30.8.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 226/9

(1)

Regulamentul (CE) nr. 800/1999 al Comisiei din 15 aprilie 1999 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (3) prevede, în special, obligația prezentării anumitor documente justificative care să confirme că produsele pentru care se solicită restituiri la export au fost efectiv importate în aceeași stare într-o anumită țară terță, în cazul în care se aplică o restituire diferențiată pentru respectiva țară terță. Procedurile cu privire la o astfel de dovadă ar trebui simplificate, protejând totodată interesele financiare ale Comunității. Comisia și statele membre ar trebui să monitorizeze utilizarea procedurilor simplificate și să ia măsurile adecvate în situații de abuz.

(2)

În practică, țările terțe pentru care restituirile la export pentru un anumit produs sunt diferențiate, fiind mai mici decât valoarea medie sau egale cu zero, se situează în general în apropierea Comunității, în timp ce, în cazul țărilor situate mai departe de Comunitate, nivelurile restituirilor tind să fie stabilite la un nivel identic mai ridicat. În numeroase situații, exportatorii întâmpină dificultăți în obținerea dovezii de import în respectivele țări mai îndepărtate.

(3)

Țările pentru care s-au stabilit niveluri identice mai ridicate de restituire pot fi considerate „zonă de restituire îndepărtată” pentru produsul în cauză. Cu toate acestea, din respectiva zonă ar trebui excluse țările îndepărtate pentru care partea diferențiată a restituirii este mai mică decât media sau egală cu zero. De asemenea, din respectiva zonă ar trebui excluse toate țările pentru care există un risc real de deturnare a fluxului comercial sau toate țările pentru ale căror sectoare există un risc real de deturnare a fluxului comercial.

(4)

Atunci când se eliberează o declarație de export pentru o țară dintr-o zonă de restituire îndepărtată, iar exportul se realizează prin transportul maritim al containerelor, combinația dintre gestionarea comercială a containerelor, documentele de transport și modalitatea de transport relativ rigidă constituie o garanție rezonabilă a faptului că produsele au fost importate în țara terță în cauză. În această situație, dovada faptului că produsele au fost transportate și descărcate într-o țară din zona de restituire îndepărtată ar putea consta în combinarea unui document de transport în portul din țara de destinație sau în portul care deservește o țară fără ieșire la mare drept destinație și o declarație de descărcare.

(5)

În cazul în care un sistem informatizat de localizare și urmărire al unui transportator de containere îndeplinește standardele organizatorice de securitate prevăzute în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 885/2006 al Comisiei din 21 iunie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1290/2005 în ceea ce privește autorizarea agențiilor de plăți și a altor entități, precum și lichidarea conturilor FEGA și FEADR (4) și oferă informații echivalente celor cuprinse în documentele de transport, statele membre pot decide să utilizeze respectivele informații ca dovadă a transportului către țara de destinație, în locul documentelor pe hârtie.

(6)

Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 prevede scutiri limitate la 2 400 EUR și 12 000 EUR la componentele variabile ale restituirii, pentru destinațiile învecinate sau pentru cele îndepărtate. Se consideră a fi utilă prevederea unei noi scutiri pentru transportul maritim în containere către zonele de restituire îndepărtate, sub rezerva prezentării unui document de transport și a uneia dintre declarațiile de descărcare menționate la articolul 16 alineatul (2) litera (a), (b) sau (c). O astfel de scutire poate fi acordată numai în cazul în care se furnizează informații cu privire la descărcarea în portul situat în zona de restituire îndepărtată. Pentru a asigura fiabilitatea dovezii produse în temeiul unor astfel de scutiri, acestea ar trebui acordate sub forma unor autorizații revocabile.

(7)

Pentru a reduce riscul de substituție, toate mijloacele de transport sau toate pachetele ar trebui sigilate, mai puțin în cazuri excepționale în care produsele pot fi identificate prin alte mijloace, în conformitate cu articolele 340a și 357 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (5). Această cerință a fost prevăzută la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 2090/2002 al Comisiei din 26 noiembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 386/90 al Consiliului privind controlul la export pentru produsele agricole care beneficiază de o restituire (6). Ținând seama de faptul că face parte din formalitățile aferente declarației de export și are un caracter general, respectiva cerință ar trebui eliminată din Regulamentul (CE) nr. 2090/2002, iar în Regulamentul (CE) nr. 800/1999 ar trebui inclusă o dispoziție similară.

(8)

Biroul vamal de ieșire are nevoie de informațiile din documentul de control T5 pentru a stabili dacă produsele prezentate pot face obiectul unui control de substituție în condițiile prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 2090/2002. Ținând seama de faptul că documentele de control T5 pot fi utilizate, de asemenea, pentru produse care nu pot face obiectul unor controale de substituție, la rubrica 107 din documentul de control T5 ar trebui să se menționeze dacă produsele sunt exportate cu drept de restituire.

(9)

Regulamentele (CE) nr. 800/1999 și (CE) nr. 2090/2002 ar trebui modificate în consecință.

(10)

Dispozițiile prezentului regulament cu privire la dovada sosirii la destinație ar trebui să se aplice în ceea ce privește cererile de restituire depuse de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Ținând seama de faptul că prezentul regulament urmărește să simplifice gestionarea sistemului atât pentru operatori, cât și pentru statele membre, acesta ar trebui să se poată aplica, de asemenea, la cererea exportatorului, în ceea ce privește cererile de restituire depuse înainte de data menționată anterior, cu condiția ca termenul limită de depunere a dovezilor să nu fi expirat.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetelor de gestionare competente,

1.

La articolul 2 alineatul (1) se adaugă următoarele litere:

2.

La articolul 5 se adaugă următorul alineat:

„(8)   Produsele pentru care se solicită restituiri la export sunt sigilate de către sau sub controlul biroului vamal de export. Articolul 340a și articolul 357 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică mutatis mutandis.”

3.

La articolul 8 se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care se solicită restituiri, rubrica 107 cuprinde una dintre mențiunile prevăzute în anexa XII.”

4.

La articolul 15, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În termen de 12 luni de la data acceptării declarației de export, produsele:

Cu toate acestea, se poate acorda o prelungire a acestui termen limită în conformitate cu articolul 49.”

5.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

(1)   Statele membre pot scuti exportatorii de la prezentarea dovezilor prevăzute la articolul 16, cu excepția documentului de transport sau a echivalentului său electronic menționat la articolul 16 alineatul (3), în ceea ce privește o declarație de export care conferă dreptul la o restituire, în cazul în care:

(2)   Scutirea prevăzută la alineatul (1) litera (b) se aplică numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

La cererea exportatorului, în cazul transportului maritim al containerelor, un stat membru poate accepta ca dovada descărcării menționate la primul paragraf litera (c) să fie făcută prin prezentarea unor informații echivalente celor cuprinse în documentul de descărcare, în cazul în care sunt generate de un sistem informatic gestionat de o parte terță responsabilă cu transportul containerelor și descărcarea acestora la locul de destinație, cu condiția ca respectiva parte terță să fie specializată în astfel de operațiuni, iar statul membru să fi confirmat că securitatea sistemului informatic îndeplinește criteriile stabilite într-o versiune aplicabilă perioadei în cauză a unuia dintre standardele recunoscute pe plan internațional, prevăzute la punctul 3 litera B din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 885/2006.

Dovada descărcării poate fi prezentată în conformitate cu dispozițiile primului paragraf litera (c) sau cu cele ale paragrafului al doilea fără ca exportatorul să trebuiască să demonstreze că a parcurs toate etapele necesare pentru obținerea documentului menționat la articolul 16 alineatul (1) litera (a), (b) sau (c).

(3)   Eligibilitatea pentru scutirile menționate la alineatul (1) litera (a) este automată, cu excepția cazului în care se aplică alineatul (4).

Eligibilitatea pentru scutirea menționată la alineatul (1) litera (b) se acordă pe o perioadă de trei ani, printr-o autorizație scrisă eliberată înainte de export, la solicitarea exportatorului. Exportatorii care utilizează respectivele autorizații menționează numărul autorizației în cererea de plată.

(4)   În cazul în care statul membru consideră că produsele pentru care exportatorul solicită o scutire în temeiul prezentului articol au fost exportate către o altă țară decât cea menționată în declarația de export sau, după caz, către o țară din afara zonei de restituire îndepărtate relevante pentru care s-a stabilit restituirea, sau în cazul în care exportatorul a divizat în mod artificial o operațiune de export cu scopul de a beneficia de o scutire, statul membru retrage de îndată dreptul de eligibilitate al exportatorului în cauză pentru orice scutire prevăzută la prezentul articol.

Exportatorul în cauză nu mai este eligibil pentru nicio altă scutire în temeiul prezentului articol pe o perioadă de doi ani de la data retragerii dreptului.

În cazul retragerii, dreptul de eligibilitate pentru restituiri la export pentru produsele în cauză încetează să mai existe, iar restituirile sunt rambursate, cu excepția cazului în care exportatorul poate furniza dovada prevăzută la articolul 16 pentru produsele în cauză.

În afară de aceasta, dreptul de eligibilitate pentru restituiri la export încetează să mai existe pentru produsele care fac obiectul oricărei declarații de export realizate după data înfăptuirii acțiunii care a condus la retragerea dreptului de eligibilitate, iar restituirile sunt rambursate, cu excepția cazului în care exportatorul poate furniza dovada prevăzută la articolul 16 pentru produsele în cauză.”

7.

Titlul anexei IV se înlocuiește cu următorul text:

8.

Textul anexei la prezentul regulament se adaugă ca anexele XI și XII.