din oțel laminate la rece din Rusia. În absența unei trimiteri la evaluarea cumulativă la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază, nu ar exista niciun temei juridic în baza căruia Comisia să poată aplica retroactiv taxele antidumping definitive asupra importurilor din Rusia. În acest context, s-a făcut trimitere și la principiul fundamental al nediscriminării.

(88)

Trebuie reamintit că Comisia nu este de acord cu argumentul potrivit căruia nu sunt întrunite condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (4). În acest caz, se subliniază că, atât în evaluarea cumulativă a țărilor în cauză, cât și în evaluarea individuală a țărilor în cauză, condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) au fost întrunite pentru ambele țări. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(89)

Diverse părți interesate au explicat că, din cauza înregistrării, importatorii și/sau utilizatorii au fost într-o situație de insecuritate juridică și că acest lucru a avut un efect nefavorabil asupra activităților importatorilor și/sau ale utilizatorilor. De asemenea, ele au precizat că o instituire retroactivă a taxelor antidumping asupra importurilor înregistrate ar duce la exacerbarea efectului nefavorabil asupra importatorilor și/sau a utilizatorilor din Uniune, care s-au bazat în mod rezonabil pe furnizorii lor, presupunând că aceștia nu sunt implicați in activități de dumping. De asemenea, s-a explicat că măsurile retroactive ar afecta importatorii și/sau utilizatorii în ceea ce privește importurile care fac obiectul unor contracte încheiate înainte de deschiderea procedurii.

(90)

În acest sens, Comisia constată, în primul rând, că dreptul autorității responsabile cu ancheta de a înregistra importurile în cazul întrunirii anumitor condiții este stipulat în regulamentul de bază, în temeiul căruia s-a deschis această anchetă, și că aceasta inițiază înregistrarea doar în cazuri excepționale, deoarece interpretează cu strictețe condițiile legale prevăzute la articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază. După cum s-a explicat deja, Comisia consideră că, în acest caz, condițiile de înregistrare au fost întrunite în mod clar. În al doilea rând, înregistrarea efectivă a avut loc abia la șapte luni de la deschiderea prezentei anchete. Prin urmare, înregistrarea se referă la importurile care au fost efectuate în deplină cunoștință de cauză cu privire la o anchetă antidumping în curs de desfășurare și la posibilitatea instituirii unor taxe antidumping ca urmare a acesteia. Totodată, Comisia subliniază că regulamentul de bază și AA al OMC permit o eventuală aplicare retroactivă a măsurilor antidumping dacă sunt întrunite anumite condiții.

(91)

Pe baza celor de mai sus, Comisia nu contestă că înregistrarea importurilor în sine poate să conducă la incertitudine juridică pentru importatorii și/sau utilizatorii în cauză, deoarece acest lucru nu conduce automat la o colectare retroactivă a taxelor definitive, după caz. Comisia nu contestă nici faptul că, dacă în cele din urmă taxele sunt percepute retroactiv asupra importurilor înregistrate, această măsură poate afecta negativ părțile care au importat mărfurile în cauză pe parcursul perioadei de înregistrare de două luni, care s-a încheiat cu instituirea taxelor provizorii. Cu toate acestea, Comisia reamintește că scopul înregistrării este de a se evita compromiterea efectului corectiv al taxelor, care ar putea apărea, de exemplu, prin importuri semnificative în timpul înregistrării, după o creștere semnificativă a importurilor și constituirea de stocuri care au avut deja loc înainte de înregistrare. În cazul în care înregistrarea rămâne ineficientă, din cauza faptului că operatorii ignoră avertismentul dat sub această formă, trebuie să se aplice taxe retroactiv, pentru a se asigura că efectul corectiv al taxelor nu este întârziat și mai mult din cauza importurilor care au loc după înregistrare. Probabil că în acest caz anumiți importatori și/sau utilizatori, conștienți de avertismentul potrivit căruia pot fi impuse taxe retroactiv, au încetat importul, dar alții au decis să își asume riscul. Prin urmare, Comisia consideră că nu a încălcat principiul securității juridice.

(92)

În plus, în cazul în care dumpingul încetează după înregistrare, importatorii pot solicita rambursarea taxelor plătite.

(93)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază, potrivit căruia taxele antidumping pot fi percepute retroactiv, cu condiția ca importurile să fi fost înregistrate în conformitate cu articolul 14 alineatul (5), Comisia le-a oferit importatorilor în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la întrunirea criteriilor stabilite la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(94)

După ce a analizat observațiile prezentate, Comisia a concluzionat că importatorii și/sau utilizatorii aveau cunoștință sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de dumpingul și de prejudiciul presupuse, de la publicarea avizului de deschidere la 14 mai 2015. Pe lângă importurile care au cauzat un prejudiciu pe parcursul perioadei de anchetă, după deschiderea procedurii au fost importate noi volume, semnificativ mai mari, de produs în cauză, la prețuri chiar mai mici decât cele din perioada de anchetă. Aceste cantități mari și la prețuri scăzute de produs în cauză au afectat deja în mod negativ prețurile și cota de piață ale industriei din Uniune. Întrucât volumele importurilor, coroborate cu comportamentul în materie de prețuri descris mai sus și cu evoluțiile cotei de piață sunt substanțiale și se adaugă unor stocuri majorate semnificativ, importurile efectuate după înregistrare sunt susceptibile de a compromite grav efectul corectiv al taxei antidumping definitive.

(95)

Din aceste motive, Comisia concluzionează că sunt întrunite condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din regulamentul de bază referitoare la aplicarea retroactivă a taxei antidumping definitive. Prin urmare, ar trebui să se perceapă o taxă antidumping definitivă pentru produsul în cauză, care a făcut obiectul înregistrării în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2325.

(96)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din regulamentul de bază, nivelul taxei care va fi percepută retroactiv ar trebui stabilit la nivelul taxelor provizorii instituite în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/181, în măsura în care acestea sunt mai mici decât nivelul taxelor definitive instituite în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1328.

(97)

Comitetul înființat în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis niciun aviz,

—

produsele plate laminate din fier sau din oțel nealiat, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, în rulouri sau nu, de orice grosime, electrice;

—

produsele plate laminate din fier sau din oțel nealiat, de toate lățimile, laminate la rece, neplacate și neacoperite, în rulouri, cu o grosime mai mică de 0,35 mm, recoapte (cunoscute sub denumirea de „plăci negre”);

—

produsele plate laminate din alte oțeluri aliate, de toate lățimile, din oțeluri cu siliciu numite „magnetice”; și

—

produsele plate laminate din oțeluri aliate, neprelucrate altfel decât prin laminare la rece, din oțeluri rapide.