(1)   Părțile își confirmă sprijinul ferm pentru principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite.

(2)   Respectarea principiilor democratice și a drepturilor omului consfințite de Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948, și de alte instrumente internaționale relevante referitoare la drepturile omului la care participă părțile, precum și respectarea statului de drept și a bunei guvernanțe, care reprezintă fundamentul politicilor interne și internaționale ale ambelor părți, constituie un element esențial al prezentului acord.

(3)   Părțile împărtășesc opinia potrivit căreia proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora, atât către actorii statali, cât și către actorii nestatali, reprezintă o amenințare majoră la adresa stabilității și securității internaționale.

(4)   Părțile își reafirmă angajamentul de a continua promovarea dezvoltării durabile în toate dimensiunile sale, contribuind la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă convenite la nivel internațional, inclusiv de a coopera în vederea abordării provocărilor globale în materie de mediu.

(5)   Părțile își confirmă angajamentul de a integra egalitatea de gen și capacitarea femeilor și a fetelor.

(6)   Părțile își reafirmă sprijinul pentru Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, adoptată la 13 septembrie 2007, și angajamentele de a respecta diversitatea culturală și de a proteja drepturile popoarelor indigene.

(7)   Părțile pun în aplicare prezentul acord pe baza valorilor comune și a principiilor dialogului, respectului reciproc, parteneriatului egal, multilateralismului, consensului și respectării dreptului internațional.

(1)   Părțile își consolidează dialogul politic și cooperarea la toate nivelurile prin schimburi și consultări cu privire la chestiuni bilaterale, regionale, biregionale, internaționale și multilaterale, în scopul consolidării parteneriatului lor aprofundat.

(2)   Dialogul politic vizează:

(3)   Dialogul politic dintre părți poate avea loc sub următoarele forme, după cum se stabilește de comun acord:

(1)   Părțile consideră că proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM) și a vectorilor acestora, atât către actorii statali, cât și către cei nestatali reprezintă una dintre cele mai grave amenințări la adresa stabilității și a securității internaționale. Părțile convin, prin urmare, să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora prin respectarea deplină și punerea în aplicare la nivel național a obligațiilor care le revin în temeiul tratatelor și acordurilor internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și a altor obligații internaționale relevante. Părțile convin că prezentul alineat constituie un element esențial al prezentului acord.

(2)   De asemenea, părțile convin să coopereze și să contribuie la combaterea proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora prin:

(1)   Părțile promovează un dialog regulat, consistent și amplu privind drepturile omului.

(2)   Părțile cooperează în ceea ce privește promovarea și protecția drepturilor omului, inclusiv cu privire la ratificarea și punerea în aplicare a instrumentelor internaționale referitoare la drepturile omului, precum și în ceea ce privește consolidarea principiilor democratice și a statului de drept, promovarea egalității de gen și combaterea discriminării sub toate formele sale.

(3)   Această cooperare poate include:

(1)   Părțile promovează egalitatea de gen, exercitarea deplină a tuturor drepturilor omului de către toate femeile și fetele și capacitarea acestora. Părțile recunosc necesitatea egalității de gen și a capacitării femeilor și fetelor ca obiectiv de sine stătător, precum și ca vector al democrației, al dezvoltării durabile și favorabile incluziunii, al păcii și securității. Părțile fac schimb de bune practici și explorează noi mecanisme de cooperare și potențiale sinergii între inițiativele respective, cum ar fi politicile și programele, în conformitate cu standardele și angajamentele internaționale, cum ar fi Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), adoptată de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 1979, recomandările generale formulate de Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a femeilor, desfășurate la Beijing în perioada 4-15 septembrie 1995, Programul de acțiune, adoptat în cadrul Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare, care a avut loc la Cairo în perioada 5-13 septembrie 1994 și rezultatul conferințelor de revizuire a acestora, Agenda 2030, Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU 1325 (2000)) și rezoluțiile sale ulterioare cu privire la femei, pace și securitate și alte acorduri internaționale care abordează egalitatea de gen și drepturile omului pentru femei și fete la care părțile au aderat.

(2)   O astfel de cooperare poate include:

(1)   Părțile reafirmă importanța combaterii terorismului și cooperează în ceea ce privește prevenirea și reprimarea actelor de terorism, în conformitate cu dreptul internațional și cu legislația proprie, precum și cu statul de drept. Părțile cooperează, în special:

(1)   Părțile cooperează în domeniul securității cetățenilor. Ele recunosc faptul că securitatea cetățenilor depășește frontierele naționale și regionale și necesită un dialog și o cooperare mai ample, atât cu o dimensiune regională, cât și cu o dimensiune biregională.

Părțile recunosc importanța luptei împotriva criminalității organizate și a traficului de droguri pentru consolidarea securității cetățenilor. Ele se angajează să sprijine dialogurile biregionale și cooperarea privind securitatea cetățenilor.

(2)   Părțile pot face schimb de experiențe și de bune practici bazate pe dovezi cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor legate de prevenirea violenței și a criminalității, precum și cu privire la sistemele de măsurare și evaluare a violenței, a criminalității și a insecurității.

Părțile pot face schimb de bune practici bazate pe dovezi în ceea ce privește protecția victimelor infracțiunilor în contextul securității cetățenilor.

(3)   În ceea ce privește prevenirea, părțile pot promova politici publice menite să prevină violența, punând un accent deosebit pe tineri și pe gen.

(4)   Părțile pot face schimb de experiență și de bune practici în domenii precum promovarea unei culturi care favorizează pacea și lipsa violenței, respectarea legii, reabilitarea, reintegrarea în societate, justiția reparatorie. Standardele și normele internaționale ar trebui să se reflecte în dreptul părților care reglementează sistemele penitenciare respective.

(1)   Părțile recunosc faptul că fabricarea, transferul și circulația ilicite de arme de calibru mic și armament ușor și alte arme convenționale, inclusiv muniția aferentă, precum și acumularea lor în exces, gestionarea ineficientă și răspândirea necontrolată, precum și rezervele de material securizate în mod necorespunzător reprezintă în continuare o amenințare gravă pentru pacea și securitatea internațională.

(2)   Părțile convin să pună în aplicare obligațiile care le revin în ceea ce privește combaterea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor și cu alte arme convenționale, inclusiv cu muniția aferentă, în temeiul acordurilor internaționale existente, al Protocolului ONU împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adoptat prin Rezoluția ONU 55/255 din 31 mai 2001 și al rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, precum și al angajamentelor asumate în cadrul altor instrumente internaționale aplicabile în acest domeniu, cum ar fi Programul de acțiune al ONU pentru prevenirea, combaterea și eradicarea comerțului ilicit cu arme de calibru mic și armament ușor sub toate aspectele sale, adoptat la 20 iulie 2001.

(3)   Părțile recunosc importanța sistemelor de control intern pentru transferurile de arme convenționale, în conformitate cu standardele și reglementările internaționale existente. Părțile recunosc importanța aplicării acestor controale într-un mod responsabil, pentru a contribui astfel la pacea, securitatea și stabilitatea internațională și regională, la reducerea suferinței umane, precum și la prevenirea deturnării armelor convenționale.

(4)   Părțile se angajează în acest sens să pună în aplicare pe deplin Tratatul privind comerțul cu arme, adoptat la New York la 2 aprilie 2013, și să coopereze în cadrul tratatului, inclusiv în ceea ce privește promovarea universalizării și a punerii în aplicare pe deplin a tratatului de către toate statele membre ale ONU.

(5)   Prin urmare, părțile se angajează să coopereze și să asigure coordonarea, complementaritatea și sinergia în eforturile lor de reglementare sau de îmbunătățire a reglementării comerțului internațional cu arme convenționale, precum și de prevenire, combatere și eradicare a comerțului ilicit cu arme.

(1)   Părțile recunosc faptul că cele mai grave infracțiuni care afectează comunitatea internațională nu trebuie să rămână nepedepsite și depun eforturi pentru a se asigura că acestea sunt investigate și urmărite cu eficacitate în justiție prin întreprinderea de măsuri la nivel național și prin consolidarea cooperării internaționale, inclusiv cu Curtea Penală Internațională (CPI).

(2)   Părțile promovează ratificarea sau aderarea universală la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (denumit în continuare „statutul”) și acționează în vederea punerii în aplicare efective la nivel intern a statutului de către statele părți la statut. Părțile fac schimb, după caz, de bune practici privind adoptarea legislației proprii și iau măsuri pentru a proteja integritatea statutului.

(1)   Părțile își reafirmă angajamentul de a coopera în ceea ce privește promovarea păcii și a securității internaționale, inclusiv cooperarea în vederea dezvoltării unei abordări de gen în domeniul păcii și securității internaționale.

(2)   Părțile coordonează activitățile de gestionare a crizelor, inclusiv cooperarea în cadrul operațiunilor de gestionare a crizelor.

(3)   Părțile depun eforturi pentru punerea în aplicare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Chile de stabilire a unui cadru pentru participarea Republicii Chile la operațiile Uniunii Europene de gestionare a crizelor, semnat la Bruxelles la 30 ianuarie 2014.

(1)   Părțile consolidează cooperarea existentă privind asistența judiciară reciprocă și extrădarea pe baza acordurilor internaționale relevante. Părțile consolidează mecanismele existente și, după caz, iau în considerare dezvoltarea de noi mecanisme pentru a facilita cooperarea internațională în acest domeniu. Cooperarea respectivă include, după caz, aderarea la instrumentele internaționale relevante și punerea în aplicare a acestora, precum și o cooperare mai strânsă cu alte rețele relevante de cooperare juridică internațională.

(2)   Părțile convin să dezvolte o cooperare judiciară în materie civilă și comercială, în special în ceea ce privește negocierea, ratificarea și aplicarea convențiilor multilaterale privind cooperarea judiciară în materie civilă, inclusiv convențiile Conferinței de la Haga de drept internațional privat în domeniul cooperării juridice internaționale și al litigiilor, precum și al protecției copilului.

(3)   Părțile cooperează pentru a promova utilizarea mijloacelor electronice de transmitere a documentelor, după caz, precum și a unor standarde înalte de protecție a datelor cu caracter personal, în scopul cooperării judiciare internaționale.

(1)   Părțile cooperează în vederea asigurării unei abordări integrate, echilibrate și bazate pe dovezi cu privire la problemele provocate de droguri, pentru:

(2)   Părțile colaborează în vederea atingerii acestor obiective, inclusiv, atunci când este posibil, prin încurajarea țărilor terțe care nu au făcut deja acest lucru să ratifice și să pună în aplicare convențiile și protocoalele internaționale existente privind controlul drogurilor la care părțile au aderat. Părțile își întemeiază acțiunile pe legile și reglementările proprii aplicabile, pe principiile general acceptate în conformitate cu convențiile relevante ale Organizației Națiunilor Unite privind controlul drogurilor și pe recomandările prevăzute în documentul final al sesiunii extraordinare a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 2016 intitulat „Angajamentul nostru comun de a aborda și a combate în mod eficient problema drogurilor la nivel mondial”, care reprezintă cel mai recent consens internațional privind politica mondială în materie de droguri, pentru a face bilanțul punerii în aplicare a angajamentelor asumate pentru abordarea și combaterea în comun a problemei drogurilor la nivel mondial.

(1)   Părțile cooperează și fac schimb de opinii în cadrul actelor cu putere de lege, al reglementărilor și al competențelor lor respective în domeniul migrației, inclusiv al migrației legale și ilegale, al traficului de persoane și al introducerii ilegale de migranți, al migrației și dezvoltării, al azilului și protecției internaționale, al returnării, al readmisiei, al integrării, al vizelor și al gestionării frontierelor.

(2)   Părțile cooperează, inclusiv prin intermediul unei posibile cooperări tehnice, în ceea ce privește schimbul de informații și de bune practici în materie de politici, reglementări, instituții și societatea civilă, precum și schimbul de date și statistici privind migrația.

(3)   Părțile cooperează pentru a preveni migrația ilegală și a combate introducerea ilegală de migranți. În acest scop:

(4)   Părțile se angajează să consolideze cooperarea internațională în materie de migrație în toate dimensiunile sale, inclusiv în cadrul Organizației Națiunilor Unite, în special în ceea ce privește abordarea cauzelor profunde ale migrației ilegale și ale strămutării forțate, respectând totodată competențele naționale.

(1)   Părțile cooperează și fac schimb de opinii cu privire la combaterea criminalității transnaționale organizate, economice și financiare, a traficului de droguri și a drogurilor ilicite, a traficului de persoane și a altor forme asociate de exploatare, a corupției, a contrafacerii, a contrabandei și a tranzacțiilor ilegale prin respectarea obligațiilor lor internaționale reciproce în acest domeniu, inclusiv în materie de asistență juridică reciprocă și cooperare eficace în scopul recuperării activelor sau al fondurilor provenite din săvârșirea de infracțiuni.

(2)   Părțile vor face schimb de experiențe și de bune practici bazate pe dovezi cu privire la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor legate de combaterea corupției și a criminalității transnaționale organizate.

(3)   Părțile dezvoltă un dialog și o cooperare privind asigurarea respectării legii, inclusiv prin continuarea cooperării strategice cu Europol, precum și a cooperării judiciare strategice, inclusiv prin intermediul Eurojust.

(4)   Părțile se angajează să colaboreze în cadrul forurilor internaționale pentru a promova, după caz, aderarea la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată la 15 noiembrie 2000 prin Rezoluția ONU 55/25 și protocoalele sale adiționale, și punerea în aplicare a acesteia.

(5)   Părțile promovează punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la 31 octombrie 2003 prin Rezoluția ONU 58/4, și a mecanismului de evaluare a punerii în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, instituit de Conferința statelor părți la Convenția ONU împotriva corupției de la Doha, 9-13 noiembrie 2009 (denumit în continuare „mecanismul de evaluare”), inclusiv prin aderarea la principiul transparenței și al participării societății civile la mecanismul de evaluare.

(6)   Părțile recunosc importanța combaterii corupției în comerțul și investițiile internaționale și, în acest scop, convin asupra unor dispoziții mai detaliate prevăzute în Protocolul la prezentul acord privind prevenirea și combaterea corupției.

(7)   În ceea ce privește lupta împotriva corupției, părțile convin, în special:

(1)   Părțile recunosc faptul că criminalitatea informatică este o problemă la nivel mondial care necesită un răspuns la nivel mondial.

(2)   Părțile își vor consolida cooperarea pentru prevenirea și combaterea criminalității informatice. În acest scop, părțile vor face schimb de informații și de bune practici în conformitate cu legislația lor și cu angajamentele lor internaționale, cum ar fi Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, întocmită la Budapesta la 23 noiembrie 2001 (denumită în continuare „Convenția de la Budapesta”), într-un mod care respectă pe deplin drepturile omului și în limitele responsabilității lor.

(3)   Părțile vor face schimb de informații cu privire la educația și formarea anchetatorilor și a altor profesioniști sau procurori specializați în domeniul criminalității cibernetice și al investigării criminalistice digitale și pot desfășura activități comune de formare în avantajul lor reciproc sau în avantajul unor părți terțe.

(4)   Părțile depun eforturi pentru a colabora, după caz, pentru a oferi asistență și sprijin altor state în elaborarea unor legi, politici, practici, educație și formare adecvate, care să fie în conformitate cu Convenția de la Budapesta și să o recunoască drept standardul internațional în prevenirea și combaterea criminalității informatice.

(1)   Părțile recunosc importanța protejării drepturilor fundamentale la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal. Părțile cooperează pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale respective, inclusiv în domeniul asigurării respectării legii și în contextul prevenirii și combaterii terorismului și a altor forme grave de criminalitate transfrontalieră.

(2)   Părțile cooperează pentru a promova un nivel ridicat de protecție a datelor cu caracter personal. Cooperarea la nivel bilateral și multilateral poate include consolidarea capacităților, asistența tehnică, schimbul de informații și de expertiză, precum și cooperarea prin intermediul omologilor în materie de reglementare din cadrul organismelor internaționale stabiliți de comun acord de către părți.

(1)   Părțile promovează dezvoltarea durabilă în cele trei dimensiuni ale sale, și anume socială, economică și de mediu, într-un mod favorabil incluziunii și echilibrat, prin dialog, acțiuni comune, schimbul de bune practici, buna guvernanță la toate nivelurile, strategii de dezvoltare durabilă coerente la nivel național și mobilizarea resurselor financiare, utilizând în mod optim instrumentele existente și viitoare.

(2)   Părțile abordează provocările legate de realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite, acordând prioritate nevoilor fiecărei părți și asumării responsabilității la nivel național, ținând seama de contextele regionale și locale și creând sinergii și parteneriate cu părțile interesate relevante din acest domeniu, inclusiv cu societatea civilă, administrațiile publice locale, sectorul privat, organizațiile non-profit și mediul academic. Recunoscând rolul central al administrațiilor publice în promovarea dezvoltării, părțile vor coopera, de asemenea, pentru a încuraja sectorul privat, în special întreprinderile mici și mijlocii, să țină seama de dezvoltarea durabilă în practicile asociate acesteia.

(3)   Părțile recunosc importanța mijloacelor de punere în aplicare, inclusiv a finanțării, a transferului de tehnologie, a cooperării tehnice și a consolidării capacităților, pentru realizarea și monitorizarea Agendei 2030 prin intermediul mai multor părți interesate, inclusiv administrațiile publice, societatea civilă, sectorul privat și alți actori. În acest sens, părțile se angajează să continue să acționeze în direcția consolidării cooperării internaționale, inclusiv prin promovarea utilizării unor instrumente inovatoare în vederea realizării unei dezvoltări durabile.

(4)   Părțile cooperează pentru a îmbunătăți durabilitatea modelelor de consum și de producție și depun eforturi pentru a lua măsuri menite să decupleze creșterea economică de degradarea mediului, inclusiv prin intermediul economiei circulare, al politicilor publice și al strategiilor de afaceri.

(5)   Părțile depun eforturi pentru a promova utilizarea responsabilă, durabilă și eficientă a resurselor naturale.

(6)   Părțile depun eforturi pentru a sensibiliza publicul cu privire la costurile economice și sociale ale daunelor aduse mediului și la impactul acestora asupra bunăstării umane, inclusiv prin utilizarea de dovezi științifice.

(7)   Părțile poartă un dialog politic structurat periodic privind dezvoltarea durabilă și realizarea ODD pentru a îmbunătăți coordonarea politicilor în chestiuni de interes comun, precum și calitatea și eficacitatea acestei coordonări.

(8)   Părțile colaborează pentru a integra considerentele de gen în toate politicile și instrumentele.

(9)   Cooperarea pentru dezvoltare se desfășoară în conformitate cu principiile și politicile relevante convenite la nivel internațional la care au aderat ambele părți.

(1)   Părțile recunosc caracterul reciproc avantajos al cooperării internaționale și valoarea acesteia pentru promovarea proceselor de dezvoltare durabilă.

(2)   Părțile vor încuraja cooperarea triunghiulară cu țările terțe în chestiuni de interes comun într-un mod care să respecte pe deplin strategiile și prioritățile beneficiarilor. Părțile promovează consolidarea integrării regionale în America Latină și în zona Caraibilor și recunosc importanța strategică a cooperării biregionale favorabile incluziunii.

(1)   Părțile convin asupra necesității de a proteja mediul și de a conserva, a reface și a gestiona în mod durabil resursele naturale.

(2)   Părțile vor coopera în special în chestiuni precum drepturile de acces privind problemele de mediu, biodiversitatea și zonele protejate, terenurile și solul, apa, calitatea aerului, monitorizarea mediului, evaluarea impactului asupra mediului, gestionarea deșeurilor, răspunderea extinsă a producătorilor, reciclarea și gestionarea substanțelor chimice, evaluarea impactului transporturilor și gestionarea acestora.

(3)   Părțile recunosc importanța guvernanței globale în materie de mediu, inclusiv punerea în aplicare a acordurilor multilaterale de mediu la care au aderat și, după caz, a rezoluțiilor Adunării Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu și a altor foruri relevante, pentru a aborda provocările de mediu de interes comun. Fiecare parte își reafirmă angajamentul de a pune în aplicare acordurile multilaterale de mediu la care este parte.

(4)   Părțile își consolidează cooperarea în ceea ce privește protecția mediului și a sănătății umane și integrarea aspectelor de mediu în toate sectoarele cooperării, după caz, în special în ceea ce privește:

(1)   Părțile recunosc că amenințarea urgentă pe care o reprezintă schimbările climatice necesită acțiuni colective pentru o dezvoltare cu emisii scăzute și rezistentă la schimbările climatice.

(2)   Părțile recunosc importanța normelor și acordurilor internaționale în domeniul schimbărilor climatice, în special a Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, întocmită la New York la 9 mai 1992 (CCONUSC), a Acordului de la Paris și a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, întocmit la Kyoto la 11 decembrie 1997.

(3)   Părțile colaborează pentru a-și consolida cooperarea în temeiul CCONUSC, pentru a pune în aplicare Acordul de la Paris și contribuțiile lor stabilite la nivel național în temeiul acordului respectiv.

(4)   O astfel de cooperare poate include:

(1)   Părțile recunosc importanța sectorului energetic pentru prosperitatea economică și pentru pacea și stabilitatea internațională și subliniază că transformarea sectorului energetic este esențială pentru atingerea obiectivelor stabilite în Acordul de la Paris și în Agenda 2030. Acestea convin asupra necesității de a îmbunătăți și a diversifica aprovizionarea cu energie, de a promova inovarea, de a spori eficiența energetică pentru a asigura accesul la energie sigură, durabilă, ecologică și la prețuri accesibile. Părțile recunosc că tranziția energetică nu va fi lipsită de costuri în regiuni și vor sprijini o tranziție justă. Părțile depun eforturi în vederea atingerii obiectivelor respective.

(2)   Părțile mențin schimburile de informații privind energia și colaborează la nivel bilateral, regional și multilateral pentru a sprijini piețe deschise și competitive, pentru a face schimb de bune practici, pentru a promova reglementarea transparentă, bazată pe date științifice și pentru a discuta domenii de cooperare în chestiuni legate de energie.

(3)   Cooperarea dintre părți în temeiul prezentului articol este pusă în aplicare ținând seama în mod corespunzător de articolul 15.14, astfel încât să se asigure sinergii.

(1)   Părțile recunosc importanța gestionării durabile a oceanelor și mărilor, inclusiv a protecției și conservării mediului marin, a legăturii dintre oceane și climă, a conservării, a utilizării durabile și a gestionării responsabile a pescuitului, a acvaculturii și a altor activități maritime, precum și a contribuției acestora la asigurarea de oportunități ecologice, economice și sociale pentru generațiile prezente și viitoare.

(2)   În acest scop, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul dreptului internațional, în special al Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării, întocmită la Montego Bay, la 10 decembrie 1982, părțile se angajează:

(1)   Părțile recunosc necesitatea gestionării riscurilor naționale și mondiale de producere a unor dezastre naturale sau provocate de om.

(2)   Părțile cooperează pentru a îmbunătăți măsurile de prevenire, atenuare, pregătire, răspuns și redresare pentru reducerea riscului de dezastre, promovarea unei culturi a prevenirii și creșterea rezilienței societăților, ecosistemelor și infrastructurii lor și acționează, după caz, la nivel politic bilateral, regional și multilateral pentru a îmbunătăți reducerea riscului de dezastre la nivel mondial.

(3)   Părțile se angajează să promoveze schimbul de informații și de bune practici cu privire la punerea în aplicare și monitorizarea Cadrului de acțiune de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre 2015-2030, adoptat în cadrul celei de a treia Conferințe mondiale a ONU de la Sendai, Japonia, la 18 martie 2015, prin intermediul platformelor regionale și globale de cooperare și, în special, cu privire la evaluarea riscurilor, punerea în aplicare a planurilor de reducere a riscurilor de dezastre la toate nivelurile, și colectarea și utilizarea statisticilor privind dezastrele și a datelor privind pierderile cauzate de dezastre, inclusiv privind evaluarea economică a dezastrelor.

(1)   Părțile recunosc importanța politicilor de promovare a unei dezvoltări urbane durabile ca mijloc de a contribui în mod eficace la punerea în aplicare a obiectivelor Agendei 2030 și ale Noii agende urbane.

(2)   Părțile promovează cooperarea și parteneriatul cu implicarea tuturor actorilor-cheie din domeniul dezvoltării urbane durabile, în special în ceea ce privește modalitățile de abordare a provocărilor urbane într-un mod integrat și cuprinzător.

(3)   Părțile dezvoltă, ori de câte ori este posibil, oportunități concrete de cooperare interurbană în scopul găsirii unor soluții durabile la provocările urbane, în vederea îmbunătățirii consolidării capacităților prin schimburi de experiență, de practici și prin învățare reciprocă.

(1)   Părțile cooperează în domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale cu obiectivul comun de a spori reziliența și durabilitatea producției alimentare, agricultura durabilă și gestionarea resurselor naturale, cum ar fi acțiunile în domeniul apei și al climei, sistemele alimentare circulare, inclusiv prevenirea și reducerea pierderilor și a risipei de alimente, promovarea organizațiilor de producători, indicațiile geografice, cercetarea și inovarea, politicile de dezvoltare rurală și perspectivele pieței agricole.

(2)   Părțile recunosc eforturile întreprinse în cadrul forurilor internaționale pentru a consolida securitatea alimentară și alimentația la nivel mondial și agricultura durabilă și se angajează să se implice activ în cooperarea în cadrul acestor foruri pentru a contribui, până în 2030, la eradicarea foametei și a tuturor formelor de malnutriție.

(3)   Părțile colaborează pentru a contribui la realizarea Agendei 2030 în sectorul agroalimentar, în special a ODD 1, 2, 12, 15, 17 și a altor ODD relevante.

(4)   Părțile încurajează și promovează parteneriatele eficace publice, public-privat și cu societatea civilă, pe baza experienței și a strategiilor de alocare a resurselor aferente parteneriatelor menționate în cadrul ODD 17. În acest scop, părțile depun eforturi pentru a consolida cooperarea și coordonarea bilaterală în ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, pe baza principiului obiectivelor lor de durabilitate pe termen lung, menționate în Pactul verde european, în Strategia Uniunii Europene „De la fermă la consumator” și în Strategia UE privind biodiversitatea, precum și în inițiativele din Chile privind durabilitatea sistemelor agroalimentare.

(1)   Părțile cooperează în vederea promovării unui mediu favorabil dezvoltării și îmbunătățirii competitivității întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și a cooperării, după caz, în domeniul politicii industriale. Această cooperare constă în:

(2)   Părțile cooperează pentru a facilita activitățile relevante stabilite de sectoarele lor private.

(1)   Părțile recunosc că o abordare transparentă, bazată pe piață, este cea mai bună modalitate de a crea un mediu favorabil investițiilor în producția și comerțul cu materii prime.

(2)   Pe baza interesului reciproc, părțile promovează cooperarea cu privire la chestiuni legate de materiile prime în contexte regionale sau multilaterale relevante sau prin intermediul dialogului bilateral la cererea oricăreia dintre părți. Respectiva cooperare are ca scop promovarea transparenței pe piețele mondiale ale materiilor prime și contribuie la dezvoltarea durabilă.

(3)   Cooperarea dintre părți în temeiul prezentului articol este pusă în aplicare ținând seama în mod corespunzător de articolul 15.14, astfel încât să se asigure sinergii.

(1)   Părțile sprijină elaborarea și punerea în aplicare a planurilor naționale de acțiune privind afacerile și drepturile omului, asigurându-se că în planurile respective sunt menționate și încurajate dispoziții eficace privind diligența necesară în domeniul drepturilor omului.

(2)   Ținând seama de faptul că statele au datoria de a proteja drepturile omului pe teritoriul lor în ceea ce privește activitatea comercială, părțile promovează o conduită profesională responsabilă, în conformitate cu standardele internaționale aprobate sau sprijinite de părți în temeiul Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, al Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale și al Orientărilor generale ale OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri, al Declarației tripartite de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și al Agendei 2030.

(1)   În conformitate cu Agenda 2030, părțile recunosc că eradicarea sărăciei în toate formele și dimensiunile sale, inclusiv sărăcia extremă, reprezintă cea mai mare provocare cu care se confruntă lumea și constituie o cerință indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă. În acest sens, părțile convin să facă schimb de informații cu privire la metodele de măsurare a sărăciei pentru a sprijini politicile bazate pe date concrete.

(2)   Părțile recunosc că îmbunătățirea nivelului de trai, crearea de locuri de muncă de calitate și promovarea protecției sociale și a muncii decente pentru toți – femei și bărbați – ar trebui să se afle în centrul politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă.

(3)   Părțile respectă, promovează și pun în aplicare principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă stabilite în Declarația OIM cu privire la principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, adoptată la Geneva la 18 iunie 1998, și în măsurile subsecvente acesteia, Declarația OIM privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă, adoptată la 10 iunie 2008, și convențiile fundamentale corespunzătoare ale OIM.

(4)   Părțile își consolidează cooperarea, inclusiv între partenerii sociali din domeniul ocupării forței de muncă și al afacerilor sociale, și promovează schimburile de bune practici privind ocuparea forței de muncă, securitatea și sănătatea în muncă, inspecțiile la locul de muncă, munca nedeclarată, dialogul social și protecția socială și a muncii, inclusiv o evaluare a impactului economiei informale, precum și gestionarea tranzițiilor în carieră.

(5)   Părțile convin să stabilească un dialog periodic pentru a însoți și a examina progresele înregistrate în aceste domenii de interes comun, precum și elaborarea și eficacitatea politicilor lor în aceste domenii.

(1)   Părțile se angajează să depună eforturi pentru a asigura bunăstarea, demnitatea și incluziunea efectivă a grupurilor vulnerabile în societățile lor, precum și a celor care se confruntă cu obstacole în calea participării acestora în societate în condiții de egalitate cu ceilalți, în special a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu handicap.

(2)   Părțile recunosc importanța promovării unei abordări pozitive cu privire la îmbătrânire și a accesibilității la toate nivelurile de-a lungul vieții. Părțile recunosc, de asemenea, importanța respectării obligațiilor în materie de accesibilitate care le revin în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la 13 decembrie 2006.

(3)   Părțile convin să coopereze în vederea:

(1)   Părțile recunosc importanța tineretului ca vector al creșterii și prosperității. În acest sens, părțile vor sublinia importanța creării de oportunități de angajare și de locuri de muncă decente pentru tineri, precum și a dezvoltării de proiecte menite să sporească participarea civică a tinerilor.

(2)   Părțile cooperează pentru:

(3)   În acest cadru, părțile vor desfășura activități comune de combatere a agresivității și a violenței în instituțiile de învățământ.

(1)   Părțile cooperează în cadrul forurilor internaționale relevante, în special al Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), pentru a urmări obiective comune și a promova diversitatea culturală, inclusiv prin punerea în aplicare a Convenției UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, adoptată la Paris la 20 octombrie 2005.

(2)   Părțile promovează un dialog și o cooperare mai strânse în sectoarele culturale și creative, inclusiv în ceea ce privește tehnologiile emergente și noi și mass-media audiovizuală, ținând seama de acordurile bilaterale existente între Chile și statele membre, pentru a îmbunătăți, printre altele, înțelegerea reciprocă și cunoașterea culturilor lor și schimburile în acest domeniu.

(3)   Părțile depun eforturi pentru a lua măsurile adecvate menite să promoveze schimburile culturale și întreprind inițiative comune în diferite domenii culturale, inclusiv coproducția în domeniul mass-mediei, al cinematografiei și al televiziunii, utilizând instrumentele și cadrele de cooperare disponibile.

(4)   Părțile încurajează dialogul intercultural între organizațiile societății civile, precum și între persoanele din cadrul părților.

(1)   Părțile cooperează în domeniul cercetării științifice, al dezvoltării tehnologice și al inovării, pe baza interesului comun și a avantajului reciproc, în conformitate cu normele și dispozițiile lor interne. Cooperarea respectivă vizează promovarea dezvoltării sociale și economice, abordarea provocărilor societale globale, atingerea excelenței științifice, îmbunătățirea competitivității regionale și consolidarea relațiilor dintre părți, contribuind la un parteneriat de lungă durată. Părțile încurajează dialogul politic și utilizează, în mod complementar, diferitele lor instrumente, cum ar fi Acordul de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Republica Chile, întocmit la Bruxelles la 23 septembrie 2002.

(2)   Părțile urmăresc:

(3)   Părțile promovează următoarele activități care implică organizații guvernamentale, centre de cercetare publice și private, instituții de învățământ superior, agenții și rețele de inovare, precum și alte părți interesate, inclusiv IMM-uri:

(1)   Părțile recunosc că tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) consolidează dezvoltarea economică, educațională și socială. Părțile fac schimb de opinii cu privire la politicile proprii în acest domeniu.

(2)   Părțile cooperează în ceea ce privește politicile TIC. Această cooperare poate include:

(1)   Părțile cooperează în domeniul educației cu scopul de a sprijini dezvoltarea capitalului uman, în special la nivelul învățământului superior.

(2)   Pentru a sprijini calitatea și modernizarea sistemelor de învățământ superior, părțile:

(1)   Părțile recunosc că activitățile spațiale au un impact pozitiv asupra dezvoltării economice, sociale și durabile a mediului și asupra competitivității industriale.

(2)   Părțile cooperează, în conformitate cu convențiile internaționale și cu legislația proprie, în chestiuni de interes comun în domeniul activităților spațiale civile, cum ar fi:

(1)   Părțile cooperează în domeniul turismului cu scopul de a îmbunătăți schimbul de informații și de a stabili cele mai bune practici pentru a asigura o dezvoltare echilibrată și durabilă a turismului și pentru a sprijini crearea de locuri de muncă, dezvoltarea economică și îmbunătățirea calității vieții.

(2)   Părțile se axează, în special, pe:

(1)   Părțile cooperează în domeniul statisticii.

(2)   Această cooperare poate include:

(1)   Părțile cooperează în domeniile relevante ale politicii de transport, inclusiv ale politicii integrate de transport, în vederea dezvoltării și sprijinirii unui sistem de transport eficient, durabil, sigur, securizat și ecologic, atât pentru pasageri, cât și pentru mărfuri.

(2)   Această cooperare urmărește să promoveze:

(1)   Părțile recunosc importanța politicilor de promovare a unei dezvoltări regionale și teritoriale echilibrate și durabile. Părțile recunosc importanța regiunilor și a colaborării cu administrațiile subnaționale, precum și modul în care acestea pot adăuga cunoștințe importante cu privire la politicile publice în conformitate cu cerințele viitoarei descentralizări a Republicii Chile.

(2)   Părțile vor coopera, ori de câte ori este posibil, în vederea îmbunătățirii sistemelor de guvernanță la diferite niveluri, a consolidării capacităților prin schimburi de experiență și de practici și învățare reciprocă, a găsirii unor soluții durabile pentru provocările în materie de dezvoltare teritorială și regională, a politicilor care vizează promovarea coeziunii sociale, economice și teritoriale, inclusiv a cooperării transfrontaliere, a elaborării și punerii în aplicare a politicii regionale și a organizării strategiilor de dezvoltare teritorială și a chestiunilor legate de parteneriate, a procedurilor și metodelor de planificare și evaluare, a inovării regionale și a politicilor de specializare inteligentă.

(3)   Părțile se angajează să consolideze și să extindă, ori de câte ori este posibil, dinamica și oportunitățile de colaborare între regiunile Uniunii Europene și cele din Chile, prin conceperea și executarea unor programe și proiecte comune care să vizeze realizarea de progrese, printre altele, în ceea ce privește dezvoltarea regională și teritorială.

(4)   Părțile vor încerca să facă schimb de experiență și de bune practici privind relațiile dintre descentralizare și punerea în aplicare a politicii regionale.

(1)   Părțile se angajează să încurajeze și să faciliteze un dialog și o cooperare mai strânse între instituțiile implicate în oricare dintre domeniile cuprinse în prezentul acord. În acest scop, părțile încurajează contactele dintre instituțiile Guvernului Republicii Chile și sectorul public și alte instituții relevante din Chile cu omologii lor din Uniunea Europeană pentru a aborda cea mai extinsă cooperare sectorială posibilă, care poate include:

(2)   Părțile pot, de comun acord, să adauge alte domenii de acțiune la cele menționate la alineatul (1).

(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale aplicate mărfurilor originare din cealaltă parte, în conformitate cu lista sa din anexa 9.

(2)   În sensul alineatului (1), nivelul de bază al taxelor vamale este cel specificat pentru fiecare marfă în listele din anexa 9.

(3)   În cazul în care o parte reduce nivelul taxelor vamale aplicabile națiunii celei mai favorizate (denumit în continuare „nivelul CNF”), lista din anexa 9 a părții respective se aplică nivelului redus. În cazul în care o parte își reduce nivelul CNF sub nivelul de bază în raport cu o anumită linie tarifară, partea respectivă calculează rata preferențială aplicabilă care produce reducerea tarifară la nivelul CNF redus aplicat, menținând marja de preferință relativă pentru respectiva linie tarifară atât timp cât nivelul CNF aplicat este mai mic decât nivelul de bază. Marja de preferință relativă pentru orice linie tarifară avută în vedere în fiecare perioadă de eliminare corespunde diferenței dintre nivelul de bază stabilit în lista din anexa 9 a părții respective și nivelul taxei aplicat pentru linia tarifară respectivă în conformitate cu lista menționată, împărțit la nivelul de bază respectiv și exprimat în procente.

(4)   La cererea unei părți, părțile se consultă pentru a analiza posibilitatea de a accelera reducerea sau eliminarea taxelor vamale prevăzute în listele din anexa 9. Având în vedere această consultare, Consiliul mixt poate adopta o decizie de modificare a anexei 9 pentru a accelera reducerea sau eliminarea tarifelor respective.

(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta parte a prezentului acord, o parte nu majorează nicio taxă vamală stabilită ca nivel de bază în anexa 9 și nu adoptă nicio taxă vamală nouă asupra unei mărfi originare din cealaltă parte.

(2)   Pentru mai multă certitudine, o parte poate majora o taxă vamală la nivelul stabilit în anexa 9 pentru perioada respectivă de eliminare în urma unei reduceri unilaterale.

(1)   O parte nu introduce și nu menține niciun tip de taxă, impozit sau altă impunere care s-ar aplica la exportul unei mărfi către cealaltă parte sau în legătură cu acesta și nicio taxă internă sau altă impunere pentru o marfă exportată către cealaltă parte care să fie în plus față de taxa sau impunerea care s-ar aplica mărfurilor similare atunci când sunt destinate consumului intern.

(2)   Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică o parte să aplice la exportul unei mărfi o taxă sau o impunere permisă în temeiul articolului 9.8.

(1)   Taxele și alte impuneri aplicate de una dintre părți la importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părți sau în legătură cu acesta sunt limitate, ca valoare, la costul aproximativ al serviciilor furnizate și nu constituie un mijloc indirect de protecție pentru mărfurile interne sau impozitarea cu caracter fiscal percepută pentru importuri sau exporturi.

(2)   Niciuna dintre părți nu percepe taxe sau alte impuneri la import sau export sau în legătură cu acesta pe o bază ad valorem.

(3)   Fiecare parte poate să aplice impuneri sau să recupereze costuri numai în cazul în care sunt prestate servicii specifice, inclusiv următoarele:

(4)   Fiecare parte publică cu promptitudine toate taxele și impunerile pe care le aplică în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită administrațiilor publice, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de acestea.

(5)   Niciuna dintre părți nu prevede tranzacții consulare, deci nici taxe și impuneri conexe, în legătură cu importul oricărei mărfi a celeilalte părți.

(1)   Niciuna dintre părți nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care reintră pe teritoriul său vamal după ce a fost exportată temporar de pe teritoriul său vamal către teritoriul vamal al celeilalte părți pentru reparații.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparații și nu este reimportată sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.

(3)   Niciuna dintre părți nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este importată temporar de pe teritoriul vamal al celeilalte părți pentru reparații. (8)

(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta parte a prezentului acord, niciuna dintre părți nu acordă mărfurilor reprelucrate ale celeilalte părți un tratament mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă mărfurilor de același tip în stare nouă.

(2)   Pentru mai multă certitudine, articolul 9.11 se aplică interdicțiilor de import și export sau restricțiilor privind mărfurile reprelucrate. Dacă una dintre părți adoptă sau menține interdicții de import și export sau restricții privind mărfuri care au fost deja utilizate, partea respectivă nu aplică aceste măsuri mărfurilor reprelucrate.

(3)   O parte poate solicita ca mărfurile reprelucrate să fie identificate ca atare în vederea distribuției sau vânzării pe teritoriul său și ca astfel de mărfuri să îndeplinească toate cerințele tehnice în vigoare aplicabile mărfurilor similare în stare nouă.

(1)   Fiecare parte se asigură că toate procedurile de acordare a licențelor de import aplicabile comerțului cu mărfuri dintre părți sunt neutre în ceea ce privește aplicarea și sunt administrate într-un mod corect, echitabil, nediscriminatoriu și transparent.

(2)   O parte adoptă sau menține proceduri de acordare a licențelor de import ca o condiție pentru importul pe teritoriul său de pe teritoriul celeilalte părți numai în cazul în care nu este disponibilă în mod rezonabil altă procedură adecvată care să servească unui scop administrativ.

(3)   Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține nicio procedură neautomată de acordare a licențelor de import ca o condiție pentru importul pe teritoriul său de pe teritoriul celeilalte părți, cu excepția cazului în care o astfel de procedură este necesară pentru punerea în aplicare a unei măsuri compatibile cu prezenta parte a prezentului acord. Partea care adoptă o astfel de procedură neautomată de acordare a licențelor de import indică în mod clar celeilalte părți măsura pusă în aplicare prin procedura respectivă.

(4)   Fiecare parte adoptă și administrează procedurile de acordare a licențelor de import în conformitate cu articolele 1, 2 și 3 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import. În acest scop, articolele 1, 2 și 3 din acordul menționat sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

(5)   O parte care adoptă proceduri noi de acordare a licențelor de import sau modifică procedurile existente de acordare a licențelor de import notifică cealaltă parte în termen de 60 de zile de la data publicării acestor proceduri noi de acordare a licențelor de import sau a modificărilor aduse procedurilor existente de acordare a licențelor de import. Notificarea trebuie să includă informațiile menționate la prezentul articol alineatul (3) și la articolul 5 alineatul (2) din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import. Se consideră că o parte respectă această dispoziție dacă a notificat o procedură nouă de acordare a licențelor de import sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licențelor de import Comitetului pentru licențele de import instituit în conformitate cu articolul 4 din Acordul privind licențele de import, inclusiv informațiile specificate la articolul 5 alineatul (2) din acordul respectiv.

(6)   La cererea unei părți, cealaltă parte furnizează cu promptitudine orice informații relevante, inclusiv informațiile specificate la articolul 5 alineatul (2) din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import, cu privire la orice procedură de acordare a licențelor de import pe care intenționează să o adopte, a adoptat-o sau o menține sau la orice modificare a procedurilor existente de acordare a licențelor de import.

(1)   Fiecare parte publică orice procedură nouă de acordare a licențelor de export sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licențelor de export, astfel încât să permită administrațiilor publice, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de acestea. Această publicare are loc, dacă este posibil, cu 30 de zile înainte ca procedura sau modificarea să producă efecte și, în orice caz, nu mai târziu de data la care procedura sau modificarea respectivă produce efecte.

(2)   Fiecare parte se asigură că publicarea procedurilor de acordare a licențelor de export include următoarele informații:

(3)   În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte îi notifică celeilalte părți procedurile proprii existente de acordare a licențelor de export. O parte care adoptă proceduri noi de acordare a licențelor de export sau modifică procedurile existente de acordare a licențelor de export notifică cealaltă parte în termen de 60 de zile de la data publicării acestor proceduri noi de acordare a licențelor de export sau a modificărilor aduse procedurilor existente de acordare a licențelor de export. Notificarea include trimiterea la sursa sau sursele în care sunt publicate informațiile solicitate în temeiul alineatului (2) și include, după caz, adresa site-ului sau site-urilor administrației publice relevante.

(4)   Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziție a prezentului articol nu se interpretează ca impunând unei părți să acorde o licență de export și nici ca împiedicând una dintre părți să pună în aplicare obligațiile sau angajamentele care îi revin în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau al regimurilor multilaterale de neproliferare și al aranjamentelor de control al exporturilor.

(1)   În scopul de a monitoriza funcționarea prezentei părți a prezentului acord și de a calcula ratele de utilizare a preferințelor, părțile fac anual schimb de statistici în materie de importuri pentru o perioadă care începe la un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord și se încheie la 10 ani de la finalizarea eliminării tarifelor pentru toate mărfurile în conformitate cu listele din anexa 9. Cu excepția cazului în care Comitetul mixt decide altfel, perioada respectivă se prelungește automat cu cinci ani. Comitetul mixt poate decide să o prelungească și mai mult.

(2)   Schimbul de statistici în materie de importuri prevăzut la alineatul (1) cuprinde datele referitoare la cel mai recent an disponibil, inclusiv valoarea și, dacă este cazul, volumul la nivelul liniei tarifare pentru importurile de mărfuri provenite de la cealaltă parte care au beneficiat de un tratament preferențial privind taxele vamale în temeiul prezentei părți a prezentului acord, precum și pentru importurile de mărfuri care nu au beneficiat de un tratament preferențial.

(1)   Părțile cooperează pentru prevenirea, depistarea și combaterea încălcărilor legislației vamale legate de tratamentul preferențial acordat în temeiul prezentului capitol, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul capitolului 10 și al Protocolului la prezentul acord privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

(2)   O parte poate, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3), să suspende temporar tratamentul preferențial relevant al mărfurilor în cauză atunci când partea respectivă a constatat, pe baza unor informații obiective, convingătoare și verificabile, că cealaltă parte a comis încălcări sistematice la scară largă ale legislației vamale pentru a obține tratamentul preferențial acordat în temeiul prezentului capitol și a constatat:

(3)   Partea care a făcut constatarea menționată la alineatul (2) notifică acest lucru, fără întârzieri nejustificate, Comitetului mixt și începe consultări cu cealaltă parte în cadrul Comitetului mixt pentru a ajunge la o soluție acceptabilă pentru ambele părți.

În cazul în care părțile nu ajung la un acord cu privire la o soluție reciproc acceptabilă în termen de trei luni de la data notificării, partea care a făcut constatarea poate decide să suspende temporar tratamentul preferențial relevant acordat mărfurilor în cauză. Partea respectivă notifică suspendarea temporară , fără întârzieri nejustificate, Comitetului mixt.

Suspendările temporare se aplică numai pe perioada necesară protejării intereselor financiare ale părții în cauză și nu mai mult de șase luni. Cu toate acestea, în cazul în care condițiile care au condus la suspendarea inițială persistă la expirarea perioadei de șase luni, partea în cauză poate decide să reînnoiască suspendarea. Orice suspendare temporară trebuie să facă obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului mixt.

(4)   Fiecare parte publică, în conformitate cu procedurile sale interne, avize destinate importatorilor privind orice notificare sau decizie referitoare la suspendările temporare menționate la alineatul (3).

(1)   Părțile recunosc importanța procedurilor vamale și a facilitării comerțului în contextul evoluției comerțului mondial.

(2)   Părțile recunosc că instrumentele și standardele comerciale și vamale internaționale stau la baza cerințelor și procedurilor de import, export și tranzit.

(3)   Părțile recunosc că actele cu putere de lege și normele administrative din domeniul vamal trebuie să fie nediscriminatorii și că procedurile vamale trebuie să se bazeze pe utilizarea unor metode moderne și a unor controale eficiente pentru combaterea fraudei, protejarea sănătății și siguranței consumatorilor și promovarea comerțului legitim. Fiecare parte ar trebui să își reexamineze periodic actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile în domeniul vamal. Părțile recunosc, de asemenea, că procedurile lor vamale nu trebuie să constituie o povară administrativă mai mare și nici să fie mai restrictive pentru comerț decât este absolut necesar pentru realizarea obiectivelor legitime și că acestea trebuie să fie aplicate într-un mod predictibil, consecvent și transparent.

(4)   Părțile convin să își consolideze cooperarea pentru a garanta că actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile relevante în domeniul vamal, precum și capacitatea administrativă a administrațiilor relevante îndeplinesc obiectivele de promovare a facilitării comerțului, asigurând totodată un control vamal eficient.

(1)   Părțile asigură cooperarea în domeniul vamal între autoritățile lor, cu scopul de a garanta îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 11.1.

(2)   Părțile dezvoltă cooperarea, inclusiv prin:

(3)   Orice schimb de informații între părți în temeiul prezentului capitol face, mutatis mutandis, obiectul cerințelor privind confidențialitatea informațiilor și protecția datelor cu caracter personal prevăzute la articolul 12 din Protocolul la prezentul acord privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, precum și al oricăror cerințe privind confidențialitatea și respectarea vieții private prevăzute în actele cu putere de lege și normele administrative ale părților.

(1)   Fiecare parte se asigură că actele cu putere de lege, normele administrative și procedurile sale în domeniul vamal:

(2)   Pentru a îmbunătăți metodele de lucru, garantând totodată nediscriminarea, transparența, eficiența, integritatea și responsabilitatea operațiunilor vamale, fiecare parte:

(1)   Fiecare parte instituie sau menține un program de parteneriat pentru facilitarea comerțului pentru operatorii economici care îndeplinesc criteriile specificate (denumiți în continuare „operatori economici autorizați”).

(2)   Criteriile specificate pentru a se califica drept operatori economici autorizați se referă la respectarea sau la riscul de neconformitate cu cerințele prevăzute în actele cu putere de lege, normele administrative sau procedurile fiecărei părți. Criteriile specificate se publică și pot include:

(3)   Criteriile specificate menționate la alineatul (2) nu trebuie să fie concepute sau aplicate astfel încât să permită sau să creeze o discriminare arbitrară sau nejustificată între operatorii economici în cazul în care prevalează aceleași condiții și trebuie să permită participarea întreprinderilor mici și mijlocii.

(4)   Programul de parteneriat pentru facilitarea comerțului menționat la alineatul (1) include următoarele beneficii:

(5)   Programul de parteneriat pentru facilitarea comerțului menționat la alineatul (1) poate include și beneficii suplimentare, cum ar fi:

(1)   Fiecare parte se asigură că formalitățile, datele și documentele de import, export și tranzit:

(2)   Fiecare parte aplică proceduri vamale comune și utilizează documente vamale uniforme pentru acordarea liberului de vamă pe întreg teritoriul său vamal.

(1)   Fiecare parte utilizează tehnologii informaționale care accelerează procedurile de acordare a liberului de vamă pentru mărfuri, pentru a facilita schimburile comerciale dintre părți.

(2)   Fiecare parte:

(3)   Fiecare parte adoptă sau menține proceduri care permit opțiunea de plată electronică a taxelor vamale, a impozitelor, a altor taxe și impuneri percepute de autoritățile vamale la import și export.

(1)   Fiecare parte adoptă sau menține un sistem de gestionare a riscurilor pentru controlul vamal.

(2)   Fiecare parte concepe și aplică gestionarea riscurilor astfel încât să evite discriminarea arbitrară ori nejustificată sau restricțiile disimulate ale comerțului internațional.

(3)   Fiecare parte își concentrează controlul vamal și alte controale relevante la frontieră asupra transporturilor care prezintă un risc ridicat și accelerează acordarea liberului de vamă pentru transporturile care prezintă un risc redus. De asemenea, fiecare parte poate selecta, în mod aleatoriu, transporturi care să fie supuse controalelor respective, ca parte a gestionării riscurilor.

(4)   Fiecare parte își bazează gestionarea riscurilor pe evaluarea riscurilor realizată cu ajutorul unor criterii de selecție adecvate.

(1)   În vederea accelerării acordării liberului de vamă pentru mărfuri, fiecare parte adoptă sau menține un audit postvămuire pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege și a normelor sale administrative în domeniul vamal și în alte domenii legate de comerț.

(2)   Fiecare parte efectuează audituri postvămuire într-un mod bazat pe riscuri.

(3)   Fiecare parte efectuează auditurile postvămuire într-o manieră transparentă. În cazul în care s-a efectuat un audit și s-au obținut rezultate concludente, partea respectivă îi notificăpersoanei ale cărei evidențe au fost auditate, fără întârziere, rezultatele, motivarea rezultatelor și drepturile și obligațiile persoanei respective.

(4)   Părțile recunosc că informațiile obținute în cadrul unui audit postvămuire pot fi utilizate în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.

(5)   Ori de câte ori este posibil, fiecare parte utilizează rezultatul auditului postvămuire în aplicarea gestionării riscurilor.

(1)   Părțile recunosc importanța unor consultări organizate în timp util cu reprezentanții sectorului comercial cu privire la propunerile legislative și la procedurile generale referitoare la chestiuni vamale și comerciale. În acest scop, fiecare parte prevede consultări adecvate între administrații și mediul de afaceri.

(2)   Fiecare parte se asigură că cerințele și procedurile sale vamale și conexe răspund în continuare nevoilor mediului de afaceri, urmează cele mai bune practici și rămân cât mai puțin restrictive cu putință.

(3)   Fiecare parte prevede consultări periodice adecvate între agențiile de frontieră și comercianți sau alte părți interesate de pe teritoriul său.

(4)   Fiecare parte publică cu promptitudine, într-un mod nediscriminatoriu și accesibil, inclusiv online, și înainte de aplicarea acestora, noile acte cu putere de lege și norme administrative referitoare la aspectele vamale și de facilitare a comerțului, precum și modificările și interpretările acestor acte cu putere de lege și norme administrative. Astfel de acte cu putere de lege și norme administrative, precum și modificările și interpretările acestora, le includ pe cele referitoare la:

(5)   Fiecare parte se asigură că există o perioadă rezonabilă între publicarea (11) și intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, a normelor administrative și a procedurilor, precum și a taxelor sau impunerilor noi sau modificate.

(6)   Fiecare parte înființează sau menține unul sau mai multe puncte de informare pentru a răspunde cererilor rezonabile de informații din partea administrațiilor publice, a operatorilor și a altor părți interesate cu privire la chestiuni vamale și la alte aspecte legate de comerț. Punctele de informare răspund solicitărilor într-o perioadă rezonabilă stabilită de fiecare parte, care poate varia în funcție de natura sau complexitatea cererii. Niciuna dintre părți nu solicită plata unei taxe pentru a răspunde la solicitările de informații sau pentru a furniza formularele și documentele necesare.

(1)   În sensul prezentului articol, prin „decizie anticipată” se înțelege o decizie scrisă furnizată unui solicitant înainte de importul unei mărfi care face obiectul cererii, care stabilește tratamentul pe care partea îl acordă mărfii la momentul importului în ceea ce privește:

(2)   Fiecare parte emite o decizie anticipată prin intermediul autorităților sale vamale. Decizia anticipată respectivă se emite într-un mod rezonabil și limitat în timp solicitantului care a depus o cerere scrisă, inclusiv în format electronic, care conține toate informațiile necesare în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative ale părții emitente.

(3)   Decizia anticipată este valabilă pentru o perioadă de cel puțin trei ani de la data la care produce efecte, cu excepția cazului în care legea, faptele sau circumstanțele care au stat la baza deciziei anticipate inițiale s-au schimbat.

(4)   O parte poate refuza să emită o decizie anticipată în cazul în care faptele și circumstanțele care stau la baza deciziei anticipate fac obiectul unui control administrativ sau jurisdicțional sau în cazul în care cererea nu se referă la utilizarea preconizată a deciziei anticipate. În cazul în care una dintre părți refuză să emită o decizie anticipată, partea respectivă îi notifică acest lucru cu promptitudine solicitantului, în scris, precizând faptele relevante și temeiul deciziei sale.

(5)   Fiecare parte publică cel puțin:

(6)   În cazul în care o parte revocă sau modifică sau anulează o decizie anticipată, aceasta transmite solicitantului o notificare scrisă în care prezintă faptele relevante și temeiul deciziei sale. O parte revocă, modifică sau anulează o decizie anticipată cu efect retroactiv numai în cazul în care hotărârea s-a bazat pe informații incomplete, incorecte, false sau înșelătoare furnizate de solicitant.

(7)   O decizie anticipată emisă de una dintre părți este obligatorie pentru partea respectivă în ceea ce privește solicitantul. Decizia anticipată este, de asemenea, obligatorie pentru solicitant.

(8)   La cererea scrisă a solicitantului, fiecare parte asigură reexaminarea deciziei anticipate sau a deciziei de revocare, de modificare sau de anulare a respectivei decizii anticipate.

(9)   Sub rezerva cerințelor de confidențialitate prevăzute în actele cu putere de lege și normele sale administrative, fiecare parte pune la dispoziția publicului, inclusiv online, elementele de fond ale deciziilor sale anticipate.

(1)   Fiecare parte asigură facilitarea și controlul efectiv al operațiunilor de tranzit și al celor de transbordare pe teritoriul său.

(2)   Fiecare parte promovează și pune în aplicare regimuri de tranzit regionale cu scopul de a facilita comerțul.

(3)   Fiecare parte asigură cooperarea și coordonarea între autoritățile sale și agențiile sale relevante în cauză pentru a facilita traficul în tranzit.

(4)   Fiecare parte permite ca mărfurile destinate importului să fie deplasate pe teritoriul său, sub control vamal, de la un birou vamal de intrare către un alt birou vamal situat pe teritoriul său, de unde mărfurile urmează să primească liber de vamă sau să fie vămuite, dacă toate cerințele legale sunt îndeplinite.

(1)   O parte nu introduce utilizarea obligatorie a comisionarilor în vamă ca cerință pentru ca operatorii să își îndeplinească obligațiile în ceea ce privește importul, exportul și tranzitul mărfurilor.

(2)   Fiecare parte își publică măsurile cu privire la utilizarea comisionarilor în vamă.

(3)   Părțile aplică norme transparente, nediscriminatorii și proporționale atunci când acordă licențe comisionarilor în vamă.

(1)   Fiecare parte prevede proceduri eficace, rapide, nediscriminatorii și ușor accesibile care să garanteze dreptul de a contesta acțiunile, hotărârile și deciziile administrative ale autorităților vamale sau ale altor autorități competente cu implicații asupra importului sau exportului de mărfuri sau asupra mărfurilor aflate în tranzit.

(2)   Procedurile căii de atac pot include proceduri de control administrativ desfășurate de autoritatea de supraveghere și proceduri de control jurisdicțional al deciziilor luate la nivel administrativ în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative ale unei părți.

(3)   Orice persoană care a depus o cerere la autoritățile vamale sau la alte autorități competente pentru a obține o decizie și care nu a obținut o decizie cu privire la cererea respectivă în termenele stabilite are, de asemenea, dreptul de a exercita o cale de atac.

(4)   Fiecare parte se asigură că autoritățile sale vamale sau alte autorități competente furnizează persoanelor cărora li se emit decizii administrative motivele care stau la baza deciziilor respective pentru a facilita, dacă este necesar, recurgerea la căi de atac.

(1)   Fiecare parte se asigură că actele cu putere de lege și normele sale administrative în domeniul vamal prevăd ca sancțiunile aplicate pentru încălcări ale actelor cu putere de lege, ale normelor administrative sau ale cerințelor procedurale să fie proporționale și nediscriminatorii.

(2)   Fiecare parte se asigură că orice sancțiune impusă pentru încălcarea actelor cu putere de lege, a normelor administrative sau a cerințelor sale procedurale în domeniul vamal este impusă numai persoanei responsabile din punct de vedere juridic pentru încălcarea respectivă.

(3)   Fiecare parte se asigură că sancțiunea impusă se bazează pe faptele și circumstanțele cazului și este proporțională cu amploarea și gravitatea încălcării. Fiecare parte evită stimulentele și conflictele de interese în ceea ce privește evaluarea și colectarea sancțiunilor.

(4)   Fiecare parte este încurajată să ia în considerare divulgarea prealabilă către o autoritate vamală a circumstanțelor unei încălcări a actelor cu putere de lege, a normelor administrative sau a cerințelor sale procedurale în domeniul vamal, ca un posibil factor atenuant atunci când stabilește o sancțiune.

(5)   În cazul în care o parte impune o sancțiune pentru o încălcare a actelor cu putere de lege, a normelor administrative sau a cerințelor sale procedurale în domeniul vamal, aceasta furnizează o explicație în scris persoanei căreia îi impune sancțiunea, specificând natura încălcării și actele cu putere de lege, normele administrative sau procedurile aplicabile în temeiul cărora a fost impus cuantumul sau intervalul sancțiunii pentru încălcarea respectivă.

(1)   Subcomitetul pentru proceduri vamale, facilitarea comerțului și reguli de origine (denumit în continuare „subcomitetul”) este instituit în temeiul articolului 8.8 alineatul (1).

(2)   Subcomitetul asigură punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului capitol, respectarea la frontieră a drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile competente în conformitate cu capitolul 32 secțiunea C subsecțiunea 2, cu Protocolul la prezentul acord privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal și cu orice dispoziție suplimentară din domeniul vamal convenită între părți și examinează toate aspectele care decurg din aplicarea acestora.

(3)   Funcțiile subcomitetului includ:

(4)   Subcomitetul poate formula recomandări cu privire la aspectele menționate la alineatul (2). Consiliul mixt sau Comitetul mixt are competența de a adopta decizii privind recunoașterea reciprocă a tehnicilor de gestionare a riscurilor, a standardelor privind riscurile, a controalelor de securitate și a programelor de parteneriat pentru facilitarea comerțului, inclusiv a unor aspecte cum ar fi transmiterea datelor și beneficiile convenite.

(1)   În sensul prezentului articol, „admitere temporară” înseamnă regimul vamal conform căruia anumite mărfuri, inclusiv mijloace de transport, pot fi aduse pe un teritoriu vamal cu exonerare condiționată de plata taxelor la import și a altor impozite și fără aplicarea unor interdicții la import sau a unor restricții cu caracter economic. Mărfurile respective trebuie să fie importate pentru un anumit scop și trebuie să fie destinate reexportului într-o anumită perioadă și fără să fi suferit modificări, cu excepția deprecierii normale în urma utilizării lor.

(2)   Fiecare parte acordă admitere temporară, cu exonerarea totală de plata taxelor la import și a altor impozite și fără aplicarea unor restricții la import sau a unor interdicții de ordin economic (12), conform dispozițiilor din actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, pentru următoarele mărfuri:

(3)   Fiecare parte acceptă, în conformitate cu actele cu putere de lege și normele sale administrative (13), admiterea temporară a mărfurilor menționate la alineatul (2), precum și, indiferent de originea acestora, carnetele ATA eliberate pe teritoriul celeilalte părți în conformitate cu Convenția privind admiterea temporară, întocmită la Istanbul la 26 iunie 1990, aprobate pe teritoriul celeilalte părți și garantate de o asociație care face parte din lanțul internațional de garanții, certificate de autoritățile competente și valabile pe teritoriul vamal al părții importatoare.

(1)   În sensul prezentului articol, „reparare” înseamnă orice operațiune de prelucrare efectuată asupra unei mărfi pentru a remedia un defect de funcționare sau un defect material și care implică restabilirea funcției inițiale a mărfii respective sau asigurarea conformității acesteia cu cerințele tehnice pentru utilizare, în absența căreia marfa nu mai poate fi utilizată în mod normal în scopul pentru care a fost destinată. Repararea include restaurarea și întreținerea, dar nu include o operațiune sau un proces care:

(2)   Niciuna dintre părți nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care reintră pe teritoriul său vamal după ce a fost exportată temporar de pe teritoriul său vamal către teritoriul vamal al celeilalte părți pentru reparații.

(3)   Alineatul (2) nu se aplică unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparații și nu este reimportată sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.

(4)   Niciuna dintre părți nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este importată temporar de pe teritoriul vamal al celeilalte părți pentru reparații.

(1)   Taxele și alte impuneri pe care una dintre părți le aplică pentru importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părți sau în legătură cu acesta sunt limitate, ca valoare, la costul aproximativ al serviciilor furnizate și nu constituie un mijloc indirect de protecție în ceea ce privește mărfurile interne sau o impozitare cu caracter fiscal percepută pentru importuri sau exporturi.

(2)   Niciuna dintre părți nu percepe taxe sau alte impuneri pentru importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părți sau în legătură cu acesta pe o bază ad valorem.

(3)   Fiecare parte poate să aplice impuneri sau să recupereze costuri numai în cazul în care sunt prestate servicii specifice, inclusiv următoarele:

(4)   Fiecare parte publică prompt toate taxele și impunerile pe care le-ar putea aplica în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită administrațiilor publice, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de acestea.

(5)   Niciuna dintre părți nu prevede tranzacții consulare, deci nici taxe și impuneri conexe, în legătură cu importul oricărei mărfi a celeilalte părți.