11/Volumul 27

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

50

---

22002A0430(03)

---

L 114/91

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

ACORD

între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători

CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ, denumită în continuare „Elveția”,

COMUNITATEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Comunitatea”,

ambele denumite în continuare „părțile contractante”,

CONȘTIENTE de interesul reciproc al părților contractante de a promova cooperarea și comerțul, în special prin acordarea reciprocă a accesului la piața transporturilor, astfel cum este prevăzut la articolul 13 din Acordul între Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul feroviar și rutier de mărfuri din 2 mai 1992, denumit în continuare acordul din 1992,

DORIND să dezvolte o politică coordonată a transporturilor care să vizeze încurajarea utilizării mijloacelor de transport de mărfuri și călători care respectă mediul într-o mai mare măsură, pentru a îmbina protecția mediului cu eficiența sistemelor de transport, în special în regiunile alpine,

DORIND să asigure o concurență sănătoasă între modurile de transport luând în considerare faptul că diferitele moduri de transport trebuie să acopere costurile pe care le generează,

CONȘTIENTE de necesitatea asigurării unei coerențe între politica elvețiană a transporturilor și principiile generale ale politicii comunitare în domeniul transporturilor, în special în contextul punerii în aplicare a unui cadru legislativ și reglementar coordonat,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Principii și obiective generale

(1)   Prezentul acord între Comunitate și Elveția vizează, pe de o parte, liberalizarea accesului părților contractante la piața acestora a transporturilor rutiere și feroviare de mărfuri și călători astfel încât să asigure o desfășurare mai eficientă a traficului pe itinerarul tehnic, geografic și economic cel mai adaptat pentru toate modurile de transport prevăzute de acord și, pe de altă parte, determinarea modalităților unei politici coordonate a transporturilor.

(2)   Dispozițiile acordului și aplicarea acestora se întemeiază pe principiul reciprocității și pe principiul liberei alegeri a modului de transport.

(3)   Părțile contractante își asumă obligația de a nu adopta măsuri discriminatorii în cadrul aplicării prezentului acord.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul acord se aplică transporturilor bilaterale rutiere de mărfuri și călători între părțile contractante, tranzitului pe teritoriul părților contractante, fără a aduce atingere acordului din 1992 și sub rezerva articolului 7 alineatul (3) și operațiunilor de transport rutier de mărfuri și călători cu caracter triunghiular și cabotajului de gabarit mare pentru Elveția.

(2)   Prezentul acord se aplică transportului feroviar internațional de de mărfuri și călători, precum și transportului combinat internațional. Acesta nu se aplică întreprinderilor feroviare a căror activitate se limitează exclusiv la exploatarea transporturilor urbane, a transporturilor preorășenești sau regionale.

(3)   Prezentul acord se aplică transporturilor efectuate de întreprinderile de transport rutier sau de întreprinderile feroviare situate pe teritoriul uneia dintre părțile contractante.

Articolul 3

Definiții

1.   Transporturi rutiere

În sensul prezentului acord, se înțelege prin: — „profesia de operator de transport rutier de mărfuri”: activitatea oricărei întreprinderi care desfășoară, fie prin intermediul unui autovehicul, fie prin intermediul unui ansamblu de vehicule, un transport de mărfuri în numele unei terțe persoane; — „profesia de operator de transport rutier de călători”: activitatea oricărei întreprinderi care desfășoară, în numele unor terțe persoane, transporturi internaționale de călători cu autocare și autobuze; — „întreprindere”: orice persoană fizică, orice persoană juridică cu sau fără scop lucrativ, orice asociație sau orice grup de persoane fără personalitate juridică, cu sau fără scop lucrativ, precum și orice organism aparținând autorității publice, fie că are personalitate juridică proprie sau depinde de o autoritate care are această personalitate; — „vehicul”: autovehicul înmatriculat într-o parte contractantă sau un ansamblu de vehicule dintre care cel puțin autovehiculul este înmatriculat într-o parte contractantă, destinat exclusiv transportului de mărfuri sau orice autovehicul care, după modul de construcție și în funcție de echipamentul său, este apt să transporte mai mult de 9 persoane, inclusiv șoferul, și care este destinat acestui scop; — „transport internațional”: deplasarea unui vehicul al cărui punct de plecare se află pe teritoriul unei părți contractante și a cărui destinație este situată pe teritoriul celeilalte părți contractante sau într-o țară terță și viceversa, precum și deplasarea fără încărcătură pe traseul menționat; în cazul în care punctul de plecare sau de destinație al deplasării este situat într-o țară terță, transportul trebuie efectuat cu un vehicul înmatriculat în partea contractantă unde este situat punctul de plecare sau de destinație al deplasării; — „tranzit”: transportul de mărfuri sau de călători (efectuat fără încărcare sau descărcare), precum și deplasarea fără încărcătură pe teritoriul unei părți contractante; — „cabotaj pentru Elveția”: orice transport de mărfuri în numele terților, efectuat la plecarea dintr-un stat membru al Comunității către un alt stat membru, cu un vehicul înmatriculat în Elveția, indiferent dacă vehiculul, în cursul aceleiași călătorii și în conformitate cu itinerariul obișnuit, tranzitează sau nu Elveția; — „operațiuni de transport triunghiular cu țări terțe”: orice transport de mărfuri sau de călători efectuat dintr-o parte contractantă către o țară terță și viceversa, de către un vehicul înmatriculat în cealaltă parte contractantă, indiferent dacă vehiculul tranzitează sau nu, în cursul aceleiași călătorii și în conformitate cu itinerariul obișnuit, țara în care este înmatriculat; — „autorizație”: o autorizație, licență sau orice concesiune care poate fi cerută în baza legislației părții contractante.

2.   Transporturi feroviare

În sensul prezentului acord, se înțelege prin: — „întreprindere feroviară”: orice întreprindere din sectorul privat sau public a cărei activitate principală o constituie furnizarea de servicii de transport de mărfuri și/sau călători pe calea ferată, cu condiția ca întreprinderea să asigure tracțiunea; tracțiunea poate fi efectuată cu un echipament care nu se află în proprietatea întreprinderii feroviare respective și cu personal care nu reprezintă personalul angajat al întreprinderii feroviare respective; — „grupare internațională”: orice asociere a cel puțin două întreprinderi feroviare având sediul în state membre diferite ale Comunității sau, pentru una dintre ele, în Elveția, în vederea furnizării de servicii internaționale de transport între Comunitate și Elveția; — „gestionar de infrastructură”: orice entitate publică sau întreprindere care răspunde, în special, de înființarea și întreținerea infrastructurii feroviare, precum și de funcționarea sistemelor de control și siguranță; — „licență”: o autorizație acordată de către autoritatea competentă a unei părți contractante unei întreprinderi căreia i se recunoaște calitatea de întreprindere feroviară. Această calitate se poate limita la exploatarea anumitor tipuri de servicii de transport; — „autoritatea de acordare a licențelor”: organismele însărcinate de către fiecare parte contractantă să elibereze licențele; — „linia feroviară”: capacitatea de infrastructură necesară pentru a face un anumit tren să circule dintr-un punct în altul la un moment dat; — „repartizare”: eficiența capacităților de infrastructură feroviară asigurată de un organism de repartizare; — „organism de repartizare”: autoritatea și/sau gestionarul infrastructurii însărcinat de una din părțile contractante cu repartizarea capacităților de infrastructură; — „servicii urbane și suburbane”: servicii de transport care răspund nevoilor unui centru urban sau ale unui aglomerări, precum și nevoilor de transport dintre acest centru sau acest ansamblu și periferiile acestuia; — „servicii regionale”: servicii de transport destinate să răspundă nevoilor de transport ale unei regiuni; — „transport combinat”: transporturile de mărfuri efectuate de vehicule rutiere sau de unități de încărcare care se realizează pe calea ferată pe o porțiune a traseului și pe cale rutieră pentru traseele inițiale și/sau terminale; — „prețuri feroviare competitive”: prețurile feroviare sunt considerate competitive dacă prețurile feroviare medii în Elveția nu sunt mai ridicate decât costurile rutiere, astfel cum sunt definite în anexa 9, pentru un itinerariu similar.

Articolul 4

Rezerva privind acordul din 1992

Sub rezerva derogărilor introduse de prezentul acord, drepturile și obligațiile părților contractante decurgând din acordul din 1992 nu sunt afectate de dispozițiile prezentului acord.

TITLUL II

TRANSPORTURI RUTIERE INTERNAȚIONALE

A.   DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 5

Accesul la profesie

(1)   Întreprinderile care doresc să opereze având profesia de operator de transport rutier trebuie să îndeplinească următoarele trei condiții:

(a)	onorabilitate;

(b)	capacitate financiară corespunzătoare;

(c)	capacitate profesională.

(2)   Dispozițiile aplicabile în materie figurează la secțiunea 1 din anexa 1.

Articolul 6

Norme sociale

Dispozițiile aplicabile în materie socială figurează la secțiunea 2 din anexa 1.

Articolul 7

Norme tehnice

(1)   Sub rezerva alineatelor (2) și (3) de mai jos, Elveția adoptă, în termen de șase luni cel târziu de la semnarea prezentului acord, regimuri echivalente legislației comunitare privind condițiile tehnice care reglementează transportul rutier la care se face trimitere în secțiunea 3 din anexa 1.

(2)   Elveția dispune de o perioadă tranzitorie de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord pentru a-și armoniza legislația privind controlul tehnic al vehiculelor cu dreptul comunitar.

(3)   Începând cu 1 ianuarie 2001, limita de greutate maximă autorizată, aplicată de Elveția pentru vehiculele articulate și trenurile rutiere, este de 34 t pentru toate tipurile de trafic.

Începând cu 1 ianuarie 2005, Elveția își armonizează legislația cu cea în vigoare în Comunitate în momentul semnării acordului, în materie de greutăți maximale autorizate în traficul internațional pentru aceste vehicule.

(4)   Introducerea redevențelor rutiere definite la articolul 40 se efectuează în paralel cu mărirea progresivă a limitei de greutate prevăzute la alineatul (3).

(5)   Fiecare parte contractantă își asumă obligația de a nu supune vehiculele omologate în cealaltă parte contractantă unor condiții mai restrictive decât cele care sunt în vigoare pe propriul său teritoriu.

Articolul 8

Regimul tranzitoriu pentru greutatea vehiculelor

(1)   În vederea instaurării progresive a regimului definitiv stabilit la articolul 7 alineatul (3), al doilea paragraf, transporturile de mărfuri executate prin intermediul unui vehicul a cărui greutate maximă autorizată depășește 28 t (înainte de 31.12.2000) sau 34 t (între 01.1.2001 și 31.12.2004), dar care nu depășește 40 t, și care sunt efectuate din Comunitate spre o zonă situată dincolo de zona elvețiană din apropierea frontierei, astfel cum aceasta este definită în anexa 6 (și invers) sau care tranzitează Elveția, fac obiectul unei repartiții pe contingente pe baza plății unei redevențe pentru utilizarea infrastructurii, în conformitate cu modalitățile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) de mai jos. Pentru vehiculele înmatriculate în Elveția, acest contingent se poate utiliza în egală măsură pentru operațiunile de transport în interiorul teritoriului elvețian.

(2)   Comunitatea primește un contingent de 250 000 de autorizații pentru anul 2000. Elveția primește un contingent de 250 000 de autorizații pentru anul 2000. În cazul în care intrarea în vigoare a acordului nu are loc la 1 ianuarie 2000, numărul autorizațiilor prevăzute pentru anul 2000 va fi redus proporțional.

(3)   Comunitatea primește un contingent de 300 000 de autorizații atât pentru anul 2001, cât și pentru anul 2002. Elveția primește un contingent de 300 000 de autorizații atât pentru anul 2001, cât și pentru anul 2002.

(4)   Comunitatea primește un contingent de 400 000 de autorizații atât pentru anul 2003, cât și pentru anul 2004. Elveția primește un contingent de 400 000 de autorizații atât pentru anul 2003, cât și pentru anul 2004.

(5)   Utilizarea autorizațiilor prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) este supusă, pentru fiecare operator, elvețian sau comunitar, achitării unei redevențe pentru utilizarea infrastructurii elvețiene, calculată și percepută în conformitate cu modalitățile prevăzute la anexa 2.

(6)   Începând cu 1 ianuarie 2005, vehiculele care corespund normelor tehnice prevăzute la articolul 7 alineatul (3), al doilea paragraf, sunt scutite, în conformitate cu articolul 32, de orice regim privind contingentele sau autorizațiile.

B.   TRANSPORTURI INTERNAȚIONALE RUTIERE DE MĂRFURI

Articolul 9

Transporturi de mărfuri între teritoriile părților contractante

(1)   Transporturile internaționale rutiere de mărfuri în numele terților, precum și transporturile fără încărcătură efectuate între teritoriile părților contractante se realizează pe baza unei licențe comunitare pentru operatorii de transport comunitari, stabilită în Regulamentul (CEE) nr. 881/92, al cărui model este prezentat în anexa 3, și a unei autorizații similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni.

(2)   Licențele astfel eliberate înlocuiesc, pentru operatorii de transport care intră în domeniul de aplicare a prezentului acord, autorizațiile bilaterale schimbate între statele membre ale Comunității și Elveția și care erau necesare până la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(3)   Transporturile menționate la anexa 4 sunt scutite de orice regim de licență și de orice autorizație de transport.

(4)   Procedurile care reglementează eliberarea, utilizarea, reînnoirea și retragerea licențelor, precum și procedurile privind asistența reciprocă sunt reglementate de dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 881/92 pentru operatorii de transport comunitari și de dispozițiile echivalente elvețiene.

Articolul 10

Transportul mărfurilor în tranzit pe teritoriul părților contractante

(1)   Transporturile internaționale rutiere de mărfuri în numele terților, precum și transporturile fără încărcătură efectuate în tranzit pe teritoriul părților contractante sunt liberalizate. Aceste transporturi se efectuează pe baza licențelor prevăzute la articolul 9.

(2)   Alineatele (2), (3) și (4) ale articolului 9 sunt aplicabile.

Articolul 11

Tranzitul prin Austria

Un sistem de ecopuncte echivalent cu cel prevăzut la articolul 11 din Protocolul nr. 9 la Actul de aderare a Austriei la Uniunea Europeană se aplică pentru tranzitul operatorilor elvețieni pe teritoriul Austriei, în limitele de valabilitate ale acestui protocol. Metoda de calcul, regulile detaliate și procedurile de gestionare și de control al ecopunctelor se stabilesc prin intermediul unei înțelegeri administrative stabilite de comun acord între părțile contractante, în momentul încheierii prezentului acord și care va fi conformă mutatis mutandis cu dispozițiile Protocolului nr. 9 menționat anterior.

Articolul 12

Cabotajul de gabarit mare pentru Elveția

(1)   Începând cu anul 2001, cabotajul pentru Elveția este admis în următoarele condiții:

—	aceste transporturi se efectuează pe baza licenței elvețiene prevăzute la articolul 9 alineatul (1);

—	acestea sunt limitate la o operațiune de transport, pe ruta de întoarcere, ulterioară unui transport de mărfuri între Elveția și un stat membru al Comunității.

(2)   Totuși, până la această dată, drepturile existente care decurg din acordurile bilaterale în vigoare pot fi exercitate în continuare. O listă a acestor drepturi este prevăzută în anexa 5 la prezentul acord.

(3)   Începând cu anul 2005, cabotajul pentru Elveția este liber în totalitate. Transporturile se efectuează pe baza licenței elvețiene prevăzute la articolul 9 alineatul (1).

Articolul 13

Operațiuni de transport triunghiular cu țări terțe

(1)   Regimul care reglementează transporturile triunghiulare cu țări terțe va fi determinat de comun acord după încheierea acordului necesar între, pe de o parte, Comunitate și țările terțe în cauză și, pe de altă parte, Elveția și țările terțe în cauză. Acest regim va fi destinat să asigure reciprocitatea tratamentului între operatorii comunitari și elvețieni pentru aceste transporturi triunghiulare.

(2)   Până la încheierea acordurilor dintre Comunitate și țările terțe respective, prezentul acord nu afectează dispozițiile referitoare la aceste transporturi triunghiulare care figurează în acordurile bilaterale încheiate între statele membre ale Comunității și Elveția privind transportul cu țările terțe. O listă a acestor drepturi este prevăzută în anexa 5 la prezentul acord.

(3)   În urma stabilirii regimului prevăzut la alineatul (1), Elveția încheie sau adaptează, în măsura în care acest lucru este necesar, acordurile bilaterale cu aceste țări terțe.

Articolul 14

Transportul între două puncte situate pe teritoriul unui stat membru al Comunității sau între două puncte situate pe teritoriul Elveției

Transporturile între două puncte situate pe teritoriul unui stat membru al Comunității, efectuate cu un vehicul înmatriculat în Elveția, precum și transporturile între două puncte situate pe teritoriul Elveției, efectuate cu un vehicul înmatriculat într-un stat membru al Comunității, nu sunt autorizate în temeiul prezentului acord.

Articolul 15

Interdicția de a circula noaptea și duminica și exceptările de la limita de greutate

(1)   Interdicția de a circula noaptea pe teritoriul Elveției nu se aplică decât între orele 22:00 și 5:00.

(2)   Exceptările de la limita de greutate și de la interdicția de a circula noaptea și duminica sunt prevăzute la anexa 6.

(3)   Exceptările de la interdicția de a circula noaptea se acordă de o manieră nediscriminatorie și pot fi obținute de la un ghișeu unic. Acestea sunt acordate după plata unei taxe destinate acoperirii cheltuielilor administrative.

Articolul 16

Anularea anumitor exceptări de la limita de greutate

Dispozițiile anexei 6, secțiunea II, punctele 3 și 4 din acordul din 1992 nu se mai aplică după intrarea în vigoare a prezentului acord.

C.   TRANSPORTURI INTERNAȚIONALE DE CĂLĂTORI CU AUTOCARUL ȘI CU AUTOBUZUL

Articolul 17

Condiții aplicabile operatorilor de transport

(1)   Orice operator de transport în numele unui terț este admis să efectueze serviciile de transport definite la articolul 1 din anexa 7, fără discriminare pe motiv de naționalitate sau origine, cu condiția ca:

—	să fie abilitat în statul membru al Comunității, unde operatorul de transport își are sediul sau în Elveția, să efectueze transporturi cu autocare și autobuze, sub forma unor servicii regulate, inclusiv servicii regulate specializate sau sub forma unor servicii ocazionale;

—	să respecte reglementările în domeniul siguranței rutiere în ceea ce privește normele aplicabile conducătorilor și vehiculelor.

(2)   Orice operator de transport în nume propriu este admis să efectueze serviciile de transport prevăzute la articolul 1 punctul 3 din anexa 7, fără discriminare pe motiv de naționalitate sau origine, cu condiția ca:

—	să fie abilitat în statul membru al Comunității, unde operatorul de transport își are sediul sau în Elveția, să efectueze transporturi cu autocare și autobuze în conformitate cu condițiile de acces pe piață fixate de legislația națională;

—	să respecte reglementările în domeniul siguranței rutiere în ceea ce privește normele aplicabile conducătorilor și vehiculelor.

(3)   În vederea efectuării transporturilor internaționale de călători cu autocare și autobuze, orice operator de transport care îndeplinește criteriile prevăzute la alineatul (1) trebuie să dețină o licență comunitară pentru transporturile comunitare sau o licență similară elvețiană pentru operatorii de transport elvețieni.

Modelul, procedurile care reglementează eliberarea, utilizarea, reînnoirea licențelor sunt reglementate de dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 684/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 11/98 pentru operatorii de transport comunitari și de dispozițiile echivalente elvețiene.

Articolul 18

Accesul pe piață

(1)   Serviciile ocazionale definite la articolul 1 punctul 2.1 din anexa 7 sunt scutite de orice autorizație.

(2)   Serviciile regulate specializate definite la articolul 1 punctul 1.2 din anexa 7 sunt scutite de autorizație cu condiția de a fi reglementate, pe teritoriul Comunității, de un contract încheiat între organizator și operatorul de transport.

(3)   Deplasările fără încărcătură ale vehiculelor în raport cu transporturile prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt, de asemenea, scutite de autorizații.

(4)   Serviciile regulate se supun autorizării în conformitate cu articolul 2 și următoarele din anexa 7.

(5)   Serviciile regulate specializate, care nu sunt reglementate de un contract încheiat între organizator și operatorul de transport sunt supuse autorizării pe teritoriul Comunității, în conformitate cu articolul 2 și următoarele din anexa 7.

În Elveția, astfel de servicii sunt scutite de orice autorizație.

(6)   Transporturile rutiere în nume propriu definite la articolul 1 punctul 3 din anexa 7, sunt scutite de autorizație și sunt supuse, pe teritoriul Comunității, unui regim de atestare.

Articolul 19

Operațiuni triunghiulare de transport cu țări terțe

(1)   Regimul care reglementează transporturile triunghiulare cu țări terțe va fi stabilit de comun acord, după încheierea acordului necesar între, Comunitate și țara terță în cauză pe de o parte, și de Elveția și țara terță în cauză, pe de altă parte. Acest regim va fi destinat asigurării reciprocității de tratament între operatorii comunitari și cei elvețieni, pentru aceste transporturi triunghiulare.

(2)   Până la încheierea acordurilor dintre Comunitate și țările terțe respective, prezentul acord nu afectează dispozițiile referitoare la transportul prevăzut la alineatul (1), care figurează în acordurile bilaterale încheiate între statele membre ale Comunității și Elveția privind transportul cu țările terțe. O listă a acestor drepturi este prevăzută în anexa 8 la prezentul acord.

(3)   În urma stabilirii regimului prevăzut la alineatul (1), Elveția încheie sau adaptează, în măsura în care acest lucru este necesar, acordurile bilaterale încheiate cu aceste țări terțe.

Articolul 20

Operațiuni de transport între două puncte situate pe teritoriul aceleiași părți contractante

(1)   În temeiul prezentului acord, operațiunile de transport între două puncte situate pe teritoriul aceleiași părți contractante, efectuate de operatori de transport stabiliți în cealaltă parte contractantă, nu sunt autorizate.

(2)   Totuși, drepturile existente, care decurg din acordurile bilaterale încheiate între statele membre ale Comunității și Elveția, și care sunt în vigoare, pot fi exercitate în continuare, cu condiția ca nici o discriminare între operatorii de transport comunitari să nu fie operată și să nu existe denaturări ale concurenței. O listă a acestor drepturi este prevăzută în anexa 8 la prezentul acord.

Articolul 21

Proceduri

Procedurile care reglementează eliberarea, utilizarea, reînnoirea și caducitatea autorizațiilor, precum și procedurile privind asistența reciprocă, sunt reglementate de dispozițiile anexei 7 la prezentul acord.

Articolul 22

Dispoziție tranzitorie

Autorizațiile de servicii, existente la data intrării în vigoare a prezentului acord, rămân valabile până la data expirării lor, în măsura în care serviciile în cauză sunt supuse, în continuare, autorizării.

TITLUL III

TRANSPORTURI FEROVIARE INTERNAȚIONALE

Articolul 23

Independența gestionării

Părțile contractante se angajează:

—	să garanteze independența gestionării întreprinderilor feroviare, în special acordându-le acestora un statut independent care să le permită să-și ajusteze activitățile în funcție de piață și să le administreze sub răspunderea organelor lor de conducere;

—	să separe gestionarea infrastructurii feroviare de exploatarea serviciilor de transport ale întreprinderilor feroviare, cel puțin pe plan contabil; ajutorul acordat uneia dintre aceste două activități nu poate fi transferat celeilalte.

Articolul 24

Drepturile de acces și de tranzit la infrastructura feroviară

(1)   Întreprinderile feroviare și grupările internaționale au drepturile de acces și/sau de tranzit, stabilite de legislația comunitară la care se face trimitere în anexa 1 secțiunea 4.

(2)   Întreprinderilor feroviare, stabilite pe teritoriul unei părți contractante, li se acordă dreptul de acces la infrastructura aflată pe teritoriul celeilalte părți contractante, în scopul exploatării serviciilor de transport internaționale combinate.

(3)   Întreprinderile feroviare și grupările internaționale care exploatează aceste drepturi de acces, respectiv de tranzit, încheie acordurile administrative, tehnice și financiare necesare, cu gestionarii infrastructurii feroviare utilizate, în scopul soluționării aspectelor legate de reglementarea și siguranța traficului privind serviciile de transport internaționale prevăzute la alineatele (1) și (2).

Articolul 25

Licențele feroviare

(1)   Acordarea unei licențe corespunzătoare tipului de serviciu feroviar respectiv, reprezintă o cerință prealabilă a oricărei solicitări de acces sau de tranzit la infrastructura feroviară și, prin urmare, prealabilă dreptului de exploatare a serviciilor de transport. Această licență nu acordă prin ea însăși dreptul de acces la infrastructura feroviară.

(2)   O întreprindere feroviară are dreptul de a solicita o licență în Elveția sau într-un stat membru al Comunității unde este stabilită. Licențele nu se acordă și nu se prelungesc de către părțile contractante dacă nu sunt îndeplinite cerințele prezentului acord.

(3)   Licențele se eliberează de către autoritatea responsabilă cu licențele, desemnată în mod special, întreprinderilor existente și întreprinderilor noi, sub răspunderea părților contractante.

(4)   Licențele sunt recunoscute în Comunitate sau în Elveția pe bază de reciprocitate.

(5)   Acestea se supun unor cerințe stabilite de către părțile contractante cu privire la onorabilitate, capacitate financiară și capacitate profesională, precum și cu privire la întinderea răspunderii civile, și acestea pentru întreaga lor durată de valabilitate. Dispozițiile aplicabile în acest domeniu sunt prevăzute în anexa 1 secțiunea 4.

(6)   Licențele rămân valabile atât timp cât întreprinderea feroviară își îndeplinește obligațiile prevăzute de dispozițiile legale menționate anterior. Cu toate acestea, autoritatea responsabilă poate dispune o reexaminare a acestora, la intervale regulate.

(7)   Procedurile privind verificarea, modificarea, suspendarea sau retragerea unei licențe sunt reglementate de dispozițiile legale menționate anterior.

Articolul 26

Atribuirea certificatului de siguranță

(1)   Părțile contractante prevăd obligația pentru întreprinderile feroviare de a prezenta un certificat de siguranță care să stabilească cerințele impuse întreprinderilor feroviare în materie de siguranță, în vederea asigurării unui serviciu fără pericole pe traseele în cauză.

(2)   Întreprinderea feroviară poate solicita certificatul de siguranță unui organism desemnat de partea contractantă unde se găsește infrastructura utilizată.

(3)   În vederea obținerii certificatului de siguranță, întreprinderea feroviară trebuie să respecte dispozițiile legislației elvețiene, pentru porțiunea din traseu situată în Elveția și pe cele ale legislației aplicabile în Comunitate, pentru porțiunea din traseu situată pe teritoriul Comunității.

Articolul 27

Atribuirea liniilor feroviare

(1)   Fiecare parte contractantă desemnează persoana responsabilă cu repartizarea capacităților, indiferent dacă este vorba de o autoritate specifică sau de gestionarul infrastructurii. Organismul de repartizare, care va cunoaște ansamblul liniilor feroviare disponibile, se asigură, în special, că:

—	repartizarea capacității infrastructurii feroviare se efectuează pe o bază echitabilă și nediscriminatorie;

—	procedura de repartizare permite o utilizare eficace și optimă a infrastructurii sub rezerva alineatelor (3) și (4) din prezentul articol.

(2)   Întreprinderea feroviară sau gruparea internațională, care solicită atribuirea uneia sau mai multor linii feroviare, se adresează organismului (organismelor) de repartizare din partea contractantă de pe teritoriul căreia se efectuează serviciul de transport. Organismul de repartizare, căruia i se adresează solicitarea de capacitate de infrastructură, informează imediat omologii interesați cu privire la acesta. Aceștia se pronunță cel târziu la o lună de la data primirii informațiilor necesare, fiecare organism de repartizare având posibilitatea de a refuza o cerere. Organismul de repartizare căruia i se prezintă cererea se pronunță, împreună cu omologii săi interesați, cel mai târziu la două luni de la data la care au fost transmise toate informațiile necesare. Procedurile privind tratamentul unei cereri de capacitate de infrastructură sunt reglementate de dispozițiile care figurează la anexa 1 secțiunea 4.

(3)   Comunitatea și Elveția pot lua măsurile necesare pentru a se asigura că, în momentul repartizării capacităților de infrastructură feroviară, prioritate este acordată următoarelor servicii feroviare:

(a)	servicii furnizate în interesul publicului;

(b)	servicii care sunt efectuate în totalitate sau parțial pe o infrastructură construită sau amenajată în mod specific pentru aceste servicii (de exemplu linii speciale de mare viteză sau linii specializate în transport).

(4)   Comunitatea și Elveția pot însărcina organismul de repartizare să acorde întreprinderilor feroviare care furnizează anumite tipuri de servicii sau le furnizează în anumite regiuni, drepturi speciale în materie de repartizare a capacităților de infrastructură, pe o bază nediscriminatorie, în cazul în care aceste drepturi sunt indispensabile pentru asigurarea unui bun nivel al serviciului public sau a unei utilizări eficiente a capacității de infrastructură sau pentru a permite finanțarea unor infrastructuri noi.

(5)   Părțile contractante pot prevedea posibilitatea ca cererile de acces la infrastructură să fie însoțite de depunerea unei garanții sau de constituirea unei garanții similare.

(6)   Comunitatea și Elveția adoptă și publică procedurile de repartizare a capacităților de infrastructură feroviară. De asemenea, ele informează Comitetul mixt instituit prin articolul 51 din prezentul acord.

Articolul 28

Conturi și redevențe de utilizare

(1)   În conturile gestionarului unei infrastructuri, încasările obținute din aceste redevențe și din contribuțiile eventuale ale statului, pe de o parte și cheltuielile cu infrastructura, pe de altă parte, trebuie să fie echilibrate, pe o perioadă de timp considerată rezonabilă.

(2)   Gestionarul infrastructurii aplică o redevență de utilizare a infrastructurii feroviare a cărei gestionare o asigură, care urmează a fi plătită de către întreprinderile feroviare sau grupările internaționale care utilizează această infrastructură.

(3)   Redevențele de utilizare a infrastructurii sunt determinate, în special, în funcție de natura serviciului, de perioada serviciului, de situația pieței, precum și de natura și uzura infrastructurii.

(4)   Plata redevențelor se face la gestionarul(ii) infrastructurii.

(5)   Fiecare parte contractantă definește modalitățile de stabilire a redevențelor, după consultarea gestionarului infrastructurii. Redevențele percepute pentru serviciile care au o natură echivalentă pe aceeași piață, se aplică fără discriminare.

(6)   Gestionarul infrastructurii comunică în timp util întreprinderilor feroviare sau grupărilor internaționale care utilizează infrastructurile sale, toate modificările importante care survin în legătură cu calitatea sau capacitatea infrastructurii în cauză, în vederea efectuării serviciilor prevăzute la articolul 24.

Articolul 29

Cale de atac

(1)   Comunitatea și Elveția iau măsurile necesare pentru a garanta că deciziile luate în materie de repartizare a capacităților de infrastructură sau în materie de percepție a redevențelor, pot face obiectul unei căi de atac în fața unui organism independent. Acest organism se pronunță în termen de două luni de la data comunicării tuturor informațiilor necesare.

(2)   Părțile contractante iau măsurile necesare pentru a garanta că deciziile adoptate în conformitate cu alineatul (1) și articolul 25 alineatul (3) sunt supuse unui control jurisdicțional.

TITLUL IV

POLITICA COORDONATĂ ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

A.   DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 30

Obiective

(1)   Părțile contractante convin să elaboreze, în măsura în care acest lucru este necesar, o politică coordonată în domeniul transporturilor de mărfuri și călători. Obiectivul acestei politici este de a îmbina eficiența sistemelor de transport cu protecția mediului, asigurând astfel o mobilitate durabilă.

(2)   Părțile contractante depun eforturi în vederea stabilirii unei largi comparabilități a condițiilor de transport, inclusiv în ceea ce privește fiscalitatea, pe teritoriile lor respective, în special pentru a se evita devierea traficului comercial în regiunile alpine sau pentru a se ajunge la o mai bună repartizare a traficului.

Articolul 31

Măsuri

(1)   În vederea atingerii acestui obiectiv, părțile contractante iau măsuri pentru a asigura o concurență sănătoasă, între și în interiorul modurilor de transport, și pentru a facilita utilizarea unor mijloace de transport de mărfuri și călători care protejează într-o mai mare măsură mediul.

(2)   Măsurile conțin, în completarea dispozițiilor titlurilor II și III:

—	dezvoltarea infrastructurilor feroviare care traversează Alpii și punerea la dispoziție a unor servicii de transport feroviare și combinate competitive, din punct de vedere al prețului și calității;

—	stabilirea unor sisteme corespunzătoare de tarifare pentru transporturile rutiere;

—	dispoziții de însoțire.

(3)   Măsurile luate de părțile contractante, în cadrul acestui acord, sunt puse în aplicare progresiv și, dacă este posibil, în mod coordonat.

Articolul 32

Principii

Sub rezerva dispozițiilor articolului 47, măsurile prevăzute la articolul 31 sunt conforme cu următoarele principii:

—	nediscriminarea, directă sau indirectă, pe motiv de naționalitate a operatorului de transport sau locul de înmatriculare a vehiculului sau proveniența și/sau destinația transportului;

—	libera alegere a modului de transport;

—	neintroducerea restricțiilor cantitative unilaterale;

—	teritorialitatea;

—	caracterul proporțional al impunerii, cu costurile aferente transportului, inclusiv în funcție de criteriile referitoare la tipul de vehicul;

—	transparența;

—	comparabilitatea condițiilor de utilizare a diferitelor rute transalpine;

—	evitarea distorsiunilor fluxurilor de trafic în regiunile alpine;

—	reciprocitatea.

B.   TRANSPORTURI FEROVIARE ȘI COMBINATE

Articolul 33

Obiective

(1)   Părțile contractante convin asupra obiectivului de aplicare a unei oferte feroviare și de transport combinat, care să fie suficientă din punct de vedere al capacității și competitivă din punct de vedere economic și al calității serviciului, cu transportul rutier pentru regiunea alpină, cu respectarea principiilor enumerate la articolul 32, precum și cu garantarea liberului joc al forțelor pe piață, în special în cadrul deschiderii accesului la infrastructurile feroviare, prevăzute la titlul III, precum și cu respectarea autonomiei întreprinderilor feroviare.

(2)   În acest scop, părțile contractante:

—	iau, în limita competențelor lor, măsuri de infrastructură și operaționale, atât în Elveția, cât și pe teritoriul comunitar, pentru a garanta viabilitatea pe termen lung, coerența și integrarea ofertei elvețiene într-un sistem feroviar pe distanță mare;

—	se angajează, de asemenea, să dezvolte interconexiunea și interoperabilitatea rețelelor lor feroviare și de transport combinat. Ele asigură colaborarea necesară în acest scop cu organizațiile internaționale și cu instituțiile în cauză și însărcinează Comitetul mixt cu monitorizarea acestor aspecte.

(3)   Părțile contractante își asumă obligația de a pune în practică dispozițiile necesare pentru a promova, în paralel cu punerea progresivă în aplicare a fiscalității rutiere prevăzute la articolul 40, punerea la dispoziția utilizatorilor a unei oferte feroviare și de transport combinat, care să fie în măsură, din punct de vedere al capacității, al prețului și al calității, să asigure o repartizare echitabilă a traficului pe diferite rute transalpine.

Articolul 34

Capacitatea ofertei feroviare

(1)   Părțile contractante își confirmă angajamentele respective prevăzute la articolele 5 și 6 din acordul din 1992, care prevede pentru Elveția construcția NLFA și pentru Comunitate ameliorarea capacităților căilor de acces, aflate la nord și la sud de NLFA. Ele convin ca aceste noi infrastructuri feroviare să fie realizate la gabaritul C al UIC.

(2)   Pentru Comunitate, măsurile de infrastructură prevăzute la alineatul (1) se înscriu printre cele luate în cadrul Deciziei 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și cu respectarea condițiilor prevăzute de aceasta, incluzând axele feroviare și de transport combinat prin Alpi și, în special, căile de acces la infrastructurile feroviare elvețiene, precum și instalațiile de transport combinat.

(3)   Cele două părți contractante lucrează împreună pentru a permite autorităților lor competente să planifice și să pună în practică, într-o manieră coordonată, măsurile de infrastructură feroviară și de transport combinat, necesare pentru respectarea angajamentelor prevăzute la alineatele (1) și (2) și pentru armonizarea calendarului lucrărilor în funcție de capacitățile necesare. Ele vor face aceasta prin luarea în considerare a obiectivului de rentabilizare a investițiilor efectuate. În acest scop, ele iau toate măsurile utile în cadrul Comitetului mixt.

(4)   Comitetul mixt poate instaura un subcomitet însărcinat cu supravegherea coordonării proiectelor de infrastructură în regiunea alpină. Subcomitetul este compus din reprezentanții Elveției, ai Comunității și ai statelor membre ale Comunității, situate în regiunea alpină.

Articolul 35

Parametri economici

(1)   Părțile contractante adoptă toate măsurile necesare pentru atingerea obiectivului fixat la articolul 33. În acest scop, ele se asigură că transportul feroviar de mărfuri și transportul combinat prin Elveția, inclusiv transportul combinat însoțit, sunt competitive, la un nivel comparabil, din punct de vedere al prețului și calității serviciului, cu transportul rutier pe același itinerariu, cu respectarea garanției autonomiei întreprinderilor feroviare.

(2)   În vederea aplicării unei oferte feroviare și de transport combinat adaptate, părțile contractante pot susține financiar investițiile în infrastructura feroviară, echipamentele fixe sau mobile necesare transbordării între modurile terestre, materialele de transport adaptate în mod specific transportului combinat și utilizate pentru transportul combinat și, în limita permisă de legislația lor respectivă, costurile de exploatare pentru serviciile de transport combinat care tranzitează teritoriul elvețian, în măsura în care aceste măsuri contribuie la creșterea nivelului calității și competitivității ofertei feroviare și de transport combinat, din punct de vedere al prețului și nu creează o denaturare disproporționată a concurenței între operatori. Stabilirea prețurilor pentru traseul feroviar este de resortul autorităților sau al entităților competente.

(3)   De asemenea, părțile contractante pot încheia contracte de servicii publice cu întreprinderile feroviare pentru garantarea unor servicii de transport feroviar satisfăcătoare, ținând seama, în special, de factorii sociali și de mediu.

(4)   Părțile contractante se asigură, fiecare în limita competențelor sale, că efectul pe piața eventualelor ajutoare de stat, acordate de către una dintre părțile contractante, nu este anulat de comportamentul celeilalte părți contractante sau al unei entități aflate pe propriul său teritoriu sau pe cel al celeilalte părți.

(5)   Comitetul mixt supraveghează aplicarea dispozițiilor prezentului articol de către părțile contractante.

Articolul 36

Parametri de calitate

(1)   Părțile contractante convin să ia toate măsurile necesare pentru atingerea obiectivului stabilit la articolul 33. În acest scop, ele își asumă obligația de a promova transportul combinat.

(2)   Pe durata regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 8, Elveția își asumă obligația, în conformitate cu titlul II din acordul din 1992, de a pune în aplicare o ofertă de transport combinat însoțit („camion-tren”) care să fie competitivă pentru cea rutieră, din punct de vedere al calității și prețului.

(3)   Pentru promovarea transportului combinat, părțile contractante iau toate măsurile necesare. Ele se asigură, în special, de aplicarea următoarelor dispoziții:

—	respectarea reglementărilor în materie de norme tehnice și sociale pentru transportul rutier, în special în ceea ce privește timpul pentru condus și pentru repaus, limitele de viteză, normele privind greutatea și dimensiunile maxime;

—	reducerea controalelor la frontiere pentru transporturile feroviare și instituirea acestor controale la locul de îmbarcare sau de debarcare, în conformitate cu Convenția din 20 mai 1987 dintre Comunitate și Elveția, precum și dintre statele AELS privind regimul de tranzit comun;

—	facilitarea organizării lanțului de transport combinat prin simplificarea condițiilor de reglementare și administrative care se aplică fiecăreia dintre părțile contractante;

—	stimularea operatorilor de transport combinat și a întreprinderilor feroviare în vederea ameliorării calității serviciilor.

O listă a parametrilor feroviari figurează în anexa 9. Acești parametri sunt luați în considerare pentru aplicarea articolului 46.

(4)   În cadrul competențelor lor, părțile contractante se străduiesc să ia măsurile corespunzătoare pentru a permite, cât mai repede, crearea unor coridoare de transport feroviar. Ele se informează în mod regulat cu privire la orice măsură care urmează să fie adoptate în legătură cu aceste coridoare feroviare.

(5)   Comitetul mixt întocmește la fiecare doi ani un raport cu privire la punerea în aplicare a măsurilor prevăzute de prezentul articol.

C.   SISTEMUL DE TARIFARE ÎN DOMENIUL TRANSPORTULUI RUTIER

Articolul 37

Obiective

În conformitate cu obiectivele titlului III din acordul din 1992, părțile contractante fixează ca obiectiv, în cadrul competențelor lor și potrivit procedurilor respective, introducerea progresivă a sistemelor de tarifare aplicat vehiculelor rutiere, precum și a altor moduri de transport, pentru a acoperi costurile pe care acestea le generează.

Articolul 38

Principii

(1)   Sistemele de tarifare sunt întemeiate pe principiile enunțate la articolul 32, în special nediscriminarea, proporționalitatea și transparența.

(2)   Tarifarea este alcătuită din impozitele asupra vehiculelor, taxele asupra carburanților și redevențele pentru utilizarea rețelei rutiere.

(3)   În atingerea obiectivelor menționate la articolul 37 sunt alese, cu prioritate, măsurile care nu duc la perturbarea traficului comercial în raport cu itinerarul cel mai adaptat din punct de vedere tehnic, economic și geografic, între punctul de plecare și punctul destinației finale a transportului.

(4)   Măsurile se aplică astfel încât să nu împiedice libera circulație a mărfurilor sau serviciilor între părțile contractante, în special în ceea ce privește administrarea și colectarea taxelor sau a redevențelor de utilizare a rețelei, absența controlului sau a verificării sistematice la frontiere între părțile contractante și absența formalităților excesive. Pentru a evita dificultăți, Elveția depune eforturi pentru aplicarea reglementările comunitare în vigoare în domeniu.

(5)   Dispozițiile prezentului capitol se aplică vehiculelor care au o greutate maximă autorizată („GMA”), menționată în certificatul de înmatriculare, egală sau mai mare de 12 t. Cu toate acestea, prezentul acord nu împiedică adoptarea de către fiecare parte contractantă, pe teritoriul său, a măsurilor referitoare la vehicule cu o GMA mai mică de 12 t.

(6)   Părțile contractante nu acordă întreprinderilor, în mod direct sau indirect, ajutoare de stat, în special întreprinderilor de transport, în vederea atenuării impactului pe care îl au costurile operațiunilor de transport asupra acestora, ca urmare a aplicării sistemului de de tarifare prevăzut de prezentul acord.

Articolul 39

Interoperabilitatea instrumentelor

În vederea atingerii unui nivel corespunzător de interoperabilitate a sistemelor electronice de colectare a redevențelor rutiere, părțile contractante se consultă în cadrul Comitetului mixt.

Articolul 40

Măsurile elvețiene

(1)   Pentru atingerea obiectivelor definite la articolul 37 și în vederea creșterilor limitei de greutate stabilite la articolul 7 alineatul (3), Elveția introduce un sistem de tarifare pentru vehicule, în mod nediscriminatoriu, în două etape, începând cu 1 ianuarie 2001 și respectiv, 1 ianuarie 2005. Acest sistem de tarifare se bazează, cu precădere, pe principiile menționate la articolul 38 alineatul (1), precum și pe modalitățile definite la anexa 10.

(2)   Redevențele sunt diferențiate în funcție de 3 categorii de standarde de emisie (EURO). În cadrul sistemului de tarifare aplicabil de la 1 ianuarie 2005, diferența de redevență de la o categorie la alta trebuie să fie cât mai mare posibil, dar nu trebuie să depășească 15 % din media ponderată menționată la alineatul (4) a redevențelor.

(3)

(a) În cadrul sistemului de tarifare aplicabil de la 1 ianuarie 2001, sumele maxime nu trebuie să depășească, pentru un vehicul a cărui greutate maximă autorizată nu depășește 34 t și care parcurge un traseu de 300 km, traversând lanțul alpin, respectiv 205 CHF pentru vehiculul care nu respectă standardele EURO, 172 CHF pentru vehiculul care respectă standardul EURO I și 145 CHF pentru vehiculul care respectă standardul EURO II. (b) Prin derogare de la alineatul (3) litera (a) de mai sus, Comunitatea primește, pe perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2001 și 31 decembrie 2004, un contingent anual valabil pentru 220 000 de curse simple ale vehiculelor fără încărcătură sau încărcate cu produse ușoare cu condiția ca greutatea maximă autorizată a vehiculului să nu depășească 28 t, efectuate prin tranzitarea lanțului alpin elvețian, după plata unei redevențe pentru utilizarea infrastructurii a cărei valoare se ridică la 50 CHF în 2001, 60 CHF în 2002, 70 CHF în 2003 și 80 CHF în 2004. Elveția primește, de asemenea, un contingent în aceleași condiții. Aceste curse vor fi supuse procedurii obișnuite de control.

(4)   În cadrul sistemului de tarifare aplicabil de la 1 ianuarie 2005, media ponderată a redevențelor nu depășește 325 CHF pentru un vehicul a cărui greutate maximă autorizată nu depășește 40 t și care parcurge un traseu de 300 km traversând lanțul alpin. Redevența pentru categoria cea mai poluantă nu depășește 380 CHF.

(5)   O parte din redevențele menționate la alineatele (3) și (4) poate fi alcătuită din taxele pentru utilizarea infrastructurilor speciale alpine. Această parte nu poate reprezenta mai mult de 15 % din redevențele menționate la alineatele (3) și (4).

(6)   Mediile ponderate menționate la alineatul (4) se determină în funcție de numărul vehiculelor pentru categoria de standarde EURO care circulă în Elveția. Numărul vehiculelor din fiecare categorie se stabilește pe baza recensămintelor care vor fi examinate de către Comitetul mixt. Comitetul mixt determină media ponderată pe baza examinărilor bianuale, prima având loc înainte de 1 iulie 2004, pentru a ține seama de evoluția structurii parcului de vehicule care circulă în Elveția și de evoluția standardelor EURO.

Articolul 41

Măsurile comunitare

Comunitatea continuă să elaboreze sisteme de tarifare, aplicabile pe teritoriul său, legate de costurile ocazionate de utilizarea infrastructurii. Aceste sisteme se bazează pe principiul utilizatorul plătește.

Articolul 42

Reexaminarea nivelului redevențelor

(1)   Începând cu 1 ianuarie 2007 și la fiecare doi ani, nivelurile maxime ale redevențelor stabilite la articolul 40 alineatul (4), se ajustează pentru a ține seama de rata inflației în Elveția din ultimii doi ani. În scopul acestei ajustări, Elveția comunică Comitetului mixt, până, cel târziu, la data de 30 septembrie a anului care precedă ajustarea, datele statistice necesare pentru justificarea ajustării avute în vedere. Comitetul mixt se va reuni, la cererea Comunității, în termen de 30 de zile de la această comunicare pentru a se consulta cu privire la ajustarea avută în vedere.

În cazul în care, pe parcursul perioadei cuprinse între data semnării prezentului acord și 31 decembrie 2004, rata medie a inflației în Elveția depășește 2 % anual, nivelurile maxime ale redevențelor stabilite la articolul 40 alineatul (4), se ajustează în funcție doar de inflația care depășește rata medie de 2 % anual. Se aplică procedura prevăzută la paragraful precedent.

(2)   Începând cu 1 ianuarie 2007, Comitetul mixt are posibilitatea, la cererea uneia dintre părțile contractante, de a reexamina nivelurile maxime ale redevențelor stabilite la articolul 40 alineatul (4) în vederea luării de comun acord a unei decizii de ajustare a acestora. Această reexaminare se face în funcție de următoarele criterii:

—	nivelul și structura redevențelor fiscale în cele două părți contractante, în special în ceea ce privește rutele transalpine comparabile;

—	repartizarea traficului între rutele transalpine comparabile;

—	evoluția repartizării modale în regiunea alpină;

—	dezvoltarea infrastructurii feroviare care traversează arcul alpin.

D.   MĂSURI DE SPRIJIN

Articolul 43

Facilitarea controalelor la frontiere

(1)   Părțile contractante își asumă obligația de a facilita și de a simplifica formalitățile legate de transport, în special în domeniul vamal.

(2)   Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană privind facilitarea controalelor și a formalităților pentru transportul de mărfuri din 21 noiembrie 1990, Convenția privind regimul de tranzit comun din 20 mai 1987 precum și, pentru transportul feroviar, acordul dintre societățile de cale ferată cu privire la inspecția tehnică pentru alocarea vagoanelor de mărfuri pentru traficul internațional, reprezintă o bază pentru măsurile adoptate de părțile contractante în aplicarea alineatului (1).

Articolul 44

Standarde ecologice pentru vehiculele utilitare

(1)   În vederea unei mai bune protecții a mediului înconjurător și fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din articolul 7, părțile contractante vizează, îndeosebi, introducerea unor standarde ecologice care să asigure un nivel ridicat de protecție, în vederea reducerii gazelor de eșapament, a particulelor și a zgomotului emis de către vehiculele utilitare grele.

(2)   Părțile contractante se consultă, în mod regulat, pentru elaborarea acestor standarde.

(3)   Categoria de emisie (EURO) a vehiculelor grele (astfel cum este definită în legislația comunitară), în cazul în care nu apare menționată pe certificatul de înmatriculare a vehiculului, se verifică pe baza datei primei puneri în circulație, indicată pe acest certificat sau, dacă este cazul, pe baza unui document suplimentar special eliberat de autoritățile competente din statul emitent.

Articolul 45

Observatorul traficului

(1)   Se înființează un observator permanent pentru monitorizarea traficului rutier, feroviar și combinat în regiunea alpină, începând cu data intrării în vigoare a prezentului acord. Acesta prezintă rapoarte anuale Comitetului mixt prevăzut la articolul 51 din prezentul acord, cu privire la evoluția traficului. De asemenea, Comitetul mixt îi poate cere să întocmească un raport special, îndeosebi în cazul aplicării dispozițiilor articolelor 46 și 47 din prezentul acord.

(2)   Finanțarea lucrărilor observatorului este asigurată de către părțile contractante. Valoarea finanțării este stabilită de către Comitetul mixt.

(3)   Părțile contractante determină modalitățile administrative de funcționare a observatorului, printr-o decizie a Comitetului mixt luată la prima reuniune a acestuia.

E.   MĂSURI CORECTIVE

Articolul 46

Măsuri de salvgardare unilaterale

(1)   În cazul în care, după 1 ianuarie 2005, în pofida prețurilor competitive la transportul feroviar și a aplicării corecte a măsurilor prevăzute la articolul 36 referitoare la parametrii de calitate, există dificultăți în desfășurarea traficului rutier transalpin elvețian și în cazul în care, pe o perioadă de 10 săptămâni, rata medie de utilizare a capacităților aferente ofertei feroviare pe teritoriul elvețian (transport combinat însoțit și neînsoțit) este mai mică de 66 %, Elveția are posibilitatea, prin derogare de la modalitățile prevăzute la articolul 40 alineatele (4) și (5), să mărească redevențele prevăzute la articolul 40 alineatul (4) cu cel mult 12,5 %. Venitul rezultat din această creștere se alocă integral transporturilor feroviare și combinate, în scopul consolidării competitivității acestora față de transportul rutier.

(2)   În aceleași circumstanțe ca cele enunțate la alineatul (1), care apar pe teritoriul său, Comunitatea are posibilitatea, în condiții comparabile, de a recurge la măsuri similare pentru a remedia situația.

(3)

(a) Sfera de aplicabilitate și durata măsurii de salvgardare prevăzute de alineatele precedente se limitează la ceea ce este absolut indispensabil pentru remedierea situației. Durata acesteia este de maxim șase luni, însă poate fi prelungită o singură dată cu șase luni. Comitetul mixt poate conveni de comun acord asupra unor prelungiri ulterioare. (b) În cazul în care o parte contractantă a aplicat deja mai înainte măsurile prevăzute la alineatele (1) sau (2), aplicarea acestora de către partea contractantă respectivă este supusă, în acest caz, următoarelor condiții: — în cazul în care perioada de aplicare precedentă nu a depășit șase luni, aplicarea noilor măsuri nu este permisă decât după trecerea unui interval de douăsprezece luni, socotit de la sfârșitul aplicării precedente; — în cazul în care perioada de aplicare a depășit șase luni, aplicarea noilor măsuri nu este permisă decât după trecerea unui termen de optsprezece luni, socotit de la sfârșitul aplicării precedente; — în nici o situație, nu pot exista mai mult de două perioade de aplicare a măsurii de salvgardare pe parcursul unei perioade de cinci ani, calculate de la începutul primei perioade de aplicare a măsurilor de salvgardare.

Comitetul mixt poate decide, de comun acord, derogarea, în anumite cazuri, de la limitările menționate mai sus.

(4)   Înainte de a lua măsurile prevăzute de alineatele precedente, partea contractantă respectivă informează Comitetul mixt cu privire la intenția sa. Comitetul mixt se reunește pentru a analiza problema. Cu excepția cazului în care Comitetul mixt decide altfel, partea contractantă respectivă poate lua măsura în cauză, după un termen de 30 de zile de la data notificării măsurii Comitetului mixt.

Articolul 47

Măsuri de salvgardare consensuale

(1)   În cazul unor grave denaturări ale fluxului traficului alpin, care aduc atingere îndeplinirii obiectivelor definite la articolul 30 din prezentul acord, Comitetul mixt se reunește, la cererea uneia dintre părțile contractante, pentru a determina măsurile corespunzătoare de remediere a situației. Partea contractantă solicitantă informează imediat observatorul traficului, care întocmește un raport, în termen de 14 zile, cu privire la această situație și la eventualele măsuri care trebuie luate.

(2)   Comitetul mixt se reunește în termen de 15 zile de la cererea părții. Acesta examinează situația, ținând seama de raportul observatorului de trafic. Comitetul mixt decide cu privire la eventualele măsuri care trebuie luate în termen de 60 de zile de la data primei sale reuniuni referitoare la această chestiune. Aceste termene pot fi prelungite de comun acord.

(3)   Aceste măsuri de salvgardare se limitează, din punctul de vedere al domeniului de aplicabilitate și al duratei lor, la ceea ce este strict indispensabil pentru remedierea situației. Vor trebui alese cu prioritate măsurile care perturbă cel mai puțin funcționarea prezentului acord.

Articolul 48

Măsuri în caz de criză

În situația în care traficul prin arcul alpin este grav perturbat din motive de forță majoră, de exemplu în caz de catastrofă naturală, părțile contractante vor adopta, de comun acord, fiecare pentru teritoriu său, toate măsurile utile posibile pentru a permite desfășurarea traficului. Se va acorda prioritate anumitor transporturi sensibile cum ar fi transporturile de mărfuri perisabile.

TITLUL V

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 49

Punerea în aplicare a acordului

(1)   Părțile contractante iau toate măsurile generale sau speciale corespunzătoare pentru a asigura executarea obligațiilor cuprinse de prezentul acord.

(2)   Ele se abțin de la orice măsură susceptibilă să pună în pericol atingerea obiectivelor prezentului acord.

(3)   Dispozițiile prezentului acord referitoare la limitele de greutate maximă autorizată pentru vehiculele articulate și trenurile rutiere, precum și la tarifarea transporturilor, vor fi puse în aplicare în conformitate cu o procedură în două etape, de la 1 ianuarie 2001 până la 31 decembrie 2004 și începând cu 1 ianuarie 2005.

Articolul 50

Măsuri de reechilibrare

În cazul în care o parte contractantă constată că cealaltă parte contractantă nu respectă obligațiile stabilite în prezentul acord sau că aceasta nu pune în aplicare o decizie a Comitetului mixt, partea contractantă lezată poate, după consultări în cadrul Comitetului mixt, adopta măsurile corespunzătoare pentru menținerea echilibrului prezentului acord. Părțile contractante pun la dispoziția Comitetului mixt toate elementele utile pentru a permite o examinare aprofundată a situației.

Articolul 51

Comitetul mixt

(1)   Se instituie un Comitet mixt, denumit „Comitetul pentru transporturi terestre Comunitate/Elveția”, alcătuit din reprezentanți ai părților contractante, responsabil cu gestionarea și buna aplicare a prezentului acord. În acest scop, acesta formulează recomandări. El ia decizii în situațiile prevăzute de acord; executarea acestor decizii este îndeplinită de către părțile contractante în conformitate cu reglementările proprii. Comitetul mixt se pronunță de comun acord.

(2)   În special, Comitetul mixt asigură monitorizarea și aplicarea dispozițiilor prezentului acord, cu precădere ale articolelor 27 alineatul (6), 33, 34, 35, 36, 39, 40, 42, 45, 46, 47 și 54. Acesta pune în aplicare clauzele de adaptare și de revizuire prevăzute la articolele 52 și 55.

(3)   În scopul bunei executări a prezentului acord, părțile contractante procedează periodic la schimburi de informații și, la cererea uneia dintre ele, se consultă în cadrul Comitetului mixt. Părțile contractante își comunică reciproc datele autorităților însărcinate cu aplicarea prezentului acord și, în special, cu eliberarea autorizațiilor și cu efectuarea controalelor. Aceste autorități poartă corespondență în mod direct.

(4)   Comitetul mixt își adoptă prin decizie regulamentul de procedură, care conține, printre alte dispoziții, modalitățile de convocare a reuniunilor, desemnarea președintelui și definirea mandatului acestuia din urmă.

(5)   Comitetul mixt se întrunește când este necesar și cel puțin o dată pe an. Fiecare parte contractantă poate cere convocarea unei reuniuni.

(6)   Comitetul mixt poate decide constituirea oricărui grup de lucru sau de experți care să-l asiste în îndeplinirea sarcinilor sale.

(7)   Acest comitet exercită de asemenea funcțiile exercitate anterior de către Comitetul mixt, denumit „Comitetul pentru transporturi terestre Comunitate/Elveția” instituit prin articolul 18 din acordul din 1992.

Articolul 52

Evoluția legislației

(1)   Prezentul acord nu aduce atingere dreptului fiecărei părți contractante de a-și modifica, sub rezerva respectării principiului nediscriminării și a dispozițiilor prezentului acord, legislația internă în mod autonom în domeniile reglementate de prezentul acord.

(2)   Imediat ce o parte contractantă elaborează o nouă legislație într-un domeniu reglementat de prezentul acord, aceasta solicită în mod neoficial avizul experților celeilalte părți contractante. Pe parcursul perioadei premergătoare adoptării oficiale a acestei noi legislații, părțile contractante se informează reciproc și inițiază consultări în cazul în care este necesar. La cererea uneia dintre părțile contractante, un schimb prealabil de puncte de vedere are loc în cadrul comitetului mixt, în special cu privire la consecințele pe care o astfel de modificare le are asupra funcționării acordului.

(3)   De la adoptarea legislației modificate și mai târziu în termen opt zile de la data publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene sau în Culegerea oficială de legi federale, partea contractantă interesată notifică celeilalte părți contractante textul acestor noi dispoziții. La cererea uneia dintre părțile contractante, se procedează la un schimb de puncte de vedere, în termen de maxim două luni de la data cererii, în cadrul Comitetului mixt cu privire la consecințele modificării asupra funcționării prezentului acord.

(4)   Comitetul mixt:

—

fie adoptă o decizie privind revizuirea anexelor 1, 3, 4 și 7 sau, în cazul în care este necesar, propune revizuirea dispozițiilor prezentului acord, în sensul includerii în acestea, în măsura în care acest lucru este necesar și în condiții de reciprocitate, a modificărilor care au fost aduse legislației respective;

—	fie adoptă o decizie prin care modificările care au fost aduse legislației respective sunt considerate conforme cu prezentul acord;

—	fie decide cu privire la orice altă măsură de păstrare a bunei funcționări a prezentului acord.

(5)   Comitetul mixt decide cu privire la modalitățile de adaptare a prezentului acord la dispozițiile pertinente ale acordurilor viitoare dintre Comunitate sau Elveția, pe de o parte, și țările terțe pe de altă parte, prevăzute la articolele 13 și 19.

(6)   Pentru atingerea scopurilor prevăzute de prezentul acord, părțile contractante iau, potrivit calendarului prevăzut la articolul 49, toate măsurile necesare pentru ca drepturile și obligațiile echivalente cu cele conținute în actele juridice ale Comunității, menționate la anexa 1, să se aplice în relațiile dintre acestea.

Articolul 53

Confidențialitatea

Reprezentanții, experții și alte organe ale părților contractante au obligația, inclusiv după încetarea funcțiilor lor, de a nu divulga informațiile obținute în cadrul prezentului acord și care prin natura lor sunt protejate de secretul profesional.

Articolul 54

Soluționarea diferendelor

Fiecare parte contractantă poate supune Comitetului mixt un diferend privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord. Acesta depune eforturi pentru soluționarea diferendului. Sunt furnizate Comitetului mixt toate informațiile utile care permit o examinare aprofundată a situației, în vederea găsirii unei soluții acceptabile. În acest scop, Comitetul mixt examinează toate posibilitățile care permit menținerea unei bunei funcționări a prezentului acord.

Articolul 55

Revizuirea acordului

(1)   În cazul în care o parte contractantă dorește revizuirea dispozițiilor prezentului acord, informează Comitetul mixt cu privire la aceasta. Sub rezerva alineatelor (2) și (3) de mai jos, modificarea prezentului acord intră în vigoare după îndeplinirea procedurilor interne respective.

(2)   Anexele 1, 3, 4 și 7 pot fi modificate, printr-o decizie a Comitetului mixt în conformitate cu articolul 51 alineatul (1), pentru a ține seama de evoluția legislației comunitare în materie.

(3)   Anexele 5, 6, 8 și 9 pot fi modificate printr-o decizie a Comitetului mixt în conformitate cu articolul 51 alineatul (1).

Articolul 56

Anexe

Anexele 1-10 fac parte integrantă din prezentul acord.

Articolul 57

Domeniul de aplicare teritorial

Prezentul acord se aplică teritoriilor pe care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene și în condițiile prevăzute în acest tratat, pe de o parte, și pe teritoriul Elveției, pe de altă parte.

Articolul 58

Clauze finale

(1)   Prezentul acord va fi ratificat sau aprobat de părțile contractante în conformitate cu procedurile proprii. El va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare ultimei notificări a depunerii instrumentelor de ratificare sau de aprobare a tuturor celor șapte acorduri de mai jos:

—	Acordul privind transportul feroviar și rutier de mărfuri și călători,

—	Acordul privind libera circulație a persoanelor,

—	Acordul privind transportul aerian,

—	Acordul privind comerțul cu produse agricole,

—	Acordul privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității,

—	Acordul privind anumite aspecte ale contractelor de achiziții publice,

—	Acordul de cooperare științifică și tehnologică.

(2)   Prezentul acord se încheie pe o perioadă inițială de șapte ani. El poate fi reînnoit pe perioadă nedeterminată, în afară de cazul în care Comunitatea sau Elveția trimit o notificare în sens contrar celeilalte părți contractante, înainte de expirarea perioadei inițiale. În cazul unei notificări, se aplică dispozițiile alineatului (4).

(3)   Comunitatea sau Elveția poate denunța prezentul acord prin notificarea deciziei sale adresată celeilalte părți contractante. În cazul unei astfel de notificări, se aplică dispozițiile alineatului (4).

(4)   Cele șapte acorduri menționate la alineatul (1) încetează să se mai aplice după șase luni de la data primirii notificării referitoare la faptul că nu va fi reînnoit, prevăzută la alineatul (2) sau la denunțarea prevăzută la alineatul (3).

---

LISTA ANEXELOR

Anexa 1:	articolul 5 alineatul (2), articolul 6, articolul 7 alineatul (1), articolul 24 alineatul (1), articolul 25 alineatul (5) și articolul 27 alineatul (2): dispoziții aplicabile
Anexa 2:	articolul 8 alineatul (5) modalități de aplicare a redevențelor prevăzute la articolul 8
Anexa 3:	articolul 9 alineatul (1): model de licență pentru transportul internațional rutier de mărfuri
Anexa 4:	articolul 9 alineatul (3): lista transporturilor scutite de orice regim de licență sau de autorizare
Anexa 5:	articolele 12 și 13: lista drepturilor existente care decurg din acordurile bilaterale în vigoare
Anexa 6:	articolul 15 alineatul (2): exceptări de la limita de greutate și de la interdicția de a circula noaptea și duminica
Anexa 7:	articolele 17, 18 și 21: serviciile de transport internațional de călători și procedurile referitoare la autorizații
Anexa 8:	articolele 19 și 20: lista drepturilor existente care decurg din acordurile bilaterale în vigoare
Anexa 9:	articolul 36: parametrii de calitate ai serviciilor de transport feroviar și combinat
Anexa 10:	articolul 40 alineatul (1): modalități de aplicare a redevențelor prevăzute la articolul 40

ANEXA 1

DISPOZIȚII APLICABILE

În conformitate cu articolul 52 alineatul (6) din prezentul acord Elveția aplică dispoziții legale echivalente cu dispozițiile menționate mai jos:

Dispozițiile pertinente din acquis-ul comunitar

Secțiunea 1

—

Directiva 96/26/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind accesul la ocupația de operator de transport rutier de marfă și operator de transport rutier de călători și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare, pentru a facilita acestor operatori de transport dreptul la libera stabilire pentru operațiuni de transport național și internațional (JO L 124, 23.5.1996, p. 1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 98/76/CE (JO L 277, 14.10.1998, p. 17).

Secțiunea 2

—	Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (JO L 370, 31.12.1985, p. 8) astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2135/98 (JO L 274, 9.10.1998, p. 1).

—	Regulamentul (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului din 20 decembrie 1985 de armonizare a anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier (JO L 370, 31.12.1985, p. 1) sau reglementările echivalente stabilite prin acordul AETR care conține modificările acestuia.

—

Directiva 88/599/CEE a Consiliului din 23 noiembrie 1988 privind procedurile standard de control pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 privind armonizarea anumitor dispoziții din domeniul social privind transportul rutier și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier (JO L 325, 29.11.1988, p. 55) astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2135/98 al Consiliului (JO L 274, 9.10.1988, p. 1).

—	Directiva 76/914/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1976 privind nivelul minim de formare profesională al anumitor conducători de vehicule de transport rutier (JO L 357, 29.12.1976, p. 36).

Secțiunea 3

—	Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).

—	Directiva 96/96/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora (JO L 46, 17.2.1997, p. 1).

—	Directiva 91/542/CE a Consiliului din 1 octombrie 1991 de modificare a Directivei 88/77/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiilor de gaze poluante provenind de la motoarele Diesel destinate propulsiei vehiculelor (JO L 295, 25.10.1991, p. 1).

—	Directiva 92/6/CEE a Consiliului din 10 februarie 1992 privind instalarea și utilizarea dispozitivelor limitatoare de viteză pentru anumite categorii de vehicule din cadrul Comunității (JO L 57, 23.2.1992, p. 27).

—	Directiva 92/24/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind dispozitivele limitatoare de viteză sau sistemele similare de limitare a vitezei montate pe diferite categorii de autovehicule (JO L 129, 14.5.1992, p. 154).

—	Directiva 92/97/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de modificare a Directivei 70/157/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre privind nivelul sonor admis și sistemul de evacuare al autovehiculelor (JO L 371, 19.12.1992, p. 1).

—	Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul rutier de mărfuri periculoase (JO L 319, 12.12.1994, p. 7).

—	Directiva 95/50/CE a Consiliului din 6 octombrie 1995 privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase (JO L 249, 17.10.1995, p. 35).

—	Directiva 96/35/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind desemnarea și calificarea profesională a consilierilor pe probleme de siguranță a transportului rutier, feroviar și naval de mărfuri periculoase (JO L 145, 19.6.1996, p. 10).

—	Directiva 96/86/CE a Comisiei din 13 decembrie 1996 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 94/55/CE a Consiliului privind apropierea legislației statelor membre cu privire la transportul rutier de mărfuri periculoase (JO L 335, 24.12.1996, p. 43).

Secțiunea 4

—	Directiva 95/18/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare (JO L 143, 27.6.1995, p. 70).

—	Directiva 95/19/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea redevențelor pentru utilizarea infrastructurii (JO L 143, 27.6.1995, p. 75).

—	Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (JO L 237, 24.8.1991, p. 25).

Secțiunea 5

—	Directiva 92/82/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea nivelurilor accizelor la uleiurile minerale (JO L 316, 31.10.1992, p. 19).

—	Directiva 96/49/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul feroviar de mărfuri periculoase (JO L 235, 17.9.1996, p. 25).

—	Directiva 96/87/CE a Comisiei din 13 decembrie 1996 de adaptare la progresul tehnic a Directivei 96/49/CE a Consiliului privind apropierea legislativă a statelor membre privind transportul feroviar de mărfuri periculoase (JO L 335, 24.12.1996, p. 45).

ANEXA 2

MODALITĂȚI DE APLICARE A REDEVENȚELOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 8

1.

Redevența elvețiană pentru vehiculele a căror greutate maximă autorizată depășește 28 t și care dispun de autorizația prevăzută la articolul 8 alineatul (2) se ridică la maxim: — 180 CHF pentru o deplasare în tranzit pe teritoriul Elveției; — 70 CHF pentru o deplasare în ambele sensuri dus-întors, din sau spre teritoriul Elveției.

2.

Redevența elvețiană maximă pentru vehiculele care dețin autorizația prevăzută la articolul 8 alineatul (3) și a căror greutate maximă autorizată depășește 34 t, dar nu depășește 40 t și care parcurg un traseu de 300 km traversând lanțul alpin se ridică la 252 CHF pentru un vehicul care nu respectă standardele EURO, 211 CHF pentru vehiculul care respectă standardul EURO I și 178 CHF pentru vehiculul care respectă, cel puțin, standardul EURO II. Redevența se aplică potrivit modalităților definite la articolul 40.

3.

Redevența elvețiană maximă pentru vehiculele care dețin autorizația prevăzută la articolul 8 alineatul (4) și a căror greutate maximă autorizată depășește 34 t, dar nu depășește 40 t și care parcurg un traseu de 300 km traversând lanțul alpin se ridică la 300 CHF pentru un vehicul care nu respectă standardele EURO, 240 CHF pentru vehiculul care respectă standardul EURO I și 210 CHF pentru vehiculul care respectă, cel puțin, standardul EURO II. Redevența se aplică potrivit modalităților definite la articolul 40.

ANEXA 3

ANEXA 4

TRANSPORTURI SCUTITE DE ORICE REGIM DE LICENȚĂ ȘI DE ORICE AUTORIZAȚIE DE TRANSPORT

1.	Transporturile poștale care sunt efectuate în cadrul unui regim de serviciu public.

2.	Transporturile de vehicule avariate sau cu defecțiuni.

3.	Transporturile de mărfuri cu un autovehicul a cărui greutate maximă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depășește 6 tone sau a cărui încărcătură utilă autorizată, inclusiv cea a remorcilor, nu depășește 3,5 tone.

4.

Transporturile de mărfuri cu autovehicule, în măsura în care sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) mărfurile transportate trebuie să fie în proprietatea întreprinderii sau trebuie să fi fost vândute, cumpărate, donate sau închiriate, produse, extrase, transformate sau reparate de aceasta; (b) transportul trebuie să servească la aducerea mărfurilor la întreprindere, la expedierea de la această întreprindere, la deplasarea fie în interiorul întreprinderii, fie pentru nevoile sale proprii în afara întreprinderii; (c) autovehiculele utilizate pentru acest transport trebuie să fie conduse de personalul propriu al întreprinderii; (d) vehiculele care transportă mărfuri trebuie să fie proprietatea întreprinderii sau trebuie să fi fost achiziționate de aceasta pe credit sau închiriate, cu condiția, în acest ultim caz, să îndeplinească condițiile prevăzute de Directiva 84/647/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1984 privind utilizarea vehiculelor închiriate fără șofer pentru transportul rutier de mărfuri. Această dispoziție nu se aplică în cazul utilizării unui vehicul de schimb în cursul unei defecțiuni de scurtă durată a vehiculului utilizat în mod obișnuit; (e) transportul nu trebuie să constituie decât o activitate accesorie în cadrul ansamblului de activități ale întreprinderii.

5.	Transporturile de medicamente, de aparatură și de echipamente medicale, precum și de alte articole necesare în cazul unui ajutor de urgență, în special în caz de catastrofe naturale.

ANEXA 5

INVENTARUL DISPOZIȚIILOR INCLUSE ÎN ACORDURILE RUTIERE BILATERALE ÎNCHEIATE DE (ELVEȚIA) CU DIFERITE STATE MEMBRE ALE COMUNITĂȚII PRIVIND TRANSPORTUL DE MĂRFURI ÎN TRAFIC TRIUNGHIULAR

Țara	Acord semnat la data de	Data intrării în vigoare	Condiții
Germania	17.12.1953	1.2.1954	Articolul 7: În conformitate cu dreptul intern: trafic triunghiular autorizat propriu-zis; trafic triunghiular, impropriu denumit, interzis.
Austria	22.10.1958	4.4.1959	Articolul 8: Antreprenorii care au dreptul să efectueze transport de mărfuri sunt autorizați să transporte, prin intermediul vehiculelor înmatriculate în unul dintre statele contractante: (a) mărfuri care au ca destinație sau ca proveniență unul dintre state. Trafic triunghiular autorizat propriu-zis; trafic triunghiular impropriu denumit interzis.
Belgia	25.2.1975	24.7.1975	Articolul 4 alineatul (1) litera (b) Trafic triunghiular propriu-zis autorizat; trafic triunghiular impropriu numit interzis.
Danemarca	27.8.1981	25.3.1982	Articolul 4 alineatul (2): Transporturile dintr-o țară terță către cealaltă parte contractantă sau din cealaltă parte contractantă spre o țară terță fac obiectul unei autorizații eliberate de la caz la caz de cealaltă parte contractantă.
Spania	23.1.1963	21.8.1963	Protocolul din 29 octombrie 1971: Trafic triunghiular propriu-zis autorizat; trafic triunghiular impropriu denumit interzis.
Finlanda	16.1.1980	28.5.1981	Articolul 6 alineatul (2) și procesul verbal al reuniunii Comisiei mixte Elveția-Finlanda din 23 și 24 mai 1989, punctul 2.2: trafic triunghiular propriu-zis și impropriu denumit admis prin intermediul unei autorizații.
Franța	20.11.1951	1.4.1952	În conformitate cu dreptul intern.   Operatori de transport elvețieni: transporturi triunghiulare propriu-zise și impropriu denumite interzise în Franța.   Operatori de transport francezi: transporturi triunghiulare propriu-zise și impropriu denumite autorizate în Elveția.
Grecia	8.8.1970	6.9.1971	Articolul 3 și procesul verbal al reuniunii Comisiei mixte Elveția-Grecia întrunite între 11 și 13 decembrie 1972: transporturi triunghiulare propriu-zise și impropriu denumite admise (autorizații speciale contingentate).
Italia	–	–	Procesul-verbal al reuniunii Comisiei mixte Elveția-Italia din 14 iunie 1993:   Operatori de transport elvețieni: autorizații pe contingente pentru traficul triunghiular propriu-zis. Traficul triunghiular impropriu denumit este interzis.   Operatori de transport italieni: traficul triunghiular propriu-zis admis fără autorizație. Autorizații contingentate pentru traficul triunghiular impropriu denumit.
Irlanda	-	-	Potrivit dreptului intern.   Operatori de transport elvețieni: transporturi triunghiulare propriu-zise și impropriu denumite interzise fără o autorizație elaborată de autoritățile irlandeze.   Operatori de transport irlandezi: transporturi triunghiulare propriu-zise și impropriu denumite admise în traficul cu Elveția.
Luxemburg	17.5.1972	1.6.1972	Acordul nu se aplică decât transportului de călători. Nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la transportul de mărfuri. Transporturile triunghiulare sunt admise potrivit dreptului intern. (Aplicarea principiului reciprocității). Transporturi triunghiulare propriu-zise și impropriu denumite admise.
Țările de Jos	20.5.1952	15.6.1952	Acordul nu se aplică decât transportului de călători. Nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la transportul de mărfuri. Transporturi triunghiulare admise potrivit dreptului național. (Aplicarea principiului reciprocității). Transporturi triunghiulare propriu-zise și impropriu denumite admise.
Portugalia	28.6.1973	1.1.1974	Transporturi triunghiulare propriu-zise și impropriu denumite liberalizate în temeiul deciziei luate în cadrul reuniunii Comisiei mixte Elveția-Portugalia din 6 iunie 1996.
Regatul Unit	20.12.1974	21.11.1975	Articolul 3 litera (b): Transporturi triunghiulare propriu-zise admise. Transporturi triunghiulare impropriu denumite interzise.
Suedia	12.12.1973	22.4.1974	Articolul 4 alineatele (1) și (2): Transporturi triunghiulare admise prin intermediul autorizației speciale contingentate.
Trafic triunghiular propriu-zis: în cazul în care vehiculul tranzitează, potrivit itinerarului normal, țara în care este înmatriculat. De exemplu un vehicul elvețian care efectuează un transport din Germania în Italia tranzitând Elveția. Trafic triunghiular impropriu denumit: când vehiculul nu tranzitează țara în care este înmatriculat. De exemplu un vehicul elvețian care efectuează un transport din Germania în Italia tranzitând Austria.

ANEXA 6

EXCEPTĂRI DE LA LIMITA DE GREUTATE ȘI DE LA INTERDICȚIA DE A CIRCULA NOAPTEA ȘI DUMINICA

I.   Exceptări de la limita de greutate pentru perioada care se încheie la 31 decembrie 2004

Pentru cursele provenind din străinătate și având ca destinație zona elvețiană din apropierea frontierei (1) (și invers), sunt autorizate excepții, fără emolument, pentru diverse mărfuri până la greutatea maximă de 40 t, iar pentru transportul de containere ISO de 40 de picioare în trafic combinat, până la limita de 44 t. Din motive legate de construcția de drumuri, unele birouri vamale aplică limite mai mici.

II.   Alte exceptări de la limita de greutate

Pentru cursele provenind din străinătate și având ca destinație un loc situat dincolo de zona elvețiană din apropierea frontierei (1) (și invers) și pentru tranzitul prin Elveția, se poate autoriza, de asemenea, o greutate maximă mai mare decât greutatea maximă autorizată în Elveția, pentru transporturile care nu sunt prevăzute la articolul 8:

(a)	pentru transporturile de mărfuri indivizibile în cazul în care, deși se utilizează un vehicul corespunzător, dispozițiile nu pot fi respectate;

(b)	pentru transferurile sau utilizarea de vehicule speciale, în special vehicule de lucru care, din cauza utilizării căreia îi sunt destinate, nu pot fi adaptate la dispozițiile privind greutatea;

(c)	pentru transporturile vehiculelor avariate sau care trebuie depanate, în caz de urgență;

(d)	pentru transporturile produselor destinate aprovizionării avioanelor (catering);

(e)	pentru traseele rutiere inițiale și terminale ale unui transport combinat, în general pe o rază de 30 km de la terminal.

III.   Exceptarea de la interdicția de a circula noaptea și duminica

Se prevăd următoarele excepții de la interdicția de a circula noaptea și duminica:

(a)	fără autorizație specială — cursele efectuate pentru a asigura primul ajutor în caz de catastrofă; — cursele efectuate pentru a asigura primul ajutor în cazul unui accident de exploatare, în special în cadrul întreprinderilor de transporturi publice și în cadrul traficului aerian;

(b)

cu autorizație special Pentru transporturile de mărfuri care, prin natura lor, justifică cursele de noapte și, pentru motive întemeiate, duminica: — produse agricole perisabile [de exemplu fructele cu bacă, fructe sau legume, plante (inclusiv flori tăiate) sau suc de fructe proaspăt stoarse] pe toată durata anului calendaristic; — porcine de sacrificare și păsări de sacrificare; — lapte proaspăt și produse lactate perisabile; — echipamente de circ, instrumentele muzicale ale orchestrelor, decorurile teatrelor etc.; — cotidienele care includ o componentă redacțională și expedieri prin poștă în cadrul mandatului legal al serviciilor prestate.

În vederea facilitării procedurilor de autorizare, autorizațiile valabile până la 12 luni pentru un număr nedeterminat de curse pot fi eliberate în măsura în care toate cursele au aceeași natură.

---

(1)  Zona din apropierea frontierei este definită în anexa 4 la procesul-verbal al celei de-a 5-a reuniuni a Comitetului mixt înființat în cadrul acordului din 1992, desfășurată la Bruxelles la 2 aprilie 1998. În general, este vorba de o zonă cu o rază de 10 km de la biroul vamal.

ANEXA 7

TRANSPORTUL INTERNAȚIONAL DE PASAGERI CU AUTOCARUL ȘI AUTOBUZUL

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord se aplică următoarele definiții:

1.

Servicii regulate 1.1. Serviciile regulate sunt serviciile care asigură transportul călătorilor la intervala stabilite și pe trasee determinate, călătorii fiind îmbarcați și debarcați la puncte de oprire stabilite în prealabil. Serviciile regulate sunt accesibile tuturor, fiind supuse, după caz, rezervării obligatorii. Caracterul regulat al serviciului nu este afectat de adaptarea condițiilor de exploatare a serviciului. 1.2. Indiferent de organizatorul transporturilor, sunt considerate servicii regulate acele servicii care asigură transportul unor anumite categorii determinate de călători, cu excluderea altor călători, în măsura în care aceste servicii sunt efectuate în condițiile indicate la punctul 1.1. Aceste servicii sunt denumite „servicii regulate specializate”. Serviciile regulate specializate includ, în special: (a) transportul lucrătorilor „de la domiciliu la locul de muncă”; (b) transportul elevilor și studenților „la și de la instituția de învățământ”; (c) transportul militarilor și al familiilor acestora „între statul de origine și locul de încartiruire”. Caracterul regulat al acestor servicii specializate nu este afectat de faptul că organizarea transportului este adaptată la nevoile variabile ale utilizatorilor. 1.3. Organizarea unor servicii paralele sau temporare, care deservesc aceiași clienți ca și serviciile regulate existente, nedeservirea anumitor stații sau deservirea unor stații suplimentare de către serviciile regulate existente se supun acelorași norme ca și acestea din urmă.

2.

Servicii ocazionale 2.1. Serviciile ocazionale sunt serviciile care nu sunt incluse în definiția serviciilor regulate, inclusiv a serviciilor regulate specializate și care se caracterizează, în special, prin faptul că transportă grupuri constituite la inițiativa unui conducător sau a operatorului de transport însuși. Organizarea unor servicii paralele sau temporare comparabile cu serviciile regulate existente și care deservesc aceiași clienți ca acestea din urmă, va fi autorizată în conformitate cu procedura stabilită în secțiunea 1. 2.2. Serviciile prevăzute în prezentul punct 2 nu își pierd caracterul de servicii ocazionale prin faptul că sunt efectuate cu o anumită frecvență. 2.3. Serviciile ocazionale pot fi exploatate de un grup de operatori de transport care acționează în numele aceluiași contractant. Numele acestor operatori de transport, precum și, în cazul în care este necesar, punctele de legătură de-a lungul unei rute, sunt comunicate autorităților competente din statele membre ale Comunității Europene în cauză și Elveției, potrivit unor modalități care vor fi determinate de către Comitetul mixt.

3.

Transportul în nume propriu Transporturile în nume propriu sunt transporturile efectuate în scopuri nelucrative și necomerciale de către o persoană fizică sau juridică, cu condiția ca: — activitatea de transport să nu constituie decât o activitate accesorie pentru această persoană fizică sau juridică; — vehiculele utilizate să fie proprietatea acestei persoane fizice sau juridice sau să fi fost cumpărate în rate de către aceasta sau să fi făcut obiectul unui contract de închiriere pe termen lung și să fie conduse de un membru al personalului acestei persoane fizice sau juridice sau de însăși persoana fizică.

Secțiunea I

SERVICII REGULATE SUPUSE AUTORIZĂRII

Articolul 2

Natura autorizării

(1)   Autorizația este eliberată pe numele operatorului de transport; ea nu poate fi transferată de acesta terților. Cu toate acestea, operatorul de transport care a primit autorizația poate, cu consimțământul autorității prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din prezenta anexă, asigura prestarea serviciului de către un subcontractant. În acest caz, autorizația menționează numele acestuia din urmă și rolul său de subcontractant. Subcontractantul trebuie să îndeplinească condițiile enumerate la articolul 17 din acord.

În cazul unei întreprinderilor asociate pentru exploatarea unui serviciu regulat, autorizația este emisă pe numele tuturor întreprinderilor. Aceasta este eliberată întreprinderii gerante, iar celorlalte întreprinderi li se remite o copie. Autorizația menționează numele tuturor operatorilor.

(2)   Durata maximă de valabilitate a autorizației este de cinci ani.

(3)   Autorizația stabilește:

(a)	tipul de serviciu;

(b)	traseul serviciului, în special locurile de plecare și de destinație;

(c)	durata de valabilitate a autorizației;

(d)	stațiile și orarul.

(4)   Autorizația trebuie să fie conformă cu modelul stabilit în Regulamentul (CE) nr. 2121/98 (1).

(5)   Autorizația îl/îi împuternicește pe titular(i) să efectueze serviciul regulat pe teritoriul părților contractante.

(6)   Operatorul unui serviciu regulat poate utiliza vehicule suplimentare pentru a face față situațiilor temporare sau excepționale.

În acest caz, operatorul de transport trebuie să se asigure că la bordul vehiculului se găsesc următoarele documente:

—	o copie a autorizației de serviciu regulat;

—	o copie a contractului încheiat între persoana care exploatează serviciul regulat și întreprinderea care îi pune la dispoziție vehiculele suplimentare sau un document echivalent;

—	o copie conformă a licenței comunitare pentru operatorii de transport comunitari sau o licență similară elvețiană pentru operatorii de transport elvețieni eliberată persoanei care exploatează un serviciu regulat.

Articolul 3

Introducerea cererilor de autorizare

(1)   Introducerea cererilor de autorizare de către operatorii comunitari se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolului 6 din Regulamentul (CEE) nr. 684/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 11/98 și prezentarea cererilor de autorizare de către operatorii elvețieni se efectuează în conformitate cu dispozițiile capitolului 5 din Ordonanța din 25 noiembrie 1998 privind concesiunile pentru transportul de călători (OCTC) (2). Pentru serviciile scutite de autorizație în Elveția, dar supuse obligației de autorizare în Comunitate, introducerea cererilor de autorizare de către operatorii elvețieni se va efectua la autoritățile competente elvețiene în cazul în care punctul de plecare a acestor servicii se află în Elveția.

(2)   Cererile trebuie să fie conforme cu modelul stabilit în Regulamentul (CE) nr. 2121/98.

(3)   Solicitantul va furniza, în sprijinul cererii sale de autorizare, orice informație suplimentară pe care o consideră utilă sau care îi este solicitată de autoritatea emitentă, în special, o schemă de conducere a vehiculului care să permită controlul respectării reglementării referitoare la perioada de condus și de odihnă, precum și o copie a licenței comunitare pentru transportul internațional rutier de călători în numele terților pentru operatorii de transport comunitari sau o licență similară elvețiană pentru operatorii de transport elvețieni emisă persoanei care exploatează serviciul regulat.

Articolul 4

Procedura de autorizare

(1)   Autorizația se eliberează de comun acord cu autoritățile competente din părțile contractante pe teritoriul cărora călătorii sunt îmbarcați sau debarcați. Autoritatea emitentă furnizează acestora din urmă, precum și autorităților competente din statele membre ale Comunității al căror teritoriu este traversat fără îmbarcarea sau debarcarea de călători, pe lângă evaluarea sa, o copie a cererii și a tuturor celorlalte documente utile.

(2)   Autoritățile competente din Elveția și din statele membre ale Comunității al căror acord a fost solicitat comunică decizia lor autorității emitente în termen de două luni. Acest termen este calculat pe baza datei de primire a cererii de aviz care figurează în confirmarea de primire. În cazul în care autoritatea emitentă nu a primit nici un răspuns în acest termen, se consideră că autoritățile consultate și-au dat acordul, iar autoritatea emitentă a acordat autorizația.

(3)   Sub rezerva alineatelor (7) și (8), autoritatea emitentă ia o decizie în termen de patru luni de la data introducerii cererii de către operatorul de transport.

(4)   Autorizația se acordă cu excepția cazului în care:

(a)	solicitantul nu este în măsură să furnizeze serviciul care face obiectul cererii cu echipamentul pe care îl are în mod direct la dispoziție;

(b)

solicitantul nu a respectat, în trecut, legislația internă sau internațională în materie de transporturi rutiere, în special condițiile și dispozițiile referitoare la autorizațiile de servicii de transport internațional de călători sau a comis încălcări grave ale normelor în materie de siguranță rutieră, în special în ceea ce privește normele aplicabile vehiculelor și perioadelor de conducere și de odihnă pentru șoferi;

(c)	în cazul unei cereri de reînnoire a autorizației, condițiile de autorizare nu au fost respectate;

(d)	se stabilește că serviciul care face obiectul acesteia ar compromite în mod direct existența serviciilor regulate deja autorizate, în afară de cazul în care serviciile regulate în cauză sunt exploatate de un singur operator de transport sau de un grup de operatori;

(e)	se constată că exploatarea serviciilor care fac obiectul autorizației vizează exclusiv serviciile care aduc cel mai mare profit dintre serviciile existente pe legăturile respective;

(f)

autoritatea competentă dintr-o parte contractantă decide, pe baza unei analize detaliate, că serviciul respectiv ar afecta serios viabilitatea unui serviciu feroviar comparabil pe tronsoanele direct vizate. Orice decizie luată în aplicarea prezentei dispoziții, precum și justificarea acesteia se notifică operatorilor de transport în cauză. Începând cu 1 ianuarie 2000, în cazul în care un serviciu internațional existent de autocare și autobuze afectează în mod serios viabilitatea unui serviciu feroviar comparabil pe tronsoanele directe vizate, autoritatea competentă dintr-o parte contractantă are posibilitatea, cu acordul Comitetului mixt, să suspende sau să retragă autorizația de exploatare a serviciului internațional de autocare și autobuze după ce a dat un preaviz de 6 luni operatorului de transport. Faptul că un operator oferă prețuri mai mici decât cele oferite de alți operatori de transport rutieri sau că legătura în cauză este deja exploatată de alți operatori de transport rutieri nu poate în sine constitui o justificare pentru refuzul cererii.

(5)   Autoritatea emitentă nu poate respinge cererile decât pentru motive compatibile cu prezentul acord.

(6)   În cazul în care procedura de ajungere la acordul prevăzut de alineatul (1) nu dă rezultate, se poate notifica Comitetul mixt.

(7)   Comitetul mixt ia în cel mai scurt timp o decizie care intră în vigoare în termen de treizeci de zile de la notificarea Elveției și a statelor membre interesate ale Comunității.

(8)   O dată îndeplinită procedura prevăzută de prezentul articol, autoritatea emitentă informează toate autoritățile prevăzute la alineatul (1) și le trimite, dacă este cazul, o copie a autorizației.

Articolul 5

Acordarea și reînnoirea autorizației

(1)   După finalizarea procedurii prevăzute la articolul 4 din prezenta anexă, autoritatea emitentă acordă autorizația sau respinge cererea în mod oficial.

(2)   Respingerea unei cereri trebuie motivată. Părțile contractante garantează operatorilor de transport posibilitatea de a-și valorifica interesele în cazul respingerii cererii lor.

(3)   Articolul 4 din prezenta anexă se aplică, mutatis mutandis, cererilor de reînnoire a unei autorizații sau de modificare a condițiilor în care trebuie efectuate serviciile supuse autorizației.

În cazul unei modificări de importanță redusă a condițiilor de exploatare, în special în cazul unei adaptări a frecvențelor, tarifelor și orarului, este suficient ca autoritatea emitentă să comunice această informație autorităților competente ale celeilalte părți contractante.

Articolul 6

Expirarea autorizației

Procedura care trebuie urmată în privința expirării unei autorizații este conformă cu dispozițiile articolului 9 din Regulamentul (CEE) nr. 684/92 și ale articolului 44 din OCTC.

Articolul 7

Obligațiile operatorilor de transport

(1)   Cu excepția cazurilor de forță majoră, operatorul unui serviciu regulat are obligația de a lua, până la expirarea autorizației, toate măsurile în vederea garantării unui serviciu de transport care să răspundă standardelor de continuitate, regularitate și capacitate, precum și altor condiții stabilite de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din prezenta anexă.

(2)   Operatorul de transport are obligația de a publica itinerarul serviciului, stațiile, orarul, tarifele și celelalte condiții de exploatare, în măsura în care acestea nu sunt stabilite prin lege, astfel încât aceste informații să fie accesibile cu ușurință tuturor utilizatorilor.

(3)   Elveția și statele membre interesate ale Comunității au capacitatea de a aduce, de comun acord și de acord cu titularul autorizației, modificări condițiilor de exploatare a unui serviciu regulat.

Secțiunea II

SERVICII OCAZIONALE ȘI ALTE SERVICII EXCEPTATE DE AUTORIZARE

Articolul 8

Document de control

(1)   Serviciile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) sunt executate sub acoperirea unui document de control (foaie de parcurs).

(2)   Operatorii de transport care efectuează servicii ocazionale trebuie să completeze foaia de parcurs înainte de fiecare călătorie.

(3)   Carnetele de foi de parcurs sunt eliberate de către autoritățile competente din Elveția și din statul membru al Comunității în care operatorul de transport este situat sau de organisme desemnate de acestea.

(4)   Modelul de document de control, precum și modalitățile de utilizare a acestuia sunt stabilite de Regulamentul (CE) nr. 2121/98.

Articolul 9

Atestare

Atestarea prevăzută la articolul 18 alineatul (6) din acord este eliberată de către autoritatea competentă din Elveția sau din statul membru al Comunității unde este înmatriculat vehiculul.

Aceasta este conformă cu modelul stabilit în Regulamentul (CE) nr. 2121/98.

Secțiunea III

CONTROALE ȘI SANCȚIUNI

Articolul 10

Titluri de transport

(1)   Călătorii care utilizează un serviciu regulat, cu excepția serviciilor regulate specializate, trebuie să dețină, pe toată durata călătoriei, un titlu de transport, individual sau colectiv, care să indice:

—	punctul de plecare și de destinație și, dacă este cazul, traseul călătoriei la întoarcere;

—	durata de valabilitate a titlului de transport;

—	prețul transportului.

(2)   Titlul de transport prevăzut la alineatul (1) trebuie să fie prezentat la cererea agenților de control.

Articolul 11

Controale rutiere și în întreprinderi

(1)   În cazul unui transport în numele terților trebuie să se afle la bordul vehiculului și să fie prezentate la cerere agenților de control copia certificată conformă a licenței comunitare pentru operatorii de transport comunitari sau a licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni, precum și, în funcție de natura serviciului, autorizația (sau o copie conformă a acesteia) sau foaia de parcurs.

În cazul unui transport în nume propriu, atestarea (sau o copie conformă a acesteia) trebuie să se afle la bordul vehiculului și să fie prezentată la cerere agenților de control.

În cazul serviciilor prevăzute la articolul 18 alineatul (2) din acord, contractul sau copia certificată conformă a contractului înlocuiește documentul de control.

(2)   Operatorii de transport care exploatează autocare și autobuze afectate transporturilor internaționale de călători autorizează orice control vizând asigurarea faptului că operațiunile se efectuează corect, în special în ceea ce privește timpul de condus și de repaus.

Articolul 12

Asistență reciprocă

(1)   La cerere, autoritățile competente ale părților contractante își comunică reciproc toate informațiile utile pe care le dețin cu privire la:

—	încălcări ale prezentului acord, precum și ale altor reglementări aplicabile serviciilor de transport internaționale de călători efectuate cu autocare și autobuze, comise pe teritoriul lor de către un operator de transport al unei alte părți contractante, precum și sancțiunile aplicate;

—	sancțiunile aplicate propriilor operatori de transport pentru încălcările comise pe teritoriul celeilalte părți contractante.

(2)   Autoritățile competente ale părții contractante unde este situat operatorul de transport retrag licența comunitară sau licența similară elvețiană pentru operatorii de transport elvețieni în cazul în care titularul:

—	nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) din acord;

—	a comunicat informații inexacte cu privire la datele care erau necesare pentru eliberarea licenței comunitare sau a licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni.

(3)   Autoritatea emitentă retrage autorizația în cazul în care titularul nu mai îndeplinește condițiile care au determinat eliberarea acestei autorizații în baza prezentului acord, în special în cazul în care cererea este înaintată de autoritățile competente ale părții contractante unde este situat operatorul de transport. Aceasta informează imediat autoritățile competente ale celeilalte părți contractante.

(4)   În cazul unor încălcări grave sau al unor încălcări minore și repetate ale reglementărilor privind transportul și siguranța rutieră, în special în ceea ce privește normele aplicabile vehiculelor, perioadele de conducere și de odihnă ai șoferilor și executarea fără autorizație a unor servicii paralele sau temporare prevăzute la articolul 1, punctul 2.1, autoritățile competente ale părții contractante unde este stabilit operatorul de transport care a comis încălcarea pot proceda, în special, la retragerea licenței comunitare sau a licenței elvețiene similare pentru operatorii de transport elvețieni sau la retrageri temporare și/sau parțiale ale copiilor conforme ale licenței comunitare sau ale licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni.

Aceste sancțiuni sunt determinate în funcție de gravitatea infracțiunii comise de către titularul licenței comunitare sau al licenței similare elvețiene pentru operatorii de transport elvețieni, precum și în funcție de numărul total de copii conforme pe care le deține în legătură cu traficul său internațional.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 2121/98 al Comisiei din 2 octombrie 1998 privind stabilirea regulilor detaliate pentru aplicarea Regulamentelor (CEE) nr. 684/92 și (CE) nr. 12/98 ale Consiliului privind documentele pentru transportul călătorilor cu autocarul și autobuzul (JO L 268, 3.10.1998, p. 10).

(2)  RS/SR/744.11.

ANEXA 8

INVENTARUL DISPOZIȚIILOR INCLUSE ÎN ACORDURILE RUTIERE BILATERALE ÎNCHEIATE DE ELVEȚIA CU DIFERITE STATE MEMBRE ALE COMUNITĂȚII PRIVIND ACORDAREA DE AUTORIZAȚII PENTRU TRANSPORTUL DE CĂLĂTORI ÎN TRAFIC TRIUNGHIULAR

Țara	Acord semnat la data de	Data intrării în vigoare	Condiții
Germania	17.12.1953	1.2.1954	Articolele 4 și 5: — în conformitate cu dreptul intern — respectul reciprocității
Austria	22.10.1958	4.4.1959	Articolul 6: — în conformitate cu dreptul intern — respectul reciprocității
Belgia	25.2.1975	24.7.1975	Articolul 3: — în conformitate cu dreptul intern
Danemarca	27.8.1981	25.3.1982	Articolele 3 și 5: — în conformitate cu dreptul intern
Spania	23.1.1963	21.8.1963	Articolele 2 și 3: — autorizația expresă a celeilalte părți contractante — de comun acord (reciprocitate)
Finlanda	16.1.1980	28.5.1981	Articolul 3: — în conformitate cu dreptul intern
Franța	20.11.1951	1.4.1952	Capitolul II: — de comun acord — respectul reciprocității
Grecia	8.8.1970	6.9.1971	Articolul 2: — de comun acord (reciprocitate)
Italia	–	–	În conformitate cu dreptul intern (fără acord bilateral)
Irlanda	–	–	În conformitate cu dreptul intern (fără acord bilateral)
Luxemburg	17.5.1972	1.6.1972	Articolul 3: În conformitate cu dreptul intern
Țările de Jos	20.5.1952	15.6.1952	Alineatul (2) punctul 2: În conformitate cu dreptul intern
Portugalia	28.6.1973	1.1.1974	Protocolul la acord, capitolele 5 și 6: — înțelegere reciprocă — reciprocitate
Regatul Unit	20.12.1974	21.11.1975	În conformitate cu dreptul intern (acordul nu se referă decât la transportul de mărfuri)
Suedia	12.12.1973	22.4.1974	Articolul 3: În conformitate cu dreptul intern

ANEXA 9

PRIVIND CALITATEA SERVICIILOR DE TRANSPORT FEROVIAR ȘI COMBINAT

În cazul în care Elveția dorește să recurgă la măsurile de salvgardare prevăzute la articolul 46 din acord, următoarele condiții trebuie îndeplinite.

1.

Prețul mediu al transportului feroviar sau combinat prin Elveția să nu fie mai mare decât costurile pentru un vehicul de 40 t PMA pe un traseu de 300 km care traversează lanțul alpin. În particular, prețul mediu aplicat pentru transportul combinat însoțit („camion-tren”) să nu fie mai mare decât costurile rutiere (redevențe rutiere și costuri variabile).

2.	Elveția a luat măsuri pentru întărirea competitivității transportului combinat și a transportului feroviar de mărfuri prin Elveția.

3.

Printre parametrii utilizați la evaluarea competitivității transportului feroviar de mărfuri și a transportului combinat se numără cel puțin: — adaptarea orarului și a vitezei la nevoile utilizatorilor; — nivelul de responsabilitate și de garanție asigurat pentru serviciu; — îndeplinirea angajamentelor privind calitatea serviciului și compensații pentru utilizatori în cazul nerespectării acestor angajamente de către operatorii elvețieni; — condițiile de rezervare.

ANEXA 10

MODALITĂȚI DE APLICARE A REDEVENȚELOR PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 40

Sub rezerva dispozițiilor alineatului (3) litera b și ale alineatului (5) articolul 40, redevențele prevăzute la articolul 40 se aplică în conformitate cu următoarele modalități:

(a)	acestea sunt, pentru operatorii de transport care utilizează un itinerar în Elveția a cărui distanță este mai mică sau mai mare de 300 km, modificate în mod proporțional pentru a ține seama de distanța parcursă efectiv în Elveția;

(b)	ele sunt proporționale cu categoria de greutate căreia îi aparține vehiculul.

---

ACT FINAL

Plenipotențiarii

COMUNITĂȚII EUROPENE

și

ai CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE,

reuniți la douăzeci și unu iunie o mie nouă sute nouăzeci și nouă la Luxemburg pentru semnarea Acordului între Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind transportul rutier și feroviar de mărfuri și călători au adoptat declarațiile comune menționate mai jos și adăugate la prezentul act final:

—	Declarația comună privind articolul 38 alineatul (6);

—	Declarația comună privind viitoarele negocieri suplimentare.

De asemenea, acestea au luat act de următoarele declarații anexate la prezentul act final:

—	Declarația privind participarea Elveției în comitete;

—	Declarația Elveției privind utilizarea contingentelor (40 t);

—	Declarația Comunității Europene privind utilizarea contingentelor (40 t);

—	Declarația Elveției privind articolul 40 alineatul (4);

—	Declarația Elveției privind simplificarea procedurilor vamale [articolul 43 alineatul (1)].

DECLARAȚIA COMUNĂ

privind articolul 38 alineatul (6)

Părțile contractante declară că dispozițiile articolului 38 alineatul (6) nu aduc atingere aplicării, în cadrul sistemului federal elvețian, a instrumentelor care țin de echilibrarea financiară federală.

DECLARAȚIA COMUNĂ

privind viitoarele negocieri suplimentare

Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană își declară intenția de a iniția negocieri în vederea încheierii unor acorduri în domenii de interes comun cum ar fi actualizarea Protocolului 2 la Acordul de liber schimb din 1972, la participarea elvețiană la anumite programe comunitare pentru formare profesională, tineret, mass-media, statistică și mediu. Aceste negocieri ar trebui să fie pregătite cu rapiditate după încheierea negocierilor bilaterale actuale.

DECLARAȚIA

privind participarea Elveției în comitete

Consiliul este de acord ca reprezentanții Elveției să participe în calitate de observatori, pentru aspectele care îi interesează, la următoarele întruniri ale comitetelor și grupurilor de experți:

—	Comitete pentru programe de cercetare; inclusiv Comitetul pentru cercetare științifică și tehnică (CREST);

—	Comisia administrativă pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți;

—	Grupul de coordonare privind recunoașterea reciprocă a diplomelor de învățământ superior;

—	Comitete consultative privind rutele aeriene și pentru aplicarea regulilor concurenței în domeniul transporturilor aeriene.

Aceste comitete se întrunesc în absența reprezentanților Elveției atunci când votează.

În ceea ce privește celelalte comitete care se ocupă de domenii reglementate de prezentul acord și pentru care Elveția fie a preluat acquis-ul comunitar, fie îl aplică prin echivalență, Comisia va avea consultări cu experții Elveției după cum se prevede la articolul 100 din acordul SEE.

DECLARAȚIA ELVEȚIEI

privind utilizarea contingentelor (40 t)

Elveția declară că maxim 50 % din contingentele prevăzute la articolul 8 din acord pentru vehiculele elvețiene având o greutate maximă autorizată care nu depășește 40 t se va utiliza pentru efectuarea de transporturi de import, export și tranzit.

DECLARAȚIA CE

privind utilizarea contingentelor (40 t)

Comunitatea declară că, potrivit cifrelor actuale, estimează că aproximativ 50 % din contingentele prevăzute la articolul 8 vor fi utilizate pentru operațiuni de transport bilateral.

DECLARAȚIA ELVEȚIEI

privind articolul 40 alineatul (4)

În ceea ce privește aplicarea redevențelor prevăzute la articolul 40 alineatul (4) din acord, Elveția declară că va stabili redevențele valabile până la deschiderea primului tunel de bază sau până la 1 ianuarie 2008 cel mai târziu, la un nivel mai mic decât valoarea maximă autorizată de această dispoziție. Pe baza acestui calendar, Elveția intenționează ca în 2005, 2006 și 2007 să stabilească valoarea medie la 292,50 CHF și valoarea maximă la 350 CHF.

DECLARAȚIA ELVEȚIEI

privind simplificarea procedurilor vamale [articolul 43 alineatul (1)]

În vederea simplificării formalităților vamale la punctele rutiere de trecere a frontierei dintre Uniunea Europeană și Elveția, Elveția își asumă obligația de a adopta următoarele măsuri, care vor fi stabilite cu titlu prioritar în cursul anului 1999 de către Comitetul mixt constituit în conformitate cu acordul din 1992:

—

asigurarea, în cooperare cu birourile vamale ale țărilor vecine, în ceea ce privește programul de lucru al acestora la principalele puncte rutiere de trecere a frontierei să fie suficient de lung pentru a permite vehiculelor grele pentru transport de mărfuri să își înceapă călătoria prin Elveția, de îndată ce se ridică interdicția de a circula noaptea sau de a-și continua călătoria până când această interdicție intră în vigoare. În cazul în care este necesar și în acest scop, se poate percepe o suprataxă aferentă costurilor suplimentare. Această suprataxă nu trebuie să depășească totuși 8 CHF;

—

asigurarea, până la 1 ianuarie 2000, și menținerea ulterioară prin cooperare cu autoritățile vamale din țările vecine, a unui timp de vămuire a vehiculele grele pentru transport de mărfuri de 30 de minute la fiecare trecere între Elveția și Uniunea Europeană (măsurată de la intrarea la primul punct vamal până la ieșirea de la cel de-al doilea).

---