This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 22002A0430(01)
Agreement between the European Community and its Member States, of the one part, and the Swiss Confederation, of the other, on the free movement of persons - Final Act - Joint Declarations - Information relating to the entry into force of the seven Agreements with the Swiss Confederation in the sectors free movement of persons, air and land transport, public procurement, scientific and technological cooperation, mutual recognition in relation to conformity assessment, and trade in agricultural products
Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor
Acord între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor
JO L 353, 31.12.2009, p. 71–90
(CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(BG, RO, HR)
JO L 114, 30.4.2002, p. 6–72
(ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)
In force: This act has been changed. Current consolidated version: 01/01/2021
ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_internation/2002/309(1)/oj
11/Volumul 74 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
97 |
22002A0430(01)
L 114/6 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
ACORD
între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor
CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ, pe de-o parte,
și
COMUNITATEA EUROPEANĂ,
REGATUL BELGIEI,
REGATUL DANEMARCEI,
REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,
REPUBLICA ELENĂ,
REGATUL SPANIEI,
REPUBLICA FRANCEZĂ,
IRLANDA,
REPUBLICA ITALIANĂ,
MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,
REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,
REPUBLICA AUSTRIA,
REPUBLICA PORTUGHEZĂ,
REPUBLICA FINLANDA,
REGATUL SUEDIEI,
REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD, pe de altă parte,
denumite în continuare „părțile contractante”,
Convinși că libera circulație a persoanelor între teritoriile părților contractante constituie un factor cheie în dezvoltarea armonioasă a relațiilor dintre părți,
Hotărâți să realizeze libera circulație a persoanelor între părți pe baza normelor care se aplică în Comunitatea Europeană,
Decid să încheie prezentul acord:
I. DISPOZIȚII DE BAZĂ
Articolul 1
Obiectivul
Obiectivul prezentului acord, în beneficiul resortisanților statelor membre ale Comunității Europene și ai Elveției, este:
(a) |
acordarea dreptului de intrare, de ședere, de acces la o activitate economică salariată, de stabilire ca lucrător care desfășoară o activitate independentă și a dreptului de a rămâne pe teritoriul părților contractante; |
(b) |
facilitarea prestării de servicii pe teritoriul părților contractante și în special liberalizarea prestării de servicii de scurtă durată; |
(c) |
acordarea dreptului de intrare și de ședere pe teritoriul părților contractante persoanelor care nu desfășoară o activitate economică în țara gazdă; |
(d) |
acordarea unor condiții de viață, de angajare și muncă identice cu cele acordate resortisanților proprii. |
Articolul 2
Nediscriminarea
Resortisanții unei părți contractante cu reședința legală pe teritoriul unei alte părți contractante nu fac obiectul nici unei discriminări pe motive de cetățenie, în aplicarea dispozițiilor anexelor I, II și III la prezentul acord și în conformitate cu acestea.
Articolul 3
Dreptul de intrare
Dreptul de intrare a resortisanților unei părți contractante pe teritoriul unei alte părți contractante este garantat în conformitate cu dispozițiile stabilite în anexa I.
Articolul 4
Dreptul de ședere și de acces la o activitate economică
Dreptul de ședere și de acces la o activitate economică este garantat sub rezerva dispozițiilor articolului 10 și în conformitate cu dispozițiile anexei I.
Articolul 5
Prestatorul unui serviciu
(1) Fără a aduce atingere altor acorduri specifice încheiate între părțile contractante care se referă în special la prestarea de servicii (inclusiv Acordul privind achizițiile publice, în măsura în care reglementează prestarea de servicii), persoanele care prestează servicii, inclusiv societățile, în conformitate cu dispozițiile din anexa I, au dreptul de a presta un serviciu pe teritoriul celeilalte părți contractante pe o perioadă care să nu depășească 90 de zile de muncă efectivă în decursul unui an calendaristic.
(2) Prestatorii de servicii au drept de intrare și de ședere pe teritoriul celeilalte părți contractante:
(a) |
în cazul în care au dreptul de a presta un serviciu în temeiul alineatului (1) sau în temeiul dispozițiilor unui acord menționat la alineatul (1); |
(b) |
sau, atunci când condițiile de la litera (a) nu sunt îndeplinite, în cazul în care au primit autorizația de a presta un serviciu de la autoritățile competente ale părții contractante respective. |
(3) Resortisanții unui stat membru al Comunității Europene sau ai Elveției care intră pe teritoriul unei părți contractante numai pentru a primi servicii au drept de intrare și de ședere.
(4) Drepturile menționate în prezentul articol sunt garantate în conformitate cu dispozițiile stabilite în anexele I, II și III. Limitele cantitative de la articolul 10 nu sunt opozabile persoanelor menționate în prezentul articol.
Articolul 6
Dreptul de ședere pentru persoanele care nu desfășoară o activitate economică
Dreptul de ședere pe teritoriul unei părți contractante este garantat persoanelor care nu desfășoară o activitate economică în conformitate cu dispozițiile anexei I cu privire la persoanele care nu sunt active profesional.
Articolul 7
Alte drepturi
Părțile contractante adoptă dispoziții, în conformitate cu anexa I, cu privire la următoarele drepturi în legătură cu libera circulație a persoanelor:
(a) |
dreptul la tratament egal cu resortisanții proprii în ceea ce privește accesul la o activitate economică și desfășurarea acesteia, precum și în ceea ce privește condițiile de viață, de angajare și de muncă; |
(b) |
dreptul la mobilitate profesională și geografică care permite resortisanților părților contractante să circule liber pe teritoriul statului gazdă și să exercite profesia aleasă; |
(c) |
dreptul de a rămâne pe teritoriul unei părți contractante după încheierea activității economice; |
(d) |
dreptul de ședere pentru membrii familiei, indiferent de cetățenia acestora; |
(e) |
dreptul membrilor familiei de a desfășura o activitate economică, indiferent de cetățenia acestora; |
(f) |
dreptul de a dobândi bunuri imobile în măsura în care acesta este legat de exercitarea drepturilor conferite prin prezentul acord; |
(g) |
pe parcursul perioadei de tranziție, dreptul, după încheierea unei activități economice sau a șederii pe teritoriul unei părți contractante, de a se întoarce acolo în vederea desfășurării unei activități economice, precum și dreptul la transformarea permisului de ședere temporară în permis de ședere permanentă. |
Articolul 8
Coordonarea sistemelor de securitate socială
Părțile contractante adoptă dispoziții, în conformitate cu anexa II, pentru coordonarea sistemelor de securitate socială în special în scopul:
(a) |
de a asigura egalitatea de tratament; |
(b) |
de a determina legislația aplicabilă; |
(c) |
de a totaliza, în scopul dobândirii șI menținerii dreptului la prestații, precum și pentru a calcula aceste prestații, toate perioadele luate în considerare de legislația națională a țărilor în cauză; |
(d) |
de a plăti prestații persoanelor rezidente pe teritoriul părților contractante; |
(e) |
de a promova asistența administrativă reciprocă și cooperarea între autorități și instituții. |
Articolul 9
Diplome, certificate și alte calificări
Pentru a facilita accesul resortisanților statelor membre ale Comunității Europene și ai Elveției la activități salariate și independente și la exercitarea acestora, precum și la prestarea de servicii, părțile contractante iau măsurile necesare, în conformitate cu anexa III, privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor calificări și coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale părților contractante cu privire la accesul la activități salariate și independente și la prestarea de servicii.
II. DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE
Articolul 10
Dispoziții tranzitorii și dezvoltarea acordului
(1) Pe parcursul unei perioade de cinci ani de la intrarea în vigoare a acordului, Elveția poate menține limite cantitative în ceea ce privește accesul la o activitate economică pentru următoarele două categorii de ședere: ședere pe o perioadă mai mare de patru luni și mai mică de un an și ședere pe o perioadă mai mare sau egală cu un an. Nu există restricții pentru șederea pe o perioadă mai mică de patru luni.
Începând cu cel de-al șaselea an, toate limitele cantitative aplicabile resortisanților statelor membre ale Comunității Europene se elimină.
(2) Pe parcursul unei perioade de cel mult doi ani, părțile contractante pot menține controalele privind prioritatea lucrătorilor integrați pe piața obișnuită a forței de muncă, precum și condițiile de muncă și salariale aplicabile resortisanților celeilalte părți contractante, inclusiv prestatorilor de servicii menționați la articolul 5. Înainte de sfârșitul primului an, Comitetul mixt analizează dacă aceste restricții trebuie menținute. Acesta poate reduce perioada maximă de doi ani. Controalele privind prioritatea lucrătorilor integrați pe piața obișnuită a forței de muncă nu se aplică prestatorilor de servicii liberalizați printr-un acord specific între părțile contractante privind prestarea de servicii (inclusiv Acordul privind anumite aspecte ale achizițiilor publice, în măsura în care acesta reglementează prestarea de servicii).
(3) La data intrării în vigoare a prezentului acord și până la sfârșitul celui de-al cincilea an, în fiecare an Elveția rezervă, în cadrul contingentelor sale globale, pentru lucrători salariați și lucrători care desfășoară o activitate independentă din Comunitatea Europeană cel puțin 15 000 de permise noi de ședere valabile pe o perioadă mai mare sau egală cu un an și 115 500 de permise de ședere valabile pe o perioadă mai mare de patru luni și mai mică de un an.
(4) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3), părțile contractante au convenit asupra următoarelor măsuri: în cazul în care, după o perioadă de cinci ani și până la 12 ani de la intrarea în vigoare a acordului, numărul permiselor de ședere noi din oricare dintre categoriile menționate la alineatul (1) emise lucrătorilor salariați și lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă din Comunitatea Europeană într-un anumit an depășește media pe cei trei ani precedenți cu mai mult de 10 %, Elveția poate să limiteze în anul următor în mod unilateral numărul de permise de ședere noi pentru acea categorie de lucrători salariați și lucrători care desfășoară o activitate independentă din Comunitatea Europeană la media celor trei ani precedenți plus 5 %. Anul următor, numărul poate fi limitat la același nivel.
Fără a aduce atingere dispozițiilor paragrafului precedent, numărul de permise de ședere noi emise pentru lucrătorii salariați și lucrătorii care desfășoară o activitate independentă din Comunitatea Europeană nu poate fi limitat la mai puțin de 15 000 pe an valabile pe o perioadă mai mare sau egală cu un an și la mai puțin de 115 500 pe an valabile pe o perioadă mai mare de patru luni și mai mică de un an.
(5) Dispozițiile tranzitorii de la alineatele (1)-(4) și în special cele de la alineatul (2) cu privire la prioritatea lucrătorilor integrați pe piața obișnuită a forței de muncă și la controalele asupra condițiilor de muncă și salariale nu se aplică lucrătorilor salariați și lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă care, la data intrării în vigoare a prezentului acord, sunt autorizați să desfășoare o activitate economică pe teritoriul părților contractante. Aceste persoane beneficiază în special de mobilitate profesională și geografică. Titularii permiselor de ședere cu o perioadă de valabilitate mai mică de un an dispun de dreptul de a-și reînnoi permisele; epuizarea limitelor cantitative nu este opozabilă acestora. Titularii permiselor de ședere cu o perioadă de valabilitate mai mare sau egală cu un an dispun în mod automat de dreptul de a-și prelungi permisele. Prin urmare, acești lucrători salariați și lucrători care desfășoară o activitate independentă beneficiază de dreptul la libera circulație a persoanelor stabilit în dispozițiile de fond din prezentul acord, în special în articolul 7, de la data intrării în vigoare a acordului.
(6) Elveția transmite în mod periodic și cu promptitudine Comitetului mixt orice date statistice și informații utile, inclusiv măsuri de punere în aplicare a alineatului (2). Fiecare dintre părțile contractante poate cere o revizuire a situației în cadrul Comitetului mixt.
(7) Nici o limită cantitativă nu se aplică lucrătorilor frontalieri.
(8) Dispozițiile tranzitorii cu privire la securitatea socială și la retrocesiunea contribuțiilor la asigurările de șomaj sunt stabilite în protocolul la anexa II.
Articolul 11
Soluționarea acțiunilor
(1) Persoanele menționate de prezentul acord au dreptul de acțiune cu privire la aplicarea dispozițiilor prezentului acord pe lângă autoritățile competente.
(2) Acțiunile trebuie soluționate într-un termen rezonabil.
(3) Persoanele menționate de prezentul acord pot face apel la instanța judecătorească națională competentă cu privire la deciziile luate în urma acțiunii sau la absența unei decizii într-un termen rezonabil.
Articolul 12
Dispoziții mai favorabile
Prezentul acord nu exclude posibilitatea existenței unor dispoziții naționale mai favorabile atât pentru resortisanții părților contractante, cât și pentru membrii familiilor acestora.
Articolul 13
Clauza suspensivă
Părțile contractante se angajează să nu mai adopte alte măsuri restrictive cu privire la resortisanții celeilalte părți în domeniile de aplicare a prezentului acord.
Articolul 14
Comitetul mixt
(1) Se înființează prin prezentul acord un comitet mixt alcătuit din reprezentanți ai părților contractante. Comitetul mixt este responsabil cu administrarea și aplicarea corespunzătoare a acordului. În acest scop, acesta emite recomandări. Comitetul mixt ia decizii în situațiile prevăzute de acord. Comitetul mixt ia decizii de comun acord.
(2) În cazul unor dificultăți economice sau sociale grave, Comitetul mixt se întrunește, la cererea oricărei părți contractante, pentru a analiza măsurile corespunzătoare în vederea remedierii situației. Comitetul mixt poate decide ce măsuri trebuie luate în termen de 60 de zile de la data cererii. Această perioadă poate fi prelungită de către Comitetul mixt. Domeniul de aplicare și durata acestor măsuri nu depășesc ceea ce este strict necesar pentru remedierea situației. Se acordă prioritate măsurilor care afectează în cea mai mică măsură funcționarea prezentului acord.
(3) În sensul punerii în aplicare corespunzătoare a acordului, părțile contractante fac schimb periodic de informații, iar, la cererea oricăreia dintre acestea, au consultări în cadrul Comitetului mixt.
(4) Comitetul mixt se întrunește după cum este necesar și atunci când este necesar, însă cel puțin o dată pe an. Fiecare parte poate solicita convocarea unei ședințe. Comitetul mixt se întrunește în termen de 15 zile de la formularea unei cereri în temeiul alineatului (2).
(5) Comitetul mixt își stabilește regulamentul de procedură care include, inter alia, dispoziții privind convocarea ședințelor, numirea președintelui și durata mandatului acestuia din urmă.
(6) Comitetul mixt poate decide înființarea oricărui grup de lucru sau a oricărui grup de experți care să îl asiste în îndeplinirea sarcinilor sale.
Articolul 15
Anexe și protocoale
Anexele și protocoalele la prezentul acord fac parte integrantă din acesta. Declarațiile sunt cuprinse în actul final.
Articolul 16
Trimitere la legislația comunitară
(1) În vederea atingerii obiectivelor stabilite prin prezentul acord, părțile contractante iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că în relațiile dintre ele sunt aplicate drepturi și obligații echivalente cu cele conținute în actele juridice ale Comunității Europene la care se face trimitere.
(2) În măsura în care aplicarea prezentului acord se bazează pe concepte de drept comunitar, se ține seama de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Comunităților Europene anterioară datei semnării acestuia. Jurisprudența ulterioară acestei date se supune atenției Elveției. Pentru a asigura funcționarea corectă a acordului, Comitetul mixt, la cererea oricăreia dintre părțile contractante, stabilește implicațiile acestei jurisprudențe.
Articolul 17
Evoluția dreptului
(1) Imediat ce o parte contractantă inițiază procesul de adoptare a unui proiect de modificare a legislației interne sau imediat ce apare o modificare în jurisprudența autorităților ale căror decizii nu sunt susceptibile de o cale de atac în dreptul intern într-un domeniu reglementat de prezentul acord, aceasta informează cealaltă parte contractantă prin intermediul Comitetului mixt.
(2) Comitetul mixt organizează un schimb de opinii cu privire la implicațiile acestei modificări în funcționarea corespunzătoare a acordului.
Articolul 18
Revizuire
În cazul în care o parte contractantă dorește ca prezentul acord să fie revizuit, aceasta înaintează o propunere în acest sens Comitetului mixt. Modificările la prezentul acord intră în vigoare după îndeplinirea procedurilor interne respective, cu excepția modificărilor la anexele II și III, care se adoptă prin decizia Comitetului mixt și pot intra în vigoare imediat după această decizie.
Articolul 19
Soluționarea litigiilor
(1) Părțile contractante pot supune Comitetului mixt orice litigiu privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord.
(2) Comitetul mixt poate soluționa litigiul. Comitetului mixt i se comunică orice informații care ar putea face posibilă o analiză detaliată a situației în vederea identificării unei soluții acceptabile. În acest scop, Comitetul mixt examinează toate posibilitățile de menținere a funcționării corespunzătoare a prezentului acord.
Articolul 20
Relația cu acordurile bilaterale privind securitatea socială
Cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexa II, acordurile bilaterale privind securitatea socială dintre Elveția și statele membre ale Comunității Europene se suspendă la data intrării în vigoare a prezentului acord, în măsura în care acesta din urmă reglementează același domeniu.
Articolul 21
Relația cu acordurile bilaterale privind dubla impozitare
(1) Dispozițiile acordurilor bilaterale dintre Elveția și statele membre ale Comunității Europene privind dubla impozitare nu sunt afectate de dispozițiile prezentului acord. În special, dispozițiile prezentului acord nu afectează definiția „lucrătorilor frontalieri” din acordurile privind dubla impozitare.
(2) Nici o dispoziție din prezentul acord nu poate fi interpretată în sensul de a împiedica părțile contractante să facă o distincție, în aplicarea dispozițiilor relevante ale legislației lor fiscale, între contribuabilii care nu se află în situații comparabile, în special în ceea ce privește domiciliul ori sediul acestora.
(3) Nici o dispoziție din prezentul acord nu împiedică părțile contractante să adopte sau să aplice măsuri pentru a asigura impozitarea, plata și recuperarea efectivă a impozitelor sau pentru a împiedica evaziunea fiscală în conformitate cu legislația fiscală națională sau cu acordurile de evitare a dublei impozitări între Elveția, pe de-o parte, și unul sau mai multe state membre ale Comunității Europene, pe de altă parte, sau orice alte acorduri fiscale.
Articolul 22
Relația cu acordurile bilaterale privind alte probleme în afară de securitatea socială și dubla impozitare
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 20 și 21, prezentul acord nu afectează acordurile dintre Elveția, pe de-o parte, și unul sau mai multe state membre ale Comunității Europene, pe de altă parte, cum ar fi cele cu privire la persoanele particulare, operatorii economici, cooperarea transfrontalieră sau traficul local de frontieră, în măsura în care acestea sunt compatibile cu prezentul acord.
(2) În cazul în care există incompatibilități între aceste acorduri și prezentul acord, acesta din urmă prevalează.
Articolul 23
Drepturi dobândite
În cazul denunțării sau al nereînnoirii acordului, drepturile dobândite de către persoanele particulare nu sunt afectate. Părțile contractante stabilesc de comun acord ce demersuri urmează să fie întreprinse cu privire la drepturile care sunt în curs de a fi dobândite.
Articolul 24
Domeniul teritorial de aplicare
Prezentul acord se aplică, pe de-o parte, pe teritoriul Elveției și, pe de altă parte, pe teritoriile în care se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene, în condițiile prevăzute de acest tratat.
Articolul 25
Intrarea în vigoare și durata
(1) Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de către părțile contractante în conformitate cu procedurile proprii ale acestora. Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare ultimei notificări cu privire la depunerea instrumentelor de ratificare sau la aprobarea tuturor celor șapte acorduri de mai jos:
|
Acordul privind libera circulație a persoanelor |
|
Acordul privind transportul aerian |
|
Acordul privind transportul rutier și feroviar de călători și de mărfuri |
|
Acordul privind comerțul cu produse agricole |
|
Acordul privind recunoașterea reciprocă a evaluării conformității |
|
Acordul privind anumite aspecte ale achizițiilor publice |
|
Acordul privind cooperarea științifică și tehnologică. |
(2) Prezentul acord se încheie pe o perioadă inițială de șapte ani. Acesta se reînnoiește pe o perioadă nedeterminată cu excepția cazului în care Comunitatea Europeană sau Elveția notifică celeilalte părți contractante contrariul înainte de expirarea perioadei inițiale. În cazul unei astfel de notificări, se aplică dispozițiile alineatului (4).
(3) Comunitatea Europeană sau Elveția poate denunța prezentul acord prin notificarea deciziei sale celeilalte părți. În cazul unei astfel de notificări, se aplică dispozițiile alineatului (4).
(4) Cele șapte acorduri menționate la alineatul (1) încetează să se aplice după șase luni de la primirea notificării de nereînnoire prevăzute la alineatul (2) sau a notificării de denunțare prevăzute la alineatul (3).
Hecho en Luxemburgo, el veintiuno de junio de mil novecientos noventa y nueve, en doble ejemplar en lenguas alemana, danesa, española, finesa, francesa, griega, inglesa, italiana, neerlandesa, portuguesa y sueca, siendo cada uno de estos textos igualmente auténtico.
Udfærdiget i Luxembourg, den enogtyvende juni nitten hundrede og nioghalvfems, i to eksemplarer på dansk, engelsk, finsk, fransk, græsk, italiensk, nederlandsk, portugisisk, spansk, svensk og tysk, idet hver af disse tekster har samme gyldighed.
Geschehen zu Luxemburg am einundzwanzigsten Juni neunzehnhundertneunundneunzig in zweifacher Ausfertigung in dänischer, deutscher, englischer, finnischer, französischer, griechischer, italienischer, niederländischer, portugiesischer, spanischer und schwedischer Sprache, wobei jeder dieser Wortlaute gleichermaßen verbindlich ist.
Έγινε στο Λουξεμβούργο, στις είκοσι μία Ιουνίου χίλια εννιακόσια ενενήντα εννέα, σε δύο αντίτυπα στην αγγλική, γαλλική, γερμανική, δανική, ελληνική, ισπανική, ιταλική, ολλανδική, πορτογαλική, σουηδική και φινλανδική γλώσσα· καθένα από τα κείμενα είναι εξίσου αυθεντικό.
Done at Luxembourg on the twenty-first day of June in the year one thousand nine hundred and ninety-nine, in duplicate in the Danish, Dutch, English, Finnish, French, German, Greek, Italian, Portuguese, Spanish and Swedish languages, each of those texts being equally authentic.
Fait à Luxembourg, le vingt-et-un juin mil neuf cent quatre-vingt dix-neuf, en double exemplaire en langues allemande, anglaise, danoise, espagnole, finnoise, française, grecque, italienne, néerlandaise, portugaise et suédoise, chacun de ces textes faisant également foi.
Fatto a Lussemburgo, addì ventuno giugno millenovecentonovantanove, in duplice esemplare, nelle lingue danese, finlandese, francese, greca, inglese, italiana, olandese, portoghese, spagnola, svedese e tedesca, ciascun testo facente ugualmente fede.
Gedaan te Luxemburg, de eenentwintigste juni negentienhonderd negenennegentig, in twee exemplaren in de Deense, de Duitse, de Engelse, de Finse, de Franse, de Griekse, de Italiaanse, de Nederlandse, de Portugese, de Spaanse en de Zweedse taal, zijnde alle teksten gelijkelijk authentiek.
Feito em Luxemburgo, em vinte e um de Junho de mil novecentos e noventa e nove, em duplo exemplar nas línguas alemã, dinamarquesa, espanhola, finlandesa, francesa, grega, inglesa, italiana, neerlandesa, portuguesa e sueca, fazendo igualmente fé qualquer dos textos.
Tehty Luxemburgissa kahdentenakymmenentenäensimmäisenä päivänä kesäkuuta vuonna tuhatyhdeksänsataayhdeksänkymmentäyhdeksän kahtena kappaleena englannin, espanjan, hollannin, italian, kreikan, portugalin, ranskan, ruotsin, saksan, suomen ja tanskan kielellä, ja jokainen teksti on yhtä todistusvoimainen.
Utfärdat i Luxemburg den tjugoförsta juni nittionhundranittionio i två exemplar på det danska, engelska, finska, franska, grekiska, italienska, nederländska, portugisiska, spanska, svenska och tyska språket, vilka samtliga texter är lika giltiga.
Pour le Royaume de Belgique
Voor het Koninkrijk België
Für das Königreich Belgien
Cette signature engage également la Communauté française, la Communauté flamande, la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.
Deze handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brusselse Hoofdstedelijke Gewest.
Diese Unterschrift verbindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft, die Flämische Gemeinschaft, die Französische Gemeinschaft, die Wallonische Region, die Flämische Region und die Region Brüssel-Hauptstadt.
På Kongeriget Danmarks vegne
Für die Bundesrepublik Deutschland
Για την Ελληνική Δημοκρατία
Por el Reino de España
Pour la République française
Thar cheann Na hÉireann
For Ireland
Per la Repubblica italiana
Pour le Grand-Duché de Luxembourg
Voor het Koninkrijk der Nederlanden
Für die Republik Österreich
Pela República Portuguesa
Suomen tasavallan puolesta
För Republiken Finland
För Konungariket Sverige
For the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Por la Comunidad Europea
For Det Europæiske Fællesskab
Für die Europäische Gemeinschaft
Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα
For the European Community
Pour la Communauté européenne
Per la Comunità europea
Voor de Europese Gemeenschap
Pela Comunidade Europeia
Euroopan yhteisön puolesta
På Europeiska gemenskapens vägnar
Für der schweizerischen Eidgenossenschaft
Pour la Confédération suisse
Per la Confederazione svizzera
ANEXA I
LIBERA CIRCULAȚIE A PERSOANELOR
I. DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Intrarea și ieșirea
(1) Părțile contractante permit resortisanților celorlalte părți contractante și membrilor familiilor lor în sensul articolului 3 din prezenta anexă, precum și lucrătorii detașați în sensul articolului 17 din prezenta anexă, să intre pe teritoriul lor numai pe baza unui act de identitate valabil sau a unui pașaport.
Viza de intrare sau o altă cerință echivalentă nu se solicită decât în cazul membrilor familiei sau al lucrătorilor detașați în sensul articolului 17 din prezenta anexă care nu dețin cetățenia uneia dintre părțile contractante. Partea contractantă în cauză acordă acestor persoane toate facilitățile pentru obținerea oricăror vize necesare.
(2) Părțile contractante acordă resortisanților părților contractante și membrilor familiilor lor în sensul articolului 3 din prezenta anexă, precum și lucrătorilor detașați în sensul articolului 17 din prezenta anexă, dreptul de a părăsi teritoriul lor numai pe baza prezentării unui act de identitate valabil sau a unui pașaport. Părțile contractante nu pot solicita viză de ieșire și nici o altă cerință echivalentă de la resortisanții celorlalte părți contractante.
Părțile contractante, în conformitate cu legislația acestora, le eliberează sau le reînnoiesc resortisanților o carte de identitate sau un pașaport care să menționeze în special cetățenia titularului.
Pașaportul trebuie să fie valabil cel puțin pentru toate părțile contractante și pentru țările prin care titularul trebuie să treacă atunci când se deplasează între acestea. În cazul în care pașaportul este singurul document pe baza căruia titularul poate părăsi în mod legal țara, perioada de valabilitate a acestuia nu poate fi mai mică de cinci ani.
Articolul 2
Șederea și activitatea economică
(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor pentru perioada de tranziție, care sunt stipulate la articolul 10 din prezentul acord și în capitolul VII din prezenta anexă, resortisanții unei părți contractante au dreptul de ședere și de desfășurare a unei activități economice pe teritoriul celeilalte părți contractante în conformitate cu procedurile prevăzute la capitolele II-IV. Acest drept se concretizează în emiterea unui permis de ședere sau, pentru locuitorii zonelor de frontieră, prin intermediul unui permis special.
Resortisanții unei părți contractante au, de asemenea, dreptul de a vizita o altă parte contractantă sau de a rămâne acolo după o perioadă de angajare mai mică de un an pentru a-și căuta un loc de muncă și pentru a-și stabili reședința acolo pe parcursul unei perioade de timp rezonabile, care poate fi de până la șase luni, care să le permită să ia cunoștință de oportunitățile de angajare corespunzătoare calificărilor lor profesionale și, dacă este cazul, să ia măsurile necesare pentru a obține un loc de muncă. Persoanele în căutarea unui loc de muncă au dreptul, pe teritoriul părții contractante în cauză, să primească aceeași asistență pe care birourile de ocupare a forței de muncă din statul respectiv o acordă resortisanților lor. Aceștia pot fi excluși din sistemele de securitate socială pe durata acestei șederi.
(2) Resortisanții părților contractante care nu desfășoară o activitate economică în statul gazdă și care nu au drept de ședere în conformitate cu alte dispoziții din prezentul acord au drept de ședere cu condiția îndeplinirii condițiilor prealabile prevăzute la capitolul V. Acest drept se concretizează în eliberarea unui permis de ședere.
(3) Permisul de ședere sau permisul special acordat resortisanților părților contractante este emis și reînnoit în mod gratuit sau în schimbul unei sume care nu depășește drepturile sau taxele pe care resortisanții trebuie să le plătească pentru eliberarea cărților de identitate. Părțile contractante iau măsurile necesare în vederea simplificării la maxim a formalităților și a procedurilor de obținere a acestor documente.
(4) Părțile contractante le pot solicita resortisanților celorlalte părți contractante să-și semnaleze prezența pe teritoriul lor.
Articolul 3
Membrii familiei
(1) O persoană care are drept de ședere și este resortisant al unei părți contractante are dreptul de a fi însoțită de membrii familiei sale. Un lucrător salariat trebuie să dețină o locuință pentru familia sa care să corespundă standardului curent pentru lucrătorii salariați naționali din regiunea unde acesta este angajat, însă această dispoziție nu poate conduce la discriminări între lucrătorii salariați naționali și lucrătorii salariați provenind din cealaltă parte contractantă.
(2) Următoarele persoane sunt considerate membri ai familiei indiferent de cetățenie:
(a) |
soțul/soția și descendenții care au mai puțin de 21 de ani sau care se află în întreținerea acestora; |
(b) |
ascendenții acestuia și cei ai soțului/soției care se află în întreținerea sa; |
(c) |
în cazul unui student, soțul/soția sa și copiii aflați în întreținerea lor. |
Părțile contractante facilitează admiterea oricărui membru al familiei care nu beneficiază de dispozițiile prezentului alineat la literele (a), (b) și (c), în cazul în care persoana respectivă se află în întreținerea unui resortisant al unei părți contractante în țara de proveniență sau trăiește în locuința acestuia.
(3) Atunci când emit un permis de ședere membrilor familiei unui resortisant al unei părți contractante, părțile contractante pot solicita numai documentele enumerate mai jos:
(a) |
documentul în temeiul căruia au intrat pe teritoriu; |
(b) |
un document emis de autoritatea competentă din statul de origine sau de proveniență care să facă dovada legăturii de rudenie dintre aceștia; |
(c) |
pentru persoanele aflate în întreținere, un document emis de autoritatea competentă din statul de origine sau de proveniență care să certifice faptul că se află în întreținerea persoanei menționate la alineatul (1) sau că stau în locuința acesteia din statul respectiv. |
(4) Perioada de valabilitate a unui permis de ședere emis unui membru al familiei este aceeași cu a permisului de ședere emis persoanei în a cărei întreținere se află.
(5) Soțul/soția și copiii aflați în întreținere sau copiii care au mai puțin de 21 de ani ai unei persoane care are drept de ședere au dreptul de a începe o activitate economică indiferent de cetățenia lor.
(6) Copiii unui resortisant al unei părți contractante, indiferent dacă acesta desfășoară sau a desfășurat o activitate economică pe teritoriul celeilalte părți contractante, sunt admiși la cursuri de educație generală, de ucenicie și de formare profesională în aceleași condiții ca resortisanții statului gazdă, în cazul în care acești copii își au reședința pe teritoriul acestui stat.
Părțile contractante încurajează inițiativele care le permit acestor copii să urmeze cursurile menționate anterior în cele mai bune condiții.
Articolul 4
Dreptul de a rămâne
(1) Resortisanții unei părți contractante și membrii familiei acestora au dreptul de a rămâne pe teritoriul unei alte părți contractante după ce activitatea lor economică a luat sfârșit.
(2) În conformitate cu articolul 16 din acord, se face trimitere la Regulamentul (CEE) nr. 1251/70 (JO L 142, 1970, p. 24) (1) și la Directiva 75/34/CEE (JO L 14, 1975, p. 10) (1).
Articolul 5
Ordinea publică
(1) Drepturile acordate în baza dispozițiilor prezentului acord pot fi restricționate numai prin intermediul unor măsuri justificate de motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
(2) În conformitate cu articolul 16 din acord, se face trimitere la Directivele 64/221/CEE (JO L 56, 4.4.1964, p. 850/64) (1), 72/194/CEE (JO L 121, 26.5.1972, p. 32) (1) și 75/35/CEE (JO L 14, 20.1.1975, p. 10) (1).
II. LUCRĂTORI SALARIAȚI
Articolul 6
Reglementarea șederii
(1) Un lucrător salariat care este resortisant al unei părți contractante (denumit în continuare „lucrător salariat”) și care este angajat pe o perioadă de un an sau mai mult de un angajator din statul gazdă primește un permis de ședere valabil pe o perioadă de cel puțin cinci ani de la data emiterii. Acesta se prelungește automat pe o perioadă de cel puțin cinci ani. Atunci când este reînnoit pentru prima dată, perioada de valabilitate a acestuia poate fi limitată, însă nu la mai puțin de un an, în cazul în care titularul său se află în șomaj involuntar pe o perioadă mai mare de 12 luni consecutive.
(2) Un lucrător salariat care este angajat pe o perioadă mai mare de trei luni dar mai mică de un an de către un angajator din statul gazdă primește un permis de ședere pe o durată egală cu cea prevăzută în contract.
Un lucrător salariat care este angajat pe o perioadă de până la trei luni nu are nevoie de un permis de ședere.
(3) Atunci când eliberează permise de ședere, părțile contractante nu îi pot solicita unei persoane să prezinte alte documente în afară de următoarele:
(a) |
documentul în temeiul căruia a intrat pe teritoriul acestora; |
(b) |
o confirmare de încadrare în muncă din partea angajatorului sau o adeverință de muncă. |
(4) Permisul de ședere este valabil pe întreg teritoriul statului emitent.
(5) Întreruperile perioadei de ședere mai mici de șase luni consecutive și absențele în vederea efectuării serviciului militar nu afectează valabilitatea permisului de ședere.
(6) Un permis de ședere valabil nu îi poate fi retras unui lucrător salariat numai pe motivul că acesta nu mai lucrează, fie pentru că are incapacitate temporară de muncă din cauza unui accident sau a unei boli, fie pentru că se află în șomaj involuntar după cum o atestă biroul de ocupare a forței de muncă competent.
(7) Îndeplinirea formalităților de obținere a unui permis de ședere nu îl împiedică pe solicitant să ocupe imediat locul de muncă prevăzut în contractul pe care l-a încheiat.
Articolul 7
Lucrătorii frontalieri salariați
(1) Lucrătorul frontalier salariat este un resortisant al unei părți contractante care își are reședința pe teritoriul unei părți contractante și care desfășoară o activitate ca lucrător salariat pe teritoriul celeilalte părți contractante, întorcându-se la domiciliu de regulă în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămână.
(2) Pentru lucrătorii frontalieri nu este necesar permisul de ședere.
Cu toate acestea, autoritățile competente din statul de angajare pot emite pentru lucrătorul frontalier un permis special pentru o perioadă de cel puțin cinci ani sau pe durata angajării acestuia, în cazul în care aceasta este mai mare de trei luni și mai mică de un an. Acesta se prelungește pentru cel puțin cinci ani cu condiția ca lucrătorul frontalier să aducă dovezi că desfășoară într-adevăr o activitate economică.
(3) Permisele speciale sunt valabile pe întreg teritoriul statului emitent.
Articolul 8
Mobilitatea profesională și geografică
(1) Lucrătorii salariați au dreptul la mobilitate profesională și geografică pe întreg teritoriul statului gazdă.
(2) Mobilitatea profesională include schimbarea angajatorului, a locului de muncă sau a profesiei și trecerea de la statutul de lucrător salariat la cel de lucrător care desfășoară o activitate independentă. Mobilitatea geografică include schimbarea locului de muncă și a domiciliului.
Articolul 9
Tratamentul egal
(1) Lucrătorul salariat care este resortisant al unei părți contractante nu poate fi tratat, din motive de cetățenie, pe teritoriul celeilalte părți contractante, în mod diferit față de lucrătorii salariați naționali în ceea ce privește condițiile de angajare și de muncă, în special referitor la remunerație, concediere, reintegrare profesională sau reangajare, în cazul în care devine șomer.
(2) Lucrătorul salariat și membrii familiei sale menționați la articolul 3 din prezenta anexă beneficiază de aceleași avantaje fiscale și sociale ca și lucrătorii salariați naționali și membrii familiilor acestora.
(3) De asemenea, acesta are dreptul, pe aceeași bază și în aceleași condiții ca și lucrătorii salariați naționali, la învățământ în instituții de formare profesională și în centre de reabilitare și reconversie profesională.
(4) Orice clauză dintr-o convenție individuală sau colectivă sau din orice alte reglementări colective cu privire la accesul la un loc de muncă, angajare, remunerație și alte condiții de angajare și de concediere este nulă de drept în măsura în care prevede sau autorizează condiții discriminatorii cu privire la lucrătorii salariați străini care sunt resortisanți ai părților contractante.
(5) Lucrătorul salariat care este resortisant al unei părți contractante și este angajat pe teritoriul celeilalte părți contractante beneficiază de tratament egal în ceea ce privește afilierea la organizații sindicale și exercitarea drepturilor sindicale, inclusiv a dreptului de vot și a dreptului de acces la funcții executive sau de conducere în cadrul unei organizații sindicale; acestuia i se poate interzice implicarea în conducerea organismelor de drept public și deținerea unei funcții de drept public. În plus, acesta are dreptul de a fi ales în organele reprezentative ale lucrătorilor salariați în cadrul unei întreprinderi.
Aceste dispoziții nu aduc atingere actelor cu putere de lege sau normelor administrative din statul gazdă care acordă mai multe drepturi lucrătorilor salariați din cealaltă parte contractantă.
(6) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 26 din prezenta anexă, lucrătorul salariat care este resortisant al unei părți contractante și este angajat pe teritoriul celeilalte părți contractante beneficiază de toate drepturile și avantajele acordate lucrătorilor salariați naționali în ceea ce privește locuința, inclusiv deținerea în proprietate a locuinței de care are nevoie.
Acest lucrător are același drept ca și resortisanții respectivi să se înregistreze pe listele de locuințe din regiunea unde este angajat, în cazul în care aceste liste există; acesta beneficiază de avantajele și prioritățile care decurg din acestea.
În cazul în care familia sa a rămas în statul de proveniență, se va considera, în acest sens, că își are reședința în regiunea respectivă, în cazul în care lucrătorii naționali beneficiază de o prezumție similară.
Articolul 10
Angajarea în administrația publică
Unui resortisant al unei părți contractante care desfășoară o activitate ca lucrător salariat i se poate refuza dreptul de a ocupa un post în administrația publică care presupune exercitarea puterii publice și este destinat protejării intereselor generale ale statului sau ale altor colectivități publice.
Articolul 11
Cooperarea privind serviciile de ocupare a forței de muncă
Părțile contractante cooperează, în cadrul rețelei EURES (European Employment Services), în special prin stabilirea de contacte, corelarea ofertei cu cererea de locuri de muncă și schimbul de informații cu privire la situația pieței muncii și condițiile de viață și de muncă.
III. LUCRĂTORI CARE DESFĂȘOARĂ O ACTIVITATE INDEPENDENTĂ
Articolul 12
Reglementarea șederii
(1) Un resortisant al unei părți contractante care dorește să se stabilească pe teritoriul unei alte părți contractante în vederea desfășurării unei activități independente (denumit în continuare „lucrător care desfășoară o activitate independentă”) primește un permis de ședere valabil pe o perioadă de cel puțin cinci ani de la data emiterii acestuia, cu condiția să prezinte dovezi autorităților naționale competente că este stabilit sau că dorește să se stabilească.
(2) Permisul de ședere se prelungește automat pe o perioadă de cel puțin cinci ani, cu condiția ca lucrătorul care desfășoară o activitate independentă să prezinte dovezi autorităților naționale competente că desfășoară o activitate economică independentă.
(3) Atunci când eliberează permise de ședere, părțile contractante nu le pot cere lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă să prezinte alte documente în afară de următoarele:
(a) |
documentul în temeiul căruia au intrat pe teritoriul acestora; |
(b) |
dovezile la care se face trimitere la alineatele (1) și (2). |
(4) Permisul de ședere este valabil pe întreg teritoriul statului emitent.
(5) Întreruperile perioadei de ședere mai mici de șase luni consecutive și absențele în vederea efectuării serviciului militar nu afectează valabilitatea permisului de ședere.
(6) Un permis de ședere valabil nu poate fi retras persoanelor menționate la alineatul (1) numai pentru că acestea nu mai lucrează datorită incapacității temporare de muncă ca urmare a unui accident sau a unei boli.
Articolul 13
Lucrătorii frontalieri care desfășoară o activitate independentă
(1) Lucrătorul frontalier care desfășoară o activitate independentă este un resortisant al unei părți contractante care își are reședința pe teritoriul unei părți contractante și care desfășoară o activitate independentă pe teritoriul unei alte părți contractante, întorcându-se la domiciliu de regulă în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămână.
(2) Pentru lucrătorii frontalieri care desfășoară o activitate independentă nu este necesar permisul de ședere.
Cu toate acestea, autoritățile competente din statul în cauză pot emite lucrătorului frontalier care desfășoară o activitate independentă un permis special valabil pentru o perioadă de cel puțin cinci ani, cu condiția ca acesta să prezinte dovezi autorităților naționale competente că desfășoară sau că dorește să desfășoare o activitate independentă. Permisul se prelungește pentru cel puțin cinci ani, cu condiția ca lucrătorul frontalier să aducă dovezi că desfășoară o activitate independentă.
(3) Permisele speciale sunt valabile pe întreg teritoriul statului emitent.
Articolul 14
Mobilitatea profesională și geografică
(1) Lucrătorii care desfășoară o activitate independentă au dreptul la mobilitate profesională și geografică pe întreg teritoriul statului gazdă.
(2) Mobilitatea profesională include schimbarea profesiei și trecerea de la statutul de lucrător care desfășoară o activitate independentă la cel de lucrător salariat. Mobilitatea geografică include schimbarea locului de muncă și de ședere.
Articolul 15
Tratamentul egal
(1) În ceea ce privește accesul la o activitate independentă și la desfășurarea acesteia, lucrătorului care desfășoară o activitate independentă nu i se acordă un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat de țara gazdă resortisanților săi.
(2) Dispozițiile articolului 9 din prezenta anexă se aplică mutatis mutandis lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă menționați de prezentul capitol.
Articolul 16
Exercitarea autorității publice
Unui lucrător care desfășoară o activitate independentă i se poate refuza dreptul de a desfășura o activitate care presupune, fie și ocazional, exercitarea autorității publice.
IV. PRESTAREA DE SERVICII
Articolul 17
Prestatorul unui serviciu
În ceea ce privește prestarea de servicii, următoarele sunt interzise în temeiul articolului 5 din prezentul acord:
(a) |
orice restricție cu privire la prestarea de servicii transfrontaliere pe teritoriul unei părți contractante care nu depășește 90 de zile de muncă efectivă într-un an calendaristic; |
(b) |
orice restricție cu privire la dreptul de intrare și de ședere în cazurile reglementate de articolul 5 alineatul (2) din prezentul acord privind:
|
Articolul 18
Dispozițiile articolului 17 din prezenta anexă se aplică societăților constituite în conformitate cu legislația unui stat membru al Comunității Europene sau al Elveției și care își au sediul social, administrația centrală sau locul principal de desfășurare a activității pe teritoriul unei părți contractante.
Articolul 19
O persoană care prestează servicii și care are dreptul sau care a fost autorizată să presteze un serviciu are posibilitatea, în sensul acestei prestări, să-și desfășoare temporar activitatea în statul în care este prestat serviciul în aceleași condiții cu cele impuse de statul respectiv propriilor resortisanți, în conformitate cu dispozițiile prezentei anexe și ale anexelor II și III.
Articolul 20
(1) Persoanele menționate la articolul 17 litera (b) din prezenta anexă care au dreptul de a presta un serviciu nu au nevoie de un permis de ședere pentru perioadele de ședere de 90 de zile sau mai mici. Această ședere este reglementată de documentele menționate la articolul 1, în temeiul cărora au intrat pe teritoriul țării.
(2) Persoanele menționate la articolul 17 litera (b) din prezenta anexă care au dreptul sau care au fost autorizate să presteze un serviciu pe o perioadă care depășește 90 de zile primesc, pentru atestarea acestui drept, un permis de ședere pe o perioadă egală cu perioada de prestare a serviciilor.
(3) Dreptul de ședere se aplică pe întreg teritoriul Elveției sau al statului membru al Comunității Europene în cauză.
(4) În scopul eliberării permiselor de ședere, părțile contractante nu le pot cere persoanelor menționate la articolul 17 litera (b) din prezenta anexă să prezinte mai mult decât:
(a) |
documentul în temeiul căruia au intrat pe teritoriul acestora; |
(b) |
dovezi că prestează sau că doresc să presteze un serviciu. |
Articolul 21
(1) Durata totală a prestării de servicii în conformitate cu articolul 17 litera (a) din prezenta anexă, fie că aceasta este continuă sau constă în perioade succesive de prestare a serviciilor, nu poate depăși 90 de zile de muncă efectivă dintr-un an calendaristic.
(2) Dispozițiile alineatului (1) nu aduc atingere îndeplinirii de către prestatorul unui serviciu a obligațiilor sale legale în baza garanției date persoanei care primește serviciul sau cazurilor de forță majoră.
Articolul 22
(1) Dispozițiile articolelor 17 și 19 din prezenta anexă nu se aplică activităților care presupun, fie și ocazional, exercitarea autorității publice în partea contractantă respectivă.
(2) Dispozițiile articolelor 17 și 19 din prezenta anexă și măsurile adoptate în temeiul acestora nu împiedică aplicabilitatea actelor cu putere de lege și a actelor administrative care prevăd aplicarea condițiilor de muncă și de angajare salariaților detașați în scopul prestării unui serviciu. În conformitate cu articolul 16 din prezentul acord, se face trimitere la Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1) (1).
(3) Dispozițiile articolelor 17 litera (a) și 19 din prezenta anexă nu aduc atingere aplicabilității actelor cu putere de lege și actelor administrative existente în fiecare parte contractantă la data intrării în vigoare a prezentului acord cu privire la:
(i) |
activitățile agențiilor de ocupare a forței de muncă temporare și provizorii; |
(ii) |
serviciile financiare atunci când prestarea face obiectul unei autorizări prealabile pe teritoriul părții contractante, iar prestatorul este supus unui control prudențial efectuat de către autoritățile publice ale părții contractante respective. |
(4) Dispozițiile articolelor 17 litera (a) și 19 din prezenta anexă nu aduc atingere aplicabilității actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale părților contractante privind prestarea de servicii pe o perioadă de 90 de zile sau mai mică de muncă efectivă impusă de cerințe imperative în interesul public.
Articolul 23
Beneficiarii serviciilor
(1) Beneficiarul serviciilor în sensul articolului 5 alineatul (3) din prezentul acord nu are nevoie de un permis de ședere pentru o perioadă de ședere de trei luni sau mai mică. Pentru o perioadă care depășește trei luni, beneficiarului serviciilor i se emite un permis de ședere având o durată egală cu cea a prestării. Acesta poate fi exclus de la sistemul de securitate socială pe perioada de ședere.
(2) Permisul de ședere este valabil pe întreg teritoriul statului emitent.
V. PERSOANELE CARE NU DESFĂȘOARĂ O ACTIVITATE ECONOMICĂ
Articolul 24
Reglementarea șederii
(1) O persoană care este resortisant al unei părți contractante și care nu desfășoară o activitate economică în statul de rezidență și nu are drept de ședere în temeiul altor dispoziții din prezentul acord primește un permis de ședere valabil pentru cel puțin cinci ani cu condiția să poată face dovada în fața autorităților naționale competente că deține pentru el însuși și pentru membrii familiei sale:
(a) |
mijloace financiare suficiente pentru a nu trebui să solicite asistență socială pe parcursul șederii lor; |
(b) |
asigurare de boală împotriva tuturor riscurilor (2). |
Părțile contractante pot, dacă este necesar, să solicite revalidarea permisului de ședere la sfârșitul primilor doi ani de ședere.
(2) Mijloacele financiare sunt considerate a fi suficiente în cazul în care depășesc suma sub care resortisanții, având în vedere situația lor personală și, dacă este cazul, pe cea a familiei lor, pot pretinde prestații de securitate socială. Atunci când această condiție nu se poate aplica, mijloacele financiare ale solicitantului sunt considerate suficiente în cazul în care sunt mai mari decât nivelul pensiei minime de securitate socială plătite de către statul gazdă.
(3) Persoanele care au fost angajate pentru mai puțin de un an pe teritoriul unei părți contractante pot rămâne acolo în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Ajutoarele de șomaj la care au dreptul în baza legislației naționale, completată, acolo unde este cazul, de dispozițiile anexei II, sunt considerate a fi mijloace financiare în sensul alineatelor (1) litera (a) și (2) din prezentul articol.
(4) Unui student care nu are drept de ședere pe teritoriul celeilalte părți contractante în baza nici unei alte dispoziții din prezentul acord i se eliberează un permis de ședere pe o perioadă limitată la perioada formării sau la un an, în cazul în care formarea durează mai mult de un an, cu condiția ca acesta să prezinte autorității naționale în cauză o declarație sau, la alegerea studentului, orice alt mijloc cel puțin echivalent, că deține suficiente mijloace financiare pentru a asigura că nici el, nici soțul/soția sa și nici copiii aflați în întreținerea sa nu vor formula nici o pretenție la asistență socială în statul gazdă pe durata șederii acestora și cu condiția să fie înregistrat la o instituție acreditată unde urmează, ca activitate principală, un curs de formare profesională și să aibă o asigurare de boală împotriva tuturor riscurilor. Prezentul acord nu reglementează accesul la formare profesională sau la ajutorul de întreținere acordat studenților menționați de prezentul articol.
(5) Permisul de ședere se prelungește automat pentru cel puțin cinci ani cu condiția ca cerințele de eligibilitate să fie în continuare îndeplinite. Permisele de ședere pentru studenți se prelungesc anual pe o perioadă egală cu perioada formării rămasă.
(6) Întreruperile perioadei de ședere mai mici de șase luni consecutive și absențele în vederea efectuării serviciului militar nu afectează valabilitatea permisului de ședere.
(7) Permisul de ședere este valabil pe întreg teritoriul statului emitent.
(8) Dreptul de ședere se obține ori de câte ori beneficiarii dreptului respectiv îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1).
VI. DOBÂNDIREA DE BUNURI IMOBILE
Articolul 25
(1) Un resortisant al unei părți contractante care are drept de ședere și reședința principală în statul gazdă se bucură de aceleași drepturi ca un resortisant în ceea ce privește dobândirea de bunuri imobile. Acesta își poate stabili reședința principală în statul gazdă în orice moment în conformitate cu normele naționale indiferent de durata angajării sale. Părăsirea statului gazdă nu implică nici o obligație de a înstrăina aceste bunuri.
(2) Un resortisant al unei părți contractante care are drept de ședere, dar care nu are reședința principală în statul gazdă beneficiază de aceleași drepturi ca un resortisant în ceea ce privește dobândirea de bunuri imobile necesare pentru activitatea sa economică. Părăsirea statului gazdă nu implică nici o obligație de a înstrăina aceste bunuri. El poate fi, de asemenea, autorizat să cumpere o a doua reședință sau o casă de vacanță. Prezentul acord nu afectează normele care se aplică investițiilor de capital sau afacerilor cu terenuri libere de construcții și cu apartamente.
(3) Un lucrător frontalier se bucură de aceleași drepturi ca un resortisant în ceea ce privește dobândirea de bunuri imobile pentru activitatea sa economică și a unei reședințe secundare. Părăsirea statului gazdă nu implică nici o obligație de a înstrăina aceste bunuri. Acesta poate fi, de asemenea, autorizat să cumpere o casă de vacanță. Prezentul acord nu afectează normele care se aplică în statul gazdă investițiilor de capital sau afacerilor cu terenuri libere de construcții și cu apartamente.
VII. DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI DEZVOLTAREA ACORDULUI
Articolul 26
Dispoziții generale
(1) Atunci când sunt aplicate restricțiile cantitative prevăzute la articolul 10 din prezentul acord, dispozițiile din prezentul capitol completează sau înlocuiesc celelalte dispoziții din prezenta anexă, după caz.
(2) Atunci când sunt aplicate restricțiile cantitative prevăzute la articolul 10 din prezentul acord, desfășurarea unei activități economice este supusă emiterii unui permis de ședere și/sau muncă.
Articolul 27
Reglementarea șederii lucrătorilor salariați
(1) Permisul de ședere al unui lucrător salariat care are un contract de muncă pe o perioadă mai mică de un an se prelungește cu o perioadă totală de până la 12 luni cu condiția ca lucrătorul salariat să prezinte dovezi autorităților naționale competente că poate desfășura o activitate economică. Un nou permis de ședere se emite cu condiția ca lucrătorul salariat să prezinte dovezi că poate desfășura o activitate economică și că limitele cantitative prevăzute la articolul 10 din prezentul acord nu au fost atinse. Nu există obligația de a părăsi țara între două contracte de muncă în conformitate cu articolul 24 din prezenta anexă.
(2) Pe parcursul perioadei prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din prezentul acord, o parte contractantă poate cere să-i fie prezentat un contract scris sau un proiect de contract înainte de eliberarea primului permis de ședere.
(3) |
|
Articolul 28
Lucrători frontalieri salariați
(1) Lucrătorul frontalier salariat este un resortisant al unei părți contractante care își are domiciliul în zonele de frontieră ale Elveției sau ale statelor învecinate și care desfășoară o activitate ca lucrător salariat în zonele de frontieră ale unei alte părți contractante, întorcându-se la reședința principală de regulă în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămână. În sensul prezentului acord, zone de frontieră înseamnă zonele definite în acordurile încheiate între Elveția și vecinii săi privind circulația în zonele de frontieră.
(2) Permisul special este valabil pentru întreaga zonă de frontieră a statului emitent.
Articolul 29
Dreptul de revenire al lucrătorilor salariați
(1) Un lucrător salariat care, la data intrării în vigoare a prezentului acord, deținea un permis de ședere valabil pentru cel puțin un an și care a părăsit în acel moment țara gazdă are dreptul la acces preferențial la cota pentru un nou permis de ședere în termen de șase ani de la plecare cu condiția să facă dovada că poate desfășura o activitate economică.
(2) Un lucrător frontalier are dreptul la un nou permis special în termen de șase ani de la sfârșitul perioadei sale anterioare de angajare pe o perioadă neîntreruptă de trei ani, sub rezerva verificării condițiilor de remunerare și de muncă în cazul în care este angajat pe parcursul celor doi ani următori intrării în vigoare a prezentului acord, cu condiția să prezinte dovezi autorităților naționale competente că poate desfășura o activitate economică.
(3) Tinerii care au părăsit teritoriul unei părți contractante ai cărei rezidenți au fost timp de cel puțin cinci ani înainte de vârsta de 21 de ani au dreptul în termen de patru ani să se întoarcă în țara respectivă și să desfășoare o activitate economică.
Articolul 30
Mobilitatea profesională și geografică a lucrătorilor salariați
(1) Lucrătorul salariat care deține un permis de ședere valabil pe o perioadă mai mică de un an are dreptul la mobilitate profesională și geografică, în termen de douăsprezece luni de la angajare. Dreptul de a trece de la statutul de lucrător salariat la cel de lucrător care desfășoară o activitate independentă este de asemenea permis, sub rezerva respectării articolului 10 din prezentul acord.
(2) Permisele speciale eliberate lucrătorilor frontalieri salariați conferă dreptul la mobilitate profesională și geografică în cadrul tuturor zonelor de frontieră ale Elveției sau ale statelor învecinate.
Articolul 31
Reglementarea șederii lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă
Un resortisant al unei părți contractante care dorește să se stabilească pe teritoriul unei alte părți contractante pentru a desfășura o activitate independentă (denumit în continuare „lucrător care desfășoară o activitate independentă”) primește un permis de ședere valabil pe o perioadă de șase luni. Acesta primește un permis de ședere valabil pentru cel puțin cinci ani cu condiția să prezinte dovezi autorităților naționale competente, înainte de sfârșitul perioadei de șase luni, că desfășoară o activitate independentă. Dacă este necesar, perioada de șase luni poate fi prelungită cu maxim două luni în cazul în care există probabilitatea reală că va aduce aceste dovezi.
Articolul 32
Lucrătorii frontalieri care desfășoară o activitate independentă
(1) Un lucrător frontalier care desfășoară o activitate independentă este un resortisant al unei părți contractante care își are domiciliul stabil în zonele de frontieră ale Elveției sau ale statelor învecinate și care desfășoară o activitate independentă în zonele de frontieră ale celeilalte părți contractante, întorcându-se la reședința sa principală de regulă în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămână. În sensul prezentului acord, zone de frontieră înseamnă zonele definite în acordurile încheiate între Elveția și vecinii săi privind circulația în zonele de frontieră.
(2) Un resortisant al unei părți contractante care dorește să desfășoare, în calitate de lucrător frontalier, o activitate independentă în zonele de frontieră ale Elveției sau ale statelor învecinate primește un permis special preliminar cu o durată de șase luni. Acesta primește un permis special pentru o perioadă de cel puțin cinci ani, cu condiția să prezinte dovezi autorităților naționale competente înainte de sfârșitul perioadei de șase luni că desfășoară o activitate independentă. Dacă este necesar, perioada de șase luni poate fi prelungită cu maxim două luni în cazul în care există probabilitatea reală că va aduce aceste dovezi.
(3) Permisele speciale sunt valabile pe întreaga zonă de frontieră a statului emitent.
Articolul 33
Dreptul de revenire al lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă
(1) Un lucrător care desfășoară o activitate independentă, care a deținut un permis de ședere valabil pe o perioadă de cel puțin cinci ani și care a părăsit țara gazdă are dreptul la un nou permis în termen de șase ani de la plecarea acestuia cu condiția să fi lucrat deja în țara gazdă pe o perioadă neîntreruptă de trei ani și să prezinte dovezi autorităților naționale competente că poate desfășura o activitate economică.
(2) Un lucrător frontalier care desfășoară o activitate independentă are dreptul la un nou permis special în termen de șase ani de la încheierea activității anterioare cu o durată neîntreruptă de patru ani, cu condiția să prezinte dovezi autorităților naționale competente că poate desfășura o activitate economică.
(3) Tinerii care au părăsit teritoriul unei părți contractante ai cărei rezidenți au fost timp de cel puțin cinci ani înainte de vârsta de 21 de ani au dreptul în termen de patru ani să se întoarcă în țara respectivă și să desfășoare o activitate economică.
Articolul 34
Mobilitatea profesională și geografică a lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă
Permisele speciale emise lucrătorilor frontalieri care desfășoară o activitate independentă conferă dreptul la mobilitate profesională și geografică în zonele de frontieră ale Elveției sau ale statelor învecinate. Permisele de ședere preliminare cu o durată de șase luni emise în avans (în cazul lucrătorilor frontalieri, permisele speciale) conferă numai dreptul la mobilitate geografică.
(1) Astfel cum este în vigoare la data semnării prezentului acord.
(2) În Elveția, asigurarea de boală pentru persoanele care aleg să nu își stabilească acolo domiciliul trebuie să includă asigurarea împotriva accidentelor și indemnizația de maternitate.
(3) Acestea nu fac obiectul priorității acordate lucrătorilor integrați pe piața obișnuită a forței de muncă sau al monitorizării conformității cu condițiile salariale și de angajare într-un anumit sector sau loc.
ANEXA II
COORDONAREA SISTEMELOR DE SECURITATE SOCIALĂ
Articolul 1
(1) Părțile contractante convin, în ceea ce privește coordonarea sistemelor de securitate socială, să aplice între ele actele comunitare la care se face trimitere, astfel cum sunt în vigoare la data semnării acordului și astfel cum au fost modificate de secțiunea A din prezenta anexă sau normele echivalente acestor acte.
(2) Termenii „stat membru” sau „state membre” care figurează în actele menționate la secțiunea A din prezenta anexă cuprind și Elveția pe lângă statele a căror situație este reglementată de actele comunitare relevante.
Articolul 2
(1) În sensul aplicării dispozițiilor prezentei anexe, părțile contractante iau în considerare actele comunitare menționate la secțiunea B din prezenta anexă sau modificate de aceasta.
(2) În sensul aplicării dispozițiilor prezentei anexe, părțile contractante iau act de actele comunitare menționate la secțiunea C din prezenta anexă.
Articolul 3
(1) Regimul privind asigurarea de șomaj pentru lucrătorii comunitari care dețin un permis de ședere în Elveția valabil pe o perioadă mai mică de un an este stabilit în protocolul la prezenta anexă.
(2) Protocolul face parte integrantă din prezenta anexă.
SECȚIUNEA A: ACTE LA CARE SE FACE TRIMITERE
1. (1): Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității,
astfel cum a fost actualizat prin:
JO L 28, 30.1.1997, p. 1) de modificare și actualizare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71.
Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO L 176, 4.7.1997, p. 1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, lucrătorii care desfășoară activități independente și membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71.
Regulamentul (CE) nr. 1290/97 al Consiliului din 27 iunie 1997 (JO L 168, 13.6.1998, p. 1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, lucrătorii care desfășoară activități independente și membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71.
Regulamentul (CE) nr. 1223/98 al Consiliului din 4 iunie 1998 (JO L 209, 25.7.1998, p. 1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, în vederea extinderii aplicării lor la regimurile speciale pentru funcționari.
Regulamentul (CE) nr. 1606/98 al Consiliului din 29 iunie 1998 (JO L 38, 12.2.1999, p. 1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, în vederea extinderii acestor regimuri pentru a-i include și pe studenți.
Regulamentul (CE) nr. 307/1999 al Consiliului din 8 februarie 1999 (În sensul prezentului acord, regulamentul se adaptează după cum urmează:
(a) |
articolul 95a nu este aplicabil; |
(b) |
articolul 95b nu este aplicabil; |
(c) |
La anexa I secțiunea I se adaugă următorul text: Elveția În cazul în care o instituție elvețiană este instituția competentă să acorde prestații de îngrijire a sănătății în conformitate cu titlul III capitolul 1 din regulament:
|
(d) |
La anexa I secțiunea II se adaugă următorul text: Elveția În scopul determinării dreptului la prestații în natură în temeiul prevederilor titlului III capitolul 1 din regulament, «membru al familiei» înseamnă atât soția, cât și copiii sub 18 ani și cei sub vârsta de 25 de ani care frecventează o școală, urmează studii sau o școală de ucenici. |
(e) |
La anexa II secțiunea I se adaugă următorul text: Elveția Sistemele cantonale (Grisons, Lucerne, St. Gallen) de alocații familiale pentru lucrători care desfășoară o activitate independentă. |
(f) |
La anexa II secțiunea II se adaugă următorul text: Elveția Alocații de naștere și alocații de adopție în baza legislației cantonale relevante cu privire la indemnizațiile familiale (Fribourg, Geneva, Jura, Lucerne, Neuchâtel, Schaffhausen, Schwyz, Solothurn, Uri, Valais, Vaud). |
(g) |
La anexa II secțiunea III se adaugă următorul text: Elveția Nici unul. |
(h) |
La anexa IIa se adaugă următorul text: Elveția
|
(i) |
La anexa III partea A se adaugă următorul text: Germania-Elveția
Austria-Elveția Articolul 4 din Convenția privind securitatea socială din 15 noiembrie 1967, astfel cum a fost modificată prin convențiile complementare nr. 1 din 17 mai 1973, nr. 2 din 30 noiembrie 1977, nr. 3 din 14 decembrie 1987 și nr. 4 din 11 decembrie 1996, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Belgia-Elveția
Danemarca-Elveția Articolul 6 din Convenția privind securitatea socială din 5 ianuarie 1983, astfel cum a fost modificată prin convențiile complementare nr. 1 din 18 septembrie 1985 și nr. 2 din 11 aprilie 1996, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Spania-Elveția
Finlanda-Elveția Articolul 5 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 28 iunie 1985. Franța-Elveția Articolul 3 alineatul (1) din Convenția privind securitatea socială din 3 iulie 1975, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Grecia-Elveția Articolul 4 din Convenția privind securitatea socială din 1 iunie 1973, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Italia-Elveția
Luxemburg-Elveția Articolul 4 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 3 iunie 1969, astfel cum a fost modificată prin Convenția complementară din 26 martie 1976. Țarile de Jos-Elveția Articolul 4, a doua teză, din Convenția privind securitatea socială din 27 mai 1970. Portugalia-Elveția Articolul 3, a doua teză, din Convenția privind securitatea socială din 11 septembrie 1975, astfel cum a fost modificată prin Convenția complementară din 11 mai 1994, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Regatul Unit-Elveția Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Convenția privind securitatea socială din 21 februarie 1968, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Suedia-Elveția Articolul 5 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 20 octombrie 1978. |
(j) |
La anexa III partea B se adaugă următorul text: Germania-Elveția
Austria-Elveția Articolul 4 din Convenția privind securitatea socială din 15 noiembrie 1967, astfel cum a fost modificată prin convențiile complementare nr. 1 din 17 mai 1973, nr. 2 din 30 noiembrie 1977, nr. 3 din 14 decembrie 1987 și nr. 4 din 11 decembrie 1996, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Belgia-Elveția
Danemarca-Elveția Articolul 6 din Convenția privind securitatea socială din 5 ianuarie 1983, astfel cum a fost modificată prin convențiile complementare nr. 1 din 18 septembrie 1985 și nr. 2 din 11 aprilie 1996, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Spania-Elveția
Finlanda-Elveția Articolul 5 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 28 iunie 1985. Franța-Elveția Articolul 3 alineatul (1) din Convenția privind securitatea socială din 3 iulie 1975, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Grecia-Elveția Articolul 4 din Convenția privind securitatea socială din 1 iunie 1973, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Italia-Elveția
Luxemburg-Elveția Articolul 4 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 3 iunie 1967, astfel cum a fost modificată prin Convenția complementară din 26 martie 1976. Țările de Jos-Elveția Articolul 4, a doua teză, din Convenția privind securitatea socială din 27 mai 1970. Portugalia-Elveția Articolul 3, a doua teză, din Convenția privind securitatea socială din 11 septembrie 1975, astfel cum a fost modificată prin Convenția complementară din 11 mai 1994, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Regatul Unit-Elveția Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Convenția privind securitatea socială din 21 februarie 1968, în ceea ce privește plata unor prestații în numerar persoanelor rezidente într-o țară terță. Suedia-Elveția Articolul 5 alineatul (2) din Convenția privind securitatea socială din 20 octombrie 1978. |
(k) |
La anexa IV partea A se adaugă următorul text: Elveția Nici unul. |
(l) |
La anexa IV partea B se adaugă următorul text: Elveția Nici unul. |
(m) |
La anexa IV partea C se adaugă următorul text: Elveția Toate cererile de pensii de limită de vârstă, de urmaș și de invaliditate în cadrul regimului de bază și de pensii pentru limită de vârstă în cadrul regimului de prevenire profesională. |
(n) |
La anexa IV partea D2 se adaugă următorul text: Pensiile de urmaș și de invaliditate în baza Legii federale privind regimul de prevenire profesională pentru asigurarea de limită de vârstă, de urmaș și de invaliditate din 25 iunie 1982. |
(o) |
La anexa VI se adaugă următorul text:
|
(p) |
La anexa VII se adaugă următorul text: Desfășurarea unei activități independente în Elveția și a unei activități salariate în orice alt stat căruia i se aplică prezentul acord.” |
2.
Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariații și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunității.astfel cum a fost actualizat de:
JO L 28, 30.1.1997, p. 1) de modificare și actualizare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 de aplicare a regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71
Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996 (JO L 176, 4.7.1998, p. 1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, lucrătorii care desfășoară activități independente și membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71
Regulamentul (CE) nr. 1290/97 al Consiliului din 27 iunie 1997 (JO L 168, 13.6.1998, p. 1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, lucrătorii care desfășoară activități independente și membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71
Regulamentul (CE) nr. 1223/98 al Consiliului din 4 iunie 1998 (JO L 209, 25.7.1998, p. 1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, în vederea extinderii aplicării lor la regimurile speciale pentru funcționari.
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1606/98 din 29 iunie 1998 (JO L 38, 12.2.1999, p. 1) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, în vederea extinderii acestor regimuri pentru a-i include și pe studenți.
Regulamentul (CE) nr. 307/1999 al Consiliului din 8 februarie 1999 (În sensul prezentului acord, regulamentul se adaptează astfel:
(a) |
La anexa 1 se adaugă următorul text: Elveția
|
(b) |
La anexa 2 se adaugă următorul text: Elveția 1. Boală și maternitate Versichherer – Assureur – Assicuratore (Asigurător) în baza Legii Federale privind asigurarea de boală care oferă acoperire persoanei în cauză. 2. Invaliditate
3. Limită de vârstă și deces
4. Accidente și boli profesionale
5. Șomaj
6. Indemnizații familiale
|
(c) |
La anexa 3 se adaugă următorul text: Elveția 1. Boală și maternitate Gemeinsame Einrichtung KVG, Solothurn – Institution commune LaMal, Soleure – Istituzione commune LaMal, Soletta (instituția comună în baza Legii Federale privind asigurarea de boală, Solothurn). 2. Invaliditate
3. Limită de vârstă și deces
4. Accidente și boli profesionale Schweizerische Unfallversicherungsanstalt, Luzern – Caisse nationale suisse d'assurance en cas d'accidents, Lucerne – Cassa nazionale svizzera di assicurazione contro gli incidenti, Lucerna (Casa națională elvețiană de asigurare împotriva accidentelor, Lucerna). 5. Șomaj
6. Indemnizații familiale Instituția desemnată de cantonul de rezidență sau de cantonul gazdă. |
(d) |
La anexa 4 se adaugă următorul text: Elveția 1. Boală și maternitate Gemeinsame Einrichtung KVG, Solothurn – Institution commune LaMal, Soleure – Istituzione commune LaMal, Soletta (instituția comună în baza Legii Federale privind asigurarea de boală, Solothurn). 2. Invaliditate
3. Limită de vârstă și deces
4. Accidente și boli profesionale Schweizerische Unfallversicherungsanstalt, Luzern – Caisse nationale suisse d'assurance en cas d'accidents, Lucerne – Cassa nazionale svizzera di assicurazione contro gli incidenti, Lucerna (Casa națională elvețiană de asigurare împotriva accidentelor, Lucerna). 5. Șomaj Bundesamt für Wirtschaft und Arbeit, Bern – Office fédéral du développement économique et de l'emploi, Berne – Ufficio federale dello sviluppo economico e del lavoro, Berna (Oficiul Federal pentru dezvoltare economică și muncă, Berna). 6. Indemnizații familiale Bundesamt für Sozialversicherung, Bern – Office fédéral des assurances sociales, Berne – Ufficio federale delle assicurazioni sociali, Berna (Oficiul Federal pentru asigurări sociale, Berna). |
(e) |
La anexa 5 se adaugă următorul text: Elveția Nici unul. |
(f) |
La anexa 6 se adaugă următorul text: Elveția Plată directă. |
(g) |
La anexa 7 se adaugă următorul text: Elveția Schweizerische Nationalbank, Zürich – Banque nationale Suisse, Zurich – Banca nazionale svizzera, Zurigo (Banca Națională Elvețiană, Zurich). |
(h) |
La anexa 8 se adaugă următorul text: Elveția Nici unul. |
(i) |
La anexa 9 se adaugă următorul text: Elveția Costul mediu anual al prestațiilor în natură se calculează luând în considerare prestațiile acordate de asigurători în baza legislației federale privind asigurarea de boală. |
(j) |
La anexa 10 se adaugă următorul text: Elveția
|
(k) |
La anexa 11 se adaugă următorul text: Elveția Nici unul.” |
3. JO L 209, 25.7.1998, p. 46) privind protecția dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor salariați și al lucrătorilor care desfășoară activități independente care se deplasează în cadrul Comunității.
Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 (SECȚIUNEA B: ACTE PE CARE PĂRȚILE CONTRACTANTE TREBUIE SĂ LE IA ÎN CONSIDERARE
4.1. |
Decizia nr. 74 din 22 februarie 1973 privind acordarea de îngrijiri medicale în caz de ședere temporară, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și cu articolul 21 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului ( |
4.2. |
Decizia nr. 75 din 22 februarie 1973 privind cercetarea cererilor de revizuire înaintate în temeiul articolului 94 alineatul (5) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 de către pensionarii pe caz de invaliditate ( |
4.3. |
Decizia nr. 78 din 22 februarie 1973 privind interpretarea articolului 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului privind procedura de punere în aplicare a clauzelor de reducere și de suspendare ( |
4.4. |
Decizia nr. 79 din 22 februarie 1973 privind interpretarea articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 referitor la cumularea perioadelor de asigurare și a perioadelor asimilate în materie de asigurare de invaliditate, de limită de vârstă sau deces ( |
4.5. |
Decizia nr. 81 din 22 februarie 1973 privind cumularea perioadelor de asigurare încheiate într-o ocupație specifică, în temeiul articolului 45 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului ( |
4.6. |
Decizia nr. 83 din 22 februarie 1973 privind interpretarea articolului 68 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a articolului 82 din Regulamentul (CEE) 574/72 al Consiliului privind creșterea ajutorului de șomaj pentru membrii familiei aflați în întreținere ( |
4.7. |
Decizia nr. 85 din 22 februarie 1973 privind interpretarea articolului 57 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a articolului 67 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului cu privire la stabilirea legislației aplicabile și a instituției competente pentru acordarea de prestații în caz de boli profesionale ( |
4.8. |
JO C 96, 13.11.1973, p. 2), astfel cum a fost modificată prin: Decizia nr. 86 din 24 septembrie 1973 privind metodele de funcționare și componența Corpului de audit al Comisiei administrative a Comunităților Europene pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți ( Decizia nr. 159 din 3 octombrie 1995 ( |
4.9. |
Decizia nr. 89 din 20 martie 1973 privind interpretarea articolului 16 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului privind persoanele angajate de către misiunile diplomatice și posturile consulare ( |
4.10. |
Decizia nr. 91 din 12 iulie 1973 privind interpretarea articolului 46 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului cu privire la acordarea prestațiilor cuvenite în conformitate cu alineatul (1) din articolul respectiv ( |
4.11. |
Decizia nr. 95 din 24 ianuarie 1974 privind interpretarea articolului 46 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului privind calculul pro rata temporis al pensiilor ( |
4.12. |
Decizia nr. 96 din 15 martie 1974 privind revizuirea dreptului la prestații în conformitate cu articolul 49 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului ( |
4.13. |
Decizia nr. 99 din 13 martie 1975 privind interpretarea articolului 107 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului privind obligația de a recalcula prestațiile curente ( |
4.14. |
Decizia nr. 100 din 23 ianuarie 1975 privind rambursarea prestațiilor în numerar prevăzute de instituțiile din locul de ședere sau de reședință, în numele instituției competente și modalitățile de rambursare a acestor prestații ( |
4.15. |
Decizia nr. 105 din 19 decembrie 1975 de punere în aplicare a articolului 50 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului ( |
4.16. |
Decizia nr. 109 din 18 noiembrie 1977 de modificare a Deciziei nr. 92 din 22 noiembrie 1973 privind conceptul de prestații în natură de asigurări de boală și de indemnizații de maternitate prevăzute la articolul 19 alineatele (1) și (2), articolul 22, articolul 25 alineatele (1), (3) și (4), articolul 26, articolul 28 alineatul (1), articolele 28a, 29 și 31 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și stabilirea sumelor ce trebuie rambursate în temeiul articolelor 93, 94 și 95 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului, precum și a avansurilor ce trebuie plătite în conformitate cu articolul 102 alineatul (4) din același regulament ( |
4.17. |
Decizia nr. 115 din 15 decembrie 1982 privind acordarea protezelor, a aparatelor mari și a altor prestații în natură substanțiale prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului ( |
4.18. |
JO C 238, 7.9.1983, p. 3), astfel cum a fost modificată prin: Decizia nr. 117 din 7 iulie 1982 privind condițiile de punere în aplicare a articolului 50 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (JO C 241, 29.8.1994, p. 21, astfel cum a fost modificat de JO L 1, 1.1.1995, p. 1). Act privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (În sensul prezentului acord, dispozițiile deciziei se consideră ca având următoarele adaptări:La articolul 2 punctul 2 se adaugă următorul text: Elveția Schweizerische Ausgleichskasse, Genf – Caisse suisse de compensation, Genève – Cassa svizzera di compensazione, Ginevra (Casa elvețiană de compensare, Geneva). |
4.19. |
JO C 306, 12.11.1983, p. 2), astfel cum a fost modificată prin: Decizia nr. 118 din 20 aprilie 1983 privind condițiile de punere în aplicare a articolului 50 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (JO C 241, 29.8.1994, p. 21, astfel cum a fost modificat de JO L 1, 1.1.1995, p. 1). Act privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (În sensul prezentului acord, dispozițiile deciziei se consideră ca având următoarele adaptări:La articolul 2 punctul 4 se adaugă următorul text: Elveția Schweizerische Ausgleichskasse, Genf – Caisse suisse de compensation, Genève – Cassa svizzera di compensazione, Ginevra (Casa elvețiană de compensare, Geneva). |
4.20. |
Decizia nr. 119 din 24 februarie 1983 privind interpretarea articolului 76 și a articolului 79 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului privind cumulul de prestații și indemnizații familiale ( |
4.21. |
Decizia nr. 121 din 21 aprilie 1983 privind interpretarea articolului 17 alineatul (7) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului cu privire la acordarea de proteze, aparate mari și alte prestații în natură substanțiale ( |
4.22. |
Decizia nr. 126 din 17 octombrie 1985 privind aplicarea articolelor 14 alineatul (1) litera (a), 14a alineatul (1) litera (a), 14b alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului ( |
4.23. |
Decizia nr. 132 din 23 aprilie 1987 privind interpretarea articolului 40 alineatul (3) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului ( |
4.24. |
Decizia nr. 133 din 2 iulie 1987 privind aplicarea articolelor 17 alineatul (7) și 60 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului ( |
4.25. |
Decizia nr. 134 din 1 iulie 1987 privind interpretarea articolului 45 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului cu privire la cumularea perioadelor de asigurare încheiate într-o anumită profesie supusă unui sistem special într-unul sau mai multe state membre (88/C 64/04) ( |
4.26. |
JO C 281, 9.3.1988, p. 7), astfel cum a fost modificată prin: Decizia nr. 135 din 1 iulie 1987 privind acordarea prestațiilor în natură prevăzute la articolele 17 alineatul (7) și 60 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 și noțiunile de urgență în sensul articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și de urgență absolută în sensul articolelor 17 alineatul (7) și 60 alineatul (6) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (JO C 241, 29.8.1994, p. 21, astfel cum a fost modificat de JO L 1, 1.1.1995, p. 1). Act privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (În sensul prezentului acord, dispozițiile deciziei se consideră ca având următoarele adaptări:La articolul 2 punctul 2 se adaugă următorul text: „800 franci elvețieni pentru instituția cu sediul în Elveția;”. |
4.27. |
JO C 64, 9.3.1988, p. 7), astfel cum a fost modificată prin: Decizia nr. 136 din 1 iulie 1987 privind interpretarea articolului 45 alineatele (1)-(3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului referitor la luarea în considerare a perioadelor de asigurare încheiate în temeiul legislațiilor altor state membre pentru dobândirea, păstrarea sau recuperarea dreptului la prestații (JO C 241, 29.8.1994, p. 21, astfel cum a fost modificat de JO L 1, 1.1.1995, p. 1). Act privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (În sensul prezentului acord, dispozițiile deciziei se consideră ca având următoarele adaptări:La anexă se adaugă următoarele: Elveția Nici unul. |
4.28. |
Decizia nr. 137 din 15 decembrie 1988 privind aplicarea articolului 15 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului ( |
4.29. |
Decizia nr. 138 din 17 februarie 1989 privind interpretarea articolului 22 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului în cazul transplanturilor de organe sau al altor intervenții chirurgicale care implică analize ale probelor biologice în timp ce persoana în cauză nu se află în statul membru în care sunt efectuate testele ( |
4.30. |
Decizia nr. 139 din 30 iunie 1989 privind data care trebuie luată în considerare pentru determinarea cursurilor de schimb menționate la articolul 107 din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului și care se aplică la calcularea anumitor prestații și contribuții ( |
4.31. |
Decizia nr. 140 din 17 octombrie 1989 privind cursul de schimb care trebuie aplicat de către instituția de la locul de rezidență al unui lucrător frontalier aflat în șomaj complet la ultimul salariu pe care l-a primit în statul competent ( |
4.32. |
Decizia nr. 141 din 17 octombrie 1989 de modificare a Deciziei nr. 127 din 17 octombrie 1985 privind alcătuirea listelor prevăzute la articolele 94 alineatul (4) și 95 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului ( |
4.33. |
Decizia nr. 142 din 13 februarie 1990 privind aplicarea articolelor 73, 74 și 75 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (În sensul prezentului acord, dispozițiile deciziei se consideră ca având următoarele adaptări:
|
4.34. |
Decizia nr. 144 din 9 aprilie 1990 privind modelele de formulare necesare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (E 401-E 410 F) ( |
4.35. |
JO L 235, 23.8.1991, p. 21), astfel cum a fost modificată prin: Decizia nr. 147 din 11 octombrie 1990 privind aplicarea articolului 76 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului ( Decizia nr. 155 din 6 iulie 1994 (E401-E411) ( |
4.36. |
Decizia nr. 148 din 25 iunie 1992 privind utilizarea atestării referitoare la legislația aplicabilă (E 101) în cazul detașărilor care nu depășesc trei luni ( |
4.37. |
JO C 229, 25.8.1993, p. 5), astfel cum a fost modificată prin: Decizia nr. 150 din 26 iunie 1992 privind aplicarea articolelor 77, 78 și 79 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și a articolului 10 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 (JO C 241, 29.8.1994, p. 21, astfel cum a fost modificat de JO L 1, 1.1.1995, p. 1). Act privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei și adaptările la tratatele pe care se întemeiază Uniunea Europeană (În sensul prezentului acord, dispozițiile deciziei se consideră ca având următoarele adaptări:Elveția Schweizerische Ausgleichskasse, Genf – Caisse suisse de compensation, Genève – Cassa svizzera di compensazione, Ginevra (Casa elvețiană de compensare, Geneva). |
4.38. |
Decizia nr. 151 din 22 Aprilie 1993 privind aplicarea articolului 10a din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și a articolului 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1247/92 (În sensul prezentului acord, dispozițiile deciziei se consideră ca având următoarele adaptări:
La anexă se adaugă următorul text: Elveția 1. Invaliditate, limită de vârstă și deces
2. Șomaj Bundesamt für Wirtschaft und Arbeit, Bern – Office fédéral du développement économique et de l'emploi, Berne – Ufficio federale dello sviluppo economico e del lavoro, Berna (Oficiul Federal pentru dezvoltare economică și muncă, Berna). 3. Indemnizații familiale Bundesamt für Sozialversicherung, Bern – Office fédéral des assurances sociales, Berne – Ufficio federale delle assicurazioni sociali, Berna (Oficiul Federal pentru asigurări sociale, Berna). |
4.39. |
Decizia nr. 153 din 7 octombrie 1993 privind modelele de formulare necesare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (E 001, E 103-E127) ( |
4.40. |
Decizia nr. 154 din 8 februarie 1994 privind modelele de formulare necesare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (E301, E302, E303) ( |
4.41. |
Decizia nr. 155 din 6 iulie 1994 privind modelele de formulare necesare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a Regulamentului nr. 574/72 al Consiliului (E 401-411) ( |
4.42. |
Decizia nr. 156 din 7 aprilie 1995 privind normele de prioritate în ceea ce privește dreptul la asigurările de sănătate și la indemnizații de maternitate ( |
4.43. |
Decizia nr. 158 din 27 noiembrie 1995 privind modelele formularelor necesare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (E201-E215) ( |
4.44. |
Decizia nr. 159 din 3 octombrie 1995 de modificare a Deciziei nr. 86 din 24 septembrie 1973 privind modalitățile de funcționare și componența Corpului de Audit de pe lângă Comisia Administrativă a Comunităților Europene pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți ( |
4.45. |
Decizia nr. 160 din 28 noiembrie 1995 privind sfera de aplicare a articolului 71 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului referitor la dreptul la ajutoare de șomaj al altor lucrători decât lucrătorii frontalieri care, în decursul ultimei lor angajări, erau rezidenți într-un alt stat membru decât statul competent ( |
4.46. |
Decizia nr. 161 din 15 februarie 1996 privind rambursarea de către instituția competentă a unui stat membru a costurilor survenite pe perioada șederii într-un alt stat membru în conformitate cu procedura menționată la articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 ( |
4.47. |
Decizia Nr. 162 din 31 mai 1996 privind interpretarea articolului 14 alineatul (1) și a articolului 14b alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului cu privire la legislația aplicabilă lucrătorilor detașați ( |
4.48. |
Decizia nr. 163 din 31 mai 1996 privind interpretarea articolului 22 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 pentru persoanele sub dializă și persoanele aflate în oxigenoterapie ( |
4.49. |
Decizia nr. 164 din 27 noiembrie 1996 privind modelele de formulare necesare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (E 101 și E 102) ( |
4.50. |
Decizia nr. 165 din 30 iunie 1997 privind modelele de formulare necesare pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 al Consiliului (E128 și E128B) ( |
4.51. |
Decizia nr. 166 of 2 octombrie 1997 privind modificarea formularelor E106 și E109 ( |
4.52. |
Decizia nr. 167 din 2 decembrie 1997 de modificare a Deciziei nr. 146 din 10 octombrie 1990 privind interpretarea articolului 94 alineatul (9) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 ( |
4.53. |
Decizia nr. 168 din 11 iunie 1998 privind modificarea formularelor E121 și E127 și suspendarea formularului E122 ( |
4.54. |
Decizia nr. 169 din 11 iunie 1998 privind metodele de funcționare și componența Comisiei tehnice pentru prelucrarea datelor din cadrul Comisiei administrative pentru securitatea socială a lucrătorilor migranți ( |
4.55. |
Decizia nr. 170 din 11 iunie 1998 de modificare a Deciziei nr. 141 din 17 octombrie 1989 privind alcătuirea listelor prevăzute la articolul 94 alineatul (4) și la articolul 95 alineatul (4) din Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 ( |
SECȚIUNEA C: ACTE DE CARE PĂRȚILE CONTRACTANTE TREBUIE SĂ IA ACT
Părțile contractante iau act de conținutul următoarelor acte:
5.1. |
Recomandarea nr. 14 din 23 ianuarie 1975 privind emiterea Formularului E111 lucrătorilor detașați în străinătate (adoptată de către Comisia administrativă în timpul celei de-a 139-a ședințe din 23 ianuarie 1975). |
5.2. |
Recomandarea nr. 15 din 19 decembrie 1980 privind stabilirea limbii de emitere a formularelor necesare în sensul Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 și (CEE) nr. 574/72/CEE (adoptate de către Comisia administrativă în timpul celei de-a 176-a ședințe din 19 decembrie 1980). |
5.3. |
Recomandarea nr. 16 din 12 decembrie 1984 privind încheierea de acorduri în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 ( |
5.4. |
Recomandarea nr. 17 din 12 decembrie 1984 privind datele statistice care trebuie comunicate în fiecare an în vederea redactării rapoartelor Comisiei administrative ( |
5.5. |
Recomandarea nr. 18 din 28 februarie 1986 privind legislația aplicabilă șomerilor angajați într-o activitate cu timp parțial într-un alt stat membru decât statul de reședință ( |
5.6. |
Recomandarea nr. 19 din 24 noiembrie 1992 privind îmbunătățirea cooperării între statele membre în cadrul punerii în aplicare a reglementărilor comunitare ( |
5.7. |
Recomandarea nr. 20 din 31 mai 1996 privind îmbunătățirea administrării și a compensării creanțelor reciproce ( |
5.8. |
Recomandarea nr. 21 din 28 noiembrie 1996 privind aplicarea articolului 69 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 șomerilor însoțiți de soțul/soția lor și angajați într-un alt stat membru decât statul competent ( |
5.9. |
Actualizarea Declarațiilor statelor membre prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității ( |
6.0. |
Declarațiile Greciei prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității ( |
6.1. |
Actualizarea Declarațiilor statelor membre prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității ( |
6.2. |
Declarațiile statelor membre prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității ( |
6.3. |
Notificările adresate Consiliului de către guvernele Republicii Federale Germania și Marelui Ducat al Luxemburgului cu privire la încheierea unei convenții între aceste două guverne pe diverse probleme de securitate socială, în temeiul articolelor 8 alineatul (2) și 96 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității ( |
6.4. |
Declarația Republicii Franceze în temeiul articolului 1 litera (j) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității ( |
N.B. Acquis-ul comunitar astfel cum este aplicat de statele membre ale CE în cadrul Comunității Europene la data semnării prezentului acord:
|
Principiul cumulării drepturilor la ajutorul de șomaj și al realizării acestora în statul ultimului loc de muncă se aplică indiferent de durata angajării. |
|
Persoanele care au fost angajate pe o perioadă mai mică de un an pe teritoriul unui stat membru au posibilitatea, în vederea căutării unui nou loc de muncă, să rămână acolo după încheierea angajării lor pentru un termen rezonabil, care poate fi de până la șase luni, iar, dacă este necesar, pot face demersurile necesare pentru a obține un loc de muncă. Aceste persoane pot, de asemenea, să rămână după încheierea angajării cu condiția să dispună de suficiente mijloace financiare pentru a se întreține pe ele însele cât și pe membrii familiei fără a fi nevoite să facă apel la asistență socială pe durata șederii și să aibă asigurare de boală împotriva tuturor riscurilor. Ajutorul de șomaj la care au dreptul în conformitate cu legislația națională, care poate fi completată, dacă este necesar, cu normele privind cumularea, trebuie considerat ca fiind un mijloc financiar. Mijloacele financiare sunt considerate a fi corespunzătoare în cazul în care depășesc suma sub care resortisanții statului respectiv, având în vedere situația lor personală și, eventual, pe cea a familiei lor, pot pretinde prestații de securitate socială. Acolo unde această condiție prealabilă nu se poate aplica, mijloacele financiare ale solicitantului sunt considerate corespunzătoare în cazul în care depășesc nivelul pensiei minime de securitate socială plătite de către statul gazdă. |
|
Lucrătorii sezonieri își pot exercita drepturile la ajutorul de șomaj în statul ultimului loc de muncă indiferent dacă sezonul respectiv s-a încheiat. Aceștia pot rămâne și după încheierea angajării lor, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la paragraful anterior. În cazul în care se declară a fi disponibili pentru încadrare în muncă în statul de reședință, aceștia vor primi ajutor de șomaj în statul respectiv în conformitate cu dispozițiile articolului 71 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71. |
|
Lucrătorii frontalieri se pot declara disponibili pentru încadrare în muncă în statul de reședință sau în statul ultimului loc de muncă în cazul în care și-au menținut legăturile personale și profesionale și au, din acest motiv, perspective de angajare mai bune în acel loc. Aceștia vor obține ajutor de șomaj în statul în care se declară disponibili pentru încadrare în muncă. |
PROTOCOL
la anexa II la Acordul privind libera circulație a persoanelor
Asigurarea de șomaj
Următoarele norme se aplică în ceea ce privește asigurarea de șomaj pentru lucrătorii care dețin un permis de ședere având o perioadă de valabilitate mai mică de un an:
1.1. |
Numai lucrătorii care au plătit contribuții în Elveția pe perioada minimă impusă de Legea federală privind asigurările de șomaj (loi fédérale sur l'assurance-chômage obligatoire et l'indemnité en cas d'insolvabilité – LACI) (1) și indemnizațiile în caz de insolvabilitate și care îndeplinesc, de asemenea, celelalte condiții de eligibilitate pentru ajutorul de șomaj au dreptul la prestații de asigurări de șomaj în condițiile legii. |
1.2. |
O parte din contribuțiile percepute pentru lucrătorii a căror perioadă de cotizare este prea scurtă pentru a avea dreptul de a primi ajutor de șomaj în Elveția în baza punctului 1.1 se rambursează statelor lor de origine în conformitate cu dispozițiile punctului 1.3. pentru a contribui la costul prestațiilor oferite acestor lucrători în eventualitatea șomajului complet; acești lucrători nu vor mai avea ulterior dreptul la prestații de asigurare de șomaj în caz de șomaj complet în Elveția. Cu toate acestea, lucrătorii vor avea dreptul la indemnizații în caz de intemperii și de insolvabilitate a angajatorului. Prestațiile în caz de șomaj complet se plătesc de către statul de origine, cu condiția ca lucrătorii în cauză să se declare disponibili pentru încadrare în muncă. Perioadele de asigurare încheiate în Elveția se iau în calcul ca și cum ar fi fost încheiate în statul de origine. |
1.3. |
Partea din contribuții percepută pentru lucrătorii la care se face trimitere la articolul 1.2 se rambursează anual în conformitate cu următoarele dispoziții:
|
2. Contribuțiile lucrătorilor frontalieri la asigurările de șomaj din Elveția se rambursează în continuare, după cum se prevede în acordurile bilaterale respective.
3. Regimul de la punctele 1 și 2 se aplică pe o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a acordului. În cazul în care, la sfârșitul perioadei de șapte ani, un stat membru întâmpină dificultăți la momentul încetării sistemului de rambursare a contribuțiilor sau Elveția întâmpină dificultăți cu privire la sistemul de cumulare, Comitetul mixt poate fi sesizat de către oricare dintre părțile contractante.
Alocații pentru persoanele neajutorate
Alocațiile pentru persoane neajutorate în baza Legii federale privind asigurarea de limită de vârstă și de urmaș (loi fédérale sur l'assurance-vieillesse et survivants) și Legea federală privind asigurarea de invaliditate (loi fédérale sur l'assurance-invalidité) se prevăd, în baza unei decizii a Comitetului mixt, în textul anexei II la Acordul privind libera circulație a persoanelor, în anexa IIa la Regulamentul nr. 1408/71, de îndată ce intră în vigoare amendamentul la aceste acte în care se stipulează că aceste indemnizații sunt finanțate exclusiv de către autoritățile publice.
Prevenirea profesională cu privire la pensiile de limită de vârstă, de urmaș și de invaliditate
Fără a aduce atingere articolului 10 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului, beneficiile legitime prevăzute de Legea federală privind libera trecere în cadrul prevenirii profesionale cu privire la pensiile de limită de vârstă, de urmaș și de invaliditate (Loi fédérale sur le libre passage dans la prévoyance professionnelle vieillesse, survivants et invalidité) din 17 decembrie 1993 se plătesc la cerere oricărui lucrător salariat sau lucrător care desfășoară o activitate independentă care intenționează să părăsească definitiv Elveția și care, în temeiul titlului II din regulament, nu va mai intra sub incidența legislației elvețiene, cu condiția ca acesta să părăsească Elveția în termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.
(1) În prezent șase luni sau 12 luni în caz de șomaj repetat.
(2) Contribuțiile rambursate pentru lucrători care își vor exercita dreptul la ajutorul de șomaj în Elveția după ce au plătit contribuții timp de cel puțin șase luni – pe parcursul mai multor perioade de ședere – în termen de doi ani.
ANEXA III
RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ A CALIFICĂRILOR PROFESIONALE
(Diplome, certificate și alte titluri oficiale de calificare)
1. |
Părțile contractante convin să aplice între ele, în domeniul recunoașterii reciproce a calificărilor profesionale, actele comunitare la care se face referire, astfel cum acestea sunt în vigoare la data semnării acordului și astfel cum au fost modificate de secțiunea A din prezenta anexă sau normele echivalente acestor acte. |
2. |
În sensul aplicării prezentei anexe, părțile contractante iau act de actele comunitare la care se face referire în secțiunea B din prezenta anexă. |
3. |
Se consideră că termenul „stat(e) membru (membre)” din actele la care se face referire în secțiunea A din prezenta anexă se aplică Elveției pe lângă statele reglementate de actele comunitare respective. |
SECȚIUNEA A – ACTE LA CARE SE FACE TRIMITERE
A. Sistemul general
1. JO L 19, 24.1.1989, p. 16).
Directiva 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (2. JO L 209, 24.7.1992, p. 25), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 92/51/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE (
— |
Directiva 94/38/CE a Comisiei din 26 iulie 1994 de modificare a anexelor C și D la Directiva 92/51/CEE a Consiliului privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE ( |
— |
Directiva 95/43/CE a Comisiei din 20 iulie 1995 de modificare a anexelor C și D la Directiva 92/51/CEE a Consiliului privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană |
— |
Directiva 97/38/CE a Comisiei din 20 iunie 1997 de modificare a anexei C la Directiva 92/51/CEE a Consiliului privind cel de-al doilea sistem general de recunoaștere a formării profesionale, de completare a Directivei 89/48/CEE ( |
Listele Elveției cu privire la anexele C și D la Directiva 92/51/CEE se vor alcătui în cadrul aplicării prezentului acord.
B. Profesii juridice
3. JO L 78, 26.3.1977, p. 17), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva Consiliului 77/249/CEE din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați (
— |
Actul privind condițiile de aderare a Republicii Elene și adaptările Tratatelor ( |
— |
Act privind condițiile de aderare a Regatului Spaniei și Republicii Portugheze și adaptările Tratatelor ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la condițiile de aderare a noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
La articolul 1 alineatul (2) se adaugă următorul text:
„Elveția: Avocat/Advokat, Rechtsanwalt, Anwalt, Fürsprecher, Fürsprech Avvocato.”
4. JO L 77, 14.3.1998, p. 36).
Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea (În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
La articolul 1 alineatul (2) litera (a) se adaugă următorul text:
„Elveția: Avocat/Advokat, Rechtsanwalt, Anwalt, Fürsprecher, Fürsprech Avvocato.”
C. Activități medicale și paramedicale
5. JO L 385, 31.12.1981, p. 25).
Directiva 81/1057/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1981 de completare a Directivelor 75/362/CEE, 77/452/CEE, 78/686/CEE și 78/1026/CEE privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic, asistent medical generalist, medic stomatolog și medic veterinar, cu privire la drepturile dobândite (Medici
6. JO L 165, 7.7.1993, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 93/16/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind facilitarea liberei circulații a medicilor și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare (
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană |
— |
Directiva 98/21/CE a Comisiei din 8 aprilie 1998 de modificare a Directivei 93/16/CEE a Consiliului privind facilitarea liberei circulații a medicilor și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare ( |
— |
Directiva 98/63/CE a Comisiei din 3 septembrie 1998 de modificare a Directivei Consiliului 93/16/CEE privind facilitarea liberei circulații a medicilor și recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare ( |
(a) |
La articolul 3 se adaugă următorul text: „în Elveția:
|
(b) |
La articolul 5 alineatul (2) se adaugă următorul text: „în Elveția:
|
(c) |
La articolul 5 alineatul (3) la liniuțele indicate mai jos se adaugă următoarele trimiteri:
|
(d) |
La articolul 7 alineatul (2) la liniuțele indicate mai jos se adaugă următoarele trimiteri:
|
6(a) 96/C/216/03: Lista denumirilor diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca medic generalist publicată în conformitate cu articolul 41 din directiva 93/16/CEE (JO C 216, 25.7.1996)
Asistenți medicali
7. JO L 176, 15.7.1977, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 77/452/CEE a Consiliului din 27 iunie 1977 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca asistent medical generalist, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii (
— |
1 79 H: Act privind condițiile de aderare a Republicii Elene și adaptările Tratatelor (JO L 291, 19.11.1979, p. 91) |
— |
Act privind condițiile de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze și adaptările Tratatelor ( |
— |
Directiva 89/594/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1989 ( |
— |
Directiva 89/595/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1989 ( |
— |
Directiva 90/658/CEE a Consiliului din 4 decembrie 1990 ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
(a) |
La articolul 1 alineatul (2) se adaugă următorul text: „în Elveția:
|
(b) |
La articolul 3 se adaugă următorul text:
|
8. JO L 176, 15.7.1977, p. 8), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva Consiliului din 27 iunie 1977 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile asistenților medicali generaliști (
— |
Directiva 89/595/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1989 ( |
Medici stomatologi
9. JO L 233, 24.8.1978, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva Consiliului din 25 iulie 1978 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri de calificare ca medic stomatolog, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii (
— |
1 79 H: Act privind condițiile de aderare a Republicii Elene și adaptările Tratatelor (JO L 291, 19.11.1979, p. 91) |
— |
Act privind condițiile de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze și adaptările Tratatelor ( |
— |
Directiva 89/594/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1989 ( |
— |
Directiva 90/658/CEE a Consiliului din 4 decembrie 1990 ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
(a) |
La articolul 1 se adaugă următorul text „în Elveția:
|
(b) |
La articolul 3 se adaugă următorul text:
|
(c) |
La articolul 5 punctul 1 se adaugă următoarea liniuță:
„în Elveția:
|
10. JO L 233, 24.8.1978, p. 10), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 78/687/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile medicilor stomatologi (
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
Medici veterinari
11. JO L 362, 23.12.1978, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 78/1026/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare în medicina veterinară, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii (
— |
1 79 H: Act privind condițiile de aderare a Republicii Elene și adaptările Tratatelor (JO L 291, 19.11.1979, p. 91) |
— |
Act privind condițiile de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze și adaptările Tratatelor ( |
— |
Directiva 89/594/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1989 ( |
— |
Directiva 90/658/CEE a Consiliului din 4 decembrie 1990 ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
La articolul 3 se adaugă următorul text:
„(p) |
în Elveția:
|
12. JO L 362, 23.12.1978, p. 7), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 78/1027/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind activitățile medicilor veterinari (
— |
Directiva 89/594/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1989 ( |
Moașe
13. JO L 33, 11.2.1980, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 80/154/CEE a Consiliului din 21 ianuarie 1980 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ca moașă, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii (
— |
Directiva 80/1273/CEE a Consiliului din 22 Decembrie 1980 ( |
— |
Act privind condițiile de aderare ale Regatului Spaniei și Republicii Portugheze și adaptările Tratatelor ( |
— |
Directiva 89/594/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1989 ( |
— |
Directiva 90/658/CEE a Consiliului din 4 decembrie 1990 ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
(a) |
La articolul 1 se adaugă următorul text: „în Elveția:
|
(b) |
La articolul 3 se adaugă următorul text:
|
14. JO L 33, 11.2.1980, p. 8), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 80/155/CEE a Consiliului din 21 ianuarie 1980 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind accesul și exercitarea activităților de moașă (
— |
Directiva 89/594/CEE a Consiliului din 30 octombrie 1989 ( |
Farmacie
15. JO L 253, 24.9.1985, p. 34).
Directiva 85/432/CEE a Consiliului din 16 septembrie 1985 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la anumite activități din domeniul farmaciei (16. JO L 253, 24.9.1985, p. 37), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 85/433/CEE a Consiliului din 16 septembrie 1985 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și altor titluri oficiale de calificare în domeniul farmaciei, inclusiv a măsurilor de facilitare a exercitării efective a dreptului de stabilire cu privire la anumite activități din domeniul farmaciei (
— |
Directiva 85/584/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 ( |
— |
Directiva 90/658/CEE a Consiliului din 4 decembrie 1990 ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
(a) |
La articolul 4 se adaugă următorul text:
|
D. Arhitectură
17. JO L 223, 21.8.1985, p. 15), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 85/384/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare în domeniul arhitecturii, inclusiv măsurile destinate să faciliteze exercitarea efectivă a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii (
— |
Directiva 85/614/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 ( |
— |
Directiva 86/17/CEE a Consiliului din 27 ianuarie 1986 ( |
— |
Directiva 90/658/CEE a Consiliului din 4 decembrie 1990 ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
(a) |
La articolul 11 se adaugă următorul text: „în Elveția:
|
(b) |
Articolul 15 nu se aplică. |
18. 98/C/217: Diplomele, certificatele și alte titluri oficiale de calificare în arhitectură care fac obiectul recunoașterii reciproce de către statele membre (actualizarea comunicării 96/C 205 din 16.7.1996) (JO C 217, 11.7.1998).
E. Comerț și intermediari
Comerț cu ridicata
19. |
Directiva 64/222/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 de stabilire a unor dispoziții cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile din comerțul cu ridicata și activitățile intermediarilor din comerț, industrie și artizanat ( |
20. |
Directiva 64/223/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii cu privire la activitățile din comerțul cu ridicata (
|
Intermediarii din comerț, industrie și artizanat
21. JO 56, 4.4.1964, p. 869/64), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 64/224/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii în legătură cu activitățile intermediarilor din comerț, industrie și artizanat (
— |
Act privind condițiile de aderare și adaptările Tratatelor – aderarea la Comunitățile Europene a Regatului Danemarcei, Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ( |
— |
Act privind condițiile de aderare a Republicii Elene la Comunitățile Europene și adaptările Tratatelor ( |
— |
Act privind condițiile de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze și adaptările Tratatelor ( |
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
(a) |
La articolul 3 se adaugă următorul text:
|
Lucrătorii care desfășoară o activitate independentă în domeniul comerțului cu amănuntul
22. |
JO L 260, 22.10.1968, p. 1), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 68/363/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii în ceea ce privește lucrătorii care desfășoară o activitate independentă în domeniul comerțului cu amănuntul (ISIC ex Group 612) (
|
23. |
Directiva 68/364/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 de stabilire a unor dispoziții cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în comerțul cu amănuntul (ISIC ex Group 612) ( |
Lucrătorii care desfășoară o activitate independentă din comerțul cu cărbune cu ridicata și intermediarii din comerțul cu cărbune
24. |
JO L 267, 10.12.1970, p. 14), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 70/522/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1970 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii cu privire la activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă din domeniul comerțului cu cărbune cu ridicata și la activitățile intermediarilor din comerțul cu cărbune (ISIC ex Group 6112) (
|
25. |
Directiva 70/523/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1970 de stabilire a unor dispoziții cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă din domeniul comerțului cu cărbune cu ridicata și la activitățile intermediarilor din comerțul cu cărbune (ISIC ex Group 6112) ( |
Comerțul și distribuția produselor toxice
26. JO L 307, 18.11.1974, p. 1).
Directiva 74/556/CEE a Consiliului din 4 iunie 1974 de stabilire a normelor de aplicare privind măsurilor tranzitorii din domeniul activităților de comerț și de distribuție a produselor toxice și activităților de utilizare profesională a acestor produse, inclusiv activitățile de intermediari (26a. JO L 307, 18.11.1974, p. 5), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 74/557/CEE a Consiliului din 4 iunie 1974 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile independente și activitățile intermediarilor din comerțul și distribuția produselor toxice (
— |
95/1/CE, Euratom, CECO: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
La anexă se adaugă următorul text:
„în Elveția:
— |
Toate produsele și substanțele toxice prevăzute la articolul 2 din legea privind produsele toxice (RS 814.80) și în special cele aflate pe lista substanțelor și a produselor toxice în clasele 1, 2 și 3, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul privind substanțele toxice (RS 814.801).” |
Activități itinerante
27. |
Directiva 75/369/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind măsurile de facilitare a exercitării efective a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii cu privire la activitățile itinerante și în special privind măsurile tranzitorii referitoare la aceste activități ( |
Agenți comerciali care desfășoară o activitate independentă
28. |
Directiva 86/653/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1986 privind coordonarea legislației statelor membre referitoare la agenții comerciali independenți ( |
F. Industrie și artizanat
Industrii prelucrătoare
29. JO 117, 23.7.1964, p. 1863/64), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 64/427/CEE a Consiliului din 7 iulie 1964 de stabilire a unor dispoziții cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în industriile manufacturieră și prelucrătoare care se încadrează la ISIC Major Groups 23-40 (Industrie și artizanat) (
— |
Directiva 69/77/CEE a Consiliului din 4 martie 1969 ( |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
Articolul 5 alineatul (3) nu se aplică.
30. JO 117, 23.7.1964, p. 1880/64), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 64/429/CEE a Consiliului din 7 iulie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în industriile manufacturieră și prelucrătoare care se încadrează la ISIC Major Groups 23-40 (Industrie și artizanat) (
— |
Act privind condițiile de aderare și adaptările Tratatelor – aderarea la Comunitățile Europene a Regatului Danemarcei, Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ( |
Minerit și exploatare în carieră
31. JO 117, 23.7.1964, p. 1871/64), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 64/428/CEE a Consiliului din 7 iulie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în minerit și exploatarea în carieră (ISIC Major Groups 11-19) (
— |
Act privind condițiile de aderare și adaptările Tratatelor – aderarea la Comunitățile Europene a Regatului Danemarcei, Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ( |
Electricitate, gaze naturale, apă și servicii sanitare
32. |
JO 42, 8.3.1966, p. 584/66), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 66/162/CEE a Consiliului din 28 februarie 1966 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă angajați în furnizarea de electricitate, gaze naturale, apă și servicii sanitare (ISIC Division 5) (
|
Industria alimentară și fabricarea băuturilor
33. JO L 260, 22.10.1968, p. 9), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 68/365/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în industria alimentară și fabricarea băuturilor (ISIC Major Groups 20 și 21) (
— |
Act privind condițiile de aderare și adaptările Tratatelor – aderarea la Comunitățile Europene a Regatului Danemarcei, Irlandei și a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord ( |
34. JO L 260, 22.10.1968, p. 12).
Directiva 68/366/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 de stabilire a unor dispoziții cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în industria alimentară și fabricarea băuturilor (ISIC Major Groups 20 și 21) (În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
„Articolul 6 alineatul (3) nu se aplică.”
Explorare (prospecțiune și foraj) pentru petrol și gaze naturale
35. |
JO L 68, 19.3.1969, p. 4), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 69/82/CEE a Consiliului din 13 martie 1969 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă angajați în activități de explorare (prospecțiune și foraj) pentru petrol și gaze naturale (ISIC ex Major Group 13) (
|
G. Activități conexe transportului
36. JO L 213, 21.7.1982, p. 1), astfel cum a fost modificată prin:
Directiva 82/470/CEE a Consiliului din 29 iunie 1982 privind măsurile de facilitare a exercitării efective a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în cadrul anumitor servicii conexe transportului și agențiilor de turism (ISIC Group 718) precum și activităților de depozitare și antrepozitare (ISIC Group 720) (
— |
: Actul referitor la condițiile de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze și adaptările Tratatelor ( |
— |
95/1/CE, Euratom, ECSC: adaptarea instrumentelor cu privire la aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană. |
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
(a) |
La articolul 3 se adaugă următorul text: „Elveția
|
H. Industria cinematografică
37. |
Directiva 63/607/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1963 de punere în aplicare, în ceea ce privește industria filmului, a dispozițiilor Programului general de eliminare a restricțiilor privind libertatea de a presta servicii ( |
38. |
JO 85, 19.5.1965, p. 1437/65), astfel cum a fost modificată prin: A doua Directivă 65/264/CEE a Consiliului din 13 mai 1965 de punere în aplicare, în ceea ce privește industria filmului, a dispozițiilor Programului general de eliminare a restricțiilor privind libertatea de a presta servicii (
|
39. |
JO L 260, 22.10.1968, p. 22), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 68/369/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire cu privire la activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă și activează în distribuția de filme (
|
40. |
JO L 218, 3.10.1970, p. 37), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 70/451/CEE a Consiliului din 29 septembrie 1970 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în producția de filme (
|
I. Alte sectoare
Servicii oferite întreprinderilor în domeniul imobiliar și în alte domenii
41.
Directiva 67/43/CEE a Consiliului din 12 ianuarie 1967 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă cu privire la:
1. |
probleme de natură imobiliară (excluzând 6401) (ISIC Group ex 640) |
2. |
furnizarea anumitor „servicii de afaceri neclasificate în altă parte” (ISIC Group 839) (JO 10 din 19.1.1967), astfel cum a fost modificată prin:
|
În sensul prezentului acord, directiva se modifică după cum urmează:
(a) |
La articolul 2 alineatul (3) se adaugă următorul text: „În Elveția:
|
Sectorul serviciilor personale
42. |
Directiva 68/367/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în sectorul serviciilor personale (ISIC ex Major Group 85):
|
43. |
Directiva 68/368/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 de stabilire a unor dispoziții cu privire la măsurile tranzitorii referitoare la activitățile lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă în sectorul serviciilor personale (ISIC ex Major Group 85):
|
Activități diverse
44. |
Directiva 75/368/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind măsurile de facilitare a exercitării efective a libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii cu privire la activități diverse (ISIC ex Division 01-85) și, în special, măsuri tranzitorii cu privire la activitățile respective ( |
Coafură
45. |
: Directiva 82/489/CEE a Consiliului din 19 iulie 1982 de stabilire a unor măsuri pentru facilitarea exercitării efective a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii de coafură ( |
J. Agricultură
46. |
JO 62, 20.4.1963, p. 1323/63), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 63/261/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1963 de stabilire a unor dispoziții cu privire la realizarea libertății de stabilire în agricultură pe teritoriul unui stat membru în ceea ce privește resortisanții altor țări din Comunitate care au fost angajați ca lucrători agricoli plătiți în statul membru respectiv pe o perioadă continuă de doi ani (
|
47. |
JO 62, 20.4.1963, p. 1326/63), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 63/262/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1963 de stabilire a unor dispoziții cu privire la realizarea libertății de stabilire în exploatațiile agricole abandonate sau necultivate pe o perioadă mai mare de doi ani (
|
48. |
JO 1, 8.1.1965, p. 1/65), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 65/1/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1964 de stabilire a unor dispoziții detaliate cu privire la realizarea libertății de a furniza servicii în agricultură și horticultură (
|
49. |
JO 190, 10.8.1967, p. 1), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 67/530/CEE a Consiliului din 25 iulie 1967 privind libertatea resortisanților unui stat membru stabiliți ca agricultori în alt stat membru de a se transfera de la o exploatație la alta (
|
50. |
JO 190, 10.8.1967, p. 3), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 67/531/CEE a Consiliului din 25 iulie 1967 privind aplicarea legislației statelor membre cu privire la arendă agricultorilor resortisanți ai altor state membre (
|
51. |
JO 190, 10.8.1967, p. 5), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 67/532/CEE a Consiliului din 25 iulie 1967 privind libertatea de acces la cooperative pentru agricultorii resortisanți ai unui stat membru stabiliți în alt stat membru (
|
52. |
JO 263, 30.10.1967, p. 6), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 67/654/CEE a Consiliului din 24 octombrie 1967 de stabilire a unor dispoziții cu privire la realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii referitoare la activitățile lucrătorilor care desfășoară activități independente angajați în silvicultură și exploatare forestieră (
|
53. |
JO L 93, 17.4.1968, p. 13), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 68/192/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1968 privind libertatea accesului la diverse forme de credite pentru agricultorii resortisanți ai unui stat membru și stabiliți în alt stat membru (
|
54. |
Directiva 68/415/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1968 privind libertatea de acces la diverse forme de ajutoare pentru agricultorii resortisanți ai unui stat membru și stabiliți în alt stat membru ( |
55. |
JO L 8, 11.1.1971, p. 24), astfel cum a fost modificată prin: Directiva 71/18/CEE a Consiliului din 16 decembrie 1970 de stabilire a unor dispoziții cu privire la realizarea libertății de stabilire a lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă care furnizează servicii agricole și horticole (
|
K. Diverse
56. |
Decizia 85/368/CEE a Consiliului din 16 iulie 1985 privind echivalarea calificărilor profesionale între statele membre ale Comunității Europene ( |
SECȚIUNEA B – ACTE DE CARE PĂRȚILE TREBUIE SĂ IA ACT
Părțile contractante iau act de conținutul următoarelor acte:
În termeni generali
57. |
C/81/74/p. 1: Comunicarea Comisiei cu privire la dovezile, declarațiile și certificatele legate de buna reputație, inexistența falimentelor anterioare, natura și durata activității în țara de origine, prevăzute de Directivele Consiliului adoptate înainte de 1 iunie 1973 în domeniul libertății de stabilire și al libertății de a presta servicii (JO C 81, 13.7.1974, p. 1). |
58. |
: Rezoluția Consiliului din 6 iunie 1974 privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare ( |
Sistemul general
59. |
: Declarația Consiliului și a Comisiei cu privire la Directiva 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formare profesională cu durata minimă de trei ani ( |
Medici
60. |
: Recomandarea 75/366/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind resortisanții Marelui Ducat al Luxemburgului care dețin o diplomă în medicină conferită într-o țară terță ( |
61. |
Recomandarea 75/367/CEE a Consiliului din 16 iunie 1975 privind formarea clinică a medicilor ( |
62. |
: Declarațiile Consiliului făcute cu ocazia adoptării textelor cu privire la libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii pentru medici în cadrul Comunității ( |
63. |
: Recomandarea 86/458/CEE a Consiliului din 15 septembrie 1986 privind resortisanții Marelui Ducat al Luxemburgului care dețin o diplomă în medicină conferită de un stat terț ( |
64. |
Recomandarea 89/601/CEE a Comisiei din 8 noiembrie 1989 privind formarea personalului din domeniul sănătății în materie de cancer ( |
Medici stomatologi
65. |
Declarația Consiliului cu privire la Directiva privind coordonarea dispozițiilor prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative în ceea ce privește activitățile medicilor stomatologi ( |
Medicină veterinară
66. |
Recomandarea 78/1029/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 privind resortisanții Marelui Ducat al Luxemburgului care dețin o diplomă în medicină veterinară conferită într-o țară terță ( |
67. |
: Declarațiile Consiliului cu privire la Directiva privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare în medicină veterinară, inclusiv măsuri de facilitare a exercitării efective a dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii ( |
Farmacie
68. |
: Recomandarea 85/435/CEE a Consiliului din 16 septembrie 1985 privind resortisanții Marelui Ducat al Luxemburgului care dețin o diplomă în farmacie conferită într-un stat terț ( |
Arhitectură
69. |
Recomandarea 85/386/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985 privind titularii unei diplome în arhitectură acordate într-o țară terță ( |
Comerț cu ridicata
70. |
Recomandarea 65/77/CEE a Comisiei din 12 ianuarie 1965 către statele membre privind certificatele pentru desfășurarea activităților profesionale în țara de origine, prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 64/222/CEE a Consiliului ( |
Industrie și artizanat
71. |
Recomandarea 65/76/CEE a Comisiei din 12 ianuarie 1965 către statele membre cu privire la certificatele privind exercitarea unei profesii în țara de origine, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 64/427/CEE a Consiliului ( |
72. |
Recomandarea 69/174/CEE a Comisiei din 22 mai 1969 către statele membre cu privire la certificatele privind exercitarea unei profesii în țara de origine, prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 68/366/CEE a Consiliului ( |
PROTOCOL PRIVIND REȘEDINȚELE SECUNDARE DIN DANEMARCA
Părțile contractante convin cu privire la faptul că Protocolul 1 la Tratatul de instituire a Comunității Europene privind dobândirea de bunuri imobile în Danemarca se aplică de asemenea prezentului acord în ceea ce privește dobândirea unor reședințe secundare în Danemarca de către resortisanți elvețieni.
PROTOCOL PRIVIND INSULELE AALAND
Părțile contractante convin cu privire la faptul că Protocolul 2 la Actul de aderare a Finlandei la Uniunea Europeană privind Insulele Aaland se aplică de asemenea prezentului acord.
ACT FINAL
Plenipotențiarii
REGATULUI BELGIEI,
REGATULUI DANEMARCEI,
REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,
REPUBLICII ELENE,
REGATULUI SPANIEI,
REPUBLICII FRANCEZE,
IRLANDEI,
REPUBLICII ITALIENE
MARELUI DUCAT AL LUXEMBURGULUI,
REGATULUI ȚĂRILOR DE JOS,
REPUBLICII AUSTRIA,
REPUBLICII PORTUGHEZE,
REPUBLICII FINLANDA,
REGATULUI SUEDIEI,
REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII SI IRLANDEI DE NORD
și
ai COMUNITĂȚII EUROPENE
pe de-o parte, și
cei ai CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE
pe de altă parte,
reuniți la 21 iunie 1999 la Luxemburg pentru semnarea Acordului dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de-o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, au adoptat declarațiile comune menționate mai jos și atașate la prezentul act final:
— |
Declarația comună privind liberalizarea generală a prestării de servicii |
— |
Declarația comună privind pensiile foștilor angajați ai instituțiilor Comunităților Europene cu reședința în Elveția |
— |
Declarația comună privind aplicarea acordului |
— |
Declarația comună privind negocierile ulterioare |
Aceștia au luat act, de asemenea, de următoarele declarații anexate la prezentul act final:
— |
Declarația Elveției privind reînnoirea acordului |
— |
Declarația Elveției privind politica de migrație și azil |
— |
Declarația Elveției privind recunoașterea diplomelor arhitecților |
— |
Declarația Comunității Europene și a statelor membre ale acesteia privind articolele 1 și 17 din anexa I |
— |
Declarația privind participarea Elveției în comitete. |
Hecho en Luxemburgo, el ventiuno de junio de mil novecientos noventa y nueve.
Udfærdiget i Luxembourg den enogtyvende juni nitten hundrede og nioghalvfems.
Geschehen zu Luxemburg am einundzwanzigsten Juni neunzehnhundertneunundneunzig.
Έγινε στο Λουξεμβούργο, στις είκοσι μία Ιουνίου χίλια εννιακόσια ενενήντα εννέα.
Done at Luxembourg on the twenty-first day of June in the year one thousand nine hundred and ninety-nine.
Fait à Luxembourg, le vingt-et-un juin mil neuf cent quatre-vingt dix-neuf.
Fatto a Lussemburgo, addì ventuno giugno millenovecentonovantanove.
Gedaan te Luxemburg, de eenentwintigste juni negentienhonderd negenennegentig.
Feito em Luxemburgo, em vinte e um de Junho de mil novecentos e noventa e nove.
Tehty Luxemburgissa kahdentenakymmenentenäensimmäisenä päivänä kesäkuuta vuonna tuhatyhdeksänsataayhdeksänkymmentäyhdeksän.
Som skedde i Luxemburg den tjugoförsta juni nittonhundranittionio.
Pour le Royaume de Belgique
Voor het Koninkrijk België
Für das Königreich Belgien
Cette signature engage également la Communauté française, la Communauté flamande, la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.
Deze handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brusselse Hoofdstedelijke Gewest.
Diese Unterschrift verbindet zugleich die Deutschsprachige Gemeinschaft, die Flämische Gemeinschaft, die Französische Gemeinschaft, die Wallonische Region, die Flämische Region und die Region Brüssel-Hauptstadt.
På Kongeriget Danmarks vegne
Für die Bundesrepublik Deutschland
Για την Ελληνική Δημοκρατία
Por el Reino de España
Pour la République française
Thar cheann Na hÉireann
For Ireland
Per la Repubblica italiana
Pour le Grand-Duché de Luxembourg
Voor het Koninkrijk der Nederlanden
Für die Republik Österreich
Pela República Portuguesa
Suomen tasavallan puolesta
För Republiken Finland
För Konungariket Sverige
For the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland
Por la Comunidad Europea
For Det Europæiske Fællesskab
Für die Europäische Gemeinschaft
Για την Ευρωπαϊκή Κοινότητα
For the European Community
Pour la Communauté européenne
Per la Comunità europea
Voor de Europese Gemeenschap
Pela Comunidade Europeia
Euroopan yhteisön puolesta
På Europeiska gemenskapens vägnar
Für der schweizerischen Eidgenossenschaft
Pour la Confédération suisse
Per la Confederazione svizzera
DECLARAȚIE COMUNĂ
privind liberalizarea generală a prestării de servicii
Părțile contractante se angajează să inițieze cât mai curând posibil negocieri cu privire la liberalizarea generală a prestării de servicii pe baza acquis-ului comunitar.
DECLARAȚIE COMUNĂ
privind pensiile foștilor angajați ai instituțiilor Comunităților Europene cu reședința în Elveția
Comisia Comunităților Europene și Elveția se angajează să caute o soluție corespunzătoare în ceea ce privește dubla impunere a pensiilor foștilor angajați ai instituțiilor Comunităților Europene cu reședința în Elveția.
DECLARAȚIE COMUNĂ
privind aplicarea acordului
Părțile contractante iau măsurile necesare pentru a aplica acquis-ul comunitar resortisanților celeilalte părți contractante în conformitate cu acordul încheiat între acestea.
DECLARAȚIE COMUNĂ
privind negocierile ulterioare
Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană își declară intenția de a iniția negocieri în vederea încheierii unor acorduri în domenii de interes comun, cum ar fi actualizarea Protocolului 2 la Acordul de liber schimb din 1972 și participarea Elveției la anumite programe comunitare de formare, tineret, mass-media, statistice și de protecție a mediului. Demersurile pregătitoare în vederea acestor negocieri ar trebui să se desfășoare rapid după încheierea negocierilor bilaterale în curs.
DECLARAȚIA ELVEȚIEI
privind reînnoirea acordului
Elveția declară că va lua o decizie cu privire la reînnoirea acordului pe parcursul celui de-al șaptelea an de aplicare a acestuia, pe baza procedurilor interne aplicabile.
DECLARAȚIA ELVEȚIEI
privind politica de migrație și azil
Elveția își reafirmă dorința de a consolida cooperarea cu UE și statele membre ale acesteia în domeniul migrației și azilului. În acest scop, Elveția este dispusă să participe la sistemul UE de coordonare a cererilor de azil și propune inițierea unor negocieri în vederea încheierii unei convenții paralele cu Convenția de la Dublin (Convenția de stabilire a statului responsabil cu examinarea cererilor de azil depuse într-unul dintre statele membre ale Comunităților Europene, semnată la Dublin la 15 iunie 1990).
DECLARAȚIA ELVEȚIEI
privind recunoașterea diplomelor arhitecților
Elveția va propune Comitetului mixt al Acordului privind libera circulație a persoanelor, de îndată ce acesta se înființează, luarea unei decizii privind includerea diplomelor acordate arhitecților de către universitățile elvețiene de științe aplicate în anexa III la Acordul privind libera circulație a persoanelor, în conformitate cu dispozițiile Directivei 85/384/CEE din 10 iunie 1986.
DECLARAȚIA COMUNITĂȚII EUROPENE ȘI A STATELOR MEMBRE
privind articolele 1 și 17 din anexa I
Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia declară că articolele 1 și 17 din anexa I la acord nu aduc atingere acquis-ului comunitar în ceea ce privește condițiile de detașare a angajaților care sunt resortisanți ai unei țări terțe în contextul prestării transfrontaliere de servicii.
DECLARAȚIE
privind participarea Elveției în comitete
Consiliul convine ca reprezentanții Elveției să poată participa, în calitate de observatori și pentru problemele care îi privesc, la ședințele următoarelor comitete și grupuri de experți:
— |
Comitetele de programe de cercetare, inclusiv Comitetul de cercetare științifică și tehnică (CREST) |
— |
Comisia administrativă pentru securitatea socială pentru lucrătorii migranți |
— |
Grupul de coordonare privind recunoașterea reciprocă a diplomelor de învățământ superior |
— |
Comitetele consultative cu privire la rutele aeriene și aplicarea normelor concurenței în domeniul transportului aerian. |
Reprezentanții Elveției nu sunt prezenți la votul în cadrul acestor comitete.
În cazul altor comitete care se ocupă de domeniile reglementate de aceste acorduri în care Elveția a adoptat fie acquis-ul comunitar, fie măsuri echivalente, Comisia se va consulta cu experți elvețieni prin metoda precizată la articolul 100 din Acordul SEE.