31989R0120

REGULAMENTUL (CEE) NR. 120/89 AL COMISIEI

din 19 ianuarie 1989

de stabilire a normelor comune de aplicare a prelevărilor și impunerilor la export la produsele agricole

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul nr. 136/66/CEE al Consiliului din 22 septembrie 1966 privind instituirea unei organizări comune a pieței în sectorul uleiurilor și al grăsimilor (1), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2210/88 (2), în special articolul 19 alineatul (3) și articolul 20 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 804/68 al Consiliului din 28 iunie 1968 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate (3), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1109/88 (4), în special articolul 13 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2180/71 al Consiliului din 12 octombrie 1971 privind măsurile generale ce se aplică pieței în sectorul laptelui și al produselor lactate în cazul unor dificultăți de aprovizionare (5), în special articolul 2 alineatul (1),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1603/74 al Consiliului din 25 iunie 1974 privind impunerea unei impuneri la export pentru anumite produse cerealiere, lactate sau pe bază de orez care conțin zahăr adăugat, în cazul unor dificultăți de aprovizionare cu zahăr (6), în special articolul 1 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2727/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind organizarea comună a pieței în sectorul cerealelor (7), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2221/88 (8), în special articolul 12 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2742/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind restituirea producției din sectorul cerealelor și al orezului (9), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1009/86 (10), în special articolul 8 litera (a),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2747/75 al Consiliului din 29 octombrie 1975 privind stabilirea măsurilor generale ce se aplică în cazul perturbării pieței de cereale (11), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2560/77 (12), în special articolul 4 alineatul (1),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1418/76 al Consiliului din 21 iunie 1976 privind organizarea comună a pieței în sectorul orezului (13), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2229/88 (14), în special articolul 10 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1432/76 al Consiliului din 21 iunie 1976 privind stabilirea măsurilor generale ce se aplică în cazul perturbării pieței în sectorul orezului (15), în special articolul 4 alineatul (1),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 426/86 al Consiliului din 24 februarie 1986 privind organizarea comună a pieței pentru produsele pe bază de fructe și legume (16), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2247/88 (17),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 520/77 al Consiliului din 14 martie 1977 privind impunerea unei impuneri la export pentru anumite produse pe bază de fructe și legume care conțin zahăr adăugat, în cazul unor dificultăți de aprovizionare cu zahăr (18), în special articolul 1 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1785/81 al Consiliului din 30 iunie 1981 privind organizarea comună a piețelor din sectorul zahărului (19), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 2306/88 (20), în special articolul 13 alineatul (2) și articolul 18 alineatele (4) și (5),

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 1650/86 al Consiliului din 26 mai 1986 privind restituirile la export și prelevările pentru uleiul de măsline (21), în special articolul 6,

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 645/75 al Comisiei (22), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3677/86 (23), stabilește regulamentele comune detaliate de aplicare a prelevărilor și impunerilor la export la produsele agricole; întrucât experiența a arătat că trebuie introduse noi prevederi în respectivul regulament; întrucât, pentru mai multă claritate și eficiență administrativă, reglementările în domeniu trebuie reformate în mod corespunzător;

întrucât prelevările și impunerile la export se înscriu între taxele la export, așa cum sunt definite acestea în special la articolul 1 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CEE) nr. 2144/87 al Consiliului din 13 iulie 1987 privind obligațiile vamale (24), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 4108/88 (25);

întrucât prelevările la export nu trebuie aplicate acelor exporturi efectuate în baza unei licențe ce prevede o restituire stabilită anterior sau pe bază de licitație;

întrucât anumite tranzacții nu sunt semnificative din punct de vedere economic sau se referă la cantități mici; întrucât astfel de tranzacții pot fi scutite de la plata prelevării la export;

întrucât este necesar să se specifice data ce trebuie luată în considerare în scopul determinării nivelului prelevării la export, precum și statul membru care urmează să perceapă prelevarea la export;

întrucât, pentru a se evita tranzacțiile speculative, trebuie luate măsuri pentru a se asigura că produsele pentru care a fost acceptată declarația de export părăsesc teritoriul Comunității într-o perioadă rezonabilă de timp; întrucât perioada de 60 de zile stabilită pentru exporturile care beneficiază de restituiri poate fi, de asemenea, aplicată în cazul în care se percepe prelevarea la export; întrucât, în cazul în care perioada respectivă este depășită, trebuie stabilite prevederi speciale, în cazul special al prelevărilor la export, pentru a determina nivelurile acestora;

întrucât munca autorităților vamale este simplificată dacă produsele pentru care se percepe o prelevare la export circulă în baza unei proceduri diferite de cea folosită pentru produsele pentru care nu se percepe o prelevare la export; întrucât, în acest scop, trebuie prevăzut ca produsele pentru care se percepe o prelevare la export să circule în baza procedurii comunitare de tranzit extern;

întrucât, în cazul în care în timpul transportului produsele respective părăsesc teritoriul Comunității, dar atât punctul de origine, cât și cel de destinație se află pe teritoriul acesteia, trebuie stabilite prevederi corespunzătoare de încasare a prelevării la export în cazul în care produsele nu sunt reintroduse în Comunitate; întrucât în acest scop trebuie aplicat Regulamentul (CEE) nr. 1062/87 al Comisiei din 27 martie 1987 privind măsurile de punere în aplicare a procedurii de tranzit comunitar și simplificarea respectivei proceduri (26), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 1469/88 (27);

întrucât este posibil ca licența de export pentru care restituirea nu a fost stabilită anterior să fi fost solicitată sau eliberată înainte de data introducerii prelevării la export; întrucât, în afara cazului de stabilire anterioară, exportul produselor agricole nu va fi solicitat în cazul în care se aplică o prelevare la export; întrucât, în consecință, este necesar a se prevedea posibilitatea de a retrage sau anula cererile pentru astfel de licențe, la cererea părții interesate, cu înapoierea garanției depuse;

întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetelor de gestionare competente,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Fără să aducă atingere derogării prevăzute în regulamentele specifice ale Comunității privind anumite produse agricole, prezentul regulament stabilește norme comune detaliate de aplicare a prelevărilor și impunerilor la export (în continuare numite „prelevări la export”) la produsele agricole prevăzute la:

Articolul 2

Cu excepția cazurilor prevăzute în prezentul regulament, prelevările la export se aplică tuturor exporturilor, permanente sau temporare, către o destinație aflată în afara teritoriului vamal al Comunității, și anume exporturilor de:

Articolul 3

(1)   Nu se aplică nici o prelevare la export pentru produsele pentru care restituirea a fost stabilită anterior sau prin licitație.

În cazul în care pentru unul sau mai multe dintre componentele unui produs compus restituirea a fost stabilită anterior, în sensul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 3665/87 (28), scutirea de la prelevările la export se aplică numai cu privire la acele componente.

(2)   Pe lângă cazurile menționate în capitolul II din Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului (29), nu se încasează prelevări la export pentru:

(3)   Aplicarea alineatului (2) litera (b) se face sub rezerva prezentării autorităților competente ale statului membru în care a fost acceptată declarația de export a unui certificat emis de către forțele armate în cauză prin care se confirmă destinația produselor pentru care este făcută declarația de export și sub rezerva garantării sosirii produselor la destinație.

Articolul 4

(1)   Cu excepția cazului în care prelevarea la export este fixată în avans sau determinată prin licitație, nivelul prelevării aplicabile este cel aflat în vigoare la data la care autoritățile vamale acceptă declarația de export pentru produsele la care se aplică prelevările la export. Din momentul acceptării, produsele rămân sub control vamal până la părăsirea teritoriului vamal al Comunității.

Totuși, cu excepția cazurilor de forță majoră:

nivelul prelevării la export percepute este cel mai mare dintre nivelurile aflate în vigoare pe durata perioadei dintre data acceptării declarației de export și data la care produsele părăsesc teritoriul vamal al Comunității; în cazul în care a fost aplicat un nivel fixat în avans la un nivel superior nivelului celui mai ridicat, atunci prelevarea se încasează la nivelul respectiv.

În sensul paragrafului de mai sus, nu se ia în considerare nici o restituire la export stabilită pe durata respectivei perioade.

Dovada ieșirii de pe teritoriul vamal al Comunității se face în conformitate cu procedura similară care se aplică restituirilor. În cazul în care dovada nu este prezentată timp de 12 luni de la data acceptării declarației de export, data ieșirii de pe teritoriul vamal al Comunității este considerată ca fiind ultima zi a respectivei perioade.

(2)   Data la care declarația de export este acceptată reprezintă data operativă pentru determinarea cantității, a naturii și a caracteristicilor produsului ce urmează a fi exportat.

(3)   În sensul prezentului articol, nivelul maxim al prelevării la export reprezintă valoarea prelevării la export:

(4)   Prelevarea la export stabilită prin licitație se consideră prelevarea stabilită anterior.

Articolul 5

(1)   Prelevarea la export este percepută de statele membre ale căror oficii vamale acceptă declarația de export.

(2)   În cazul în care prelevarea la export diferă în funcție de destinație:

(3)   În cazul în care perioada prevăzută la articolul 2 literele (b), (c) și (e) nu a fost respectată, deși exportatorul s-a străduit să obțină dovada în timp util, la cererea exportatorului această perioadă poate fi prelungită atât cât autoritatea competentă a statului membru exportator consideră necesar pentru circumstanțele invocate.

Articolul 6

În cazul în care dovada prevăzută la articolul 4 alineatul (1) paragraful al patrulea și/sau dovada prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b) sunt furnizate în decursul a șase luni de la expirarea perioadei stabilite în respectivele articole, suma ce trebuie plătită ca prelevare este:

Articolul 7

Din momentul în care declarația de export prezentată autorităților cu privire la produsele menționate la articolul 2 litera (a) a fost acceptată, acestea din urmă nu mai intră sub incidența articolului 9 alineatul (2) din tratat, ci sub cea a articolului 1 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 222/77 (31) al Consiliului privind tranzitul comunitar.

Articolul 8

(1)   Produsele supuse unei prelevări la export circulă între două state membre în conformitate cu titlul III din Regulamentul (CEE) nr. 1062/87.

(2)   Oficiul de origine prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 222/77 ia măsurile necesare pentru a se asigura că prelevarea la export specificată la litera (c) este percepută:

(3)   Dacă exportatorul poate convinge autoritățile competente că bunurile au părăsit teritoriul vamal al Comunității la o dată la care nu era aplicabilă nici o prelevare la export sau se aplica una mai mică decât cea menționată la alineatul (2), nu se percepe nici o prelevare sau, unde este cazul, se percepe prelevarea cea mai mică.

(4)   În sensul prezentei directive, țările AELS sunt: Austria, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia și Elveția.

Articolul 9

(1)   În conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1062/77, se depune o garanție pentru produsele exportate prevăzute la articolele 24 și 25 din regulamentul în cauză pentru a se asigura că prelevarea la export plătibilă este percepută în cazul în care produsele respective nu reintră pe teritoriul vamal al Comunității.

(2)   De îndată ce statul membru de origine face dovada faptului că produsele au reintrat pe teritoriul vamal al Comunității, garanția se restituie proporțional cu cantitățile cu privire la care s-a emis dovada respectivă.

Articolul 10

În cazul în care un produs intră sub incidența uneia dintre procedurile simplificate prevăzute la titlul IV capitolul I din Regulamentul (CEE) nr. 1062/87 privind transportul la locul de destinație sau livrarea către un beneficiar aflat pe teritoriul vamal al Comunității, oficiul de plecare nu poate să autorizeze vreo modificare a contractului de transport care să facă posibil transportul până la o destinație din afara teritoriului vamal în cauză, dacă nu au fost luate măsurile necesare pentru a se asigura că prelevarea la export plătibilă este percepută. În astfel de cazuri, nivelul aplicabil al prelevării la export va fi cel aflat în vigoare la data la care declarația de export către țările terțe este acceptată de către oficiul de plecare.

Articolul 11

(1)   În cazul în care o prelevare la export este în vigoare, iar produsele sunt re-exportate conform articolului 6 alineatul (2) al doilea paragraf sau în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 1430/79 (32) al Consiliului se depune o garanție echivalentă cu prelevarea la export.

(2)   Garanția prevăzută la alineatul (1):

Articolul 12

În perioadele în care nivelul prelevării aplicate unui produs este superior lui zero, licențele de export pentru acel produs pot fi anulate, iar cererile pentru astfel de licențe pot fi retrase, la solicitarea părții interesate, cu excepția următoarelor cazuri:

În astfel de cazuri, garanția privind licența se restituie imediat.

Articolul 13

(1)   Regulamentul (CEE) nr. 645/75 se abrogă.

(2)   Trimiterile le regulamentul abrogat în temeiul alineatului (1) se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Trimiterile la articolele regulamentului abrogat se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 14

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 aprilie 1989.

(1)  JO 172, 30.9.1966, p. 3025/66.

(2)  JO L 197, 26.7.1988, p. 1.

(3)  JO L 148, 28.6.1968, p. 13.

(4)  JO L 110, 29.4.1988, p. 27.

(5)  JO L 231, 14.10.1971, p. 1.

(6)  JO L 172, 27.6.1974, p. 9.

(7)  JO L 281, 1.11.1975, p. 1.

(8)  JO L 197, 26.7.1988, p. 16.

(9)  JO L 281, 1.11.1975, p. 57.

(10)  JO L 94, 9.4.1986, p. 6.

(11)  JO L 281, 1.11.1975, p. 82.

(12)  JO L 303, 28.11.1977, p. 1.

(13)  JO L 166, 25.6.1976, p. 1.

(14)  JO L 197, 26.7.1988, p. 27.

(15)  JO L 166, 25.6.1976, p. 39.

(16)  JO L 49, 27.2.1986, p. 1.

(17)  JO L 198, 26.7.1988, p. 21.

(18)  JO L 73, 21.3.1977, p. 26.

(19)  JO L 177, 1.7.1981, p. 4.

(20)  JO L 201, 27.7.1988, p. 65.

(21)  JO L 145, 30.5.1986, p. 8.

(22)  JO L 67, 14.3.1975, p. 16.

(23)  JO L 351, 12.12.1986, p. 1.

(24)  JO L 201, 22.7.1987, p. 15.

(25)  JO L 361, 29.12.1988, p. 2.

(26)  JO L 107, 22.4.1987, p. 1.

(27)  JO L 132, 28.5.1988, p. 67.

(28)  JO L 351, 14.12.1987, p. 1.

(29)  JO L 105, 23.4.1983, p. 1.

(30)  JO L 62, 7.3.1980, p. 5.

(31)  JO L 38, 9.2.1977, p. 1.

(32)  JO L 175, 12.7.1979, p. 1.

(33)  JO L 331, 2.12.1988, p. 1.

ANEXĂ

Tabel de corespondență