This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 31982R1979
Commission Regulation (EEC) No 1979/82 of 19 July 1982 on the analytical method for determining the dry weight content of tomato juice for the purposes of Note 4 to Chapter 20 of the Common Customs Tariff
Regulamentul (CEE) nr. 1979/82 al Comisiei din 19 iulie 1982 privind metoda de analiză care trebuie folosită pentru stabilirea conținutului de substanță uscată din sucul de roșii, în sensul notei 4 din capitolul 20 din Tariful Vamal Comun
Regulamentul (CEE) nr. 1979/82 al Comisiei din 19 iulie 1982 privind metoda de analiză care trebuie folosită pentru stabilirea conținutului de substanță uscată din sucul de roșii, în sensul notei 4 din capitolul 20 din Tariful Vamal Comun
JO L 214, 22.7.1982, pp. 12–14
(DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(ES, PT, FI, SV, CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)
In force
|
02/Volumul 02 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
115 |
31982R1979
|
L 214/12 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
REGULAMENTUL (CEE) NR. 1979/82 AL COMISIEI
din 19 iulie 1982
privind metoda de analiză care trebuie folosită pentru stabilirea conținutului de substanță uscată din sucul de roșii, în sensul notei 4 din capitolul 20 din Tariful Vamal Comun
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,
având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 97/69 al Consiliului din 16 ianuarie 1969 privind măsurile care trebuie luate pentru aplicarea uniformă a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare a Greciei, în special articolul 3,
întrucât pentru a asigura aplicarea uniformă a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun este necesar să se adopte dispoziții privind clasificarea sucurilor de roșii;
întrucât, prin aplicarea notei 4 din capitolul 20 din Tariful Vamal Comun anexat la Regulamentul (CEE) nr. 950/68 al Consiliului (2), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1883/82 (3), sucurile de roșii sunt clasificate în funcție de conținutul de substanță uscată;
întrucât trebuie stabilită o metodă analitică pentru determinarea substanței uscate din aceste sucuri;
întrucât ca urmare a studiilor efectuate și a rezultatelor experimentale obținute, metoda prezentată în anexa la prezentul regulament oferă cele mai bune garanții;
întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru nomenclatura Tarifului Vamal Comun,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Conținutul de substanță uscată din sucurile de roșii în sensul notei 4 din capitolul 20 din Tariful Vamal Comun trebuie stabilit în conformitate cu metoda prezentată în anexă.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a patruzeci și doua zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 19 iulie 1982.
Pentru Comisie
Karl-Heinz NARJES
Membru al Comisiei
(2) JO L 172, 22.7.1968, p. 1.
(3) JO L 207, 15.7.1982, p. 4.
ANEXĂ
1. OBIECTUL ȘI DOMENIUL DE APLICARE
Metoda permite determinarea conținutului de substanță uscată din sucul de roșii.
2. DEFINIȚIE
Se înțelege prin substanță uscată din sucul de roșii reziduul obținut în condițiile de uscare definite în continuare.
3. PRINCIPIU
Uscarea se realizează prin încălzirea într-o etuvă în vid timp de două ore, la o temperatură de 70 ± 1 °C la presiune redusă (6,6 kPa sau 66 mbar) a unui eșantion uscat în prealabil și amestecat atent cu diatomit sau un material echivalent.
4. REACTIVI
|
4.1. |
Diatomit sau material echivalent. |
|
4.2. |
Apă distilată. |
5. APARATE
|
5.1. |
Aparate de uscare |
|
5.1.1. |
Etuvă care permite efectuarea operațiunii la presiune redusă, prevăzută cu dispozitiv de reglare automată a temperaturii, un termometru și un manometru. Această etuvă trebuie să fie concepută astfel încât diferențele de temperatură înregistrate în diferite locuri pe suporturile pentru probe să nu fie mai mare de 2 °C. |
|
5.1.2. |
Etuvă prevăzută cu un sistem de ventilare, un dispozitiv de reglare automată a temperaturii și un termometru. Etuva trebuie concepută astfel încât să asigure reînnoirea rapidă a aerului pentru a permite eliminarea rapidă a umidității. |
|
5.1.3. |
Eventual, suplimentar: Baie de apă. |
|
5.2. |
Dispozitiv de uscare a aerului constând dintr-o coloană umplută cu silicagel proaspăt activat sau cu un agent de deshidratare echivalent, prevăzută cu un indicator de umiditate. Această coloană este montată în serie cu un barbotor care conține acid sulfuric concentrat, racordat la intrarea aerului în etuvă. Din motive de securitate, înainte și după acest barbotor trebuie conectat un barbotor gol. |
|
5.3. |
Pompă de vid care poate menține în etuvă (5.1.1) o presiune de aproximativ 6,6 kPa (66 mbar). |
|
5.4. |
Capsulă de metal rezistentă la coroziune, cu fund plat, cu un diametru de aproximativ 100 mm și o înălțime de cel puțin 30 mm, prevăzută cu un capac bine adaptat. |
|
5.5. |
Baghetă de sticlă |
|
5.6. |
Exsicator în care se află silicagel proaspăt activat sau un deshidratant echivalent, prevăzut cu un indicator de umiditate. |
|
5.7. |
Balanță analitică. |
6. MOD DE OPERARE
|
6.1. |
Într-o capsulă (5.4) se pune diatomit (4.1) (aproximativ 1,5 g). Se introduce capsula deschisă și capacul în etuvă și se usucă timp de 30 de minute la 110 ± 3 °C. Se închide capsula cu capacul și se pune în exsicator (5.6). Se lasă să se răcească și se cântărește cu precizie. |
|
6.2. |
Se pun în capsulă aproximativ 15 g din eșantionul care trebuie analizat, cântărite cu precizie. Se cântărește repede pentru a evita pierderi de umiditate. |
|
6.3. |
Se amestecă produsul care trebuie analizat și diatomitul (4.1) cu ajutorul baghetei de sticlă (5.5) și se repartizează uniform în capsulă. Pentru o mai bună omogenizare se poate dilua cu apă distilată (4.2). Se clătește bagheta de sticlă cu apă distilată. |
|
6.4. |
Se usucă proba de analizat până la uscare aparentă prin aplicarea uneia dintre metodele descrise în continuare. |
|
6.4.1. |
Se încălzește proba de analizat la baie de apă fierbinte (5.1.3). |
|
6.4.2. |
Se introduce proba de analizat în etuvă (5.1.2) la 70 °C. |
|
6.4.3. |
Se introduce proba de analizat în etuva de uscare în vid (5.1.1) la 70° și se reduce presiunea la aproximativ 41,3 kPa (413 mbar). |
|
6.5. |
Se introduce în etuvă proba de analizat uscată în prealabil (5.1.1). Se reduce presiunea la aproximativ 6,6 kPa (66,6 mbar) (printr-un curent de aer uscat care trece printr-un flacon de spălare care conține acid sulfuric concentrat la un debit de 2 la 4 bule pe secundă). Se lasă la uscat proba de analizat timp de două ore la 70 ± 1 °C. Se oprește pompa de vid și se lasă să pătrundă ușor un curent de aer uscat până la restabilirea presiunii atmosferice. |
|
6.6. |
Se introduce imediat capsula închisă în exsicator (5.6) și se cântărește în momentul în care atinge temperatura ambiantă. |
7. EXPRIMAREA REZULTATELOR
Formula și calcularea rezultatelor
Conținutul de substanță uscată, exprimat în %, din eșantionul de analizat este egal cu:
în care:
|
m0 |
= |
masa inițială, în grame, a probei de analizat, |
|
m1 |
= |
masa, în grame, a capsulei plus diatomitul, capacul și reziduul obținut din uscare, |
|
m2 |
= |
masa, în grame, a capsulei plus diatomitul și capacul. |