11/Volumul 39

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

210

L 121/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2164/98 (2), Consiliul a instituit un drept compensatoriu definitiv asupra importurilor anumitor antibiotice cu spectru larg, și anume trihidrat de amoxicilină, trihidrat de ampicilină și cefalexină, care nu se prezintă sub formă de doze măsurate sau ambalate pentru vânzarea cu amănuntul (denumite în continuare „produsul în cauză”), încadrate la codurile NC ex 2941 10 10, ex 2941 10 20 și ex 2941 90 00, originare din India. Măsurile s-au prezentat sub forma unui drept vamal ad valorem cuprins între 0 și 12 % în cazul importurilor provenind de la exportatorii citați nominal, rata dreptului rezidual aplicabil importurilor efectuate de la alți exportatori ridicându-se la 14,6 %.

(2)

În urma publicării unui aviz privind viitoarea expirare a măsurilor definitive în vigoare (3), Comisiei i s-a prezentat o cerere de inițiere a unei revizuiri pe motivul expirării măsurilor, combinate cu o revizuire provizorie a Regulamentului (CE) nr. 2164/98, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) și cu articolul 19 alineatul (2) din regulamentul de bază. Această cerere provenea din partea producătorilor comunitari asociați care fabricau un produs similar și anume Sandoz GmbH, Austria și Sandoz Industrial Products SA, Spania (denumiți în continuare „solicitanții”), care reprezintă o proporție majoră, respectiv de peste 40 %, din producția comunitară totală de anumite antibiotice cu spectru larg.

(3)

Cererea se baza pe faptul că expirarea măsurilor ar duce probabil la continuarea sau la reapariția subvențiilor și a prejudiciului suferit de industria comunitară și că nivelul măsurilor în vigoare nu ar permite compensarea subvențiilor care au cauzat prejudiciul.

(4)

Înaintea inițierii revizuirii pe motivul expirării măsurilor, combinate cu o revizuire provizorie și în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) și cu articolul 10 alineatul (9) din regulamentul de bază, Comisia a notificat autorităților publice indiene că a primit o cerere de revizuire documentată în mod corespunzător. Acestea au fost invitate să inițieze consultări în vederea clarificării situației și găsirii unei soluții convenite reciproc, dar au refuzat invitația Comisiei.

(5)

Comisia a analizat mijloacele de probă prezentate de solicitanți și le-a considerat suficiente pentru a justifica inițierea unei revizuiri, în conformitate cu dispozițiile articolului 18 alineatul (2) și ale articolului 19 alineatul (2) din regulamentul de bază. După consultarea comitetului consultativ, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (4), Comisia a inițiat o revizuire pe motivul expirării măsurilor, combinată cu o revizuire provizorie a Regulamentului (CE) nr. 2164/98.

(6)

Ancheta a cuprins perioada dintre 1 aprilie 2002 și 31 martie 2003 (denumită în continuare „perioada anchetei de revizuire”). Examinarea tendințelor în cadrul analizei prejudiciului a cuprins perioada de la 1 ianuarie 1999 până la sfârșitul perioadei anchetei de revizuire (denumită în continuare „perioada examinată”).

(7)

Comisia a anunțat în mod oficial solicitanții, pe ceilalți producători comunitari cunoscuți, producătorii-exportatori, importatorii, furnizorii din amonte, utilizatorii și autoritățile publice indiene cu privire la inițierea anchetei. Aceasta a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut în scris punctul de vedere și de a solicita să fie audiate. Observațiile orale și scrise prezentate de către părți au fost analizate și, după caz, luate în considerare.

(8)

Având în vedere numărul aparent ridicat al producătorilor-exportatori indieni ai produsului în cauză menționați în cerere, s-a luat în considerare aplicarea tehnicii de prelevare de probe în cadrul anchetei privind subvențiile în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(9)

Cu toate acestea, numai un număr limitat de producători-exportatori s-au anunțat și au furnizat informațiile solicitate în vederea prelevării de probe. Prin urmare, utilizarea prelevării de probe a fost considerată inutilă.

(10)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților cunoscute ca fiind interesate, care s-au anunțat în termenul stabilit în avizul de inițiere. Comisia a primit răspunsuri de la cinci producători comunitari, șapte producători-exportatori, un importator, doi furnizori din amonte și de la autoritățile publice indiene.

(11)

Comisia a cercetat și verificat toate informațiile considerate necesare pentru a stabili subvenția și prejudiciul, precum și probabilitatea de continuare sau de reapariție a subvenției și a prejudiciului și pentru a estima dacă menținerea sau modificarea măsurilor nu contravenea interesului Comunității. Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor părți interesate:

(12)

Autoritățile publice indiene și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora se intenționa să se propună continuarea măsurilor. Le-a fost acordat, de asemenea, un termen rezonabil pentru a-și prezenta observațiile. Anumite părți și-au prezentat observațiile în scris. În plus, autoritățile publice indiene și trei producători-exportatori și-au exprimat poziția în cursul audierilor ulterioare comunicării informațiilor, poziții pe care le-au sintetizat apoi în scris. Toate observațiile și comentariile au fost luate în considerare în mod corespunzător, astfel cum se prezintă în continuare.

(13)

Autoritățile publice indiene și un producător-exportator au subliniat, în cursul unei audieri, că un tip de produs similar, cefalexina, nu este produs de către solicitanți, susținând excluderea sa din anchetă.

(14)

Ca răspuns la această afirmație, trebuie reamintit că ancheta inițială stabilise deja că toate tipurile produsului care fac obiectul anchetei (a se vedea partea B de mai jos) constituie o singură categorie de produse (5). Toate tipurile aparțin aceleiași categorii, și anume antibioticele semisintetice cu spectru larg, în vrac, și sunt destinate aceleiași utilizări, aceea de a fi încorporate în forme finite de dozare, eficiente în tratarea diverselor boli infecțioase. Astfel, întrucât toate tipurile constituie, în sensul prezentei proceduri, un singur și același produs, fabricat de către solicitanți, argumentul trebuie respins.

(15)

Autoritățile publice indiene și un producător-exportator au pretins că răspunsurile neconfidențiale la chestionar, comunicate de către producătorii comunitari, nu au fost suficient de detaliate și nu au fost prezentate în conformitate cu articolul 29 din regulamentul de bază. Aceștia au afirmat că informațiile lacunare din aceste răspunsuri au privat exportatorii cooperanți de o reală posibilitate de a-și apăra interesele în cadrul analizei prejudiciului și al legăturii de cauzalitate.

(16)

În acest context, trebuie remarcat faptul că, astfel cum se precizează în partea E în continuare, industria comunitară cuprinde, în prezenta anchetă, numai două părți, și anume Sandoz și DSM. În plus, o parte produce numai trihidrat de amoxicilină și trihidrat de ampicilină, în timp ce cealaltă parte produce și cefalexină. Aceste particularități ale industriei comunitare sporesc caracterul confidențial al anumitor date comunicate în cadrul anchetei. În orice caz, dosarul destinat consultării de către părțile interesate cuprinde răspunsurile neconfidențiale la chestionar ale celor doi producători comunitari cooperanți, în care datele confidențiale sunt prezentate sub formă de indice, pentru a permite o înțelegere rezonabilă a informațiilor furnizate cu titlu confidențial. De aceea, se consideră că răspunsurile neconfidențiale la chestionar, comunicate de către producătorii comunitari, sunt în continuare conforme cu dispozițiile articolului 29 din regulamentul de bază. De asemenea, este util să se precizeze că datele privind prejudiciul, prezentate sub formă de indice, care au fost comunicate și sunt menționate în partea F din prezentul regulament, au oferit tuturor părților interesate o imagine suficient de precisă a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate pentru a le permite să evalueze analiza și să își apere interesele.

(17)

Produsul reglementat de prezenta revizuire este cel care face obiectul Regulamentului (CE) nr. 2164/98, și anume trihidratul de amoxicilină, trihidratul de ampicilină și cefalexina, care nu se prezintă sub formă de doze măsurate sau ambalate pentru vânzarea cu amănuntul, încadrate la codurile NC ex 2941 10 10, ex 2941 10 20 și ex 2941 90 00, originare din India (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(18)

În cursul audierii care a urmat comunicării informațiilor, autoritățile publice indiene și un producător-exportator au atras atenția asupra faptului că un producător comunitar a menționat anumite diferențe „în ceea ce privește stabilitatea, puritatea, dozajul, proprietățile galenice etc.” între produsul în cauză și produsul similar. În plus, singurul importator cooperant a menționat diferențe în ceea ce privește solubilitatea în apă.

(19)

Cu toate acestea, atât produsul în cauză, cât și produsul similar trebuie să corespundă specificațiilor acelorași farmacopei internaționale. Astfel, deși nu sunt similare din toate punctele de vedere, acestea se aseamănă îndeaproape, în conformitate cu cerințele articolului 1 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(20)

În consecință, ancheta a confirmat că trihidratul de amoxicilină, trihidratul de ampicilină și cefalexina, produse și vândute în cadrul Comunității de către producătorii comunitari, aveau caracteristici fizice și utilizări identice sau apropiate celor ale produsului în cauză, constituind astfel un produs similar în sensul articolului 1 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(21)

Pe baza informațiilor cuprinse în cererea de revizuire și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, următoarele sisteme, în cadrul cărora s-ar fi acordat subvenții, au făcut obiectul unei anchete:

(22)

Sistemele (a) - (d) menționate anterior se bazează pe Legea Comerțului Exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (Legea nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 august 1992 (denumită în continuare „Legea Comerțului Exterior”). Această lege autorizează autoritățile publice indiene să publice declarații privind politica importurilor și a exporturilor. Aceste politici sunt rezumate în documente intitulate „Politica importurilor și exporturilor”, publicate la fiecare cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate periodic. Un document al politicii importurilor și exporturilor este pertinent pentru perioada anchetei de revizuire, și anume planul cincinal privind perioada cuprinsă între 1 aprilie 2002 și 31 martie 2007 (denumit în continuare „documentul politicii importurilor și exporturilor 2002-2007”). În plus, autoritățile publice indiene definesc, de asemenea, procedurile aplicabile documentului politicii importurilor și exporturilor 2002-2007 în „manualul de proceduri de la 1 aprilie 2002 la 31 martie 2007 (volumul I)” [denumit în continuare „manual de proceduri 2002-2007 (volumul I)”] (6). Acest manual este, de asemenea, actualizat periodic.

(23)

Sistemele de scutire de impozit pe profit, menționate anterior la litera (e), se bazează pe Legea impozitului pe profit din 1961, modificată anual prin Legea finanțelor.

(24)

Sistemul creditelor de export, menționat anterior la litera (f), se bazează pe secțiunile 21 și 35A din Legea regulamentelor bancare din 1949 care autorizează banca Reserve Bank of India (denumită în continuare „RBI”) să direcționeze băncile comerciale cu privire la creditele de export.

(25)

Pe baza informațiilor cuprinse în cererea de revizuire și din răspunsurile la chestionar, Comisia a analizat, de asemenea, mai multe sisteme care ar putea fi acordate de autoritățile publice regionale din anumite state indiene.

(26)

Unul dintre sistemele de scutire de impozit pe profit (stimulente fiscale pentru cercetare și dezvoltare) și trei sisteme regionale (sistemele de stimulente industriale din Punjab și din Gujarat și rambursarea dreptului privind electricitatea din Gujarat) nu erau menționate în cererea de revizuire. Prin urmare, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) și cu articolul 11 alineatul (10) din regulamentul de bază, Comisia a informat autoritățile publice indiene cu privire la o eventuală extindere a sferei anchetei pentru a include aceste sisteme. Autoritățile publice indiene au fost invitate să inițieze consultări cu scopul de a clarifica situația cu privire la aceste sisteme și de a găsi o soluție reciproc convenită. În urma acestor consultări și în lipsa unei soluții acceptabile reciproc, Comisia a inclus în sfera anchetei cele patru sisteme.

(27)

Doi producători-exportatori au susținut că sistemul licențelor prealabile, sistemul stimulentelor fiscale pentru cercetare și dezvoltare, precum și sistemul creditelor de export ar trebui excluse din sfera prezentei anchete, deoarece o revizuire ar trebui să se refere numai la sistemele care au făcut obiectul anchetei inițiale. În speță, aceste trei sisteme, precum și sistemele regionale analizate nu erau cuprinse în ancheta inițială.

(28)

Cu toate acestea, dispozițiile relevante din regulamentul de bază privind revizuirile provizorii și revizuirile pe motivul expirării măsurilor nu prevăd o abordare atât de îngustă. De exemplu, o revizuire provizorie poate duce la o intensificare a măsurilor, în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din regulamentul de bază, în cazul în care măsurile existente nu mai sunt suficiente pentru a compensa o subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii. Articolul 19 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede, în plus, „să se examineze dacă circumstanțele privind subvențiile s-au modificat în mod semnificativ”. Astfel, o revizuire provizorie a practicilor de subvenționare poate duce ea însăși la o reevaluare completă a cadrului subvențiilor ce ar putea conferi un avantaj produsului în cauză, nu numai a sistemelor care au făcut obiectul anchetei inițiale. În afară de aceasta, o revizuire pe motivul expirării măsurilor nu trebuie să se focalizeze exclusiv pe sistemele analizate pe parcursul anchetei inițiale. Articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază face referire la „continuarea sau reapariția subvenției” în general și nu la sistemele de subvenționare analizate pe parcursul anchetei inițiale. În consecință, revizuirile nu se limitează la sistemele care au făcut obiectul anchetei inițiale. Dimpotrivă, acestea necesită stabilirea subvenției actuale și viitoare, inclusiv a subvenției acordate prin intermediul unor programe care nu au fost analizate în stadiul inițial. De fapt, numai o astfel de abordare permite o analiză adecvată a situației efective a subvențiilor pentru o anumită perioadă a anchetei de revizuire. În caz contrar, autoritățile publice ar putea să se sustragă regulilor privind subvențiile prin redenumirea unui sistem sau prin ușoare modificări structurale aduse acestuia, ceea ce ar aduce atingere obiectului și finalității măsurilor compensatorii, și anume echilibrarea subvențiilor prejudiciabile.

(29)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă la punctele 4.1.1 – 4.1.14 din documentul politicii importurilor și exporturilor 2002-2007 și la capitolele 4.1 – 4.30 din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(30)

ALS cuprinde șase subsisteme, descrise mai detaliat la considerentul 31, care se deosebesc, printre altele, prin criteriile de admitere. Subsistemele „exporturi fizice” și „cerințe anuale” sunt deschise fabricanților-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților. Fabricanții-exportatori care aprovizionează un exportator final sunt eligibili pentru subsistemul „bunuri intermediare”. Subsistemul „exporturi prevăzute” se adresează antreprenorilor principali care aprovizionează categoriile menționate la punctul 8.2 din documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007, de exemplu furnizorilor unei unități axate pe export. În cele din urmă, societățile care asigură fabricanților-exportatori aprovizionarea intermediară în inputuri sunt eligibili pentru beneficiile legate de „exporturile prevăzute” în cadrul subsistemelor „licențe prealabile” (Advance Release Orders „ARO”) și a „acreditivului intern de tip «back to back»” (back to back inland letter of credit).

(31)

Licențele prealabile pot fi eliberate în următoarele cazuri:

(32)

În sensul verificării de către autoritățile indiene, orice titular de licență are obligația din punct de vedere legal de a ține „o contabilitate, în bună și cuvenită formă, a consumului și a utilizării produselor importate în cadrul fiecărei licențe” într-un format specific [capitolul 4.30 și apendicele 18 din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul 1)], adică un registru al consumului real („registrul menționat la apendicele 18”).

(33)

În ceea ce privește subsistemele (i), (iii) și (iv) menționate anterior la considerentul 31, volumul și valoarea importurilor autorizate și ale exporturilor obligatorii (inclusiv exporturile prevăzute) sunt stabilite de către autoritățile publice indiene și înscrise în licență. În afară de aceasta, în momentul importului sau al exportului, funcționarii competenți trebuie să înregistreze o mențiune în licență. Volumul importurilor autorizate în acest sistem este stabilit de către autoritățile publice, pe baza unor norme standard de intrări/ieșiri („SION”). Există proporții standard intrări/ieșiri pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză; acestea sunt publicate în manualul de proceduri 2002-2007 (volumul II).

(34)

În cazul subsistemului (ii) menționat anterior la considerentul 31 (licențe prealabile „cerințe anuale”), în licență este înscrisă numai valoarea importurilor autorizate. Titularul licenței are obligația de a „menține legătura între inputurile importate și produsul obținut” [punctul 4.24A(c) din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I)].

(35)

Inputurile importate nu sunt transferabile și trebuie utilizate pentru fabricarea produsului de export. Obligația de export trebuie respectată într-un anumit termen de la data eliberării licenței (optsprezece luni, cu două prelungiri posibile, fiecare de câte șase luni). În cazul licenței prealabile prevăzute pentru „cerințe anuale”, nu se acordă nici o prelungire.

(36)

În cursul anchetei de revizuire, s-a constatat că volumul inputurilor importate cu scutire de drepturi vamale, în temeiul diferitelor subsisteme, de către exportatorii cooperanți în conformitate cu autorizațiile de import stabilite pe baza normelor standard de intrări/ieșiri, depășea volumul necesar pentru producerea cantității de referință a produsului de export. Normele SION pentru produsul în cauză nu erau, prin urmare, precise. În afară de aceasta, pe parcursul anchetei de revizuire, nici unul dintre exportatorii cooperanți nu a indicat corect consumul său real în registrul prevăzut în acest scop. În patru cazuri, nu s-a ținut nici un registru, în ciuda obligației legale (a se vedea considerentul 32). În două cazuri, societățile nu au ținut nici o evidență a consumului lor real. Nici exportatorii investigați, nici autoritățile publice indiene nu au fost în măsură să demonstreze că scutirea de drepturi de import nu duce la o remitere excesivă.

(37)

Autoritățile publice indiene și cinci exportatori cooperanți au formulat observații cu privire la sistemul licențelor prealabile. Aceștia au afirmat că regimul funcționează ca un sistem drawback autorizat sau ca un sistem drawback pentru produsele de înlocuire, că se aseamănă cu sistemul comunitar de perfecționare activă și că dispune de un sistem de verificare în conformitate cu dispozițiile anexelor I, II și III din regulamentul de bază, care permite controlul legăturii dintre inputurile importate cu scutire de drepturi vamale și produsele de export obținute. În afară de aceasta, autoritățile publice indiene și doi exportatori au susținut că numai o remitere excesivă a drepturilor putea face obiectul unor măsuri compensatorii. Aceștia au insistat că există un sistem de verificare adecvat. În acest context, au făcut trimitere la o serie de elemente de verificare aflate la dispoziția autorităților publice indiene, în special la normele standard de intrări/ieșiri, la informațiile privind cantitățile provenind din documente de import și de export, la registrul sub control vamal al importurilor și exporturilor efectuate în temeiul licențelor prealabile, la registrul de consum, la registrul de credite pentru drepturi de export („Duty Entitlement Export Certification book - DEECB”), la verificarea rambursărilor după efectuarea operațiunilor de import și de export, la mecanismele suplimentare de verificare aplicate de către administrația indiană a vămilor și drepturilor, la auditările periodice și la urmăririle judiciare în caz de „deturnare”. Cu toate acestea, autoritățile publice indiene și un exportator au recunoscut că normele standard de intrări/ieșiri „pot fi mai mici decât consumul efectiv”. În plus, nici un exportator nu a adus suficiente probe pentru a dovedi că și-a îndeplinit obligația de a ține corect registrul de consum real, impus prin documentul pentru politica importurilor și exporturilor. În afară de aceasta, doi exportatori au susținut că autoritatea responsabilă cu ancheta ar fi trebuit să calculeze ea însăși remiterea excesivă. În cele din urmă, s-a afirmat că, din cauza precedentelor, Comunitatea Europeană are obligația de a nu aplica măsuri compensatorii în cazul sistemului licențelor prealabile. Un exportator a furnizat, după audierea ulterioară comunicării informațiilor, un calcul al remiterii excesive a drepturilor.

(38)

Scutirea de drepturi de import constituie o subvenție, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume o contribuție financiară a autorităților publice indiene, care a conferit un avantaj exportatorilor investigați.

(39)

În plus, sistemele de licențe prealabile „exporturi fizice”, „cerințe anuale” și „bunuri intermediare” sunt în mod clar condiționate în drept de rezultatele obținute la export, și sunt, prin urmare, considerate specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. O societate nu poate obține nici un avantaj în cadrul acestor sisteme fără un angajament de export.

(40)

Sistemul licențelor prealabile „exporturi prevăzute”, astfel cum este aplicat în cazul de față, este condiționat de facto de rezultatele obținute la export. O singură societate a apelat la acesta, într-o măsură limitată și numai pentru aprovizionarea unităților axate pe export sau situate într-o zonă economică specială, ambele categorii fiind menționate la punctul 8.2 litera (b) din documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007. Această societate a afirmat că, în cele din urmă, clienții săi au exportat produsul în cauză. Astfel cum se precizează la punctul 6.1 din documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007, unitățile axate pe export și zonele economice speciale sunt consacrate exportului. Astfel, un furnizor local obține avantaje în temeiul sistemului licențelor prealabile „exporturi prevăzute”, deoarece autoritățile publice indiene anticipează venituri la export realizate ulterior de către un exportator care este fie o unitate axată pe export, fie o unitate situată într-o zonă economică specială. În conformitate cu articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, se consideră că o subvenție este condiționată de rezultatele la export atunci când faptele demonstrează că acordarea acestei subvenții, fără să fi fost condiționată din punct de vedere juridic de rezultatele la export, este de facto asociată veniturilor la export efective sau prevăzute.

(41)

Nici unul dintre cele patru subsisteme aplicate în acest caz nu poate fi considerat un sistem drawback autorizat sau un sistem drawback pentru produsele de înlocuire, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, fapt confirmat de o analiză atentă a observațiilor prezentate în urma comunicării informațiilor. Acestea nu respectă normele stricte enunțate la anexa I litera (i), la anexa II (definiția și normele privind sistemele drawback) și la anexa III (definiția și normele privind sistemul drawback pentru produsele de înlocuire) din regulamentul de bază. Autoritățile publice indiene nu au aplicat eficient sistemul sau procedura care permite să se verifice care inputuri sunt consumate pentru fabricarea produsului exportat și în ce cantități [anexa II punctul II alineatul (4) din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor drawback pentru produsele de înlocuire, anexa III punctul II alineatul (2) din regulamentul de bază]. Normele standard de intrări/ieșiri pentru produsul în cauză nu erau suficient de precise. Nici o observație ulterioară comunicării informațiilor nu a infirmat această concluzie. Dimpotrivă, autoritățile publice indiene au recunoscut chiar că normele SION erau imprecise. Prin urmare, s-a confirmat că normele standard de intrări/ieșiri nu pot fi considerate un sistem de verificare a consumului real, deoarece aceste norme excesiv de generoase nu permit autorităților publice să verifice cu suficientă precizie cantitățile inputurilor consumate pentru fabricarea produsului exportat. În afară de aceasta, autoritățile publice indiene nu exercită nici un control eficient pe baza unui registru de consum real, corect ținut („registrul menționat la apendicele 18”). În plus, acestea nu au efectuat o verificare suplimentară pe baza inputurilor efective în cauză, astfel cum ar fi trebuit să procedeze în lipsa unui sistem de verificare eficient [anexa II punctul II alineatul (5) și anexa III punctul II alineatul (3) din regulamentul de bază] și nu au dovedit că nu a existat o remitere excesivă. Pretinsa asemănare între sistemul licențelor prealabile și sistemul comunitar de perfecționare activă este irelevantă, deoarece acesta din urmă nu face obiectul prezentei anchete.

(42)

Celelalte elemente de verificare reamintite în urma comunicării informațiilor fie nu mai există (astfel, registrul de credite pentru drepturi de export a fost eliminat prin documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007), fie, în lipsa unui control efectiv al registrelor de consum real, se bazează, aparent, pe normele excesiv de generoase reprezentate de normele standard de intrări/ieșiri, ceea ce nu este suficient (de exemplu, informațiile care provin din documentele de import sau de export, registrele aflate sub control vamal și controlul rambursărilor în temeiul sistemului licențelor prealabile). Rapoartele de audit efectuate de către autoritățile indiene în ceea ce privește producătorii-exportatori care sunt investigați nu au fost comunicate.

(43)

În cele din urmă, deoarece sistemul licențelor prealabile nu a fost niciodată analizat pe baza faptelor comparabile celor stabilite în cursul prezentei anchete, ținându-se seama, în special, de lipsa de precizie a normelor standard de intrări/ieșiri aplicate în cazul produsului în cauză, nu există nici un precedent care să oblige la neaplicarea unor măsuri compensatorii.

(44)

Cele patru subsisteme pot, prin urmare, să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(45)

În lipsa unui sistem drawback autorizat sau a unui sistem drawback pentru produsele de înlocuire, beneficiul care face obiectul unor măsuri compensatorii corespunde remiterii valorii totale a drepturilor de import aplicate în mod normal asupra inputurilor. Contrar celor afirmate de către autoritățile publice indiene și de către doi exportatori, după ce le-au fost comunicate informațiile, regulamentul de bază nu prevede numai aplicarea măsurilor compensatorii în cazul remiterii „excesive” a drepturilor. În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și cu anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, remiterea excesivă a drepturilor poate face obiectul unor măsuri compensatorii numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la anexele II și III din regulamentul de bază, ori aceste condiții nu au fost îndeplinite în cazul de față. Prin urmare, în cazul în care se constată absența unei proceduri de verificare adecvate, excepția pentru sistemele drawback menționată anterior nu este aplicabilă și prevalează regula normală de aplicare a măsurilor compensatorii valorii drepturilor neachitate (venituri la care se renunță), mai degrabă decât unei pretinse remiteri excesive. În conformitate cu anexa II punctul II și cu anexa III punctul II din regulamentul de bază, obligația de a calcula remiterea excesivă nu îi revine autorității responsabile cu ancheta. Dimpotrivă, articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază îi impune numai sarcina de a stabili probe suficiente privind ineficiența unui pretins sistem de verificare. În plus, ar trebui remarcat faptul că, în lipsa unui sistem de verificare aplicat în mod eficient, autoritățile publice indiene trebuie să efectueze o nouă verificare, în timp util, adică, în mod normal, înaintea vizitei de verificare efectuate în cadrul anchetei. Calculul remiterii excesive a drepturilor, furnizat de către un exportator după comunicarea informațiilor, nu a fost efectuat nici în timp util, nici de către autoritățile publice indiene. Prin urmare, acesta nu poate fi luat în considerare.

(46)

Valorile subvențiilor acordate exportatorilor care au utilizat licențe prealabile au fost calculate pe baza drepturilor de import nepercepute (drept vamal de bază și drept vamal suplimentar special) asupra inputurilor importate în temeiul celor patru subsisteme definite la considerentul 31 pentru produsul în cauză pe parcursul anchetei de revizuire (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, costurile efectuate în mod obligatoriu pentru a avea dreptul la subvenție au fost deduse din valorile subvențiilor la prezentarea unor cereri justificate. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste valori ale subvențiilor au fost raportate la cifra de afaceri realizată la exportul produsului în cauză pe parcursul anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(47)

Șase societăți au beneficiat de acest sistem pe parcursul anchetei de revizuire și au obținut subvenții cuprinse între 22,0 % și 25,8 % (a se vedea tabelul de la considerentul 154).

(48)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă la punctul 4.3 din documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007 și la capitolul 4 din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(49)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator poate beneficia de acest sistem.

(50)

Orice exportator eligibil poate solicita credite care să corespundă unui procentaj din valoarea produselor exportate în cadrul acestui sistem. Autoritățile publice indiene au stabilit, astfel, rate pentru majoritatea produselor, inclusiv pentru produsul în cauză, pe baza normelor standard de intrări/ieșiri, ținând seama de presupusa parte de inputuri importate în produsul exportat și de incidența drepturilor vamale aplicabile acestor importuri, fie că acestea au fost sau nu achitate.

(51)

Pentru a putea beneficia de avantajele acordate prin acest sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul tranzacției de export, exportatorul trebuie să prezinte autorităților indiene o declarație care să precizeze că exportul este efectuat în cadrul DEPBS. Pentru ca bunurile să poată fi exportate, autoritățile vamale indiene eliberează, în timpul procedurii de expediere, un aviz de expediție care indică, printre altele, valoarea creditului pentru drepturi de import care urmează să fie acordat pentru această tranzacție de export. În acest moment, exportatorul cunoaște avantajul de care urmează să beneficieze. Odată ce avizul de expediție a fost eliberat de către autoritățile vamale, autoritățile publice indiene nu mai pot reveni asupra deciziei de acordare a creditului pentru drepturi de import. Rata aplicabilă calculului pentru creditul acordat este cea în vigoare în momentul declarației de export. Prin urmare, modificarea retroactivă a nivelului beneficiului nu este posibilă.

(52)

S-a constatat, de asemenea, că, în conformitate cu standardele indiene de contabilitate, creditele pentru drepturile de import pot fi înscrise ca profituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente, odată ce obligația de export a fost îndeplinită.

(53)

Aceste credite pot fi utilizate pentru achitarea drepturilor vamale datorate la orice import ulterior de bunuri care nu au fost supuse unor restricții la import, cu excepția bunurilor de capital. Produsele astfel importate pot fi vândute pe piața internă (în acest caz, sunt supuse taxei la vânzare) sau utilizate în alt fel.

(54)

Creditele pentru drepturile de import sunt liber transferabile și au o valabilitate de douăsprezece luni de la data acordării.

(55)

O cerere de credite pentru drepturi de import poate cuprinde până la 25 de tranzacții de export, iar în cazul în care este prezentată în format electronic, numărul de tranzacții este nelimitat. De facto, nu există un termen strict pentru solicitarea de a beneficia de acest sistem, deoarece termenele menționate la capitolul 4.47 din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I) sunt întotdeauna calculate de la data tranzacției de export celei mai recente incluse în cerere.

(56)

După ce le-au fost comunicate informațiile, trei exportatori care au beneficiat de sistem au comentat analiza menționată anterior. Aceștia au afirmat că: (i) contrar celor afirmate la considerentele 53 și 59, inputurile importate în acest sistem trebuie utilizate pentru fabricarea produselor exportate și că, pentru a putea obține creditele, produsele exportate trebuie obținute din inputuri pentru care drepturile de import au fost achitate; (ii) noua metodă de calcul al valorilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii (care se concentrează pe tranzacțiile de export – a se vedea considerentele 61 și 62) nu ar trebui utilizată, deoarece numai utilizarea creditelor conferă un avantaj și că această abordare se îndepărtează în mod discriminatoriu de precedentele comunitare; (iii) numai creditele obținute pentru produsul în cauză ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii și (iv) ar trebui să se țină seama de o reducere a ratelor realizată în februarie 2004.

(57)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Creditele pentru drepturi de import constituie o contribuție din partea autorităților publice indiene, deoarece acestea sunt utilizate în cele din urmă pentru achitarea drepturilor de import, autoritățile publice indiene renunțând astfel la veniturile vamale exigibile în mod normal. În plus, acestea conferă un avantaj exportatorului, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(58)

În afară de aceasta, DEPBS este condiționat în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, este considerat specific și face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(59)

Acest sistem nu poate fi considerat un sistem drawback autorizat sau un sistem drawback pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele stricte enunțate la anexa I punctul (i), la anexa II (definiția și normele privind sistemele drawback) și la anexa III (definiția și normele privind sistemul drawback pentru produsele de înlocuire) din regulamentul de bază. Exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv inputurile importate cu scutire de drepturi vamale în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu este calculată în funcție de cantitatea reală de inputuri utilizată. În afară de aceasta, nu există nici un sistem sau procedură care permite să se verifice care inputuri sunt consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă a drepturilor de import în sensul anexei I punctul (i) și al anexelor II și III din regulamentul de bază. În cele din urmă, exportatorii pot beneficia de sistem, fie că importă sau nu inputuri. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie numai să exporte bunuri, fără să demonstreze că a importat inputuri. În consecință, chiar și exportatorii care își achiziționează toate inputurile pe piața internă și care nu importă nici unul dintre produsele utilizate ca inputuri pot beneficia de avantajele acestui sistem.

(60)

Nu au fost dovedite nici afirmația unui exportator conform căreia materialele importate în acest sistem trebuie utilizate pentru fabricarea produsului exportat, nici cea conform căreia creditele pot fi obținute numai în cazul în care drepturile de import pentru inputurile utilizate au fost achitate. În acest context, este, de asemenea, necesar să se remarce că autoritățile publice indiene nu au contestat în nici un moment descrierea factuală a sistemului menționat anterior. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(61)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în funcție de avantajul conferit beneficiarului, constatat pe parcursul anchetei de revizuire. În această privință, s-a considerat că beneficiul este obținut în momentul tranzacției de export efectuate în acest sistem. În acest moment, autoritățile publice indiene nu mai percep drepturi vamale, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. În conformitate cu considerentul 51, odată ce autoritățile vamale au eliberat avizul de expediție care precizează, printre altele, valoarea creditului pentru drepturile de import care trebuie acordat pentru o anumită tranzacție de export, autoritățile publice indiene nu mai pot interveni în sensul acordării sau nu a subvenției sau pentru stabilirea valorii sale. În plus, în conformitate cu același considerent, o eventuală modificare a ratelor între exportul efectiv și eliberarea unei licențe nu are efect retroactiv asupra nivelului beneficiului acordat. În afară de aceasta, în conformitate cu considerentul 52, în momentul tranzacției de export, creditele pentru drepturi de import pot fi, în temeiul standardelor indiene de contabilitate, înscrise ca profituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente. În cele din urmă, în măsura în care o societate știe că urmează să primească această subvenție și să beneficieze de avantaje și în cadrul altor sisteme, aceasta se află deja într-o poziție concurențială mai avantajoasă, în sensul că poate reflecta subvențiile în prețuri, prezentând oferte mai interesante.

(62)

Rațiunea fundamentală pentru stabilirea unui drept compensatoriu este remedierea practicilor comerciale neloiale bazate pe un avantaj concurențial ilicit. Ținând seama de cele menționate anterior, se consideră adecvat să se calculeze beneficiul obținut în urma DEPBS, prin însumarea creditelor obținute pentru toate tranzacțiile de export realizate în acest sistem pe parcursul perioadei de anchetă.

(63)

Comentariile formulate după comunicarea informațiilor nu au dus la o revizuire a acestei noi metode de calcul, care a fost deja utilizată de către Comunitățile Europene cu puțin timp în urmă, de exemplu în contextul cauzei privind sistemele de electrozi de grafit (7). Principiile de securitate juridică și de încredere legitimă nu împiedică o asemenea modificare a metodei. În primul rând, noua abordare nu duce la o reevaluare completă a sistemului, care a făcut, de fapt, întotdeauna obiectul unor măsuri compensatorii. Aceasta se referă numai la calculul valorii subvenției, pe care o apropie mai mult de situația factuală observată pe parcursul unei anumite perioade de anchetă. În al doilea rând, această abordare rezultă, printre altele, din faptele stabilite de către Comisie pe parcursul anchetelor recente, precum luarea în considerare, în temeiul standardelor indiene de contabilitate, a creditelor pentru drepturi de import, pe baza principiilor contabilității de angajamente și în absența efectivă a unui termen pentru introducerea cererilor de credite. În plus, comentariile formulate în urma comunicării informațiilor au confirmat că, în momentul tranzacției de export în acest sistem, exportatorul putea solicita, în mod irevocabil, credite pentru drepturile de import. Cu toate acestea, astfel cum se menționează anterior la considerentul 61, acesta este momentul decisiv pentru stabilirea acordării unui beneficiu și nu utilizarea sa ulterioară, deoarece un exportator care a dobândit dreptul de a dispune de acest beneficiu se află deja într-o situație financiară mai favorabilă.

(64)

Contrar celor afirmate de anumiți producători-exportatori, creditele generate prin exportul altor produse decât cel în cauză trebuie luate, de asemenea, în considerare, pentru a stabili valoarea creditelor pentru drepturi de import care fac obiectul unor măsuri compensatorii. Sistemul nu limitează utilizarea creditelor obținute la importul, cu scutire de drepturi vamale, de inputuri destinate fabricării unui produs specific. Dimpotrivă, creditele sunt liber transferabile, pot să fie chiar vândute sau utilizate la orice import de bunuri care nu sunt supuse unor restricții la import (inputurile produsului în cauză aparțin acestei categorii), cu excepția bunurilor de capital. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate creditele generate în cadrul acestui sistem.

(65)

În afară de aceasta, reducerile de rate ulterioare perioadei anchetei de revizuire nu pot fi luate în considerare, deoarece articolul 11 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede ca informațiile privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă să nu fie luate, în mod normal, în considerare. În plus, nu există nici o garanție că autoritățile publice indiene nu urmează să mărească aceste rate în viitor.

(66)

În temeiul cererilor justificate, costurile suportate în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din credite pentru a obține valoarea subvenției (numărător), în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceste valori ale subvenției au fost raportate la cifra de afaceri totală realizată la export pe parcursul anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Cinci societăți au beneficiat de acest sistem pe parcursul anchetei de revizuire și au obținut subvenții cuprinse între 3,2 % și 8,0 % (a se vedea tabelul de la considerentul 154).

(67)

Descrierea detaliată a acestor sisteme este cuprinsă în capitolele 6 (unități axate pe export) și 7 (zone economice speciale) din documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007 și din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(68)

Cu excepția societăților comerciale obișnuite, toate întreprinderile care se angajează, în principiu, să exporte întreaga lor producție de bunuri sau de servicii pot fi înființate într-unul dintre aceste sisteme. Cu toate acestea, contrar societăților de servicii și întreprinderilor agricole, întreprinderile industriale trebuie să atingă un prag minim de investiții în active fixe (10 milioane de rupii indiene) pentru a fi eligibile pentru statutul de unități axate pe export.

(69)

Sistemul zonelor economice speciale a urmat sistemului zonelor libere industriale de export. Zonele economice speciale sunt enclave delimitate, scutite de drepturi vamale, pe care documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007 le consideră teritorii străine în sensul operațiunilor comerciale, al drepturilor și al impozitelor. În India există deja 14 astfel de zone economice speciale și autoritățile au aprobat crearea a încă 13 zone.

(70)

Criteriile geografice aplicabile unităților axate pe export sunt mai flexibile, acest tip de unitate putând fi situat oriunde în India. Acest sistem este complementar celui al zonelor economice speciale.

(71)

Cererile înaintate de societățile care doreau să obțină statutul de unitate axată pe export sau să se stabilească într-o zonă economică specială trebuie să cuprindă informații privind, printre altele, cantitățile planificate de producție, valoarea estimată a exporturilor, cerințele de import și cerințele de inputuri naționale pentru următorii cinci ani. În cazul în care cererea lor este acceptată de către autorități, societățile sunt informate cu privire la obligațiile care le revin ca urmare a acestui acord, care este valabil pe o perioadă de cinci ani și poate fi reînnoit de mai multe ori.

(72)

Documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007 impune, în principal, unităților axate pe export și unităților situate în zone economice speciale să realizeze câștiguri nete din diferențe de curs valutar, și anume, într-o anumită perioadă de referință (cinci ani), valoarea totală a exporturilor trebuie să fie mai mare decât valoarea totală a bunurilor importate.

(73)

Unitățile axate pe export și unitățile situate în zone economice speciale beneficiază de următoarele avantaje:

(74)

Deși beneficiile conferite de cele două sisteme sunt în mare măsură comparabile, există totuși câteva diferențe. Astfel, de exemplu, numai unitățile axate pe export pot obține o reducere de 50 % a drepturilor datorate pentru vânzările interne, în timp ce, în zonele economice speciale, aceste drepturi trebuie achitate integral. Unitățile axate pe export pot vinde la această rată redusă pe piața internă până la 50 % din cifra lor de afaceri.

(75)

Unitățile care își exercită activitățile în aceste sisteme sunt unități sub control vamal aflate sub supravegherea agenților vamali, în conformitate cu secțiunea 65 din Legea vamală.

(76)

Acestea au obligația legală de a păstra, într-un format specific, evidența tuturor importurilor, a consumului și a utilizării tuturor materiilor prime importate, precum și a exporturilor realizate. Aceste documente trebuie prezentate periodic, cu frecvența considerată necesară, autorităților competente (rapoarte de activitate trimestriale și anuale).

(77)

Cu toate acestea, „în nici un moment [o unitate axată pe export sau o unitate situată într-o zonă economică specială] nu are obligația de a-și corela fiecare import cu exporturile, transferurile către alte unități, vânzările pe piața internă sau stocurile” [punctul 10.2 din apendicele 14-I și punctul 13.2 din apendicele 14-II din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I)].

(78)

Vânzările interne sunt expediate și înregistrate pe baza unui sistem de autocertificare. Procesul de expediție a exporturilor dintr-o unitate axată pe export este verificat de către un agent vamal/responsabil de accize, care răspunde în permanență de această unitate. Societatea are obligația de a rambursa salariul acestuia autorităților publice indiene.

(79)

Alineatul (29) din apendicele 14-II din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I) prevede că „toate activitățile exercitate într-o zonă economică specială de către unitățile situate acolo, inclusiv exportul și reimportul de bunuri, trebuie să facă, în lipsa unor specificații contrare, obiectul unei proceduri de autocertificare”. Astfel, autoritățile vamale nu efectuează nici un control de rutină al exporturilor realizate de către unitățile situate în zonele economice speciale.

(80)

În speță, unul dintre exportatorii cooperanți a recurs la sistemul unităților axate pe export. Deoarece nu a fost utilizat sistemul zonelor economice speciale, nu este necesar să se stabilească dacă acesta face sau nu obiectul unor măsuri compensatorii. Exportatorul care a cooperat și care a recurs la sistemul unităților axate pe export a utilizat acest sistem pentru importul de materii prime și de bunuri de capital scutite de drepturi vamale, pentru achiziționarea de bunuri scutite de accize pe piața internă și pentru obținerea rambursării taxei la vânzare, precum și pentru vânzarea unei părți din producția sa pe piața internă. Astfel, acesta a beneficiat de toate avantajele descrise la punctele (i)–(iv) de la considerentul 73. Acesta a obținut, de asemenea, beneficii în temeiul dispozițiilor privind scutirea de impozit pe profitul aplicabil unităților axate pe export. Cu toate acestea, deoarece această scutire de impozit pe profit este inclusă în sistemul mai general accesibil al scutirii de impozit pe profit, analiza acesteia se regăsește la considerentele 117 și 118.

(81)

După ce i-au fost comunicate informațiile, un producător-exportator a susținut că, în cazul în care măsurile compensatorii ar trebui aplicate sistemului unităților axate pe export, aceasta ar trebui să se realizeze numai în măsura în care drepturile achitate pentru vânzările interne nu ar acoperi integral valoarea drepturilor de import neachitate, aplicate asupra inputurilor utilizate pentru fabricarea produselor vândute pe piața internă („remitere excesivă”). Exportatorul consideră că acest sistem care se aseamănă, în opinia sa, cu sistemul comunitar de perfecționare activă, dispune de un sistem de verificare în conformitate cu dispozițiile anexelor I, II și III din regulamentul de bază. În acest scop, el a susținut că autoritățile indiene nu cereau să existe o corelare, în cazul fiecărui transport, între materiile prime și produsul obținut destinat exportului (a se vedea considerentul 77), deoarece nici regulamentul de bază, nici Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii nu prevedeau acest lucru. În plus, exportatorul a menționat sistemul său intern de fișe de control al loturilor, care oferă informații ce permit să se facă legătura între materiile prime și produsele obținute. A remarcat, de asemenea, că vânzările sale pe piața internă au reprezentat mai puțin de 5 % din vânzările sale pe parcursul perioadei de anchetă. A adăugat că evaluarea periodică, de către autoritățile publice indiene, a declarațiilor lunare privind taxa la vânzare este suficientă pentru îndeplinirea standardelor de verificare stabilite prin regulamentul de bază.

(82)

El a susținut, de asemenea, că (i) calculul nu trebuie să se refere la cantitatea de materii prime importată în perioada anchetei de revizuire și precizată la considerentul 19 din raportul său anual de activitate, ci la cantitatea de materii prime consumată în această perioadă și precizată la considerentul 20 din același raport și că (ii) perioada de repartizare a drepturilor neachitate la importul de bunuri de capital trebuie să corespundă cu durata sa proprie de amortizare și nu cu durata medie de amortizare stabilită pentru toți producătorii-exportatori cooperanți. În cele din urmă, el a afirmat că dobânda adăugată (rata comercială în vigoare în India în perioada de anchetă) trebuie adusă la nivelul ratei medii ponderate a finanțării sale în perioada anchetei de revizuire.

(83)

Scutirea de două tipuri de drepturi vamale („dreptul vamal de bază” și „dreptul vamal suplimentar special”) și rambursarea taxei la vânzare de care beneficiază unitățile axate pe export constituie contribuții financiare ale autorităților publice indiene în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Autoritățile publice renunță la veniturile care ar fi exigibile în absența sistemului, conferind astfel unităților axate pe export un beneficiu în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece neachitarea drepturilor datorate în mod normal și rambursarea taxei la vânzare le permit să-și economisească lichiditățile.

(84)

În schimb, scutirea de acciză și de echivalentul său vamal („drept vamal suplimentar”) nu duce la renunțarea la veniturile în mod normal exigibile. În cazul în care ar fi achitate, acciza și dreptul vamal suplimentar ar fi creditate în vederea plății drepturilor viitoare („mecanismul CENVAT”). Prin urmare, aceste drepturi nu sunt definitive. Prin intermediul creditelor „CENVAT”, se aplică un drept definitiv numai în cazul valorii adăugate, nu și în cazul inputurilor.

(85)

Astfel, numai scutirea de dreptul vamal de bază și de dreptul vamal suplimentar special și rambursarea taxei la vânzare constituie subvenții în sensul articolului 2 din regulamentul de bază. Acestea sunt condiționate în drept de rezultatele obținute la export și sunt, prin urmare, specifice și fac obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază. Obiectivul exportului stabilit la punctul 6.1 din documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007 pentru unitățile axate pe export este o condiție sine qua non pentru obținerea beneficiilor.

(86)

În afară de aceasta, contrar celor afirmate de unul dintre exportatori, aceste subvenții nu pot fi considerate sisteme drawback autorizate sau sisteme drawback pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate la anexa I literele (h) și (i), la anexa II (definiția și normele privind sistemele drawback) și la anexa III (definiția și normele privind sistemele drawback pentru produsele de înlocuire) din regulamentul de bază. Pretinsa asemănare între sistemul unităților axate pe export și sistemul comunitar de perfecționare activă este irelevantă în acest caz, deoarece sistemul comunitar nu face obiectul prezentei anchete.

(87)

În măsura în care dispozițiile privind rambursarea taxei la vânzare și scutirea de drepturi de import sunt folosite pentru achiziționarea de bunuri de capital, acestea nu se află în conformitate cu normele aplicabile sistemelor drawback autorizate, deoarece aceste bunuri nu sunt consumate în procesul de producție, astfel cum se prevede la anexa I literele (h) (rambursarea taxei la vânzare) și (i) (rambursarea drepturilor de import). Exportatorul a contestat această analiză, susținând că, deoarece bunurile de capital sunt necesare producției, acestea nu pot fi excluse ca atare din sistemele drawback autorizate. Cu toate acestea, acest raționament nu este reflectat în formularea precisă din anexa I literele (h) și (i), deoarece bunurile de capital sunt utilizate pentru producție și nu sunt consumate pe parcursul procesului. Argumentul este, prin urmare, respins.

(88)

În afară de aceasta, în ciuda unei verificări aprofundate a argumentelor prezentate de către exportator, s-a confirmat, cu privire la toate beneficiile care pot fi acordate prin acest sistem, că autoritățile publice indiene nu aplică nici un sistem sau procedură eficientă care să confirme dacă și în ce cantități inputurile achiziționate cu scutire de drepturi vamale și/sau de taxa la vânzare au fost consumate în procesul de fabricație a produsului exportat [anexa II punctul II alineatul (4) din regulamentul de bază și, pentru sistemul drawback pentru produsele de înlocuire, anexa III punctul II alineatul (2) din regulamentul de bază].

(89)

Unitățile axate pe export sunt autorizate să vândă pe piața internă o parte importantă din propria producție, de până la 50 % din cifra de afaceri anuală. Nu există, prin urmare, nici o obligație legală de a exporta întreaga cantitate de produse obținute. În plus, ținând seama de procedura de autocertificare, aceste tranzacții interne au loc fără nici un control sau supraveghere a unui funcționar. În consecință, spațiile aflate sub control vamal ale unităților axate pe export nu sunt supuse, cel puțin parțial, unui control fizic din partea autorităților indiene. În acest caz, pentru ca sistemul de verificare să poată fi considerat un sistem drawback autorizat, celelalte elemente de verificare, în special controlul legăturii între inputurile scutite de drepturi vamale și produsele de export obținute, au o și mai mare importanță. S-a considerat că vânzările interne realizate de către unitatea axată pe export examinată în perioada de anchetă nu reprezentau 50 % din cifra sa de afaceri anuală, ci doar aproximativ 5 %. Cu toate acestea, acest fapt nu are nici un impact asupra evaluării mai generale a validității acestui sistem de verificare.

(90)

În ceea ce privește celelalte măsuri de verificare în vigoare, este necesar să se reamintească faptul că, astfel cum s-a precizat deja la considerentul 77 și astfel cum s-a confirmat prin observațiile exportatorului, unitățile axate pe export nu au în nici un moment obligația din punct de vedere juridic de a corela fiecare import cu produsul obținut corespunzător. Cu toate acestea, numai un astfel de control ar furniza autorităților indiene suficiente informații cu privire la destinația finală a inputurilor, pentru a le permite să verifice ca scutirile de drepturi vamale și de taxa la vânzare să nu depășească taxele și drepturile corespunzătoare inputurilor utilizate pentru fabricarea produselor destinate exportului. Declarațiile fiscale lunare stabilite pe baza unui sistem de autoevaluare pentru vânzările interne, verificate periodic de către autoritățile indiene, nu sunt suficiente. Sistemele interne ale întreprinderilor, care nu au nici o obligație legală stabilită prin politica importurilor și exporturilor, precum sistemele de fișe de control al loturilor, nu sunt nici ele suficiente pentru înlocuirea acestui element cheie reprezentat de un sistem drawback de verificare veritabil. În plus, sistemele de verificare trebuie concepute și aplicate de către autoritățile publice. Acestea nu ar trebui lăsate la discreția conducerii întreprinderilor în cauză pentru constituirea sistemelor de informații. Rapoartele de audit efectuate de către autoritățile indiene au fost solicitate atât de la societate, cât și de la autoritățile publice, dar acestea nu au fost comunicate și nu au putut fi, prin urmare, reținute ca elemente de probă. În consecință, se confirmă că, deoarece documentul pentru politica importurilor și exporturilor nu impune în mod explicit unităților axate pe export să facă dovada legăturii între inputuri și produsul obținut, autoritățile publice indiene nu aplică nici un mecanism de control eficient care le permite să stabilească ce inputuri sunt consumate pentru fabricarea produselor exportate și în ce cantități.

(91)

De asemenea, autoritățile publice indiene nu au efectuat o nouă verificare bazată pe inputurile efective în cauză, așa cum ar fi trebuit să procedeze în mod normal în absența unui sistem de verificare eficient [anexa II punctul II alineatul (5) și anexa III punctul II alineatul (3) din regulamentul de bază] și nu au dovedit că nu a existat o remitere excesivă. Ar trebui reamintit că această nouă verificare trebuie să intervină, în principiu, înaintea vizitei de verificare prevăzute în anchetă, astfel încât, în cazul în care se consideră că această vizită este necesară, să poată fi trase concluziile pe baza noii verificări [articolul 11 alineatul (8) și articolul 26 alineatul (1) din regulamentul de bază].

(92)

În consecință, în absența unui sistem drawback autorizat sau a unui sistem drawback pentru produsele de înlocuire, beneficiul care face obiectul unor măsuri compensatorii corespunde cu remiterea valorii totale a drepturilor de import (dreptul vamal de bază și dreptul vamal suplimentar special), exigibile în mod normal și cu rambursarea taxei la vânzare în perioada anchetei de revizuire.

(93)

Cererea, formulată de către exportator, de a lua în considerare numai valoarea drepturilor și a taxei la vânzare, economisită în cazul inputurilor consumate în perioada anchetei de revizuire, a fost respinsă. Beneficiul în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază este deja acordat în momentul achiziționării de inputuri scutite de drepturi vamale sau de taxa la vânzare, deoarece în acest moment drepturile ar fi în mod normal exigibile.

(94)

Valoarea subvenției acordate exportatorului care beneficiază de statutul de unitate axată pe export a fost calculată pe baza drepturilor de import nepercepute (dreptul vamal de bază și dreptul vamal suplimentar special) asupra inputurilor importate pentru sectorul de producție, și anume medicamentele în vrac și produsele intermediare, și a taxei la vânzare, rambursate pentru acest sector, în perioada anchetei de revizuire. Costurile suportate în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din suma calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export pe sectorul produselor farmaceutice în vrac (denumit în continuare „sector”) în perioada anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Marja subvenției astfel obținute este de 29,6 %.

(95)

Spre deosebire de materiile prime, bunurile de capital nu sunt încorporate din punct de vedere fizic în produsele finite. În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, beneficiul acordat societății care face obiectul anchetei a fost calculat pe baza valorii drepturilor vamale neachitate, aplicate asupra bunurilor de capital importate, valoare repartizată pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor bunuri de capital în sectorul produsului în cauză. Această durată normală de amortizare a fost stabilită prin calculul unei medii ponderate a duratelor de amortizare ale fiecărui exportator cooperant. Cererea unității axate pe export verificate de a utiliza durata sa proprie de amortizare a fost respinsă, deoarece „normal” nu este sinonim cu „individual”, ci cu „medie reprezentativă”. Valoarea astfel calculată și care poate fi atribuită perioadei anchetei de revizuire a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade de anchetă, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului acordat beneficiarului prin acest sistem. Valoarea dobânzii adăugate s-a bazat pe rata dobânzii comerciale în vigoare în India în perioada anchetei de revizuire. Utilizarea, în conformitate cu cererea formulată de către exportator, a ratei medii mai mici nu a dus la un rezultat diferit, marja subvenției rămânând aceeași. Costurile suportate în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din suma calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export pe sectorul în cauză în perioada anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Marja subvenției astfel obținute este de 1,3 %.

(96)

În consecință, marja subvenției totale a societății în cauză din cadrul sistemului unităților axate pe export este de 30,9 %.

(97)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă la alineatul (5) din documentul pentru politica importurilor și exporturilor 2002-2007 și la capitolul 5 din manualul de proceduri 2002-2007 (volumul I).

(98)

Sistemul este deschis fabricanților-exportatori, precum și comercianților-exportatori „asociați” fabricanților și furnizorilor de servicii.

(99)

Sub rezerva unei obligații de export, societățile sunt autorizate să importe bunuri de capital (noi și, începând cu aprilie 2003, second-hand, cu o vechime de cel mult zece ani) la o rată redusă a drepturilor. În acest scop, autoritățile publice indiene eliberează, la cerere, o licență, în schimbul unei redevențe. Din aprilie 2000, se aplică o rată redusă de 5 % tuturor bunurilor de capital importate în acest sistem. Până la 31 martie 2000, se aplica o rată efectivă a drepturilor de 11 % (inclusiv o suprataxă de 10 %) sau, în cazul importurilor cu valoare ridicată, o rată zero a drepturilor. Pentru a îndeplini obligația de export, bunurile de capital importate trebuie să fie folosite pentru producția unei anumite cantități de produse de export, într-o anumită perioadă.

(100)

Titularul unei licențe pentru acest sistem poate, de asemenea, să achiziționeze bunuri de capital pe piața internă. În acest caz, producătorul național de bunuri de capital poate să profite de acest beneficiu și să importe cu scutire de drepturi vamale componentele necesare pentru fabricarea bunurilor în cauză. Alternativ, acesta poate solicita să beneficieze de avantajul aferent exporturilor prevăzute în cazul bunurilor de capital livrate titularului licenței.

(101)

După comunicarea informațiilor, autoritățile publice indiene și un producător-exportator au susținut că (i) perioada de amortizare utilizată pentru bunurile de capital nu fusese clar precizată părților interesate și (ii) nu le fusese bine explicat de ce și în ce măsură fusese adăugată o dobândă pentru a obține valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii.

(102)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea dreptului constituie o contribuție financiară a autorităților publice indiene, care renunță astfel la veniturile vamale în mod normal exigibile. În plus, aceasta conferă un avantaj exportatorului în măsura în care drepturile economisite la import îi îmbunătățesc lichiditățile.

(103)

În afară de aceasta, sistemul este condiționat în drept de rezultatele la export, deoarece licențele nu pot fi obținute fără un angajament de a exporta. Prin urmare, se consideră că sistemul este specific și că face obiectul unor măsuri compensatorii în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(104)

În cele din urmă, acest sistem nu poate fi considerat un sistem drawback autorizat sau un sistem drawback pentru produsele de înlocuire în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Bunurile de capital nu sunt incluse în sistemele autorizate definite la anexa I punctul (i) din regulamentul de bază, deoarece nu sunt consumate în procesul de fabricație a produselor exportate.

(105)

Valoarea subvenției a fost calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii drepturilor vamale neachitate, aplicate asupra bunurilor de capital importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a acestor bunuri de capital în industria antibioticelor. Pe baza practicii stabilite, valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită perioadei anchetei de revizuire, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să se stabilească valoarea totală a avantajului conferit beneficiarului prin acest sistem. Rata dobânzii comerciale în vigoare în India în perioada anchetei de revizuire a fost considerată adecvată în acest scop. Costurile suportate în mod obligatoriu pentru obținerea subvenției au fost deduse din valoarea calculată, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, pentru a obține valoarea subvenției (numărător). În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției a fost raportată la cifra de afaceri realizată la export în perioada anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Patru societăți au beneficiat de acest sistem în perioada anchetei de revizuire, dar subvențiile obținute au fost neglijabile.

(106)

Deoarece nu urmează să fie aplicată nici o măsură compensatorie sistemului drepturilor preferențiale la importul de bunuri de capital în acest caz, nu este necesar să se răspundă la comentariile care au urmat informațiilor comunicate.

(107)

Detaliile acestui sistem sunt incluse în circulara de bază IECD nr. 5/04.02.02/2002-03 (credite de export în devize) și în circulara de bază IECD nr. 4/04.02.02/2002-03 (credite de export în rupii) ale băncii Reserve Bank of India (denumită în continuare „RBI”), adresate tuturor băncilor comerciale indiene.

(108)

Acest sistem este deschis producătorilor-exportatori și comercianților-exportatori.

(109)

În cadrul acestui sistem, RBI stabilește nivelul ratelor dobânzii aplicabile creditelor de export în rupii și în devize, pe care băncile comerciale trebuie să le respecte „pentru ca exportatorii să poată avea acces la credit, la rate competitive pe plan internațional”. Sistemul cuprinde două subsisteme, și anume creditele de export înainte de expediere („packing credit”) care cuprind creditele acordate unui exportator pentru finanțarea achiziției, prelucrării, fabricării, ambalării și/sau expedierii bunurilor înainte de export și creditele de export după expediere care cuprind creditele-capital circulant acordate pentru finanțarea creanțelor la export. RBI solicită, de asemenea, băncilor să consacre o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor.

(110)

Din aceste circulare de bază ale RBI rezultă că exportatorii pot obține credite de export la rate preferențiale ale dobânzii în raport cu ratele dobânzii aplicate creditelor de casă („credite de trezorerie”), care sunt stabilite numai în condițiile pieței. În această privință, circulara de bază privind creditele de export în rupii precizează că „ratele plafon ale dobânzii aplicabile creditelor acordate exportatorilor în conformitate cu prezenta circulară sunt mai mici decât ratele maxime ale dobânzii, aplicate în mod normal celorlalți debitori și sunt, prin urmare, avantajoase în acest sens”. Diferența între rate s-ar putea diminua în cazul societăților cu un bun rating de credit. De fapt, societățile cu un rating ridicat ar putea obține credite de export și credite de trezorerie în aceleași condiții.

(111)

După comunicarea informațiilor, doi exportatori care au beneficiat de acest sistem au susținut că acesta nu face obiectul unor măsuri compensatorii deoarece: (i) pentru ca o subvenție să facă obiectul unor măsuri compensatorii este nevoie de un transfer de fonduri publice; (ii) ratele creditelor acordate în cadrul sistemului sunt stabilite în condițiile pieței, fiind sensibil diferite de la o bancă comercială la alta și (iii) ratele dobânzii creditelor de trezorerie sunt superioare ratelor dobânzii creditelor de export, deoarece finanțarea exporturilor este mai puțin riscantă (caracter „auto-executoriu”) și, în cazul creditelor de export în devize, devizele liber convertibile ar suferi o inflație mai mică în comparație cu rupia indiană, ceea ce ar influența ratele dobânzii.

(112)

În afară de aceasta, un exportator a pretins, fără să furnizeze însă un nou calcul al marjei subvenției, că pentru efectuarea calculului ar trebui utilizate numai ratele altor bănci și nu cele ale băncilor identificate în timpul vizitei de verificare ca bănci de împrumut și că, în orice caz, ar trebui comparate numai ratele cele mai scăzute, atât pentru creditele de export, cât și pentru creditele de trezorerie. Un alt exportator a afirmat, fără să aducă nici o dovadă, că valoarea împrumutului ar trebui redusă cu 25 %, pretinzând că acest procent reprezintă fondurile proprii, deși în contabilitate figura drept capital străin.

(113)

În primul rând, ratele preferențiale ale dobânzii, stabilite prin circularele de bază ale RBI, menționate la considerentul 107, pentru creditele acordate în cadrul sistemului, pot diminua cheltuielile cu dobânda ale unui exportator, în comparație cu costurile de credit stabilite numai în condițiile pieței, conferindu-i astfel un avantaj în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. S-a considerat că a existat un avantaj numai în cazul exportatorilor care au cooperat și la care s-au observat aceste diferențe între rate. Contrar afirmațiilor menționate anterior, aceste diferențe între rate nu pot fi explicate numai prin politica băncilor comerciale pe piață. Finanțarea exporturilor nu este, în sine, mai sigură decât finanțarea internă. De fapt, aceasta este considerată în general mai riscantă, iar importanța garanției cerute pentru un anumit credit, indiferent de obiectul finanțării, este o decizie pur comercială a unei anumite bănci comerciale. Diferențele între ratele diferitelor bănci sunt rezultatul metodei RBI de stabilire a unor rate maxime în cazul fiecărei bănci comerciale considerate individual. În plus, fără aceste circulare de bază ale RBI, băncile comerciale nu ar fi obligate să transmită clienților orice rată a dobânzii, probabil mai avantajoasă, pentru creditele de export în devize. Pentru a rezuma răspunsurile la aceste afirmații, ar trebui reamintit că circularele de bază ale RBI au ca obiectiv finanțarea exporturilor „la rate competitive pe plan internațional” și că însăși RBI consideră că ratele creditelor de export sunt „avantajoase”. În al doilea rând, deși creditele preferențiale din acest sistem sunt acordate de către bănci comerciale, beneficiul corespunde unei contribuții financiare a autorităților publice în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul (iv) din regulamentul de bază. În acest context, ar trebui remarcat faptul că nici articolul 2 alineatul (1) punctul (iv) din regulamentul de bază, nici acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii nu prevăd prelevarea din fondurile publice, de exemplu rambursări acordate băncilor comerciale de către autoritățile publice indiene, pentru a stabili existența unei subvenții. În acest sens, este suficient ca autoritățile publice să solicite îndeplinirea funcțiilor enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele (i), (ii) și (iii) din regulamentul de bază. RBI este un organism public și face, prin urmare, parte din definiția „autorităților publice” menționată la articolul 1 alineatul (3) din regulamentul de bază. RBI este 100 % publică, urmărește obiectivele politicii de stat, de exemplu politica monetară, iar conducerea sa este numită de autoritățile publice. RBI emite ordine care trebuie urmate de către organismele private, având în vedere că băncile comerciale au obligația de a respecta condițiile, în special ratele plafon ale dobânzii, stabilite în circularele de bază ale RBI pentru creditele de export, precum și obligația impusă de RBI de a consacra o anumită sumă din creditul lor net în scopul finanțării exporturilor. Aceste ordine obligă băncile comerciale să își exercite funcțiile enumerate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază, respectiv să acorde împrumuturi sub forma unor finanțări preferențiale ale exporturilor. Acest transfer direct de fonduri sub forma împrumuturilor acordate în anumite condiții ține, în mod normal, de autoritățile publice, fără ca practica urmată să fie de fapt diferită de practica pe care o urmează în mod normal autoritățile publice [articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază]. Se consideră că această subvenție este specifică și că face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece ratele preferențiale ale dobânzii sunt aplicabile numai în cazul finanțării operațiunilor de export. Prin urmare, subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export [articolul 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază].

(114)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței dintre valoarea ratei dobânzii plătite pentru creditele de export utilizate în perioada anchetei de revizuire și valoarea care ar fi fost datorată la ratele creditelor de casă utilizate de către societatea în cauză. Această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată la export în perioada anchetei de revizuire (numitor), în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Afirmația tardivă formulată de către un exportator, conform căreia valoarea creditului verificată în timpul vizitei la fața locului ar trebui diminuată cu 25 %, corespunzând, în opinia sa, fondurilor proprii, fapt ce nu a fost menționat anterior, nici măcar în timpul vizitei de verificare, nu a fost dovedită și nu poate fi, prin urmare, acceptată. Cererea de utilizare a altor informații decât cele furnizate în timpul vizitei de verificare cu privire la băncile de împrumut trebuie, de asemenea, respinsă, deoarece aceste informații nu au fost comunicate în timp util și nu au fost verificate. În orice caz, exportatorul respectiv nu a dovedit afirmația conform căreia a obținut credite de export numai din partea băncilor comerciale care ofereau cele mai bune condiții. Șase societăți au beneficiat de avantaje în acest sistem, obținând subvenții de până la 2,3 %.

(115)

S-a constatat că patru dintre exportatorii investigați au beneficiat de o exonerare parțială de impozit pe profitul realizat din vânzările pentru export în perioada anchetei de revizuire. Această exonerare are drept temei juridic secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe profit.

(116)

Secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe profit a fost abrogată începând cu exercițiul financiar 2005/2006 (și anume pentru exercițiul financiar de la 1 aprilie 2004 la 31 martie 2005). În consecință, această secțiune nu mai conferă solicitanților beneficii după 31 martie 2004. Deși patru dintre exportatorii investigați au beneficiat de acest sistem în perioada anchetei de revizuire, dat fiind că a fost abrogat, sistemul nu urmează să facă obiectul unor măsuri compensatorii, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(117)

Exonerarea totală de impozit pe profitul realizat din vânzările pentru export ale unei întreprinderi nou instituite într-o zonă economică specială, într-o zonă liberă sau într-un parc tehnologic rezervat fabricării de hardware sau de software (secțiunea 10A) sau ale unei unități axate pe export, nou instituite (secțiunea 10B), pentru primii zece ani de producție, rămâne în vigoare până la 31 martie 2010.

(118)

O societate a beneficiat, în ultimii zece ani, de avantaje în temeiul secțiunii 10B, începând cu exercițiul financiar 1993/1994. De aceea, societatea în cauză nu mai poate pretinde beneficii începând cu exercițiul financiar 2003/2004. Prin urmare, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, acest sistem nu face, în cazul de față, obiectul unor măsuri compensatorii.

(119)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă la secțiunea 35(2AB) din Legea privind impozitul pe profit.

(120)

Acest sistem este deschis societăților din sectorul biotehnologiei sau a căror activitate constă în producția de medicamente și de alte produse farmaceutice, produse chimice, echipamente electronice, calculatoare și software, echipamente de telecomunicații, elicoptere, avioane sau orice alt produs sau articol precizat.

(121)

Pentru orice cheltuială (cu excepția achiziționării de terenuri sau de clădiri) privind instalațiile interne de cercetare și dezvoltare, aprobată de Ministerul Cercetării Științifice și Tehnice din India, se poate deduce o sumă echivalentă cu 150 % din costurile suportate de facto în sensul stabilirii impozitului pe profit. Astfel, printr-o deducere de 50 % a cheltuielilor fictive (adică cheltuielile care nu au fost suportate în realitate), baza de impozitare și, în consecință, impozitul pe profit se reduc în mod artificial.

(122)

După comunicarea informațiilor, un exportator care a beneficiat de sistem a formulat următoarele observații. Acest sistem nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece: (i) deși este într-adevăr limitat la anumite sectoare, acesta nu este specific în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, dat fiind că este deschis tuturor întreprinderilor din sectoarele în cauză și (ii) în temeiul subsecțiunii 5 din secțiunea 35(2AB) din Legea privind impozitul pe profit, cheltuielile ulterioare datei de 31 martie 2005 nu beneficiază de acest sistem.

(123)

Sistemul acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea artificială a bazei de impozitare în conformitate cu secțiunea 35(2AB) din Legea privind impozitul pe profit constituie o contribuție financiară a autorităților publice indiene, deoarece acestea renunță la venituri fiscale în mod normal exigibile. În plus, reducerea impozitului pe profit conferă un beneficiu societății, deoarece îi îmbunătățește lichiditățile.

(124)

Autoritățile publice indiene au afirmat și repetat după comunicarea informațiilor, fără să dovedească însă acest lucru, că sistemul nu este specific, deoarece condițiile de acordare se bazează pe criterii obiective. Cu toate acestea, formularea precisă din secțiunea 35(2AB) din Legea privind impozitul pe profit dovedește că sistemul este specific de jure în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază și face, prin urmare, obiectul unor măsuri compensatorii. Beneficiul în cadrul sistemului nu este condiționat de criteriile obiective neutre în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Beneficiile acordate prin acest sistem sunt limitate la anumite sectoare industriale enumerate la considerentul 120; autoritățile publice indiene nu au deschis acest sistem tuturor sectoarelor. Contrar celor afirmate de către un exportator, această restricție face ca acest sistem să fie specific, deoarece categoria „grup de industrii”, menționată la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, este sinonimă cu restricția la anumite sectoare. Criteriile de restricție nu sunt nici de ordin economic, nici de aplicare orizontală, așa cum sunt numărul salariaților sau mărimea întreprinderii.

(125)

În plus, afirmația potrivit căreia cheltuielile ulterioare datei de 31 martie 2005 sunt excluse din acest sistem nu determină neaplicabilitatea măsurilor compensatorii în sensul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază. Nu s-a dovedit că sistemul fusese deja eliminat în momentul finalizării concluziilor anchetei de revizuire și că nu avea să mai ofere beneficii exportatorului. Dimpotrivă, sistemul este în vigoare pe toată perioada exercițiului de evaluare 2005/2006 (adică pentru exercițiul financiar 2004/2005) și poate, prin urmare, continua să ofere beneficii. În afară de aceasta, exportatorul nu și-a dovedit afirmația potrivit căreia autoritățile publice indiene nu prevăd o prelungire a acestui sistem. De fapt, acest sistem a fost deja prelungit în trecut (8). Nu există nici un indiciu că o viitoare lege a finanțelor nu îl va prelungi, mai ales că autoritățile publice indiene nu au lăsat niciodată să se creadă, în consultările sau în comentariile ulterioare comunicării informațiilor, că la 31 martie 2005, sistemul: (i) încetează și (ii) nu este înlocuit de un sistem comparabil de scutire de impozit pe profit.

(126)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței de impozit pe profit pentru perioada anchetei de revizuire, în funcție de aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor secțiunii 35(2AB) din Legea privind impozitul pe profit. Această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra de afaceri totală realizată în perioada anchetei de revizuire (numitor), în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece subvenția se referă la toate vânzările, atât la cele interne, cât și la cele pentru export, și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. S-a stabilit, astfel, o marjă a subvenției de 1,5 % pentru o societate care a beneficiat de acest sistem.

(127)

Statele Gujarat și Punjab acordă întreprinderilor industriale care îndeplinesc condițiile necesare stimulente sub forma unei scutiri de taxa la vânzare/achiziție și/sau a unui report al acesteia pentru a încuraja dezvoltarea industrială a regiunilor lor mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic. Deoarece sunt practic identice, aceste sisteme au fost evaluate împreună.

(128)

Descrierea detaliată a acestor sisteme aplicate de către autoritățile publice din Gujarat și din Punjab este cuprinsă în rezoluția nr. INC-1090-1023-(2)-I (GR nr. 2) din 16 octombrie 1990 a autorităților publice din Gujarat și în rezoluția nr. 15/43/96-5IB/2238 din 20 martie 1996 a autorităților publice din Punjab.

(129)

Aceste sisteme sunt deschise societăților care creează o nouă unitate industrială sau care efectuează o vastă extindere a unei unități existente în regiuni mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic. Cu toate acestea, există liste exhaustive cu industrii neeligibile care împiedică societățile din anumite sectoare de activitate să beneficieze de aceste măsuri.

(130)

În conformitate cu aceste sisteme, întreprinderile trebuie să investească în regiuni mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic. Aceste regiuni, care corespund anumitor unități teritoriale în cele două state, sunt clasificate în categorii diferite, în funcție de nivelul lor de dezvoltare economică. În același timp, există regiuni care sunt excluse din aceste sisteme. Principalele criterii luate în considerare pentru stabilirea valorii stimulentelor sunt importanța investiției și regiunea în care întreprinderea este sau urmează să fie stabilită.

(131)

Stimulentele pot fi acordate în orice moment, având în vedere că nu s-a stabilit nici un termen pentru depunerea cererilor sau pentru respectarea criteriilor cantitative.

(132)

După comunicarea informațiilor, doi exportatori care au beneficiat de aceste sisteme au declarat (i) că sistemele de stimulente industriale nu sunt subvenții pentru export; (ii) că oferă numai o compensație pentru cheltuielile suplimentare apărute din cauza absenței unor infrastructuri adaptate în zonele mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic menționate și (iii) că unul dintre ei nu mai beneficia de acest sistem de la 5 iulie 2003.

(133)

Aceste sisteme acordă subvenții în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Ele constituie o contribuție financiară a autorităților publice din Gujarat și din Punjab, deoarece stimulentele acordate, în cazul de față, scutiri de taxa la vânzare/achiziție, privează autoritățile publice de veniturile fiscale în mod normal exigibile. În plus, stimulentele oferă un beneficiu întreprinderii, deoarece neachitarea taxei în mod normal exigibile îi îmbunătățește situația financiară.

(134)

În afară de aceasta, sistemele sunt specifice diferitelor regiuni în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) și al articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, deoarece sunt deschise numai anumitor întreprinderi care au investit în anumite regiuni geografice desemnate, aflate sub jurisdicția statelor în cauză. Aceste sisteme nu sunt accesibile societăților stabilite în afara acestor regiuni și, în plus, nivelul beneficiului acordat diferă în funcție de regiunea în cauză.

(135)

Autoritățile publice indiene nu acceptă această evaluare. În primul rând, ele au afirmat că, în conformitate cu Constituția indiană, comerțul internațional nu este, prin definiție, supus taxei la vânzare. Drept rezultat, aceste sisteme nu ar duce la renunțarea la venituri altfel exigibile pentru tranzacțiile de export și, în consecință, nu trebuie să facă obiectul unor măsuri compensatorii. Cu toate acestea și contrar celor afirmate de doi exportatori după comunicarea informațiilor, sistemele nu au fost evaluate drept subvenții pentru export în sensul articolului 3 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, și anume legate în mod direct de exportul produsului în cauză, ci drept subvenții altfel specifice (a se vedea considerentul 134). Nu trebuie să existe o legătură directă între subvenție și produsul exportat pentru ca un sistem de subvenții să facă obiectul unor măsuri compensatorii. În conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază, este suficient să se stabilească existența unei legături directe între subvenție și producător. Întrucât „banii sunt fungibili”, orice subvenție internă se reflectă, de asemenea, sub forma unei reduceri a prețurilor, în tranzacțiile de export, datorită îmbunătățirii pe care o aduce lichidităților generale ale întreprinderii. În plus, autoritățile publice indiene nu au dovedit că scutirea generală de taxa la vânzare pentru vânzările la export, ar acoperi, de asemenea, taxa aferentă achiziționării de inputuri. De fapt, în cazul de față, societățile au utilizat, de asemenea, sistemele de stimulente industriale pentru a nu achita taxa la achiziție.

(136)

Autoritățile publice indiene au afirmat, de asemenea, că, deși limitate la anumite regiuni mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic care aparțin teritoriilor din Punjab și Gujarat, sistemele nu trebuie considerate specifice, deoarece nu favorizează anumite întreprinderi în cadrul acestor regiuni desemnate. Cu toate acestea, au admis că sistemele nu sunt deschise tuturor tipurilor de producție în aceste regiuni. Faptul că sistemul propus de către stat este limitat la întreprinderile situate în zone special desemnate în acest scop pe teritoriul său și că face, astfel, obiectul unei restricții regionale, constituie o specificitate în sine. Acest tip de sistem favorizează în mod clar anumite întreprinderi față de altele, deoarece o întreprindere stabilită într-o regiune eligibilă poate beneficia de un ajutor pe care concurentul său situat într-o regiune neeligibilă nu îl poate obține. Această diferențiere nu este obiectivă în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază și este, prin urmare, specifică, deoarece sistemele nu sunt aplicate în mod orizontal pe întreg teritoriul statului.

(137)

Contrar celor afirmate de un exportator, faptul de a oferi o compensație prezumtivă pentru costuri suplimentare cauzate de absența infrastructurilor nu schimbă cu nimic concluzia conform căreia subvenția face obiectul unor măsuri compensatorii. Existența acestor costuri nu a fost dovedită.

(138)

Exportatorul care a afirmat că nu mai este eligibil pentru beneficiul din acest sistem nu și-a dovedit afirmațiile, de exemplu printr-o confirmare din partea autorităților publice din statul Gujarat. Dimpotrivă, acesta a precizat în rapoartele sale de gestiune pentru 2002 și 2003 (ceea ce corespunde perioadei anchetei de revizuire) că urmărește să obțină prelungirea avantajelor acestui sistem până în 2012. Trebuie remarcat că sistemul aplicat statului Gujarat permite o astfel de prelungire. Societatea nu a adus nici o dovadă privind refuzul autorităților publice.

(139)

Argumentarea autorităților publice indiene și comentariile formulate după comunicarea informațiilor nu au infirmat concluzia conform căreia sistemele - scutire de taxa la vânzare/achiziție - fac obiectul unor măsuri compensatorii.

(140)

Valoarea subvenției a fost calculată pe baza valorii taxei la vânzare/achiziție în mod normal exigibile pentru perioada anchetei de revizuire, dar care nu a fost achitată în cadrul acestor sisteme. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost raportată la ansamblul vânzărilor realizate în cursul perioadei anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția nu este condiționată de exporturi și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. În această perioadă, trei societăți au beneficiat de aceste sisteme, două dintre ele obținând o subvenție de 2,4 %, iar a treia, o subvenție de 3,1 %.

(141)

Statul Gujarat acordă întreprinderilor industriale eligibile stimulente sub forma unei scutiri de dreptul pe electricitate pentru a încuraja dezvoltarea industrială a regiunilor sale mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic.

(142)

Descrierea detaliată a acestui sistem este cuprinsă în Legea din Bombay privind dreptul pe electricitate din 1958, modificată prin ordinul de modificare din 1960, în special în secțiunile 3(2)(vi) și 3(2)(vii)(a) și (b).

(143)

Acest sistem este deschis societăților care investesc în regiunile mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, fie prin crearea unei noi unități industriale, fie printr-o extindere vastă a unei unități existente.

(144)

Acest sistem este destinat numai societăților care au investit în anumite regiuni geografice aflate sub jurisdicția statului Gujarat. El permite autorităților publice din Gujarat să excludă orice regiune și orice nouă întreprindere industrială de la obligația de a achita dreptul pe electricitate. Noile întreprinderi industriale stabilite în anumite regiuni desemnate sunt fie scutite de dreptul pe energie, fie supuse unui drept la jumătate din valoarea normală, pe o perioadă de cinci ani de la lansarea producției.

(145)

După comunicarea informațiilor, un exportator care a beneficiat de acest sistem a afirmat că nu a mai beneficiat de sistem din data de 4 iunie 2004. În plus, un alt exportator a declarat că nu a utilizat niciodată acest sistem. Ar trebui remarcat în acest sens că sistemul nu a fost oricum luat în considerare la calculul valorii subvenției pentru al doilea exportator.

(146)

Acest sistem este o subvenție în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. El constituie o contribuție financiară a autorităților publice din Gujarat, deoarece acest stimulent reduce veniturile publice în mod normal exigibile. În plus, acesta acordă un avantaj societății beneficiare. Sistemul este, de asemenea, specific regiunilor menționate în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (a) și al articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază, deoarece este deschis numai anumitor întreprinderi care au investit în anumite regiuni geografice desemnate, aflate sub jurisdicția statului Gujarat. În afară de aceasta, criteriile și condițiile de acordare a acestui stimulent nu sunt în mod clar enunțate în actele cu putere de lege și normele administrative sau în alte documente oficiale. Vizitele de verificare au confirmat că o singură societate a recurs la acest sistem pe parcursul unei perioade de nouă ani. Deși i s-a solicitat acest lucru, societatea nu a furnizat nici o altă informație care ar fi putut infirma această analiză, în afară de Legea privind dreptul pe electricitate din Bombay.

(147)

Autoritățile publice indiene au declarat că, având în vedere că sistemul nu a făcut obiectul unor măsuri compensatorii într-o altă cauză din 1999, deoarece s-a considerat că are o aplicare orizontală pe întreg teritoriul statului, ar trebui să se procedeze la fel și acum. În acest scop, acesta a furnizat numai o notificare din partea Ministerului Industriei, Energiei și Muncii din statul Maharashtra cu privire la legea din Bombay privind dreptul pe electricitate din 1958. Cu toate acestea, această informație nu se referă la statul Gujarat. În plus, ar trebui remarcat că, în conformitate cu această notificare, sistemul nu este aparent deschis tuturor districtelor/regiunilor din Maharashtra și trebuie, prin urmare, considerat specific diferitelor regiuni în cauză. S-a stabilit că unul dintre exportatorii investigați, cu sediul în Gujarat, a recurs la acest sistem în perioada anchetei de revizuire. Din considerentele prezentate la considerentul anterior, s-a tras concluzia că acest sistem face obiectul unor măsuri compensatorii, în ceea ce privește acest exportator.

(148)

Exportatorul care a declarat că nu mai este eligibil pentru beneficiul din acest sistem nu și-a dovedit afirmațiile, de exemplu printr-o confirmare a autorităților publice din statul Gujarat. Dimpotrivă, acesta a precizat în rapoartele sale de gestiune pentru 2002 și 2003 (ceea ce corespunde perioadei anchetei de revizuire) că urmărește să obțină prelungirea avantajelor acestui sistem până în 2012. Acesta obținuse deja o prelungire în trecut, beneficiind de acest sistem pe o durată totală de nouă ani, în timp ce legislația prevede numai o perioadă de scutire de cinci ani. Societatea nu a adus nici o dovadă că autoritățile publice i-au respins cererea.

(149)

Beneficiul acordat producătorului-exportator a fost calculat pe baza valorii dreptului pe electricitate, exigibile în mod normal în perioada anchetei de revizuire, care nu a fost achitată în temeiul acestui sistem. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost raportată la vânzările totale realizate în perioada anchetei de revizuire (numitor), deoarece subvenția se referă la toate vânzările, atât la cele interne, cât și la cele la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate. Astfel, s-a stabilit o marjă a subvenției de 0,2 % pentru societatea care a beneficiat de acest sistem.

(150)

S-a constatat că producătorii-exportatori nu au obținut nici un beneficiu care face obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul acestui sistem.

(151)

Societățile asociate sunt considerate în mod constant drept o singură entitate pentru stabilirea ratei subvenției. De fapt, calculul ratelor individuale ar putea favoriza evitarea măsurilor compensatorii și le-ar putea face ineficiente, permițând producătorilor asociați să exporte către Comunitate prin intermediul societății cu rata individuală cea mai mică. Pentru evitarea unei astfel de situații, se calculează mai întâi o valoare a subvenției individuale pe sistem, pentru fiecare dintre societățile asociate, iar apoi se stabilește și se atribuie diferitelor societăți asociate o medie ponderată a acestor valori ale subvenției.

(152)

Doi producători-exportatori au fost considerați societăți asociate și au primit o rată unică a subvenției, deoarece fiecare dintre aceștia îl poate constrânge pe celălalt. În conformitate cu rapoartele lor anuale, există o legătură de rudenie între principalii lor manageri, fiecare dintre aceștia putând exercita o „influență semnificativă” în cealaltă societate. Prin „influență semnificativă” se înțelege, în conformitate cu standardele indiene de contabilitate, participarea la deciziile financiare și/sau operaționale dintr-o întreprindere. Acest tip de influență permite considerarea societăților ca fiind asociate, în sensul standardelor indiene de contabilitate. În afară de aceasta, în conformitate cu legislația vamală europeană, părțile sunt considerate asociate atunci când se controlează reciproc sau sunt membre ale aceleiași familii (9).

(153)

După comunicarea informațiilor, unul dintre exportatori a contestat analiza prezentată anterior, cu privire la existența unor societăți asociate. Acesta a afirmat, fără să aducă nici o dovadă, că între cele două societăți în cauză nu există nici o relație comercială. Cu toate acestea, el nu a contestat descrierea factuală de la considerentul 152 și nici nu a furnizat vreo dovadă conform căreia părțile nu ar trebui considerate asociate, în ciuda faptelor constatate. În consecință, afirmațiile sale nu trebuie luate în considerare.

Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii în sensul regulamentului de bază, exprimată ad valorem, variază între 25,3 % și 35,1 % pentru producătorii-exportatori investigați.

(154)

Ținând seama de gradul ridicat de cooperare, rata subvenției aplicabile societăților care nu au cooperat se stabilește la nivelul ratei individuale celei mai ridicate, și anume 35,1 %.

(155)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă expirarea măsurilor în vigoare ar putea determina continuarea sau reapariția subvențiilor.

(156)

Astfel cum se precizează la considerentele 21–153, s-a constatat că, în perioada anchetei de revizuire, exportatorii indieni ai produsului în cauză au beneficiat în continuare de subvențiile care fac obiectul unor măsuri compensatorii, acordate de autoritățile publice. De fapt, marjele subvenției constatate pe parcursul revizuirii sunt mai mari decât cele care fuseseră stabilite pe parcursul anchetei inițiale, care variau între 0 și 15,3 % [considerentul 43 din Regulamentul (CE) nr. 2164/98 al Consiliului]. A fost eliminat numai sistemul de subvenții menționat la considerentele 115 și 116 (secțiunea 80HHC din Legea privind impozitul pe profit). În alte câteva cazuri, anumite societăți au încetat să fie eligibile pentru anumite sisteme. Această situație este deja luată în considerare la calculul ratelor subvenției. Sistemele de subvenții rămase acordă beneficii recurente și nu există nici un indiciu că urmează să fie eliminate sau modificate într-un viitor previzibil. În absența unei modificări, exportatorii produsului în cauză obțin în continuare subvenții care fac obiectul unor măsuri compensatorii. Fiecare exportator poate fi eligibil pentru mai multe sisteme. În aceste condiții, s-a considerat că se poate concluziona că subvențiile continuă probabil în viitor.

(157)

Deoarece s-a demonstrat că subvențiile continuau să existe în momentul revizuirii și că se mențin probabil în viitor, problema probabilității reapariției lor este irelevantă.

(158)

În perioada anchetei de revizuire, produsul similar era fabricat în Comunitate de către următorii producători comunitari: Sandoz, DSM, ACS Dobfar SpA și Antibioticos SA. Sandoz a solicitat o revizuire pe motivul expirării măsurilor, combinată cu o revizuire provizorie a măsurilor compensatorii în vigoare. DSM a susținut cererea. Sandoz și DSM au cooperat pe deplin la ancheta de revizuire. Ceilalți producători comunitari nu au cooperat, fără să se opună însă inițierii revizuirilor combinate.

(159)

Unul dintre producătorii comunitari care au cooperat a importat două tipuri de produs în cauză din India și din alte țări terțe pe parcursul perioadei examinate. Această activitate nu îi schimbă calitatea de producător în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază. Cantitățile importate din India în perioada anchetei de revizuire reprezentau numai o proporție relativ scăzută, sub 10 %, din producția sa de produs similar în cadrul Comunității. În afară de aceasta, este vorba numai despre importuri temporare, deoarece își restructurează producția în Comunitate și a început să producă tipurile de produs similar pe care îl importă, printre altele, din India.

(160)

Produsul similar fabricat de către producătorii comunitari care au cooperat pe perioada anchetei de revizuire reprezenta 70,5 % din producția comunitară totală. Aceste societăți constituie, prin urmare, industria comunitară în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază și sunt denumite în continuare „industria comunitară”.

(161)

Pentru evaluarea volumului și a prețurilor, au fost utilizate statisticile Eurostat corespunzătoare codurilor TARIC 2941101010, 2941102010 și 2941900030, precum și datele verificate furnizate ca răspuns la chestionarele adresate industriei comunitare.

(162)

Datele privind industria comunitară au fost obținute din răspunsurile la chestionare, verificate și formulate de către producătorii comunitari cooperanți.

(163)

Atunci când a fost cazul, din motive de confidențialitate, evoluția tendințelor a fost descrisă prin intermediul indicilor.

(164)

După comunicarea informațiilor, un exportator a susținut că analiza prejudiciului ar fi trebuit să se bazeze pe date privind piața comunitară după extinderea din 1 mai 2004, adică să includă cele zece noi state membre.

(165)

Având în vedere că articolul 11 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că informațiile privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă nu sunt, în mod normal, luate în considerare, iar extinderea a avut loc după perioada de anchetă, această declarație trebuie respinsă. În orice caz, informațiile disponibile indică faptul că cele zece noi state membre nu produc un produs similar care ar putea modifica situația industriei comunitare.

(166)

În plus, un exportator a afirmat, în general și fără nici o dovadă, că analiza prejudiciului, astfel cum a fost prezentată, nu a luat în considerare toți factorii menționați la articolul 8 din regulamentul de bază și nu s-a bazat pe mijloace de probă directe.

(167)

Observațiile concrete privind aspecte specifice ale analizei prejudiciului sunt abordate în contextul părții corespunzătoare din analiza menționată în continuare. Cu toate acestea, pentru a răspunde comentariului general care a fost formulat, ar trebui precizat că (i) analiza prejudiciului se bazează pe fapte verificate, susținute de probe și că (ii) astfel cum se precizează în continuare, au fost evaluați toți factorii legați de importurile menționate la articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți cei 17 indicatori ai situației industriei comunitare enumerați la articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, precum și toți factorii cunoscuți, cu excepția importurilor subvenționate, menționați la articolul 8 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(168)

Pentru a stabili dacă industria comunitară a suferit sau nu un prejudiciu și pentru a determina consumul și diferiții indicatori economici ai situației acestei industrii, s-a examinat dacă și în ce măsură analiza trebuie să țină seama de utilizarea ulterioară a produsului similar fabricat de industria comunitară.

(169)

Într-adevăr, industria comunitară vinde produsul similar atât (i) unor clienți independenți, cât și (ii) unor entități care aparțin aceluiași grup de societăți („entități asociate”), în vederea prelucrării sale ulterioare în formule. Vânzările către clienții independenți au fost considerate ca fiind destinate „pieței libere”, în timp ce vânzările către entitățile asociate, în vederea unei prelucrări ulterioare, au fost considerate ca fiind destinate „pieței captive”, deoarece furnizorul nu poate fi ales liber.

(170)

În ceea ce privește următorii indicatori economici, s-a considerat că o analiză și o evaluare pertinente trebuie să se concentreze asupra situației dominante pe piața liberă: volumul vânzărilor și prețul de vânzare pe piața comunitară, cota de piață, creșterea, rentabilitatea, volumul și prețul exporturilor. Atunci când a fost posibil și s-a justificat acest lucru, concluziile respective au fost apoi comparate cu datele aferente pieței captive, pentru a prezenta un tablou complet al situației industriei comunitare.

(171)

Cu toate acestea, pe baza anchetei, s-a concluzionat că ceilalți indicatori economici pot fi analizați în mod rezonabil numai făcându-se referire la ansamblul activităților. Într-adevăr, producția (destinată atât pieței captive, cât și pieței libere), capacitățile, utilizarea capacităților, investițiile, stocurile, ocuparea forței de muncă, productivitatea, salariile și capacitatea de creștere a capitalurilor depind de ansamblul activităților, fie că producția este captivă sau vândută pe piața liberă.

(172)

Doi exportatori au contestat analiza privind piața liberă și piața captivă, susținând că nu este obiectivă în sensul articolului 8 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(173)

Cu toate acestea, se consideră că prezenta anchetă a stabilit că există o delimitare clară între cele două piețe. De fapt, cumpărătorul captiv nu avea altă opțiune decât să se aprovizioneze de la furnizorul său captiv. În aceste condiții, analiza trebuie să se concentreze în principal asupra pieței libere, deoarece vânzările destinate pieței captive nu se află în concurență cu produsele vândute pe piața liberă și nu sunt, prin urmare, afectate de importurile subvenționate. S-a observat, de asemenea, că, în ciuda acestei delimitări clare, analiza prejudiciului nu a ignorat piața captivă. Dimpotrivă, situațiile celor două piețe au fost juxtapuse, astfel cum se precizează în continuare, pentru a ajunge la determinarea obiectivului final cu privire la situația globală a industriei comunitare. În consecință, afirmația trebuie respinsă.

(174)

Pentru a calcula consumul comunitar aparent al produsului în cauză și al produsului similar, Comisia a cumulat:

După cum se arată în următorul tabel, consumul comunitar al produsului în cauză și al produsului similar a crescut, în perioada examinată, cu 51 %.

(175)

Autoritățile publice indiene și un exportator au pretins că datele privind consumul ar fi trebuit prezentate mai detaliat, în special făcând distincție între producătorii comunitari și separând consumul pentru piața liberă și pentru piața comunitară. Au afirmat, de asemenea, că fiabilitatea datelor privind alți producători comunitari decât industria comunitară nu fusese verificată.

(176)

Se observă că industria comunitară nu cuprinde decât două părți, dintre care numai una efectuează vânzări pe piața captivă. De aceea, în conformitate cu articolul 29 din regulamentul de bază („confidențialitate”), nu se pot dezvălui mai multe detalii. În ceea ce privește datele cu privire la alți producători comunitari decât industria comunitară, ar trebui reamintit că acești producători nu au cooperat la anchetă. În lipsa altor informații cu privire la contribuția acestora la consumul comunitar, au fost utilizate datele din cererea de revizuire. În afară de aceasta, nici una dintre părți nu a comunicat informații contradictorii, iar verificarea nu a ridicat nici o îndoială cu privire la credibilitatea datelor utilizate.

(177)

Volumul importurilor produsului în cauză a crescut considerabil în perioada examinată. În perioada anchetei de revizuire, acestea erau cu 159 % mai mari decât cele din 1999. Creșterea lor a fost mult mai rapidă decât creșterea consumului (51 %), a importurilor din alte țări terțe decât India (13 %) și a vânzărilor din industria comunitară (80 %) în aceeași perioadă. În ceea ce privește statutul Indiei de țară în curs de dezvoltare și dispozițiile articolului 14 alineatul (4) din regulamentul de bază, s-a constatat că, în perioada anchetei de revizuire, volumul importurilor din această țară reprezenta în mod clar mai mult de 4 % din volumul total al importurilor produsului similar din Comunitate.

(178)

Prețul mediu de import al produsului în cauză a crescut ușor, atingând nivelul său cel mai ridicat în 2002, și apoi a scăzut din nou la nivelul de dinainte de 2001.

(179)

Cota de piață comunitară deținută de importurile din India a crescut cu 71 % în perioada examinată. S-a afirmat că această creștere, exprimată sub formă de indice, ar trebui să fie de numai 66 %. Pe baza unei cote de piață rotunjite în jos și exprimate în procente, această afirmație este valabilă din punct de vedere aritmetic. Cu toate acestea, indicele menționat anterior a fost calculat corect. Pentru a asigura precizia indicilor, punctele procentuale nu au fost rotunjite, astfel cum rezultă din comparația între cifrele exprimate sub formă de indici și punctele procentuale pentru anii 1999 și 2000. În plus, această metodă a fost aplicată în mod coerent tuturor tabelelor din prezentul regulament.

(180)

Datele privind prețurile din perioada anchetei de revizuire au fost analizate pentru a stabili subcotarea de preț. În acest scop, prețurile de vânzare EXW practicate de industria comunitară în cazul primilor săi clienți independenți au fost comparate cu prețurile de vânzare CIF aplicate de producătorii-exportatori indieni în cazul primilor lor clienți independenți în Comunitate, în ambele cazuri fiind deduse reducerile, rabaturile și comisioanele.

(181)

Pe baza răspunsurilor la chestionar au putut fi definite, cu scopul de a fi comparate, diferite subtipuri ale produsului în cauză și ale produsului similar în funcție de tipul de produs (trihidrat de amoxicilină, trihidrat de ampicilină și cefalexină) și de variantele sale (și anume sub formă de praf sau sub formă compactă).

(182)

Prețurile de vânzare din industria comunitară și prețurile de import CIF ale producătorilor-exportatori au fost comparate la același nivel comercial, și anume la nivelul comercianților/distribuitorilor pe piața comunitară. Comparația s-a efectuat pe baza prețurilor medii ponderate pe subtip de produs. În perioada anchetei de revizuire, producătorii-exportatori au realizat practic toate vânzările în Comunitate prin intermediul comercianților/distribuitorilor.

(183)

Rezultatele comparației, exprimate în procente din prețurile de vânzare din industria comunitară în perioada anchetei de revizuire, indică existența unor marje importante ale subcotărilor de preț. Calculate pe producător-exportator, aceste marje variază între 11,5 % și 17,1 %. În consecință, aceste marje ale subcotărilor de preț indică presiunea constantă exercitată de importurile din India asupra prețurilor de pe piața comunitară, în ciuda măsurilor în vigoare.

(184)

Ca o consecință a creșterii constante a consumului comunitar, producția produsului similar din industria comunitară a crescut continuu în perioada examinată. Această evoluție pozitivă s-a accentuat în perioada anchetei de revizuire, atunci când unul dintre producătorii comunitari cooperanți a început să producă, în cadrul Comunității, un tip de produs similar pe care, până atunci, doar îl importase.

(185)

Capacitatea de producție a industriei comunitare a arătat aceeași evoluție pozitivă ca producția, ceea ce se datorează parțial investițiilor importante într-o nouă unitate de producție, realizate în perioada anchetei de revizuire de către unul dintre producătorii comunitari cooperanți.

(186)

Rata de utilizare a capacității a rămas stabilă, la un nivel relativ ridicat, pe întreaga perioadă examinată. O rată de utilizare ridicată este obișnuită pentru acest tip de industrie, datorită procesului continuu, în loturi, utilizat pentru fabricarea produsului similar, la care se adaugă, în cazul industriei comunitare, utilizarea captivă.

(187)

După comunicarea informațiilor, trei exportatori au declarat că evoluția acestor factori nu prezintă nici un prejudiciu. Cu toate acestea, se observă că factorii respectivi nu stau la baza concluziei cu privire la prejudiciu.

(188)

Deoarece consumul comunitar a evoluat în mod favorabil, volumul de vânzări realizate de industria comunitară pe piața liberă a Comunității a crescut în perioada examinată. În această perioadă, volumul de vânzări al industriei comunitare pe piața liberă a înregistrat o creștere mai mare decât cea a consumului în Comunitate. Cu toate acestea, între 2000 și perioada anchetei de revizuire, acesta a crescut mai puțin decât consumul. Creșterea semnificativă a volumului de vânzări al industriei comunitare pe piața liberă observată între 1999 și 2000 se datorează în principal preluării unui alt producător de către industria comunitară. Cu toate acestea, creșterea de 80 % a volumului de vânzări al industriei comunitare pe piața liberă a Comunității, constatată în perioada examinată, a fost mai puțin pronunțată decât creșterea de 159 % a importurilor produsului în cauză, înregistrată în aceeași perioadă.

(189)

Autoritățile publice indiene și patru exportatori au indicat creșterea generală a vânzărilor industriei comunitare ca semn pozitiv, susținând că aceasta nu dovedește existența nici unui prejudiciu. Au afirmat, de asemenea, că, din cauza diferenței semnificative de dimensiune, realizarea unei comparații între performanțele industriei comunitare și cele ale exportatorilor indieni ar fi înșelătoare.

(190)

Ca răspuns la aceste afirmații, trebuie observat că evoluția volumului de vânzări nu a fost luată în considerare, în cazul de față, ca un indicator esențial al amplorii prejudiciului suferit. Cu toate acestea, deoarece creșterea vânzărilor industriei comunitare poate fi în mare măsură atribuită unei preluări efectuate în 2000, cu alte cuvinte, integrării vânzărilor unui fost concurent și nu unor noi vânzări, nu se poate considera nici ca un indicator al absenței prejudiciului. În afară de aceasta, volumul de vânzări realizate de industria comunitară pe piața liberă a scăzut în 2001 și pe parcursul perioadei de anchetă.

(191)

În ciuda creșterii cererii, indicate printr-un consum comunitar ridicat, prețurile de vânzare medii practicate de industria comunitară pe piața liberă au scăzut între 1999 și 2000, ceea ce indică presiunea asupra prețurilor exercitată de concurenți. Prețurile au rămas practic stabile la acest nivel inferior până la sfârșitul perioadei anchetei de revizuire, în ciuda unei cereri aflate într-o continuă creștere.

(192)

Autoritățile publice indiene și trei exportatori au susținut că evoluția prețurilor ar trebui considerată ca un element pozitiv pentru industria comunitară.

(193)

Această afirmație nu poate fi acceptată. De fapt, în perioada examinată, industria comunitară nu a putut în nici un moment să atingă niveluri ale prețurilor care să nu constituie un prejudiciu.

(194)

Industria comunitară și-a mărit cota de piață cu 30 % între 1999 și 2000, în detrimentul celorlalți producători comunitari și al exportatorilor din alte țări terțe decât India. Cu toate acestea, cota de piață a industriei comunitare a scăzut începând cu 2000, atingând, în perioada anchetei de revizuire, cel mai scăzut nivel din 1999. Această perioadă a coincis cu o puternică accelerare a creșterii cotei de piață deținute de importurile din India.

(195)

Un exportator a susținut că scăderea observată în 2001 și în timpul perioadei de anchetă este nesemnificativă în comparație cu creșterea înregistrată în 2000 și a adăugat, de asemenea, că în ansamblu cota de piață a industriei comunitare a crescut în perioada examinată.

(196)

Cu toate acestea, această afirmație nu poate fi acceptată, deoarece se concentrează numai asupra unei comparații între situația din 1999 și cea din perioada de anchetă și, în plus, neglijează caracterul excepțional al creșterii observate în 2000. Acest exportator nu a explicat de ce evoluția divergentă după anul 2000 a cotei de piață liberă deținute de industria comunitară nu trebuie considerată ca un element negativ.

(197)

În acest context, alți doi exportatori au afirmat că, având în vedere evoluția mai favorabilă a pieței captive, această situație ar fi rezultatul alegerii deliberate a industriei comunitare de a se orienta către piața mai rentabilă a preparatelor farmaceutice.

(198)

Acest argument nu poate fi acceptat, deoarece nu ia în considerare creșterea stocurilor care ar fi putut fi vândute pe piața liberă.

(199)

În timp ce volumul de vânzări realizate de industria comunitară pe piața liberă creștea cu 80 % în perioada examinată, vânzările destinate pieței captive creșteau cu 89 %. În special începând cu 2001, se poate observa o expansiune pe piața captivă a industriei comunitare, în timp ce situația sa pe piața liberă rămânea practic neschimbată. Această evoluție coincide cu o puternică intensificare a importurilor din India pe piața liberă, ceea ce implică faptul că industria comunitară s-a folosit de capacitatea sa de a trece de la o piață la alta, cel puțin într-o anumită măsură, pentru a evita concurența directă a importurilor la prețuri mici, care făceau obiectul unor subvenții.

(200)

Analizând comparativ evoluția cotei de piață a industriei comunitare pe piața liberă și pe piața captivă, se poate observa un model similar, ceea ce confirmă importanța strategică tot mai mare a pieței captive pentru industria comunitară, începând cu 2001.

(201)

În timp ce prețurile pe piața liberă au început să scadă începând cu 2000, prețurile de transfer pe piața captivă au continuat să crească moderat până în 2001. Cu toate acestea, prețurile pe piața captivă au înregistrat la rândul lor o tendință descendentă începând cu 2002, cu un anumit decalaj care s-ar putea explica prin ajustarea în general mai lentă a prețurilor de transfer, care nu sunt stabilite de concurența directă. Se observă că, în perioada examinată, prețurile de vânzare au avut o evoluție globală similară pe piața liberă și pe piața captivă.

(202)

Exprimate în procente din producție, stocurile de sfârșit de an ale industriei comunitare au scăzut cu 26 % între 1999 și 2000. Apoi, acestea au înregistrat o creștere bruscă, de peste 115 %, până la sfârșitul perioadei anchetei de revizuire. Această creștere a coincis cu dublarea importurilor din India.

(203)

Autoritățile publice indiene și patru exportatori au pretins că mărirea stocurilor nu era anormal de ridicată și că nu indica, prin urmare, existența unui prejudiciu. Au contestat, de asemenea, utilizarea stocurilor de sfârșit de an, sugerând alte modalități de abordare, mai adaptate, în opinia lor, precum utilizarea mediei mobile a stocurilor sau a termenului mediu de rotație a stocurilor.

(204)

Ca răspuns la aceste afirmații, trebuie observat că stocurile au fost cuantificate pe baza metodei aplicate în mod obișnuit de către Comunitate. Această abordare este obiectivă și în conformitate cu obligațiile stabilite de OMC. Cererea de utilizare a unei alte metode nu a fost motivată și a fost, prin urmare, respinsă. În plus, având în vedere faptele verificate, nu se poate contesta că stocurile au crescut considerabil.

(205)

Rentabilitatea industriei comunitare, exprimată prin beneficiul din vânzările nete pe piața liberă, s-a îmbunătățit în mod semnificativ în raport cu pierderile suferite în 1999. După instituirea măsurilor în 1998, rentabilitatea a crescut până în 2001, dar s-a deteriorat apoi brusc către perioada anchetei de revizuire. În plus, este necesar să se precizeze că în nici un moment din perioada examinată industria comunitară nu a fost în măsură să atingă nici măcar jumătate din marja beneficiului pe care, în conformitate cu concluziile anchetei inițiale, ar fi putut-o obține în lipsa importurilor subvenționate, adică 15 %. Evoluția rentabilității, în special tendința descendentă înregistrată începând cu 2002, este considerată foarte importantă, deoarece influențează resursele financiare pe care industria comunitară le poate investi în activitățile de cercetare și dezvoltare necesare pentru continuarea îmbunătățirii proceselor de fabricare a produselor existente și pentru dezvoltarea unor noi produse.

(206)

Autoritățile publice indiene și patru exportatori au comentat analiza rentabilității. Au afirmat (i) că industria comunitară a atins niveluri rezonabile ale rentabilității; (ii) că o marjă a rentabilității care să nu cauzeze prejudicii, de 10 %, este prea ridicată (a se vedea considerentul 260), o marjă de 5 % fiind suficientă, (iii) că scăderea rentabilității este în principal atribuită politicii de investiții a industriei comunitare; (iv) că activitățile de înființare a unei părți permit concluzionarea existenței unui prejudiciu autoprovocat și (v) că evoluția rentabilității ar fi trebuit raportată pentru fiecare producător comunitar.

(207)

Se reamintește că, astfel cum s-a menționat anterior, în nici un moment din perioada examinată industria comunitară nu a fost în măsură să realizeze marje rezonabile ale beneficiului. Astfel, deteriorarea observată începând cu 2002 nu a făcut decât să agraveze o situație deja nefavorabilă. În plus, având în vedere particularitățile sectorului farmaceutic, se consideră că o marjă a beneficiului de 5 % nu este suficientă. Industria comunitară a dovedit că poate realiza un beneficiu mai mare de 10 % din medicamente în vrac comparabile. Acest nivel al beneficiului este necesar pentru a asigura sectorului farmaceutic resurse financiare durabile, indispensabile pentru inovație, care atrage riscuri economice ridicate. De altfel, marjele prea scăzute ale beneficiului industriei comunitare nu pot fi explicate numai prin politica sa de investiții. Un singur producător comunitar se găsea în etapa de înființare în perioada examinată, dar nici o parte nu a obținut o marjă rezonabilă a beneficiului. În cele din urmă, în conformitate cu articolul 29 din regulamentul de bază („confidențialitate”), nu se pot dezvălui mai multe detalii.

(208)

Rentabilitatea vânzărilor captive, deși superioară, a avut aceeași evoluție, crescând până în 2001 și apoi scăzând. Diferențele de nivel al rentabilității sunt atribuite în principal (i) costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor costuri generale care sunt mai mici pentru vânzările captive, deoarece nu necesită costuri de comercializare și (ii) prețurilor de transfer superioare prețurilor pe piața liberă. În cazul în care vânzările captive nu ar fi generat beneficii mai mari, industria comunitară s-ar fi aflat într-o situație financiară și mai nefavorabilă.

(209)

După 1999, industria comunitară a făcut în permanență investiții pentru fabricarea produsului similar. În 2002 în special, aceasta a făcut investiții semnificative în noi tehnici de producție pentru a rămâne competitivă, pentru a îmbunătăți standardele de mediu și standardele de securitate și pentru a crește capacitățile de producție.

(210)

Randamentul investițiilor s-a îmbunătățit din 1999 până în 2001, adică după instituirea măsurilor. După această dată, randamentul a scăzut considerabil. Deși această deteriorare ar putea fi atribuită parțial stadiului de înființare a unei noi unități de producție, rentabilitatea nesatisfăcătoare cauzată de presiunea exercitată asupra prețurilor de către concurență și-a adus, de asemenea, contribuția.

(211)

În perioada examinată, fluctuațiile fluxului de trezorerie generate de vânzările produsului similar sunt, într-o anumită măsură, consecința politicii de investiții a industriei comunitare din această perioadă. Cu toate acestea, diminuarea drastică a fluxului de trezorerie între 2002 și perioada anchetei de revizuire nu poate fi explicată numai prin acest factor. Presiunea exercitată de către concurență asupra prețurilor a contribuit, de asemenea, la evoluția nefavorabilă a fluxului de trezorerie.

(212)

Industria comunitară nu a întâmpinat dificultăți majore în mobilizarea capitalurilor.

(213)

După comunicarea informațiilor, autoritățile publice indiene și anumiți exportatori au afirmat (i) că datele menționate anterior ar fi trebuit să fie comunicate pentru fiecare producător comunitar separat, (ii) că posibilitatea de mobilizare a capitalurilor nu confirma existența unui prejudiciu, (iii) că, având în vedere evoluția randamentului investițiilor și a rentabilității, fluxul de trezorerie nu poate urma această tendință și ar trebui, prin urmare, reevaluat și (iv) că, fără alte justificări suplimentare, analiza ar fi insuficientă.

(214)

Ca răspuns la aceste afirmații, ar trebui reamintit că, în temeiul articolului 29 din regulamentul de bază („confidențialitate”), datele nu pot fi comunicate separat pentru fiecare producător comunitar. În ceea ce privește capacitatea de mobilizare a capitalurilor, nu s-a concluzionat existența unui prejudiciu. Cu privire la fluxul de trezorerie, o reexaminare atentă permite confirmarea indicelui menționat anterior. În ceea ce privește observația generală conform căreia analiza factorilor menționați anterior ar fi insuficientă, trebuie luat în considerare că (i) existența unui prejudiciu nu a fost constatată în principal pe baza acestor indicatori și că (ii) nu a fost comunicat nici un element care să explice motivul pentru care o analiză mai detaliată ar putea să modifice concluziile generale.

(215)

Ocuparea forței de muncă în ceea ce privește produsul similar a rămas stabilă până în 2001, dar a crescut considerabil în 2002, ca urmare a dării în folosință a unei noi unități de producție în Comunitate de către unul dintre producătorii comunitari cooperanți. Costurile salariale totale au avut aceeași tendință. Cu toate acestea, productivitatea pe lucrător, deși a crescut până în 2001, a scăzut în 2002, ceea ce poate fi atribuit în mod clar etapei de înființare a noii unități de producție. Pe parcursul anchetei, nu s-a constatat nici un element care să indice o scădere a eficienței.

(216)

Autoritățile publice indiene și patru exportatori au declarat că evoluția ocupării forței de muncă, a productivității și a salariilor nu confirmă producerea unui prejudiciu important în cazul de față.

(217)

Cu toate acestea, trebuie observat că nu s-a tras nici o concluzie în acest sens cu privire la ocuparea forței de muncă și la productivitate. În ceea ce privește salariile, a crescut numai valoarea totală a salariilor. Salariul mediu pe lucrător chiar a scăzut ușor (a se vedea tabelul de mai jos), ceea ce indică (i) absența unei evoluții pozitive la nivelul lucrătorilor și (ii) obiectivul industriei comunitare de a fi rentabilă.

(218)

Ținând seama de volumul și, în special, de prețurile importurilor subvenționate din India, impactul marjei reale de subvenție, care este semnificativ, nu poate fi considerat neglijabil.

(219)

În acest context, autoritățile publice indiene și trei exportatori au afirmat că marjele de subvenție au fost supraestimate.

(220)

Cu toate acestea, astfel cum se precizează la considerentele 153 și 154 de mai sus, ancheta a arătat că valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, exprimată ad valorem, variază între 25,3 % și 35,1 % pentru producătorii-exportatori investigați. Se stabilește, prin urmare, în mod clar existența unei subvenții semnificative.

(221)

Situația industriei comunitare s-a îmbunătățit în perioada examinată, dar nu și-a revenit complet de pe urma subvențiilor anterioare și este în continuare deficientă.

(222)

Între 1999 și perioada anchetei de revizuire, volumul importurilor subvenționate ale produsului în cauză a crescut în mod semnificativ cu 159 %, în timp ce cota lor de piață a crescut cu 70 %. Această evoluție contrastează cu evoluția evident mai puțin favorabilă observată în cazul exportatorilor din alte țări terțe și al industriei comunitare. Importurile din alte țări terțe au crescut numai cu 7 % în perioada examinată și au pierdut chiar 29 % din cota lor de piață. În perioada examinată, volumul de vânzări ale industriei comunitare a crescut cu 80 %, iar cota sa de piață cu 20 %, dar această evoluție pozitivă poate fi atribuită în principal preluării, în anul 2000, a unui alt producător comunitar de către industria comunitară. Începând cu 2001, cota de piață a industriei comunitare prezintă chiar o tendință descendentă. Se poate observa, în special, că începând cu 2000, industria comunitară nu a putut, în termeni relativi, să țină pasul cu creșterea consumului comunitar și evoluția semnificativă a concurenților săi indieni pe piața comunitară.

(223)

În acest context, se observă că prețurile medii ale importurilor subvenționate din India au rămas întotdeauna inferioare prețurilor industriei comunitare pe parcursul perioadei examinate. În plus, în perioada anchetei de revizuire, prețurile importurilor din țara în cauză au determinat o subcotare puternică a prețurilor industriei comunitare. Pe baza unei medii ponderate, subcotarea prețurilor, constatată în perioada anchetei de revizuire, a variat între 11,5 % și 17,1 %.

(224)

Din cauza presiunii exercitate asupra prețurilor de către importurile subvenționate din India, industria comunitară nu a putut să atingă, în nici un moment al perioadei examinate, niveluri ale prețurilor care să nu constituie un prejudiciu. Deși a început să se amelioreze după instituirea măsurilor, rentabilitatea industriei comunitare s-a deteriorat începând cu 2001 și se situează în prezent la un nivel net inferior celui pe care l-ar fi putut atinge în absența unor importuri subvenționate, adică 10 % din cifra de afaceri (a se vedea considerentul 260). Cu toate acestea, numai un nivel acceptabil de rentabilitate îi va permite industriei comunitare să rămână viabilă pe termen lung.

(225)

Această evoluție nefavorabilă a situației industriei comunitare se reflectă, de asemenea, în tendința pe care o prezintă randamentul investițiilor și fluxul de trezorerie.

(226)

În ceea ce privește vânzările captive, opțiunea industriei comunitare de a vinde o parte din producția sa pe piața captivă i-a permis să mențină niveluri ridicate de utilizare a capacităților. Ca urmare a economiilor de scară realizate, un nivel ridicat de utilizare a capacităților contribuie la scăderea costului de producție. De altfel, astfel cum s-a explicat anterior, volumul de vânzare, prețurile și cota de piață nu au evoluat într-un mod fundamental diferit pe piața liberă și pe cea captivă. În cazul în care vânzările pe piața captivă nu ar genera profituri mai mari, industria comunitară s-ar afla într-o situație și mai nefavorabilă. Prin urmare, utilizarea captivă nu a contribuit la situația prejudiciabilă. Dimpotrivă, fără existența pieței captive, situația industriei comunitare ar putea fi și mai prejudiciabilă.

(227)

Doi exportatori au pretins că nu se poate concluziona că vânzările pe piața captivă nu au contribuit la situația prejudiciabilă a industriei comunitare, pe motivul că prețurile de vânzare pe această piață ar fi nesigure, cu alte cuvinte, că rentabilitatea vânzărilor captive ar fi exagerată în mod artificial.

(228)

Cu toate acestea, rentabilitatea superioară a vânzărilor pe piața captivă nu se datorează, în principal, unor prețuri de transfer mai ridicate, ci unor costuri de desfacere, cheltuieli administrative și altor cheltuieli generale mai scăzute (a se vedea considerentul 208). În plus, această afirmație nu ia în considerare efectul economiilor de scară. Prin urmare, aceasta nu poate infirma concluzia conform căreia vânzările captive nu au contribuit la prejudiciu.

(229)

Se confirmă, prin urmare, că, în general, industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 8 alineatul (1) din regulamentul de bază. Trebuie reamintit că articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază nu condiționează stabilirea unui prejudiciu important de evoluția negativă a tuturor indicatorilor economici ai situației industriei comunitare. În plus, nu toți indicatorii economici au aceeași pondere. Rentabilitatea este unul dintre indicatorii cheie, deoarece reprezintă obiectivul final al fiecărei întreprinderi economice. În cazul de față, s-au constatat niveluri insuficiente ale rentabilității. Un alt indicator important de prejudiciu, care are un impact major asupra rentabilității, este nivelul prețurilor. Pe parcursul perioadei examinate, presiunile externe exercitate asupra prețurilor, în special prin importurile subvenționate de produse indiene, au împiedicat industria comunitară să atingă niveluri ale prețurilor care să nu constituie un prejudiciu pe piața liberă.

(230)

În 2000, foarte probabil din cauza instituirii măsurilor, India și-a pierdut pentru o anumită perioadă poziția de al doilea mare exportator către piața comunitară, în timp ce exportatorii din Oman, în special, câștigau cote de piață. Cu toate acestea, de atunci, exportatorii indieni nu numai că și-au recâștigat poziția, dar au devenit cei mai mari exportatori către Comunitate în perioada anchetei de revizuire.

(231)

Această creștere a volumului importurilor subvenționate de produse indiene, observată în special începând cu 2002, a coincis cu o scădere de aproximativ 36 % a rentabilității industriei comunitare în 2002, comparativ cu 2001. S-a constatat că, în această perioadă, un producător comunitar a înființat o nouă unitate de producție și se afla într-o etapă de înființare care i-ar putea fi putut afecta rentabilitatea. Cu toate acestea, s-a constatat, de asemenea, că și celălalt producător comunitar, care nu se afla într-o etapă de înființare, s-a confruntat cu o scădere semnificativă a rentabilității, de 17 %, comparativ cu 2001, iar în perioada anchetei de revizuire rentabilitatea sa s-a deteriorat și mai mult. În plus, astfel cum s-a precizat la considerentul 207, industria comunitară nu a putut în nici un moment să atingă niveluri ale prețurilor care să nu constituie un prejudiciu. Dimpotrivă, începând tot cu 2002, aceasta a trebuit să își ajusteze prețurile în jos pentru a-și proteja cota de piață.

(232)

După comunicarea informațiilor, trei exportatori au declarat că volumul importurilor din India în comparație cu volumul total al importurilor, adică 8,4 % în timpul perioadei de anchetă, și cota lor de piață, adică 2,5 % în timpul perioadei de anchetă, ambele aflate în ușoară scădere față de 2002, erau prea scăzute și marginale pentru a avea un oarecare impact prejudiciabil, în special având în vedere cota de piață mai importantă deținută de industria comunitară. S-a afirmat, de asemenea, că o analiză în termeni relativi ar fi înșelătoare, deoarece India a pornit de la un nivel foarte scăzut în 1999, cota de piață și volumul importurilor fiind atunci de 1,5 % și respectiv 3,7 %.

(233)

Ca răspuns la această afirmație, trebuie reamintit că, în perioada de anchetă, atât cota de piață, cât și volumul importurilor din India erau mult superioare pragurilor de minimis menționate la articolul 10 alineatul (11) și la articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază și pot avea, prin urmare, un efect de cauzalitate. În conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din regulamentul de bază, efectul de cauzalitate poate fi demonstrat fie prin volumul importurilor, fie prin nivelul prețurilor importurilor subvenționate. Efectul nivelului prețurilor poate fi clar observat în cazul de față. Astfel cum s-a stabilit anterior pe parcursul anchetei inițiale, produsul în cauză este un produs de bază în vrac, foarte sensibil la evoluția prețurilor și care reacționează rapid la orice presiune de scădere a acestora. Din această cauză, cantități mici pot influența prețurile pe piață. De fapt, în perioada examinată, prețurile indiene sunt cele care au stabilit presiunea medie exercitată asupra prețurilor.

(234)

Prin urmare, s-a confirmat că importurile subvenționate din India au avut un impact negativ considerabil asupra situației industriei comunitare, în perioada examinată, în special asupra rentabilității.

(235)

Importurile produsului în cauză din alte țări decât India au crescut cu numai 7 % între 1999 și perioada anchetei de revizuire, adică în mod clar sub rata creșterii consumului comunitar. Printre aceste țări, principalii furnizori ai pieței comunitare sunt Oman, Statele Unite ale Americii, China, Coreea de Sud și Singapore. Cu toate acestea, prețurile lor medii de import sunt cu mult superioare prețurilor de import din India și, cu excepția statului Oman, prețurilor practicate de industria comunitară. Prețurile de import din Oman sunt comparabile cu prețurile industriei comunitare, dar creșterea cotei de piață a acestei țări a fost cu mult mai puțin pronunțată decât creșterea din celelalte țări terțe în perioada examinată.

(236)

După comunicarea informațiilor, autoritățile publice indiene și doi exportatori au declarat că, la compararea prețurilor de vânzare medii, ar fi trebuit să se țină seama de dreptul compensatoriu aplicabil importurilor din India. În cazul în care s-ar fi procedat astfel, prețurile din India s-ar fi situat practic la același nivel cu prețurile din Oman. De asemenea, au remarcat că prețurile medii practicate de anumite țări terțe, în special de Statele Unite ale Americii și China, au scăzut în mod semnificativ în perioada examinată, în timp ce prețurile indiene, în special, se aflau în creștere. În afară de aceasta, un alt exportator a afirmat că analiza nu a luat în considerare în mod corespunzător scăderea volumului importurilor din India între 2002 și perioada anchetei de revizuire, că principalii furnizori erau alte țări terțe și că, din 1999 până în 2001, India a practicat prețuri medii similare cu cele din Coreea de Sud.

(237)

În ceea ce privește dreptul compensatoriu inițial în vigoare, trebuie precizat că, în marea lor majoritate, importurile din India erau supuse fie unui drept vamal zero, fie unei rate a drepturilor care duce la prețuri medii inferioare prețurilor medii din Oman. Prin urmare, în medie, importurile din Oman nu au exercitat aceeași presiune asupra prețurilor. În plus, prețurile medii de import din toate celelalte țări terțe erau, de asemenea, superioare prețurilor din India în perioada examinată, ceea ce situează încă o dată India ca principala sursă de presiune asupra prețurilor. Din punct de vedere al volumului, este adevărat că India nu era singura sursă de importuri semnificative pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, se reamintește că India era singura țară supusă unor măsuri, având astfel un impact asupra fluxului comercial al produsului în cauză. În afară de aceasta, în ciuda măsurilor, importurile din India au crescut în mod semnificativ începând cu 2001, India și-a reluat poziția de al doilea mare exportator din 2002, iar în perioada anchetei de revizuire, a devenit cel mai mare exportator. Prin urmare, ușoara scădere a importurilor din India, observată între 2002 și perioada de anchetă, nu a avut nici un efect asupra pieței care a recompensat, în cele din urmă, politica de prețuri practicată de această țară. În consecință, aceste argumente nu pot fi acceptate. S-a confirmat, prin urmare, că importurile din celelalte țări terțe nu au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care ar putea rupe legătura de cauzalitate între importurile subvenționate din India și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(238)

Consumul comunitar al produsului care face obiectul anchetei a crescut cu 51 % în perioada examinată. În consecință, prejudiciul suferit de industria comunitară nu poate fi atribuit unei reduceri a cererii pe piața comunitară.

(239)

Exporturile industriei comunitare au crescut cu 16 % în perioada examinată. Prețurile de export ale industriei comunitare au fost, în medie, cu 10 % până la 15 % mai ridicate decât prețurile de vânzare în Comunitate. Astfel, activitățile de export ale industriei comunitare nu au putut să contribuie la situația sa prejudiciabilă.

(240)

În acest context, autoritățile publice indiene și un exportator au afirmat că, în răspunsurile sale la chestionare, industria comunitară a menționat că strânsa concurență exercitată de către exportatorii indieni pe piețele unor țări terțe a determinat scăderea prețurilor și pierderea unor cote de piață, ceea ce, la prima vedere, pare să contrazică constatările de mai sus. Astfel, pe baza acestei evaluări a industriei comunitare, aceasta nu ar suferi nici un prejudiciu pe piața comunitară, cel puțin nu din cauza importurilor din India.

(241)

În această privință, se observă că, având în vedere creșterea pieței produselor în cauză pe plan mondial, nu există nici o contradicție între scăderea prețurilor de export și pierderea cotei de piață a industriei comunitare în țările terțe și faptul că volumul acestor exporturi a crescut efectiv, iar prețurile erau superioare prețurilor obținute de industria comunitară din vânzările în Comunitate. De aceea, deși rezultatele la export ale industriei comunitare ar fi putut fi mai bune fără concurența exercitată pe piețele terțe de către exporturile la prețuri scăzute, subvenționate, de produse indiene, nu există nici un indiciu că, datorită acestor rezultate, industria comunitară nu s-a confruntat, pe piața comunitară, cu o concurență de prețuri prejudiciabilă, cauzată în principal de importurile la prețuri scăzute ale acelorași produse. Prin urmare, argumentul trebuie respins.

(242)

Industria comunitară este un concurent important, fapt demonstrat de cota sa de piață, care a investit în mod constant pentru a-și menține producția la cel mai înalt nivel tehnic. Scăderea productivității pe lucrător (în kg) după 2001 este atribuită exclusiv etapei de înființare a noii unități de producție a unui producător comunitar și are, prin urmare, doar un caracter temporar. În consecință, nu există nici un indiciu că o competitivitate insuficientă ar fi putut rupe legătura de cauzalitate între importurile din India și prejudiciul suferit de industria comunitară.

(243)

Astfel cum s-a precizat deja la considerentul 226, se consideră că utilizarea captivă nu a contribuit la situația prejudiciabilă. Dimpotrivă, fără existența unei piețe captive, situația industriei comunitare ar fi putut fi și mai prejudiciabilă.

(244)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat dacă expirarea măsurilor în vigoare ar putea determina continuarea sau reapariția prejudiciului.

(245)

Astfel cum s-a precizat la considerentele 161-243, s-a stabilit că, în ciuda măsurilor în vigoare, industria comunitară continua să sufere un prejudiciu cauzat de importurile subvenționate ale produsului în cauză, în perioada anchetei de revizuire. Nivelul de eliminare a prejudiciului constatat în timpul prezentei anchete de revizuire variază între 17,3 % și 48,1 % și este superior nivelului care fusese stabilit în timpul anchetei inițiale (între 12,6 % și 28,9 %), deși, în această revizuire, marja rezonabilă a beneficiului pentru industria comunitară a fost redusă cu o treime în comparație cu ancheta inițială (a se vedea considerentul 260). În afară de aceasta, ancheta a stabilit că, în ciuda vânzărilor interne și a exporturilor destinate altor țări, există încă importante capacități de producție neutilizate în India, în special în cazul exportatorilor supuși unor rate ale drepturilor relativ ridicate în Comunitate. Prin urmare, s-a considerat rezonabil să se concluzioneze că, în cazul expirării măsurilor, importurile subvenționate de produse indiene la prețuri mici ar crește și mai mult, ceea ce ar duce, probabil, la o continuare a prejudiciului.

(246)

Deoarece industria comunitară este supusă în continuare unui prejudiciu semnificativ cauzat de importurile subvenționate, în ciuda existenței măsurilor, nu este necesar să se mai analizeze probabilitatea unei reapariții a prejudiciului.

(247)

S-a analizat dacă existau motive serioase care să ducă la concluzia că aplicarea în continuare a măsurilor în cazul de față nu este în interesul Comunității. În acest scop și în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) din regulamentul de bază, s-a luat în considerare impactul probabil al măsurilor asupra tuturor părților implicate în anchetă. Pentru a stabili dacă menținerea măsurilor este în interesul Comunității, au fost trimise chestionare utilizatorilor și importatorilor produsului în cauză, precum și furnizorilor de materii prime utilizate în fabricarea produsului similar.

(248)

Astfel cum s-a menționat anterior, industria comunitară a continuat să își mărească producția. Acest fapt a fost posibil datorită creșterii constante a investițiilor realizate de industria comunitară pentru a rămâne competitivă, astfel cum trebuie să procedeze principalii concurenți pe piață. Se reamintește că, în perioada anchetei de revizuire, industria comunitară și-a mărit instalațiile de producție, și-a deschis o nouă fabrică în Comunitate și a elaborat planuri în vederea înființării unei noi unități de producție. Acest proces de investiții continue este subminat în special de evoluția nesatisfăcătoare a rentabilității sale, care rezultă din presiunea constantă asupra prețurilor, exercitată de importurile din India ale produsului în cauză pe piața Comunității.

Se consideră că, în absența unor măsuri pentru corectarea efectelor importurilor subvenționate, industria comunitară se confruntă în continuare cu o subcotare de preț și, prin urmare, cu o prăbușire a prețurilor care îi afectează rentabilitatea, randamentul investițiilor și fluxul de trezorerie. În cele din urmă, acest fapt ar putea chiar pune în pericol viabilitatea industriei comunitare. În consecință, s-a considerat că expirarea măsurilor ar contraveni intereselor industriei comunitare.

(249)

Au fost trimise chestionare tuturor importatorilor/comercianților cunoscuți ai produsului în cauză, dar numai unul din nouăsprezece a răspuns. Cu toate acestea, importatorul care a cooperat nu a formulat nici un comentariu cu privire la efectul probabil al menținerii măsurilor asupra activităților sale. Din informațiile comunicate, rezultă că importatorii/comercianții comunitari achiziționează produsul care face obiectul anchetei din mai multe surse. Deoarece nu există diferențe fundamentale între calitatea produsului importat din India și cea a produsului obținut din alte surse, se consideră că în caz de prelungire a măsurilor, importatorii/comercianții din Comunitate nu urmează să se confrunte cu nici o dificultate în a obține produsul de la alți furnizori. În afară de aceasta, importatorul cooperant vinde, de asemenea, o gamă largă de alte produse, astfel încât nu depinde de produsul în cauză. Deși vânzările produsului în cauză au crescut în mod semnificativ în perioada examinată (volumul lor a crescut de șapte ori), acestea reprezintă numai o mică proporție din cifra sa de afaceri totală (aproximativ 1,4 % în perioada anchetei de revizuire). În cele din urmă, importatorul nu a indicat un eventual impact al prelungirii măsurilor asupra ocupării forței de muncă, deoarece activitățile de import nu necesită multă mână de lucru.

(250)

Deși importatorii/comercianții ar putea să nu fie în favoarea măsurilor, se poate concluziona, pe baza informațiilor disponibile, că eventualul interes pe care expirarea măsurilor l-ar putea prezenta pentru aceștia nu prevalează asupra interesului real, menționat la considerentul 248, pe care industria comunitară îl are pentru continuarea remedierii practicilor comerciale neloiale și prejudiciabile ale Indiei.

(251)

Pentru evaluarea efectului pe care menținerea măsurilor compensatorii l-ar putea avea asupra furnizorilor în amonte ai industriei comunitare, au fost trimise chestionare tuturor furnizorilor în amonte cunoscuți. Au fost trimise șase chestionare și s-au primit două răspunsuri. Acești furnizori în amonte, care livrează industriei comunitare în special glucoză și dextroză, sunt favorabili menținerii măsurilor. Deși industria comunitară nu se află printre cei mai importanți clienți ai acestor furnizori, activitățile sale contribuie, totuși, la rentabilitatea acestora și la ocuparea forței de muncă. Această relație comercială benefică ar fi pusă în pericol, în cazul în care industria comunitară ar trebui să reducă și chiar să oprească fabricarea produsului similar.

(252)

Prin urmare, în lipsa unor informații contrare, se concluzionează că prelungirea măsurilor ar răspunde intereselor furnizorilor în amonte.

(253)

Au fost trimise, de asemenea, chestionare către cinci utilizatori cunoscuți ai produsului în cauză, și anume unor societăți farmaceutice. Printre altele, Comisia i-a întrebat dacă aceștia consideră că menținerea măsurilor este în interesul Comunității și despre modul în care acestea continuă să îi afecteze, invitându-i să îi transmită comentariile lor în acest sens. Cu toate acestea, nici unul dintre aceștia nu a răspuns și, prin urmare, nu s-a formulat nici o observație. Ținând seama de faptul că utilizatorii pot să achiziționeze produsul care face obiectul anchetei nu numai în India, dar și din alte surse și în lipsa unor informații privind impactul economic al măsurilor asupra activităților lor (de exemplu asupra ocupării forței de muncă, rentabilității sau politicii de investiții), nu a fost posibil să se stabilească dacă au existat interese majore ale utilizatorilor.

(254)

Deși, în ciuda lipsei lor de reacții, utilizatorii ar putea să fie împotriva măsurilor, din informațiile comunicate de părțile interesate cooperante rezultă că abrogarea măsurilor nu ar prezenta pentru aceștia nici un interes fondat care ar putea prevala asupra interesului real, prezentat la considerentul 248, al industriei comunitare de a continua remedierea practicilor comerciale neloiale și prejudiciabile ale Indiei.

(255)

Un exportator a afirmat că interesele consumatorilor comunitari nu au fost luate în considerare în mod corespunzător și că, din acest motiv, analiza interesului Comunității nu ar fi în deplină conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază. Acesta a susținut că interesele consumatorilor ar putea fi afectate în mod negativ, în cazul în care producătorii de preparate farmaceutice ar reflecta în dozarea finală o eventuală creștere a prețurilor datorată măririi costurilor.

(256)

Ca răspuns la această afirmație, trebuie reamintit că nici o organizație de consumatori nu s-a exprimat pe parcursul prezentei anchete. În plus, consumatorii comunitari au, în general, asigurare medicală. Nu există nici un element concret care să stabilească dacă pretinsa creștere a costurilor anumitor formulări de antibiotice ar putea afecta în mod semnificativ contribuțiile la asigurarea medicală. În afară de aceasta, este greu de știut în ce măsură producătorii anumitor formule de antibiotice, adică utilizatorii, pot să reflecte o creștere a costurilor. În aceste condiții, este imposibil de stabilit dacă prelungirea măsurilor contravine intereselor majore ale consumatorilor.

(257)

După analiza diverselor interese în joc, se consideră că, din punct de vedere al interesului general al Comunității, nici un interes nu prevalează asupra interesului industriei comunitare de a menține măsurile. Prelungirea măsurilor ar trebui să permită industriei comunitare să-și îmbunătățească rentabilitatea până la atingerea unui nivel rezonabil și să-și continue programul de investiții în cadrul Comunității, cu efecte pozitive asupra ocupării forței de muncă și competitivității pe piață. De altfel, din informațiile disponibile nu rezultă că celelalte părți interesate din Comunitate (și anume importatorii/comercianții, furnizorii în amonte, utilizatorii și consumatorii) au un interes major ca măsurile să nu fie prelungite.

(258)

Ținând seama de concluziile privind continuarea subvențiilor, prejudiciul și interesul Comunității, se consideră adecvată prelungirea măsurilor compensatorii privind importurile produsului în cauză din India. Pentru a stabili nivelul acestor măsuri, s-a ținut seama de ratele subvențiilor constatate în perioada anchetei de revizuire și de valoarea dreptului necesar pentru eliminarea prejudiciului suferit de industria comunitară.

(259)

Creșterea necesară a prețurilor pentru eliminarea prejudiciului a fost stabilită, pentru fiecare societate, prin compararea prețului de import mediu ponderat al produsului în cauză cu prețul fără efecte prejudiciabile al produsului similar, vândut de industria comunitară pe piața Comunității. Diferența de preț a fost exprimată în procente din valoarea totală de import CIF.

(260)

Prețul fără efecte prejudiciabile a fost obținut prin adăugarea unei marje a beneficiului de 10 % la costul de producție mediu ponderat al industriei comunitare. Această marjă a beneficiului, care este inferioară cu o treime marjei reținute pe parcursul anchetei inițiale (a se vedea considerentul 205), corespunde marjei beneficiului pe care industria comunitară o poate obține pentru grupuri de produse similare care nu sunt supuse unei concurențe neloiale. Având în vedere intensificarea concurenței, s-a considerat că această marjă minimă este mai potrivită și mai rezonabilă decât marja de 15 % stabilită pe parcursul anchetei inițiale. Aceasta ar trebui să permită industriei comunitare să-și continue investițiile în cercetare și dezvoltare și să rămână, astfel, competitivă.

(261)

În lipsa unor situații speciale, se consideră adecvată stabilirea unui drept standard, și anume a unui drept vamal ad valorem.

(262)

În ceea ce privește nivelul dreptului, în cazul a patru dintre exportatorii cooperanți, rata subvenției era superioară nivelului de eliminare a prejudiciului. Astfel, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, s-a considerat că o valoare mai mică a dreptului, corespunzătoare nivelului de eliminare a prejudiciului, este suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei comunitare de către importurile efectuate de la acești patru exportatori. Ratele dreptului aplicabile acestor importuri ar trebui să se încadreze între 17,3 % și 30,3 %. În cazul celorlalți trei exportatori, nivelurile de eliminare a prejudiciului erau superioare ratelor stabilite ale subvenției, care trebuie, prin urmare, să constituie baza acestor măsuri. Ratele dreptului aplicabile importurilor efectuate de la acești exportatori ar trebui să se încadreze între 25,3 % și 32 %. Deoarece gradul de cooperare al exportatorilor indieni era ridicat (mai mare de 80 %), rata dreptului aplicabilă tuturor celorlalte societăți ar trebui stabilită la nivelul ratei celei mai ridicate a dreptului individual, și anume 32 %.

(263)

Ratele individuale precizate în prezentul regulament reflectă situația constatată în cazul exportatorilor care au cooperat pe parcursul revizuirii. Acestea se aplică, prin urmare, numai importurilor produsului în cauză fabricat de aceste societăți. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societate ale cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod specific în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile asociate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste rate și sunt supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(264)

Orice cerere de aplicare a acestor rate individuale (de exemplu, ca urmare a unei modificări a denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată de îndată Comisiei (10) și trebuie să cuprindă toate informațiile utile, în special cu privire la orice modificare a activităților societății, legate de producție, de vânzările interne și de vânzările pentru export, care rezultă, de exemplu, în urma acestei modificări de denumire sau a creării acestor noi entități de producție sau de vânzare. După caz, regulamentul este modificat în consecință, după consultarea comitetului consultativ, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de rate individuale ale dreptului,

—

17,3 % pentru KDL Biotech Ltd, Mumbai (cod adițional TARIC: A580);

—

28,1 % pentru Nectar Lifesciences Ltd, Chandigarh (cod adițional TARIC: A581);

—

25,3 % pentru Nestor Pharmaceuticals Ltd, New Delhi (cod adițional TARIC: A582);

—

30,3 % pentru Ranbaxy Laboratories Ltd, New Delhi (cod adițional TARIC: 8221);

—

28,1 % pentru Torrent Gujarat Biotech Ltd, Ahmedabad (cod adițional TARIC: A583);

—

28,1 % pentru Surya Pharmaceuticals Ltd, Chandigarh (cod adițional TARIC: A584);

—

32 % pentru toate celelalte societăți (cod adițional TARIC: 8900).