1.9.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 229/1

(1)

Asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale constituie unul dintre obiectivele fundamentale ale legislației alimentare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (3). Regulamentul menționat a stabilit, de asemenea, abordarea „de la fermă la consumator”, desemnând furajele drept o etapă sensibilă la începutul lanțului alimentar. Asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice este unul dintre obiectivele fundamentale ale prezentului regulament.

(2)

Producția de furaje constituie o destinație importantă a produselor agricole europene, dat fiind faptul că majoritatea materiilor prime utilizate pentru producerea furajelor constă în produse agricole enumerate în anexa I la tratat. În plus, furajele prezintă o importanță extraordinară pentru cele 5 milioane de crescători de animale din Comunitate, dat fiind că reprezintă principalul factor de cost.

(3)

Furajele pot lua forma unor materii prime pentru furaje, furaje combinate, aditivi pentru hrana animalelor, preamestecuri sau furaje cu adaos de medicamente. Normele pentru comercializarea aditivilor pentru hrana animalelor sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (4) și, în ceea ce privește furajele cu adaos de medicamente, în Directiva 90/167/CEE a Consiliului din 26 martie 1990 de stabilire a condițiilor de reglementare a preparării, introducerii pe piață și utilizării furajelor cu adaos de medicamente în Comunitate (5).

(4)

Este necesar să se actualizeze și să se înlocuiască cu un singur regulament legislația existentă cu privire la circulația și utilizarea materiilor prime pentru furaje și a furajelor combinate care includ hrana pentru animalele de companie, și anume Directiva 79/373/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind comercializarea furajelor combinate (6), Directiva 93/74/CEE a Consiliului din 13 septembrie 1993 privind furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale (7) („furaje dietetice”), Directiva 96/25/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind circulația și folosirea materiilor prime pentru furaje (8) și Directiva 82/471/CEE a Consiliului din 30 iunie 1982 privind anumite produse folosite în hrana animalelor (9) („bioproteine”). Din motive de claritate, Directiva 83/228/CEE a Consiliului din 18 aprilie 1983 de stabilire a orientărilor pentru evaluarea anumitor produse utilizate în hrana animalelor (10) și Directiva 80/511/CEE a Comisiei din 2 mai 1980 de autorizare, în anumite cazuri, a comercializării furajelor combinate în ambalaje sau recipiente nesigilate (11) ar trebui abrogate.

(5)

Ca urmare a abrogării Directivei 79/373/CEE prin prezentul regulament, ar trebui, de asemenea, să se abroge și Directiva 93/113/CE a Consiliului din 14 decembrie 1993 privind utilizarea și comercializarea enzimelor, a microorganismelor și a preparatelor acestora în hrana pentru animale (12). De asemenea, având în vedere abrogarea Directivei 79/373/CEE și dat fiind faptul că prezentul regulament include norme privind etichetarea furajelor care conțin aditivi, ar trebui să se abroge articolul 16 din Directiva 70/524/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1970 privind aditivii din hrana animalelor (13), care a rămas în vigoare după abrogarea Directivei 70/524/CEE prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Spre deosebire de alimente, astfel cum sunt definite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, definiția furajelor nu include apa. Mai mult, dat fiind faptul că apa nu este comercializată în scopuri legate de alimentația animală, prezentul regulament nu ar trebui să includă condiții pentru apa utilizată în alimentația animalelor. Totuși, acesta ar trebui să se aplice furajelor administrate în apă. Utilizarea apei de către întreprinderile din domeniul hranei animalelor este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor (14), care prevede ca, ori de câte ori este necesar pentru împiedicarea unei contaminări care s-ar putea dovedi periculoasă, să fie utilizată apa curată și ca apa utilizată în fabricarea furajelor să aibă un nivel de calitate adecvat.

(7)

Dat fiind riscul contaminării furajelor și al lanțului alimentar, este adecvat ca prezentul regulament să se aplice furajelor, atât în ceea ce privește animalele care sunt destinate producției de alimente, cât și în ceea ce privește animalele care nu sunt destinate producției de alimente, inclusiv în ceea ce privește animalele sălbatice.

(8)

Responsabilitățile operatorilor din sectorul hranei pentru animale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și în Regulamentul (CE) nr. 183/2005 ar trebui să se aplice, mutatis mutandis, și în ceea ce privește furajele pentru animalele care nu sunt destinate producției de alimente.

(9)

Pentru a asigura respectarea prezentului regulament, statele membre ar trebui să efectueze controale oficiale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (15). Aceste controale ar trebui să includă nu doar indicațiile de etichetare obligatorii, ci și pe cele voluntare. Pentru a permite controlul datelor privind compoziția, ar trebui determinate toleranțele acceptabile pentru valorile înscrise pe etichetă.

(10)

Pentru a gestiona riscurile legate de siguranța furajelor, ar trebui inclusă într-o anexă la prezentul regulament lista materiilor prime a căror introducere pe piață pentru hrana animalelor este interzisă, astfel cum se prevede în prezent în Decizia 2004/217/CE a Comisiei (16), împreună cu o listă a materiilor a căror introducere pe piață pentru hrana animalelor este restricționată. Existența unei astfel de anexe nu ar trebui, cu toate acestea, să fie interpretată în sensul că toate produsele care nu sunt incluse în listă ar putea fi considerate, ca atare, ca fiind sigure.

(11)

Distincția între materii prime pentru furaje, aditivi pentru hrana animalelor și alte produse, cum ar fi medicamentele de uz veterinar, are implicații asupra condițiilor de introducere pe piață a acestor produse. Materiile prime pentru furaje sunt folosite în primul rând pentru a satisface nevoile animalelor, de exemplu, în ceea ce privește energia, elementele nutritive, mineralele sau fibrele alimentare. În general, acestea nu sunt bine definite din punct de vedere chimic, cu excepția componentelor nutriționale de bază. Efectele care pot fi justificate prin intermediul evaluării științifice și care sunt rezervate aditivilor pentru hrana animalelor sau medicamentelor de uz veterinar ar trebui excluse dintre utilizările obiective ale materiilor prime pentru furaje. În consecință, este oportun să se stabilească orientări fără caracter obligatoriu pentru a se face distincția între aceste tipuri de produse. În cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia ar trebui să fie împuternicită să clarifice dacă un produs este considerat furaj în sensul prezentului regulament.

(12)

Definiția furajelor complementare din Directiva 79/373/CEE a provocat probleme de aplicare în diverse state membre. În scopul aplicării Regulamentului (CE) nr. 183/2005, este adecvat să se clarifice distincția dintre furajele complementare și preamestecuri.

(13)

Pentru a permite o aplicare uniformă a legislației, materiile prime pentru furaje și furajele complementare nu ar trebui să conțină aditivi peste un anumit nivel. Totuși, furajele foarte concentrate, cum ar fi bulgării de lins care conțin minerale, pot fi folosiți pentru furajarea directă în cazul în care compoziția acestora respectă scopul nutritiv specific care corespunde utilizării preconizate. Condițiile privind utilizarea acestui tip de furaje ar trebui să fie specificate pe etichetă pentru a garanta că se respectă normele privind conținutul de aditivi furajeri în rația zilnică.

(14)

Directiva 82/471/CEE vizează îmbunătățirea aprovizionării cu furaje utilizate ca sursă directă și indirectă de proteine în Comunitate. Această directivă necesită o procedură de autorizare prealabilă introducerii pe piață pentru toate bioproteinele posibile. Totuși, doar un număr foarte mic de autorizații au fost acordate până în prezent și lipsa de furaje bogate în proteine este încă evidentă. Astfel, cerința generală de autorizare prealabilă introducerii pe piață s-a dovedit a fi prohibitivă și, pe de altă parte, s-ar putea face față riscurilor privind siguranța prin intermediul interzicerii produselor periculoase pe baza supravegherii pieței. În cazurile în care rezultatul unei evaluări a riscului unei bioproteine este negativ, ar trebui interzisă circulația sau utilizarea acesteia. Prin urmare, cerința specială privind procedura generală de autorizare prealabilă introducerii pe piață pentru bioproteine ar trebui eliminată, ceea ce va avea drept rezultat faptul că sistemul de siguranță pentru aceste produse va fi același ca în cazul celorlalte materii prime pentru furaje. Ar trebui să nu se aducă atingere restricțiilor sau interdicțiilor existente privind anumite bioproteine.

(15)

Dispozițiile Directivei 93/74/CEE, pusă în aplicare prin Directiva 2008/38/CE a Comisiei din 5 martie 2008 de stabilire a listei utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale (17), s-au dovedit a funcționa bine. Lista utilizărilor preconizate astfel constituită ar trebui, deci, să fie menținută și ar trebui să se instituie prin prezentul regulament dispoziții de actualizare a acesteia. În special, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară ar trebui consultată cu privire la eficiența și siguranța acestor furaje în cazul în care, pe baza informațiilor științifice și tehnologice disponibile, există motive pentru a se considera că utilizarea furajului respectiv ar putea să nu satisfacă obiectivul nutrițional specific preconizat sau ar putea avea efecte nefaste asupra sănătății animale, sănătății umane, mediului sau bunăstării animale.

(16)

Justificarea științifică ar trebui să fie factorul principal care să fie luat în considerare atunci când se folosesc mențiuni referitoare la furaje, iar operatorii din sectorul furajelor care folosesc mențiuni ar trebui să le poată dovedi. O mențiune poate fi dovedită științific prin luarea în considerare a ansamblului datelor științifice disponibile și după evaluarea dovezilor existente.

(17)

Etichetarea este folosită în vederea realizării obiectivelor legate de aplicarea legislației, trasabilitate și control. De asemenea, etichetarea ar trebui să le ofere cumpărătorilor informațiile necesare pentru a le permite să facă o alegere optimă în funcție de necesitățile lor și ar trebui să fie consistentă, coerentă, transparentă și inteligibilă. Deoarece cumpărătorii, în special crescătorii de animale, nu aleg produsele doar la punctul de vânzare, unde pot examina ambalajul furajelor, cerințele privind informațiile furnizate pe etichete nu trebuie să fie valabile doar pentru etichetele de pe produs, ci și pentru alte tipuri de comunicare între vânzător și cumpărător. De asemenea, aceste principii ar trebui să se aplice și pentru prezentarea și publicitatea furajelor.

(18)

Etichetarea oferă informații obligatorii și facultative. Informațiile obligatorii ar trebui să combine cerințe generale în materie de etichetare cu cerințe specifice pentru materii prime pentru furaje sau, respectiv, furaje combinate și cu cerințe suplimentare, în cazul furajelor dietetice, a materiilor prime contaminate și a hranei pentru animalele de companie.

(19)

Situația actuală privind impuritățile chimice rezultate din procesul de fabricare a materiilor prime pentru furaje și din auxiliarii tehnologici nu este satisfăcătoare. Pentru a garanta un nivel ridicat de siguranță a furajelor și, astfel, un nivel ridicat de protecție a sănătății publice, precum și pentru a îmbunătăți transparența, ar trebui să se prevadă, în conformitate cu bunele practici, dispoziții privind nivelurile tolerabile ale acestor impurități, astfel cum se menționează în Regulamentul (CE) nr. 183/2005.

(20)

Principiul conform căruia doar anumiți aditivi pentru hrana animalelor trebuie etichetați atunci când sunt folosiți în materii prime pentru furaje și furaje combinate funcționează bine. Totuși, clasificarea care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 ar trebui actualizată și modernizată, datorită inclusiv faptului că în special proprietarii de animale de companie ar putea fi derutați de etichetarea anumitor aditivi.

(21)

În urma crizelor legate de encefalopatia spongiformă bovină (ESB) și de dioxină, s-a introdus în 2002 prin Directiva 2002/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului privind circulația furajelor combinate (18), la inițiativa Parlamentului European, obligația de a indica procentul din masă al tuturor materiilor prime pentru furaje încorporate în furajele combinate. În plus, în paralel, s-a îmbunătățit semnificativ nivelul siguranței alimentelor și furajelor, datorită Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și Regulamentului (CE) nr. 183/2005 și a măsurilor de punere în aplicare a acestora, în special datorită faptului că accentul a fost pus pe responsabilitatea operatorilor din sectorul hranei pentru animale și din cel alimentar, pe sistemul de trasabilitate îmbunătățit, pe introducerea principiului analizei riscurilor și punctului critic de control (HACCP) în întreprinderile din sectorul hranei pentru animale și pe crearea unor ghiduri privind bunele practici de igienă în întreprinderile din sectorul hranei pentru animale. În lumina acestor realizări pozitive, care se reflectă în notificările Sistemului rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF), obligația de a indica pe etichete procentul din masă al tuturor materiilor prime pentru furaje încorporate în furajele combinate nu mai este necesar în vederea asigurării unui nivel ridicat de siguranță alimentară și, astfel, a unui nivel ridicat de protecție a sănătății publice. Totuși, procentele exacte pot fi comunicate în mod facultativ în vederea informării adecvate a consumatorilor. În plus, datorită faptului că autoritățile competente au acces la informații privind procentele de masă exacte ale tuturor materiilor prime pentru furaje încorporate în furajele combinate, acestea ar trebui să poată furniza cumpărătorilor informații suplimentare, în cazuri de urgență legate de sănătatea umană sau animală sau de mediu, în conformitate cu Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (19).

(22)

Pentru a asigura informarea adecvată a cumpărătorului și pentru a evita inducerea acestuia în eroare, procentul exact din masă ar trebui, totuși, solicitat în cazurile în care materia primă furajeră respectivă este pusă în evidență în cadrul etichetării unui furaj combinat.

(23)

Indicarea materiilor prime pentru furaje încorporate întrun furaj combinat în ordinea descrescătoare a greutății oferă deja informații importante referitoare la datele privind compoziția. În anumite sectoare în care producătorul nu este obligat să includă indicații pe etichetă, cumpărătorul ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita informații suplimentare. În acest caz, ar trebui permisă o marjă de toleranță de ± 15 % din valoarea declarată.

(24)

Drepturile de proprietate intelectuală ale producătorului ar trebui protejate. Pentru punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală ar trebui să se aplice Directiva 2004/48/CE. Ar trebui să se accepte faptul că, în anumite condiții, compoziția cantitativă a furajelor combinate, spre deosebire de denumirile materiilor prime pentru furaje conținute în acestea, pot fi considerate informații confidențiale care ar trebui protejate.

(25)

Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (20) nu se aplică etichetării furajelor care conțin niveluri excesive de substanțe nedorite. Prin urmare, ar trebui stabilite dispoziții pentru a asigura etichetarea adecvată și aplicarea corespunzătoare a interdicției de diluare stabilită prin articolul 5 din directiva respectivă, până când aceste materii prime contaminate au fost fie detoxificate de o unitate de detoxificare, acreditată în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) sau alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 183/2005, fie curățate.

(26)

Ar trebui prevăzute derogări de la condițiile generale de etichetare în măsura în care aplicarea acestor condiții nu este necesară pentru protecția sănătății umane sau animale sau a intereselor consumatorilor și ar reprezenta o sarcină inutilă pentru producătorii sau operatorii din sectorul hranei pentru animale responsabili cu etichetarea. Ținând cont de experiența acumulată, astfel de derogări ar trebui prevăzute în special în cazul furajelor livrate de un fermier altui fermier, pentru utilizarea în cadrul propriei exploatații, pentru cantități reduse, în cazul furajelor combinate care conțin cel mult trei materii prime pentru furaje, cât și în cazul amestecurilor de boabe vegetale întregi, semințe și fructe.

(27)

Ca regulă generală, furajele combinate ar trebui comercializate în containere sigilate, dar ar trebui prevăzute excepții după caz, atâta timp cât aplicarea acelei cerințe nu este necesară pentru protecția sănătății umane sau animale sau a intereselor consumatorilor și ar reprezenta o sarcină excesivă pentru operatorii din sectorul hranei pentru animale.

(28)

Partea B a anexei la Directiva 96/25/CE și coloanele 2-4 din anexa la Directiva 82/471/CEE conțin liste cu denumiri, descrieri și dispoziții privind etichetarea pentru anumite materii prime pentru furaje. Aceste liste ușurează schimbul de informații între producător și cumpărător în ceea ce privește caracteristicile produsului. Experiența încurajării părților interesate în stabilirea standardelor facultative cu ajutorul orientărilor comunitare în domeniul igienei furajelor a fost întru totul pozitivă. Elaborarea unor liste mai complete de către părțile interesate ar putea fi mai flexibilă și mai bine adaptată nevoilor de informații ale utilizatorului decât în cazul elaborării de către legiuitor. Părțile interesate pot decide ce eforturi să depună în funcție de valoarea pe care o prezintă pentru aceștia o listă a materiilor prime pentru furaje. În consecință, este de dorit să se stabilească un catalog neexhaustiv cu materiile prime pentru furaje pentru a putea fi utilizat în mod voluntar de către operatorii din sectorul furajelor, cu excepția folosirii denumirii materiei prime pentru furaje.

(29)

Listele actuale de materii prime pentru furaje incluse în partea B din anexa la Directiva 96/25/CE și în coloanele 2-4 din anexa la Directiva 82/471/CEE ar trebui să devină versiunea inițială a Catalogului comunitar de materii prime pentru furaje. Această versiune inițială ar trebui completată ulterior la inițiativa părților interesate, în funcție de interesele acestora, incluzând completările referitoare la noile materii prime pentru furaje.

(30)

În interesul transparenței, este adecvat ca o materie primă pentru furaje care nu este enumerată în catalog să fie notificată reprezentanților părților interesate imediat ce aceste materii prime pentru furaje sunt introduse pe piață pentru prima dată.

(31)

Etichetarea modernă ajută la stabilirea unei piețe concurențiale în care operatorii dinamici, eficienți, inovatori pot folosi din plin etichetarea pentru a-și vinde produsele. Ținând cont atât de relațiile între întreprinderi în comercializarea hranei pentru animale, cât și de relațiile între producătorul și cumpărătorul de hrană pentru animale de companie, Codurile de bune practici privind etichetarea pentru aceste două situații ar putea constitui o modalitate utilă de atingere a obiectivelor unei etichetări moderne. Codurile ar trebui să stabilească dispoziții care să permită cumpărătorului să facă alegeri informate. Acestea ar trebui să dea persoanei responsabile cu etichetarea orientări importante referitoare la diversele elemente ale etichetei. Acestea pot asista la interpretarea cadrului oferit pentru etichetarea voluntară sau prezentarea etichetării obligatorii. Codurile ar trebui să fie facultative, cu excepția cazurilor în care utilizarea codurilor este indicată pe etichetă.

(32)

Implicarea tuturor părților interesate reprezintă elementul de bază pentru calitatea și pertinența Catalogului și a Codurilor de bune practici privind etichetarea. În vederea îmbunătățirii dreptului utilizatorilor la o informare adecvată, interesul acestora trebuie luat în considerare. Acest obiectiv poate fi atins prin aprobarea catalogului și a codurilor de către Comisie, cu condiția ca conținutul acestora să fie realizabil și adecvat pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament.

(33)

Statele membre ar trebui să stabilească sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(34)

Este necesară o perioadă de tranziție, în special în ceea ce privește furajele care corespund unui scop nutrițional specific și în ceea ce privește nivelul acceptabil al impurităților chimice care rezultă în urma procesului de fabricare și din auxiliarii tehnologici. Ar trebui să se prevadă și punerea în vânzare a stocurilor existente, până la epuizarea acestora. În plus, ar putea fi util să se specifice condițiile în care furajele pot fi etichetate în conformitate cu prezentul regulament înainte de data aplicării acestuia.

(35)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume armonizarea condițiilor pentru introducerea pe piață și utilizarea furajelor, în scopul asigurării unui înalt nivel de protecție a sănătății publice și în scopul furnizării de informații adecvate utilizatorilor și consumatorilor și pentru consolidarea funcționării eficiente a pieței interne, nu poate fi îndeplinit în mod suficient de către statele membre și, prin urmare, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut în articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului în cauză.

(36)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (21).

(37)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice lista materiilor prime restricționate sau a căror utilizare în furaje este interzisă, să autorizeze furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale, să întocmească o listă de categorii de etichetare cuprinzând materiile prime pentru furaje pentru animalele care nu sunt destinate producției de alimente cu excepția animalelor pentru blană, să adopte amendamente la Catalog prin care să se stabilească conținutul maxim de impurități chimice sau nivelurile de puritate botanică sau nivelurile conținutului de umiditate sau specificațiile care înlocuiesc declarația obligatorie, pentru a adapta anexele în funcție de evoluțiile științifice și tehnologice și pentru a adopta măsuri tranzitorii. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale din prezentul regulament, printre altele, prin completarea acestuia cu elemente noi neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(38)

Din motive de eficiență, termenele normale aplicabile în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui reduse în cazul adoptării de actualizări ale listei utilizărilor preconizate. Atunci când, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată aplica procedura de urgență prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru modificarea listei materiilor prime a căror introducere pe piață sau utilizare în scopul acoperirii nevoilor nutriționale ale animalelor este limitată sau interzisă.

(39)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 stabilește prevederile privind etichetarea și ambalarea aditivilor pentru hrana animalelor și a preamestecurilor. Implementarea normelor referitoare la preamestecuri a dus, în special, la probleme practice de punere în aplicare pentru industrie și pentru autoritățile competente. Articolul menționat mai sus trebuie modificat pentru a permite o etichetare mai coerentă a preamestecurilor,

(a)

Directivei 90/167/CEE;

(b)

Directivei 2002/32/CE;

(c)

Regulamentului (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (22);

(d)

Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (23);

(e)

Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (24);

(f)

Regulamentului (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic (25);

(g)

Regulamentului (CE) nr. 1831/2003; și

(h)

Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (26).

(a)

definițiile termenilor „furaje”, „întreprindere din sectorul hranei pentru animale” și „introducere pe piață”, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

(b)

definițiile termenilor „aditiv pentru hrana animalelor”, „preamestec”, „auxiliar tehnologic” și „rație zilnică”, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1831/2003; și

(c)

definițiile termenilor „unitate” și „autoritate competentă”, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 183/2005.

(a)

„operator din sectorul hranei pentru animale” înseamnă orice persoană fizică sau juridică răspunzătoare de garantarea respectării cerințelor prezentului regulament în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale pe care o controlează;

(b)

„hrănirea animalelor pe cale orală” înseamnă introducerea pe cale bucală de furaje în tractul gastrointestinal al animalului, ce are drept obiectiv satisfacerea necesităților nutriționale ale animalului și/sau menținerea productivității animalelor sănătoase;

(c)

„animale destinate producției de alimente” înseamnă orice animal care este hrănit, crescut sau ținut pentru producerea de alimente pentru consumul uman, inclusiv animale care nu sunt folosite pentru consumul uman dar care aparțin unor specii care sunt în mod normal folosite pentru consumul uman în Comunitate;

(d)

„animale nedestinate producției de alimente” înseamnă orice animal care este hrănit, crescut sau ținut, dar care nu este destinat consumului uman, cum ar fi animalele de blană, animalele de companie și animalele deținute în laboratoare, grădini zoologice sau circuri;

(e)

„animale pentru blană” înseamnă orice animal care nu este destinat producției de alimente, care este hrănit, crescut sau ținut pentru producția de blană, și care nu este destinat consumului uman;

(f)

„animal de companie” înseamnă orice animal care nu este destinat producției de alimente, aparținând unei specii care este hrănită, crescută sau deținută, dar care în mod normal nu este folosită pentru consumul uman în Comunitate;

(g)

„materii prime pentru furaje” înseamnă produse de origine vegetală sau animală, al căror scop principal este să răspundă nevoilor nutriționale ale animalelor, în starea lor naturală, proaspete sau conservate, și produse derivate din prelucrarea lor industrială, cât și substanțe organice și anorganice care conțin sau nu aditivi pentru hrana animalelor, destinate hrănirii animalelor pe cale orală, fie direct, ca atare, fie după prelucrare, sau pentru prepararea furajelor combinate sau ca suport pentru preamestecuri;

(h)

„furaj combinat” înseamnă un amestec de cel puțin două materii prime pentru furaje, cu sau fără aditivi pentru hrana animalelor, destinat hrănirii animalelor pe cale orală, sub formă de furaj complet sau complementar;

(i)

„furaj complet” înseamnă un furaj combinat care, datorită compoziției acestuia, este suficient pentru o rație zilnică;

(j)

„furaj complementar” înseamnă un furaj combinat cu un conținut ridicat de anumite substanțe, dar care, datorită compoziției sale, este suficient pentru o rație zilnică numai dacă este folosit în combinație cu alte furaje;

(k)

„furaj mineral” înseamnă un furaj complementar care conține cenușă brută în proporție de cel puțin 40 %;

(l)

„înlocuitor de lapte” înseamnă un furaj combinat, administrat în stare uscată sau după dizolvarea într-o cantitate dată de lichid, destinat hrănirii animalelor tinere ca supliment ori înlocuitor al laptelui matern postcolostral sau pentru hrănirea animalelor tinere precum vițeii, mieii sau iezii destinați sacrificării;

(m)

„substanță suport” înseamnă o substanță utilizată pentru dizolvarea, diluarea, dispersarea sau modificarea fizică a unui aditiv pentru hrana animalelor în scopul de a facilita manipularea, aplicarea sau utilizarea acestuia fără a-i afecta funcția tehnologică și fără a avea, ea însăși, vreun efect tehnologic;

(n)

„scop nutrițional special” înseamnă scopul satisfacerii nevoilor nutriționale specifice ale animalelor al căror proces de asimilare, absorbție sau metabolic este sau poate fi afectat în mod temporar sau ireversibil și care pot beneficia, prin urmare, de ingerarea de furaje adecvate stării lor;

(o)

„furaj destinat unor scopuri nutriționale speciale” înseamnă furaj care poate satisface un scop nutrițional special datorită compoziției speciale sau metodei de fabricație a acestuia, prin care se distinge în mod clar de furajele normale. Furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale nu includ furajele medicamentoase în sensul Directivei 90/167/CEE;

(p)

„materii prime contaminate” înseamnă furaje care conțin un nivel de substanțe nedorite care depășește limitele permise prin Directiva 2002/32/CE;

(q)

„durata minimă de valabilitate” înseamnă perioada în care, în condiții corespunzătoare de conservare, persoana responsabilă cu etichetarea garantează că furajul își menține proprietățile declarate; se poate indica doar o perioadă de stocare minimă pentru furajul ca întreg, iar aceasta se determină pe baza duratei minime de valabilitate a fiecăreia dintre componentele sale;

(r)

„lot” înseamnă o cantitate identificabilă de furaje care au anumite caracteristici comune confirmate, precum originea, varietatea, tipul ambalajului, ambalatorul, expeditorul sau etichetarea, și în cazul unui proces de producție, o unitate de producție provenind dintr-o singură instalație care utilizează parametri de producție uniformi sau mai multe astfel de unități, dacă sunt produse în mod continuu și depozitate împreună;

(s)

„etichetare” înseamnă atribuirea oricăror mențiuni, indicații, mărci de comerț sau de fabrică, imagini sau simboluri unui furaj prin înscrierea acestor informații pe orice suport, cum ar fi ambalajul, containerul, nota, eticheta, documentul, inelul, colereta sau internetul, care se referă la un astfel de furaj sau îl însoțesc, inclusiv pentru scopuri publicitare;

(t)

„etichetă” înseamnă orice etichetă, marcă, marcaj, imagine sau alt material descriptiv, scris, imprimat, ștanțat, marcat, gofrat, tipărit sau atașat unui pachet sau unui container cu furaje; și

(u)

„prezentare” înseamnă forma, aspectul sau ambalajul și materialele de ambalaj folosite pentru furaj, cât și modul în care acesta este aranjat și mediul în care este expus.

(a)

este sigur; și

(b)

nu are un efect negativ direct asupra mediului înconjurător sau a bunăstării animale.

(a)

este sănătos, original, pur, adaptat utilizării prevăzute și de calitate comercială; și

(b)

este etichetat, ambalat și prezentat în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și cu legislația comunitară aplicabilă.

(a)

în ceea ce privește utilizarea preconizată sau caracteristicile furajului, în special cu privire la natura, metoda de fabricație sau de producție, proprietățile, compoziția, cantitatea sau durabilitatea acestuia, cât și cu privire la speciile sau categoriile de animale cărora le este destinat;

(b)

prin atribuirea de efecte sau caracteristici pe care furajul nu le are, sau insinuând că posedă anumite caracteristici speciale, în timp ce toate furajele similare au asemenea caracteristici; sau

(c)

în ceea ce privește conformitatea etichetării cu Catalogul comunitar și cu Codurile comunitare prevăzute la articolele 24 și 25.

(a)

indicația să fie obiectivă, verificabilă de către autoritățile competente și pe înțelesul utilizatorului furajului; și

(b)

persoana responsabilă cu etichetarea să furnizeze, la cererea autorității competente, o justificare științifică privind indicația, fie prin intermediul dovezilor științifice publice, fie cu ajutorul cercetărilor documentate furnizate de către societate. Justificarea științifică este disponibilă la data introducerii pe piață a furajului. Cumpărătorii au dreptul de a atrage atenția autorității competente asupra dubiilor pe care le au cu privire la caracterul veridic al indicației. În cazul în care se determină că indicația nu are la bază justificări suficient de solide, etichetarea care prezintă această indicație este considerată că induce utilizatorii în eroare în sensul articolului 11. În cazul în care autoritatea competentă are îndoieli în ceea ce privește justificarea științifică a veridicității indicației respective, aceasta poate transmite chestiunea Comisiei. Comisia poate adopta o decizie, dacă este cazul după ce obține avizul Autorității, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 28 alineatul (2).

(a)

va preveni, trata sau vindeca o boală, cu excepția coccidiostaticelor și a histomonostaticelor autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003; totuși, prezenta literă nu se aplică indicațiilor care privesc prevenirea dezechilibrelor nutriționale, cu condiția să nu fi fost stabilită vreo asociere cu simptome patologice;

(b)

are un scop nutrițional special prevăzut în lista utilizărilor preconizate menționată la articolul 9, cu excepția cazului în care satisface cerințele menționate în acel loc.

(a)

tipul furajului: „materie primă pentru furaje”, „furaj complet” sau „furaj complementar”, după caz;

(b)

numele sau denumirea comercială și adresa operatorului din sectorul hranei pentru animale responsabil cu etichetarea;

(c)

în cazul în care este disponibil, numărul de autorizare a persoanei responsabile pentru etichetare, acordat în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 pentru întreprinderile autorizate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 sau cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 sau cu articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 183/2005. Dacă o persoană responsabilă pentru etichetare are mai multe numere de autorizare, acesta folosește numărul acordat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 183/2005;

(d)

numărul de referință al lotului;

(e)

cantitatea netă, exprimată în unități de masă, în cazul produselor solide, și în unități de masă sau volum, în cazul produselor lichide;

(f)

lista aditivilor pentru hrana animalelor, precedată de titlul „aditivi”, în conformitate cu capitolul I al anexei VI sau VII, după caz, și fără a aduce atingere dispozițiilor privind etichetarea stabilite în actul juridic care autorizează aditivul pentru hrana animalelor în cauză; și

(g)

conținutul de apă în conformitate cu punctul 6 din anexa I.

(a)

denumirea materiei prime pentru furaje; denumirea este folosită în conformitate cu articolul 24 alineatul (5); și

(b)

declarația obligatorie corespunzătoare categoriei respective, astfel cum este stabilit în lista din anexa V; declarația obligatorie poate fi înlocuită cu indicațiile stabilite în catalogul comunitar menționat la articolul 24 pentru fiecare materie primă pentru furaje din categoria respectivă.

(a)

speciile sau categoriile de animale cărora le este destinată materia primă pentru furaje, în cazul în care aditivii respectivi nu au fost autorizați pentru toate speciile de animale sau au fost autorizați cu limite maxime pentru anumite specii;

(b)

instrucțiuni privind utilizarea corectă în conformitate cu punctul 4 al anexei II, în cazul în care este stabilit un conținut maxim al aditivilor respectivi; și

(c)

durata minimă de valabilitate pentru alți aditivi decât cei tehnologici.

(a)

specia sau categoriile de animale cărora le este destinat furajul combinat;

(b)

instrucțiunile de folosire adecvată, cu indicarea destinației furajului; dacă este cazul, aceste instrucțiuni sunt conforme cu anexa II punctul 4;

(c)

în cazul în care producătorul nu este persoana responsabilă cu etichetarea, se furnizează următoarele detalii:

(d)

menționarea duratei minime de valabilitate în conformitate cu următoarele cerințe:

Dacă data fabricației este afișată pe etichetă, durata minimă de valabilitate poate fi indicată și sub forma „… (perioada în zile sau luni) de la data fabricației”;

(e)

lista materiilor prime pentru furaje din care este compus furajul, în ordinea descrescătoare a greutății, calculate pe baza conținutului de umiditate a furajului combinat, intitulată „compoziție” și incluzând denumirea fiecărei materii prime pentru furaje în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) litera (a); această listă poate include indicarea procentului din masă; și

(f)

declarațiile obligatorii menționate în capitolul II al anexei VI sau VII, după caz.

(a)

se precizează denumirea și procentele din masă ale unei materii prime pentru furaje dacă prezența acesteia este subliniată în cadrul etichetării prin cuvinte, imagini sau grafice;

(b)

dacă procentele din masă ale materiilor prime pentru furaje din compoziția furajelor combinate pentru animale destinate producției de alimente nu sunt precizate pe etichetă, persoana responsabilă pentru etichetare pune la dispoziția cumpărătorului, la cerere, fără a aduce atingere Directivei 2004/48/CE, informații privind compoziția cantitativă, cu o aproximație de +/– 15 % față de valoarea corespunzătoare pregătirii furajului; și

(c)

în cazul furajelor combinate pentru animalele care nu sunt destinate producției de alimente, cu excepția animalelor pentru blană, menționarea denumirii specifice a materiei prime pentru furaje poate fi înlocuită cu denumirea categoriei din care fac parte materiile prime pentru furaje.

(a)

calificativul „dietetic”, în mod exclusiv în cazul furajelor destinate unor scopuri nutriționale speciale, menționat lângă denumirea furajului, astfel cum a fost stabilit la articolul 15 litera (a);

(b)

indicațiile specifice stabilite pentru destinația respectivă în coloanele 1-6 ale listei utilizărilor preconizate menționate la articolul 9; și

(c)

indicarea faptului că ar trebui cerut avizul unui expert în nutriție sau a unui medic veterinar înaintea utilizării furajului sau înaintea prelungirii perioadei de utilizare a acestuia.

(a)

aditivii pentru hrana animalelor conținuți în hrana pentru animale de companie; și

(b)

materiile prime pentru furaje conținute în acestea care sunt prezentate pe categorii, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (c).

(a)

materiile prime pentru furaje;

(b)

furajele combinate obținute exclusiv prin amestecul de grăunțe sau fructe întregi;

(c)

livrările între producătorii de furaje combinate;

(d)

furajele combinate livrate direct utilizatorului de către producător;

(e)

livrările producătorilor de furaje combinate către unitățile de ambalare;

(f)

cantitățile de furaje combinate a căror masă nu depășește 50 de kilograme destinate utilizatorului final și care sunt luate direct dintr-un ambalaj sau dintr-un container sigilate; și

(g)

furajele solide pentru lins.

(a)

denumirea;

(b)

numărul de identificare;

(c)

o descriere a materiilor prime pentru furaje, inclusiv informațiile privind procesul de producție, dacă este cazul;

(d)

indicațiile care înlocuiesc declarația obligatorie în sensul articolului 16 alineatul (1) litera (b); și

(e)

un glosar al definițiilor diferitelor procese și ale expresiilor tehnice menționate.

(a)

prin consultare cu alte părți interesate, precum utilizatorii de furaje;

(b)

în colaborare cu autoritățile competente din statele membre și, după caz, cu Autoritatea;

(c)

luând în considerare experiențele relevante din avizele emise de Autoritate, precum și dezvoltările în domeniul științific sau tehnologic.

(a)

au fost întocmite în conformitate cu alineatul (1);

(b)

conținutul acestora poate fi aplicat la nivelul întregii Comunități în sectoarele la care se referă; și

(c)

pot contribui la realizarea obiectivelor prezentului regulament.

1.

Alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

Alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   În plus față de informațiile menționate la alineatul (1), ambalajul sau containerul unui aditiv pentru hrana animalelor care face parte dintr-un grup funcțional menționat în anexa III sau dintr-un preamestec ce conține un aditiv aparținând unui grup funcțional menționat în anexa III conține informațiile prevăzute de anexă, aplicate în mod vizibil, lizibil și de neșters.”

3.

Alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   În ceea ce privește preamestecurile, termenul «preamestec» figurează pe etichetă. Substanțele de bază, în cazul materiilor prime pentru furaje, sunt declarate în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor (29), iar, în cazurile în care apa este folosită ca suport, se declară conținutul de umiditate al preamestecului. Se poate indica doar o perioadă minimă de valabilitate pentru fiecare preamestec considerat ca întreg; această perioadă este determinată pe baza duratei minime de valabilitate a fiecăreia dintre componentele sale.