This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02016R2251-20230214
Commission Delegated Regulation (EU) 2016/2251 of 4 October 2016 supplementing Regulation (EU) No 648/2012 of the European Parliament and of the Council on OTC derivatives, central counterparties and trade repositories with regard to regulatory technical standards for risk-mitigation techniques for OTC derivative contracts not cleared by a central counterparty (Text with EEA relevance)Text with EEA relevance
Consolidated text: Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 al Comisiei din 4 octombrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare pentru tehnici de minimizare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
Regulamentul delegat (UE) 2016/2251 al Comisiei din 4 octombrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare pentru tehnici de minimizare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
02016R2251 — RO — 14.02.2023 — 005.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/2251 AL COMISIEI din 4 octombrie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare pentru tehnici de minimizare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 340 15.12.2016, p. 9) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
NR. |
Pagina |
Data |
||
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2017/323 AL COMISIEI din 20 ianuarie 2017 |
L 49 |
1 |
25.2.2017 |
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2020/448 AL COMISIEI din 17 decembrie 2019 |
L 94 |
8 |
27.3.2020 |
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/236 AL COMISIEI din 21 decembrie 2020 |
L 56 |
1 |
17.2.2021 |
|
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2023/314 AL COMISIEI din 25 octombrie 2022 |
L 43 |
2 |
13.2.2023 |
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/2251 AL COMISIEI
din 4 octombrie 2016
de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standarde tehnice de reglementare pentru tehnici de minimizare a riscului pentru contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PROCEDURILE DE GESTIONARE A RISCURILOR
SECȚIUNEA 1
Definiții și cerințe generale
Articolul 1
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„marjă inițială” înseamnă garanția colectată de o contraparte pentru a-și acoperi expunerea actuală și expunerea viitoare potențială în intervalul dintre ultima colectare a marjei și lichidarea pozițiilor sau acoperirea împotriva riscului de piață în urma unei situații de neîndeplinire a obligațiilor de către cealaltă contraparte;
„marjă de variație” înseamnă garanția colectată de o contraparte pentru a reflecta rezultatele evaluării zilnice la prețul pieței (mark-to-market) sau pe baza unui model (mark-to-model) a contractelor în derulare în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
„set de compensare” înseamnă un set de contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate le nivel central între două contrapărți care face obiectul unui acord de compensare bilateral obligatoriu din punct de vedere juridic.
Articolul 2
Cerințe generale
Procedurile de gestionare a riscurilor menționate la alineatul (1) includ proceduri care să prevadă sau să precizeze următoarele:
eligibilitatea garanțiilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central în conformitate cu secțiunea 2;
calcularea și colectarea marjelor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central în conformitate cu secțiunea 3;
gestionarea și segregarea garanțiilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central în conformitate cu secțiunea 5;
calcularea valorii ajustate a garanției reale în conformitate cu secțiunea 6;
schimbul de informații între contrapărți și autorizarea și înregistrarea exceptărilor de la procedurile de gestionare a riscurilor, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1);
raportarea exceptărilor prevăzute în capitolul II către conducerea superioară;
clauzele tuturor acordurilor pe care trebuie să le încheie contrapărțile, cel târziu în momentul încheierii unui contract derivat extrabursier care nu este compensat la nivel central, inclusiv clauzele acordului de compensare și ale acordului de schimb de garanții în conformitate cu articolul 3;
verificarea periodică a lichidității garanțiilor care urmează să fie schimbate;
recuperarea rapidă a garanțiilor de către contrapartea care depune garanțiile de la contrapartea care le colectează în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către aceasta din urmă; și
monitorizarea regulată a expunerilor care decurg din contracte cu instrumente financiare derivate extrabursiere care reprezintă tranzacții intragrup și decontarea în timp util a obligațiilor care rezultă din contractele respective.
În sensul primului paragraf litera (g), clauzele acordurilor cuprind toate aspectele referitoare la obligațiile care decurg din contractele cu instrumente derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central care urmează să fie încheiate și, cel puțin, următoarele elemente:
obligațiile de plată apărute între contrapărți;
condițiile pentru obligațiile aferente plăților de compensare;
evenimentele de neîndeplinire a obligațiilor de plată sau alte evenimente care determină încetarea contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central;
toate metodele de calcul utilizate în legătură cu obligațiile de plată;
condițiile pentru obligațiile aferente plăților de compensare la încetarea contractului;
transferul drepturilor și obligațiilor la încetarea contractului;
legea aplicabilă tranzacțiilor aferente contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central.
Se consideră că cerința de a efectua analiza menționată la primul paragraf este îndeplinită în ceea ce privește acordul de compensare dacă acordul respectiv este recunoscut în conformitate cu articolul 296 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Articolul 3
Acordul de schimb de garanții
Acordul de schimb de garanții menționat la articolul 2 alineatul (2) primul paragraf litera (g) include cel puțin următorii termeni:
nivelurile și tipul garanțiilor cerute;
mecanismele de segregare;
setul de compensare la care se referă schimbul de garanții;
procedurile de notificare, confirmare și ajustare a apelurilor în marjă;
procedurile de decontare a apelurilor în marjă pentru fiecare tip de garanții eligibile;
procedurile, metodele, termenele și alocarea responsabilităților pentru calculul marjelor și evaluarea garanțiilor;
evenimentele despre care se consideră că reprezintă situații de neîndeplinire a obligațiilor sau evenimente de încetare;
legea aplicabilă contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central;
legea aplicabilă acordului de schimb de garanții.
SECȚIUNEA 2
Eligibilitatea
Articolul 4
Garanțiile eligibile
O contraparte colectează garanții numai din următoarele clase de active:
numerar sub formă de sume de bani creditate într-un cont, în orice monedă, sau creanțe similare care dau dreptul la rambursarea unor sume de bani, cum ar fi depozitele de pe piața monetară;
aur sub formă de lingouri de aur pur alocat la standardul „good delivery” recunoscut;
titluri de creanță emise de administrațiile centrale sau de băncile centrale ale statelor membre;
titluri de creanță emise de administrațiile regionale sau de autoritățile locale din statele membre ale căror expuneri sunt tratate ca expuneri față de administrația centrală a statului membru respectiv în conformitate cu articolul 115 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
titluri de creanță emise de entitățile din sectorul public din statele membre ale căror expuneri sunt tratate ca expuneri față de administrația centrală, administrația regională sau autoritățile locale ale statului membru respectiv în conformitate cu articolul 116 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
titluri de creanță emise de administrațiile regionale sau autoritățile locale din statele membre, altele decât cele menționate la litera (d);
titluri de creanță emise de entitățile din sectorul public din statele membre, altele decât cele menționate la litera (e);
titluri de creanță emise de băncile de dezvoltare multilaterală menționate la articolul 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
titluri de creanță emise de organizațiile internaționale menționate la articolul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
titluri de creanță emise de administrațiile centrale sau de băncile centrale ale țărilor terțe;
titluri de creanță emise de administrații regionale sau autorități locale din țări terțe care îndeplinesc cerințele de la literele (d) și (e);
titluri de creanță emise de administrații regionale sau autorități locale din țări terțe, altele decât cele menționate la literele (d) și (e);
titluri de creanță emise de instituții de credit sau firme de investiții, inclusiv obligațiuni menționate la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 );
obligațiuni corporative;
tranșa cu cel mai ridicat rang a unei securitizări, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (61) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care nu constituie o resecuritizare, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (63) din regulamentul respectiv;
obligațiuni convertibile, cu condiția să nu poată fi convertite decât în acțiuni care sunt incluse într-un indice specificat în conformitate cu dispozițiile de la articolul 197 alineatul (8) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
acțiuni incluse într-un indice specificat în conformitate cu dispozițiile de la articolul 197 alineatul (8) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
acțiuni de fond sau unități de fond ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în măsura în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la articolul 5.
O contraparte colectează garanții numai din clasele de active menționate la alineatul (1) literele (f), (g) și (k)-(r) în cazul în care se aplică toate condițiile următoare:
activele nu sunt emise de contrapartea care le depune;
activele nu sunt emise de entități care fac parte din grupul căruia îi aparține contrapartea care le depune;
activele nu sunt expuse în alt mod niciunui risc de corelare defavorabilă semnificativ, astfel cum este definit la articolul 291 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
Articolul 5
Criteriile de eligibilitate pentru unități sau acțiuni de fond ale OPCVM-urilor
În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (r), o contraparte nu poate utiliza unități sau acțiuni ale OPCVM-urilor drept garanții eligibile decât dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
unitățile sau acțiunile au o cotație publică zilnică a prețului;
OPCVM-urile se limitează la investiții în active care sunt eligibile în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);
OPCVM-urile respectă criteriile stabilite la articolul 132 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În sensul literei (b), OPCVM-urile pot folosi instrumente financiare derivate pentru a acoperi riscurile generate de activele în care investesc.
În cazul în care un OPCVM investește în acțiunile sau unitățile de fond altor OPCVM-uri, condițiile prevăzute la primul paragraf se aplică și OPCVM-urilor respective.
Primul paragraf se aplică oricărui OPCVM suport al unui OPCVM care are OPCVM-uri suport proprii.
Articolul 6
Evaluarea calității creditului
Contrapartea care colectează garanțiile evaluează calitatea creditului activelor aparținând claselor de active menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (c), (d) și (e) care nu sunt exprimate sau nu sunt finanțate în moneda națională a emitentului și la articolul 4 alineatul (1) literele (f), (g), (j)-(n) și (p), utilizând una dintre următoarele metodologii:
ratingurile interne menționate la alineatul (3) ale contrapărții care colectează garanțiile;
ratingurile interne menționate la alineatul (3) ale contrapărții care depune garanțiile, în cazul în care contrapartea respectivă este stabilită în Uniune sau într-o țară terță în care contrapartea care depune garanțiile face obiectul unei supravegheri consolidate considerate ca fiind echivalentă cu cea reglementată de dreptul Uniunii în conformitate cu articolul 127 din Directiva 2013/36/UE;
o evaluare a calității creditului emisă de o instituție externă de evaluare a creditului (ECAI) recunoscută, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 98 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau o evaluare a calității creditului realizată de o agenție de creditare a exportului menționată la articolul 137 din regulamentul respectiv.
Articolul 7
Cerințe specifice pentru activele eligibile
Contrapărțile instituie proceduri pentru tratamentul aplicat activelor schimbate drept garanții în conformitate cu alineatele (1) și (2) a căror calitate a creditului este evaluată ulterior:
la nivelul 4 sau peste acest nivel pentru activele menționate la alineatul (1);
peste nivelul 4 pentru activele menționate la alineatul (2).
Procedurile menționate la alineatul (3) trebuie să îndeplinească toate cerințele de mai jos:
interzic contrapărților să facă schimb de active suplimentare evaluate ca având calitatea creditului menționată la alineatul (3);
stabilesc un calendar în funcție de care activele evaluate ca având calitatea creditului menționată la alineatul (3) și deja schimbate drept garanții să fie înlocuite în decursul unei perioade care să nu depășească două luni;
stabilesc un nivel de calitate a creditului care necesită înlocuirea imediată a activelor menționate la alineatul (3);
permit contrapărților să majoreze marjele de ajustare aplicate garanțiilor relevante, în măsura în care garanțiile nu au fost înlocuite conform calendarului menționat la litera (b).
Articolul 8
Limitele de concentrare pentru marja inițială
În cazul în care garanțiile sunt colectate ca marjă inițială în conformitate cu articolul 13, pentru fiecare dintre contrapărțile care colectează garanțiile se aplică următoarele limite:
suma valorilor marjelor inițiale colectate din clasele de active menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (f), (g) și (l)-(r), emise de către un singur emitent sau de către entități aparținând aceluiași grup, nu depășește cea mai mare dintre următoarele valori:
15 % din garanțiile colectate de la contrapartea care depune garanțiile;
10 milioane EUR sau echivalentul acestei sume în altă monedă;
suma valorilor marjelor inițiale colectate din clasele de active menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (o), (p) și (q) – în cazul în care clasele de active menționate la literele (p) și (q) de la articolul respectiv sunt emise de instituții, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 – nu depășește cea mai mare dintre următoarele valori:
40 % din garanțiile colectate de la contrapartea care depune garanțiile;
10 milioane EUR sau echivalentul acestei sume în altă monedă.
Limitele stabilite la primul paragraf se aplică, de asemenea, acțiunilor de fond sau unităților de fond ale OPCVM-urilor în cazul în care OPCVM investește în principal în clasele de active menționate la paragraful respectiv.
În cazul în care sunt colectate ca marjă inițială, în conformitate cu articolul 13, garanții în valoare de peste 1 miliard EUR și fiecare contraparte aparține uneia dintre categoriile enumerate la alineatul (3), valorii marjelor inițiale colectate de la o singură contraparte peste 1 miliard EUR i se aplică următoarele limite:
suma valorilor marjelor inițiale colectate din clasele de active menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (c)-(l) emise de către un singur emitent sau de către emitenți cu sediul în aceeași țară nu depășește 50 % din marjele inițiale colectate de la contrapartea respectivă;
în cazul în care marjele inițiale sunt colectate în numerar, limita de concentrare de 50 % menționată la litera (a) trebuie să țină cont și de expunerile la risc generate de terțul titular sau de custodele care deține numerarul.
Contrapărțile menționate la alineatul (2) se numără printre entitățile următoare:
instituții identificate drept instituții globale de importanță sistemică (G-SII) în conformitate cu articolul 131 din Directiva 2013/36/UE;
instituții identificate drept alte instituții de importanță sistemică (O-SII) în conformitate cu articolul 131 din Directiva 2013/36/UE;
contrapărți care nu sunt sisteme de pensii și pentru care suma valorilor garanțiilor care trebuie colectate este mai mare de 1 miliard EUR.
SECȚIUNEA 3
Calcularea și colectarea marjelor
Articolul 9
Frecvența calculării și determinarea datei de calcul
Contrapărțile calculează marja inițială în conformitate cu articolul 11 cel târziu în ziua lucrătoare care urmează unuia dintre următoarele evenimente:
atunci când un nou contract derivat extrabursier care nu este compensat la nivel central este executat sau adăugat la setul de compensare;
atunci când un contract derivat extrabursier existent care nu este compensat la nivel central expiră sau este eliminat din setul de compensare;
atunci când un contract derivat extrabursier existent care nu este compensat la nivel central declanșează o plată sau o livrare, altele decât cele reprezentate de depunerea și colectarea marjelor;
atunci când marja inițială se calculează în conformitate cu abordarea standardizată menționată la articolul 11 alineatul (1) și un contract existent este reclasificat din punctul de vedere al clasei de active prevăzute la punctul 1 din anexa IV ca urmare a reducerii timpului rămas până la scadență;
atunci când în ultimele 10 zile lucrătoare nu a fost efectuat niciun calcul.
Pentru a determina data de calcul pentru marja inițială și marja de variație, se aplică următoarele dispoziții:
în cazul în care două contrapărți sunt situate în același fus orar, calculul se bazează pe setul de compensare din ziua lucrătoare precedentă;
în cazul în care două contrapărți nu sunt situate în același fus orar, calculul se bazează pe tranzacțiile din setul de compensare încheiate înainte de ora 16:00 a zilei lucrătoare precedente din fusul orar în care este prima dată ora 16:00.
Articolul 10
Calcularea marjei de variație
Cuantumul marjei de variație care urmează să fie colectată de o contraparte se obține prin agregarea valorilor calculate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ale tuturor contractelor din setul de compensare, minus valoarea tuturor marjelor de variație colectate anterior, minus valoarea netă a fiecărui contract din setul de compensare la momentul încheierii contractului, plus valoarea tuturor marjelor de variație depuse anterior.
Articolul 11
Calcularea marjei inițiale
Articolul 12
Furnizarea marjei de variație
Contrapartea care depune marja de variație face acest lucru după cum urmează:
în ziua lucrătoare reprezentată de data de calcul stabilită în conformitate cu articolul 9 alineatul (3);
în termen de două zile lucrătoare de la data de calcul stabilită în conformitate cu articolul 9 alineatul (3), atunci când sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (2).
Furnizarea marjei de variație în conformitate cu alineatul (1) litera (b) poate fi aplicată numai următoarelor:
seturilor de compensare care cuprind contracte derivate care nu sunt supuse cerințelor de marjă inițială în conformitate cu prezentul regulament, în cazul în care contrapartea care depune garanțiile a furnizat, la data calculării marjei de variație sau înainte de această dată, un avans din valoarea garanțiilor reale eligibile, calculat în același mod în care se calculează marjele inițiale în conformitate cu articolul 15, pentru care contrapartea care colectează garanțiile a utilizat o perioadă de risc de marjă („MPOR”) cel puțin egală cu numărul de zile dintre data efectuării calculului și data colectării, incluzând aceste date;
seturilor de compensare care cuprind contracte care fac obiectul cerințelor de marjă inițială în conformitate cu prezentul regulament, dacă marja inițială a fost ajustată într-unul din următoarele moduri:
prin majorarea MPOR menționate la articolul 15 alineatul (2) cu numărul de zile dintre data de calcul determinată în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) și data de colectare determinată în conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, incluzând aceste date;
prin majorarea marjei inițiale calculate în conformitate cu abordarea standardizată menționată la articolul 11, utilizând o metodologie adecvată, pe baza unei MPOR majorate cu numărul de zile dintre data de calcul determinată în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) și data de colectare determinată în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol, incluzând aceste date.
În sensul literei (a), în cazul în care nu există niciun mecanism de segregare între cele două contrapărți, acestea pot compensa sumele care urmează să fie furnizate.
Articolul 13
Furnizarea marjei inițiale
SECȚIUNEA 4
Modele de calculare a marjei inițiale
Articolul 14
Cerințe generale
În cazul în care o contraparte utilizează un model de calculare a marjei inițiale elaborat de un agent terț, contrapartea are în continuare responsabilitatea de a se asigura că respectivul model respectă cerințele menționate în prezenta secțiune.
Modelele de calculare a marjei inițiale sunt elaborate într-un mod care reflectă toate riscurile semnificative care decurg din încheierea contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central incluse în setul de compensare, inclusiv natura, amploarea și complexitatea acestor riscuri, și îndeplinesc următoarele cerințe:
modelul încorporează factori de risc corespunzători fiecărei monede în care sunt exprimate contractele respective din setul de compensare;
modelul încorporează factori de risc al ratei dobânzii corespunzători fiecărei monede în care sunt exprimate contractele respective;
curba de randament se împarte în cel puțin șase benzi de scadență pentru expunerile la riscul de rată a dobânzii în monedele și pe piețele principale;
modelul reflectă riscul trecerii de la o curbă de randament la alta și de la o bandă de scadență la alta;
modelul încorporează factori de risc distincți cel puțin pentru fiecare acțiune, indice pe acțiuni, marfă sau indice pe mărfuri care este semnificativ pentru contractele respective;
modelul reflectă riscul care decurge din pozițiile mai puțin lichide și din pozițiile cu transparență limitată a prețurilor în scenarii de piață realiste;
modelul reflectă riscul, nereflectat prin alte caracteristici ale modelului, care decurge din contractele derivate în cazul cărora clasa de active-suport este creditul;
modelul reflectă riscul variațiilor între factori de risc aferenți expunerilor similari, dar nu identici, și expunerea la modificări ale valorilor care decurg din neconcordanța dintre scadențe;
modelul reflectă principalele dependențe neliniare;
modelul încorporează metodologii utilizate pentru testarea ex post (backtesting) care includ teste statistice ale rezultatelor modelului;
modelul stabilește evenimentele care declanșează o modificare sau o calibrare a modelului sau o altă măsură corectivă.
În sensul primului paragraf, testarea ex post cuprinde o comparație între valorile obținute conform modelului și valorile de piață realizate ale contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central din cadrul setului de compensare.
Articolul 15
Intervalul de încredere și perioada de risc de marjă (MPOR)
MPOR pentru calculul marjelor inițiale utilizând modelul de calculare a marjei inițiale menționat la alineatul (1) cuprinde:
perioada care poate trece de la ultimul schimb de marje de variație până la neîndeplinirea obligațiilor de plată de către contraparte;
perioada estimată necesară pentru a înlocui fiecare contract derivat extrabursier care nu este compensat la nivel central din cadrul setului de compensare sau pentru a acoperi riscurile care decurg din acesta, ținând cont de nivelul de lichiditate al pieței pe care sunt tranzacționate aceste tipuri de contracte, de volumul total al contractelor derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central de pe piața respectivă și de numărul de participanți de pe această piață.
Articolul 16
Calibrarea parametrilor modelului
Pentru datele utilizate în cadrul modelelor de calculare a marjei inițiale nu se utilizează aproximări decât dacă sunt îndeplinite ambele condiții de mai jos:
datele disponibile sunt insuficiente sau nu reflectă volatilitatea reală a unui contract derivat extrabursier sau a unui portofoliu de contracte derivate extrabursiere din cadrul setului de compensare;
aproximările conduc la un nivel prudent al marjelor.
Articolul 17
Diversificarea, acoperirea riscului și compensarea riscurilor la nivelul tuturor claselor de active-suport
În sensul alineatului (1), diversificarea, acoperirea riscului și compensarea riscurilor pot fi desfășurate numai în cadrul următoarelor clase de active-suport:
rate ale dobânzilor, valute și inflație;
acțiuni;
credite;
mărfuri și aur;
altele.
Articolul 18
Cerințe calitative
Contrapărțile instituie un proces de guvernanță internă pentru a evalua în mod continuu gradul de adecvare a modelului de calculare a marjei inițiale, incluzând toate etapele următoare:
o validare inițială a modelului de către persoane calificate în mod corespunzător, care sunt independente de persoanele care elaborează modelul;
o validare ulterioară, atunci când are loc o modificare semnificativă a modelului de calculare a marjei inițiale și cel puțin o dată pe an;
un proces de audit periodic pentru a evalua următoarele aspecte:
integritatea și fiabilitatea surselor de date;
sistemul informatic de management utilizat pentru rularea modelului;
acuratețea și exhaustivitatea datelor utilizate;
acuratețea și caracterul adecvat al ipotezelor privind volatilitatea și corelarea.
Documentația aferentă procedurilor de gestionare a riscurilor menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (b) legate de modelul de calculare a marjei inițiale îndeplinește toate condițiile următoare:
permite unui terț avizat să înțeleagă structura și detaliile operaționale ale modelului de calculare a marjei inițiale;
conține principalele ipoteze și limitări ale modelului de calculare a marjei inițiale;
definește împrejurările în care ipotezele modelului de calculare a marjei inițiale nu mai sunt valabile.
SECȚIUNEA 5
Gestionarea și segregarea garanțiilor
Articolul 19
Gestionarea și segregarea garanțiilor
Procedurile menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (c) cuprind următoarele elemente:
o evaluare zilnică a garanțiilor deținute în conformitate cu secțiunea 6;
acordurile juridice și o structură de deținere a garanțiilor care să permită accesul la garanțiile primite în cazul în care acestea sunt deținute de un terț;
în cazul în care marja inițială este deținută de furnizorul garanției, faptul că garanția este deținută în conturi de custodie indisponibile în caz de insolvență;
faptul că marja inițială care nu este în numerar este menținută în conformitate cu alineatele (3) și (4);
faptul că numerarul colectat ca marjă inițială este menținut în conturi de numerar la bănci centrale sau instituții de credit care îndeplinesc toate condițiile următoare:
sunt autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau sunt autorizate într-o țară terță ale cărei mecanisme de supraveghere și de reglementare au fost declarate echivalente în conformitate cu articolul 142 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
nu sunt contrapărțile care depun garanțiile, nici cele care colectează garanțiile și nu fac parte din grupul niciuneia dintre contrapărți;
gradul în care garanțiile neutilizate se află la dispoziția lichidatorului sau a unui alt funcționar implicat în procesul de insolvență a contrapărții aflate în situație de neîndeplinire a obligațiilor;
faptul că marja inițială poate fi transferată liber, în timp util, către contrapartea care depune garanțiile în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către contrapartea care colectează garanțiile;
faptul că garanțiile care nu sunt în numerar pot fi transferate fără niciun fel de constrângeri juridice sau de reglementare sau fără creanțe ale terților, inclusiv ale lichidatorului contrapărții care colectează garanțiile sau ale unui custode terț, cu excepția drepturilor de ipotecă pentru taxele și cheltuielile ocazionate de furnizarea conturilor de custodie și a drepturilor de ipotecă impuse în mod obișnuit asupra tuturor titlurilor de valoare într-un sistem de compensare în care pot fi deținute aceste garanții;
condiția ca garanțiile neutilizate să fie restituite integral contrapărții care depune garanțiile, mai puțin costurile și cheltuielile ocazionate de procesul de colectare și deținere a garanțiilor.
Garanțiile depuse ca marjă inițială sau de variație pot fi înlocuite cu garanții alternative în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
înlocuirea se realizează în conformitate cu termenii acordului dintre contrapărți menționat la articolul 3;
garanțiile alternative sunt eligibile în conformitate cu secțiunea 2;
valoarea garanțiilor alternative este suficientă pentru a îndeplini toate cerințele de marjă după aplicarea marjelor de ajustare relevante.
Marja inițială este protejată împotriva situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată sau a insolvenței contrapărții care colectează garanțiile prin segregarea acesteia întrunul sau ambele dintre următoarele moduri:
în registrele și evidențele contabile ale unui deținător terț sau ale unui custode;
prin alte acorduri obligatorii din punct de vedere juridic.
Contrapărțile se asigură că garanțiile care nu sunt în numerar schimbate ca marjă inițială sunt segregate după cum urmează:
în cazul în care garanțiile sunt deținute în proprietate de contrapartea care le colectează, acestea trebuie să fie segregate de restul activelor deținute în cont propriu de contrapartea care colectează garanțiile;
în cazul în care garanțiile sunt deținute altfel decât în proprietate de contrapartea care le depune, acestea sunt segregate de restul activelor deținute în cont propriu de contrapartea care depune garanțiile;
în cazul în care garanțiile sunt deținute în registrele și evidențele contabile ale unui custode sau ale unui alt deținător terț, acestea sunt segregate de activele deținute în proprietate ale deținătorului terț sau ale custodelui respectiv.
Articolul 20
Tratamentul aplicat marjelor inițiale colectate
SECȚIUNEA 6
Evaluarea garanțiilor
Articolul 21
Calcularea valorii ajustate a garanțiilor
Articolul 22
Estimări proprii ale valorii ajustate a garanțiilor
Politicile menționate la alineatul (4) fac obiectul unui control intern care include toate aspectele următoare:
integrarea estimărilor în procesul de gestionare a riscurilor al contrapărții, care are loc cel puțin anual;
integrarea marjelor de ajustare estimate în gestionarea cotidiană a riscurilor;
validarea modificărilor semnificative ale procesului de calculare a estimărilor;
verificarea consecvenței, a promptitudinii și a fiabilității surselor de date utilizate la calcularea estimărilor;
acuratețea și gradul de adecvare ale ipotezelor privind volatilitatea.
CAPITOLUL II
DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND PROCEDURILE DE GESTIONARE A RISCURILOR
SECȚIUNEA 1
Exceptări
Articolul 23
CPC-urile autorizate ca instituții de credit
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2), contrapărțile pot să prevadă, în procedurile lor de gestionare a riscurilor, că nu se face schimb de garanții în legătură cu contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central încheiate cu CPC-uri autorizate ca instituții de credit în conformitate cu Directiva 2013/36/UE.
Articolul 24
Contrapărțile nefinanciare și contrapărțile din țări terțe
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2), contrapărțile pot să prevadă, în procedurile lor de gestionare a riscurilor, că nu se face schimb de garanții în legătură cu contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central încheiate cu contrapărți nefinanciare care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau cu entități nefinanciare stabilite într-o țară terță care nu ar îndeplini condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 dacă ar fi stabilite în Uniune.
Articolul 25
Valoarea minimă de transfer
Valoarea minimă de transfer nu trebuie să depășească 500 000 EUR sau echivalentul acestei sume în altă monedă.
În cazul în care contrapărțile se pun de acord asupra unei valori minime de transfer, valoarea garanțiilor datorate se calculează ca sumă a:
marjei de variație datorate de la ultima colectare, calculată în conformitate cu articolul 10, inclusiv excedentul de garanție;
marjei inițiale datorate de la ultima colectare, calculată în conformitate cu articolul 11, inclusiv excedentul de garanție;
Articolul 26
Calculul marjei pentru contrapărți din țări terțe
În cazul în care o contraparte este domiciliată într-o țară terță, contrapărțile pot calcula marjele pe baza unui set de compensare care include următoarele tipuri de contracte:
contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central supuse cerințelor de marjă prevăzute de prezentul regulament;
contracte care îndeplinesc următoarele două condiții:
sunt identificate ca fiind contracte derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central în conformitate cu regimul de reglementare aplicabil contrapărții domiciliate în țara terță;
fac obiectul unor norme privind marjele în conformitate cu regimul de reglementare aplicabil contrapărții domiciliate în țara terță.
SECȚIUNEA 2
Exceptări aplicate la calcularea nivelurilor marjei inițiale
Articolul 27
Contracte de schimb valutar
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2), contrapărțile pot să prevadă în procedurile lor de gestionare a riscurilor faptul că nu se colectează marje inițiale în legătură cu:
contractele derivate extrabursiere decontate prin livrare fizică care implică exclusiv schimbul între două monede diferite la o anumită dată din viitor, la o rată fixă, convenită la data încheierii contractului care reglementează schimbul („contractele forward pe cursul de schimb”);
contractele derivate extrabursiere decontate prin livrare fizică care implică exclusiv un schimb între două monede diferite la o anumită dată și la o rată fixă care este convenită la data încheierii contractului care reglementează schimbul, precum și un schimb în sens invers între cele două monede la o dată ulterioară și la o rată fixă care este, de asemenea, convenită la data încheierii contractului care reglementează schimbul („swap-urile pe cursul de schimb”);
contractele derivate extrabursiere în cadrul cărora contrapărțile schimbă valoarea principalului și a plăților de dobânzi într-o anumită monedă pentru valoarea principalului și a plăților de dobânzi într-o altă monedă, la anumite momente în timp, potrivit unei formule specificate („swap-urile valutare”).
Articolul 28
Pragul bazat pe valoarea noțională
Media agregată de sfârșit de lună a valorii noționale menționate la primul paragraf se calculează la nivelul contrapărții sau la nivelul grupului, în cazul în care contrapartea aparține unui grup.
În sensul primului paragraf, contractele derivate extrabursiere care sunt tranzacții interne sunt luate în considerare o singură dată.
OPCVM-urile autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și fondurile de investiții alternative gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative autorizați sau înregistrați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ) sunt considerate entități distincte și sunt tratate separat atunci când se aplică pragurile menționate la alineatul (1) dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
fondurile reprezintă grupuri de active segregate distincte în scopuri de insolvență sau de faliment al fondului;
grupurile de active segregate nu sunt colateralizate, garantate sau susținute financiar în alt mod de alte fonduri de investiții sau de administratorii acestora.
Articolul 29
Pragul bazat pe valoarea marjelor inițiale
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2), contrapărțile pot să prevadă în procedurile lor de gestionare a riscurilor faptul că marjele inițiale colectate se reduc cu o valoare de până la 50 de milioane EUR în cazul literelor (a) și (b) de la prezentul alineat sau de 10 milioane EUR în cazul literei (c), atunci când:
niciuna dintre contrapărți nu aparține unui grup;
contrapărțile aparțin unor grupuri diferite;
ambele contrapărți aparțin aceluiași grup.
OPCVM-urile autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și fondurile de investiții alternative gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative autorizați sau înregistrați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE sunt considerate entități distincte și sunt tratate separat atunci când se aplică pragurile menționate la alineatul (1) dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
fondurile reprezintă grupuri de active segregate distincte în scopuri de insolvență sau de faliment al fondului;
grupurile de active segregate nu sunt colateralizate, garantate sau susținute financiar în alt mod de alte fonduri de investiții sau de administratorii acestora.
SECȚIUNEA 3
Exceptări de la cerința de a depune sau colecta marje inițiale sau de variație
Articolul 30
Tratamentul aplicat contractelor derivate asociate obligațiunilor garantate în scopuri de acoperire a riscului
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2) și atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (2) al prezentului articol, contrapărțile pot să prevadă, în procedurile lor de gestionare a riscurilor, următoarele aspecte cu privire la contractele derivate extrabursiere încheiate în legătură cu obligațiuni garantate:
marja de variație nu este depusă de emitentul obligațiunii garantate sau de portofoliul de acoperire, ci se colectează de la contrapartea acestuia în numerar și se restituie acestei contrapărți la scadență;
nu se depun sau colectează marje inițiale.
Alineatul (1) se aplică în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
contractul derivat extrabursier nu este reziliat în caz de rezoluție sau insolvență a emitentului obligațiunii garantate sau a portofoliului de acoperire;
contrapartea la contractele derivate extrabursiere încheiate cu emitenți de obligațiuni garantate sau cu portofolii de acoperire pentru obligațiuni garantate are un rang cel puțin egal cu cel al deținătorilor de obligațiuni garantate, cu excepția cazului în care contrapartea la contractele derivate extrabursiere încheiate cu emitenți de obligațiuni garantate sau cu portofolii de acoperire pentru obligațiuni garantate este partea aflată în situație de neîndeplinire a obligațiilor sau este partea afectată, sau a cazului în care aceasta renunță la rangul egal;
contractul derivat extrabursier este înregistrat sau înscris în portofoliul de acoperire al obligațiunii garantate în conformitate cu legislația națională în materie de obligațiuni garantate;
contractul derivat extrabursier este utilizat numai pentru acoperirea neconcordanțelor dintre ratele dobânzii sau dintre monede ale portofoliului de acoperire în legătură cu obligațiunea garantată;
setul de compensare nu include contracte derivate extrabursiere care nu au legătură cu portofoliul de acoperire al obligațiunii garantate;
obligațiunea garantată cu care este asociat contractul derivat extrabursier îndeplinește cerințele de la articolul 129 alineatele (1), (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
portofoliul de acoperire al obligațiunii garantate căreia îi este asociat contractul derivat extrabursier face obiectul unei cerințe de reglementare care impune constituirea unei garanții de cel puțin 102 %.
Articolul 30a
Tratamentul aplicat contractelor derivate având legătură cu securitizările în scopuri de acoperire a riscului
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2) și atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la alineatul (2) al prezentului articol, contrapărțile pot să prevadă, în procedurile lor de gestionare a riscurilor, următoarele aspecte cu privire la contractele derivate extrabursiere care sunt încheiate de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 ) și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012:
marja de variație nu este depusă de entitatea special constituită în scopul securitizării, ci se colectează de la contrapartea acesteia în numerar și se restituie acestei contrapărți la scadență;
nu se depun sau colectează marje inițiale.
Alineatul (1) se aplică în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
contrapartea la contractul derivat extrabursier încheiat cu entitatea special constituită în scopul securitizării în legătură cu securitizarea are un rang cel puțin egal cu cel al deținătorilor titlului de securitizare cu rangul cel mai ridicat, cu condiția ca această contraparte să nu fie nici în situație de neîndeplinire a obligațiilor, nici partea afectată;
entitatea special constituită în scopul securitizării pentru securitizarea căreia îi este asociat contractul derivat extrabursier este supusă în permanență unui nivel de îmbunătățire a calității creditului titlului de securitizare cu rangul cel mai ridicat de cel puțin 2 % din titlurile de securitizare în curs;
setul de compensare nu include contracte derivate extrabursiere care nu au legătură cu securitizarea.
Articolul 31
Tratamentul aplicat contractelor derivate cu contrapărți din țări terțe în care caracterul executoriu al acordurilor de compensare sau protecția garanțiilor nu poate fi asigurată
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2), contrapărțile stabilite în Uniune pot să prevadă în procedurile lor de gestionare a riscurilor că nu este obligatoriu să fie depuse sau colectate marje de variație și marje inițiale pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central încheiate cu contrapărți stabilite într-o țară terță în cazul cărora se aplică oricare dintre condițiile următoare:
analiza juridică menționată la articolul 2 alineatul (3) confirmă faptul că nu există certitudinea că acordul de compensare și, atunci când este utilizat, acordul de schimb de garanții au caracter executoriu în orice moment;
analiza juridică menționată la articolul 19 alineatul (6) confirmă faptul că cerințele de segregare prevăzute la articolul 19 alineatele (3), (4) și (5) nu pot fi îndeplinite.
În sensul primului paragraf, contrapărțile stabilite în Uniune colectează marjele la valoarea brută.
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2), contrapărțile stabilite în Uniune pot să prevadă în procedurile lor de gestionare a riscurilor că nu este obligatoriu să fie depuse sau colectate marje de variație și marje inițiale pentru contractele încheiate cu contrapărți stabilite într-o țară terță în cazul căreia se aplică toate condițiile următoare:
se aplică alineatul 1 litera (a) și, după caz, litera (b);
analizele juridice menționate la alineatul 1 literele (a) și (b) confirmă faptul că nu este posibilă colectarea garanțiilor în conformitate cu prezentul regulament, nici chiar la valoarea brută;
raportul calculat în conformitate cu alineatul (3) este mai mic de 2,5 %.
Raportul menționat la alineatul 2 litera (c) este obținut prin împărțirea valorii calculate conform literei (a) de la prezentul alineat la valoarea calculată conform literei (b):
suma valorilor noționale ale contractelor derivate extrabursiere aflate în derulare ale grupului căruia îi aparține contrapartea care au fost încheiate după intrarea în vigoare a prezentului regulament și pentru care nu au fost colectate marje de la contrapărți stabilite într-o țară terță pentru care se aplică punctul 2 litera (b);
suma valorilor noționale ale tuturor contractelor derivate extrabursiere aflate în derulare ale grupului căruia îi aparține contrapartea, excluzând contractele derivate extrabursiere care reprezintă tranzacții intragrup.
Articolul 31a
Tratamentul contractelor la termen de tip forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică și al contractelor de swap valutar decontate prin livrare fizică
Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2), contrapărțile pot prevedea în procedurile lor de gestionare a riscurilor că nu este necesar ca marjele de variație să fie depuse sau colectate pentru contractele la termen de tip forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică și contractele de swap valutar decontate prin livrare fizică în cazul în care una dintre contrapărți nu este o instituție astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 4 ) sau nu s-ar califica drept o astfel de instituție dacă ar fi stabilită în Uniune.
CAPITOLUL III
CONTRACTELE DERIVATE INTRAGRUP
SECȚIUNEA 1
Procedurile pe care trebuie să le urmeze contrapărțile și autoritățile competente atunci când aplică exceptări pentru contracte derivate intragrup
Articolul 32
Proceduri pentru contrapărți și autoritățile competente relevante
Se consideră că solicitarea sau notificarea înaintată de o contraparte către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 11 alineatele (6)-(10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a fost primită atunci când autoritatea competentă primește toate informațiile următoare:
toate informațiile necesare pentru a evalua dacă au fost îndeplinite condițiile specificate la articolul 11 alineatele (6), (7), (8), (9) sau (10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
informațiile și documentele menționate la articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei ( 5 ).
În cazul în care o autoritate competentă emite o decizie pozitivă în temeiul articolului 11 alineatul (6), (8) sau (10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, aceasta comunică decizia pozitivă în scris contrapărții, specificând cel puțin următoarele aspecte:
dacă exceptarea este integrală sau parțială;
în cazul unei exceptări parțiale, o identificare clară a limitărilor exceptării.
În cazul în care o autoritate competentă emite o decizie negativă în temeiul articolului 11 alineatul (6), (8) sau (10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau are obiecții față de o notificare în temeiul articolului 11 alineatul (7) sau (9) din regulamentul respectiv, aceasta comunică decizia negativă sau obiecția în scris contrapărții, specificând cel puțin următoarele aspecte:
condițiile specificate la articolul 11 alineatul (6), (7), (8), (9) sau (10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 care nu sunt îndeplinite;
un rezumat al motivelor pentru care se consideră că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
SECȚIUNEA 2
Criteriile aplicabile pentru aplicarea de exceptări pentru contractele derivate intragrup
Articolul 33
Criteriile aplicabile cu privire la impedimentul juridic în calea transferului rapid de fonduri proprii și a stingerii rapide a obligațiilor
Se consideră că există un impediment juridic în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a decontării rapide a obligațiilor între contrapărți, astfel cum sunt menționate la articolul 11 alineatele (5)-(10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în cazul în care există restricții reale sau preconizate de natură juridică, inclusiv oricare dintre următoarele elemente:
mecanisme de control al monedei și al schimburilor valutare;
un cadru de reglementare, administrativ, juridic sau contractual care împiedică susținerea financiară reciprocă sau care afectează în mod semnificativ transferul de fonduri în cadrul grupului;
este îndeplinită una dintre condițiile privind intervenția timpurie, redresarea și rezoluția, astfel cum sunt menționate în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 6 ), iar ca urmare a acestui fapt autoritatea competentă anticipează un impediment în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a decontării rapide a obligațiilor;
existența unor interese minoritare care limitează puterea de decizie în cadrul entităților care formează grupul;
natura structurii juridice a contrapărții, astfel cum este definită în statut, actele constitutive și procedurile interne ale acesteia.
Articolul 34
Criteriile aplicabile cu privire la impedimentele practice în calea transferului rapid de fonduri proprii și a stingerii rapide a obligațiilor
Se consideră că există un impediment practic în calea transferului rapid de fonduri proprii sau a stingerii rapide a obligațiilor între contrapărți, astfel cum sunt menționate la articolul 11 alineatele (5)-(10) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în cazul în care există restricții de natură practică, inclusiv oricare dintre următoarele elemente:
insuficiente active negrevate de sarcini sau lichide aflate la dispoziția contrapărții relevante la scadență;
impedimente de natură operațională care întârzie sau împiedică efectiv astfel de transferuri sau decontări de obligații la scadență.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 35
Dispoziții tranzitorii
Contrapărțile menționate la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 pot continua să aplice procedurile de gestionare a riscurilor care sunt în vigoare la 18 februarie 2021 în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central încheiate sau novate între 16 august 2012 și datele relevante de punere în aplicare a prezentului regulament.
Contrapărțile menționate la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 pot, de asemenea, continua să aplice procedurile de gestionare a riscurilor care sunt în vigoare la 18 februarie 2021 în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central și care îndeplinesc toate condițiile următoare:
contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central au fost încheiate sau novate înainte fie de datele relevante de aplicare a prezentului regulament, astfel cum se prevede la articolele 36, 37 și 38 din prezentul regulament sau 18 februarie 2021, oricare dintre acestea intervine mai devreme;
contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central sunt novate în scopul unic de a înlocui o contraparte stabilită în Regatul Unit cu o contraparte stabilită într-un stat membru;
contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central sunt novate între 1 ianuarie 2021 și oricare dintre următoarele date, oricare dintre acestea intervine mai târziu:
datele de aplicare relevante prevăzute la articolele 36, 37 și 38 din prezentul regulament; sau
1 ianuarie 2022.
Articolul 36
Aplicarea articolului 9 alineatul (2), a articolului 11, a articolelor 13-18, a articolului 19 alineatul (1) literele (c), (d) și (f), a articolului 19 alineatul (3) și a articolului 20
Articolul 9 alineatul (2), articolul 11, articolele 13-18, articolul 19 alineatul (1) literele (c), (d) și (f), articolul 19 alineatul (3) și articolul 20 se aplică după cum urmează:
după o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în cazul în care ambele contrapărți înregistrează sau aparțin unor grupuri care înregistrează, fiecare, o valoare noțională medie agregată a instrumentelor financiare derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central de peste 3 000 de miliarde EUR;
de la 1 septembrie 2017, în cazul în care ambele contrapărți înregistrează sau aparțin unor grupuri care înregistrează, fiecare, o valoare noțională medie agregată a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central de peste 2 250 de miliarde EUR;
de la 1 septembrie 2018, în cazul în care ambele contrapărți înregistrează sau aparțin unor grupuri care înregistrează, fiecare, o valoare noțională medie agregată a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central de peste 1 500 de miliarde EUR;
de la 1 septembrie 2019, în cazul în care ambele contrapărți înregistrează sau aparțin unor grupuri care înregistrează, fiecare, o valoare noțională medie agregată a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central de peste 750 de miliarde EUR;
de la 1 septembrie 2021, în cazul în care ambele contrapărți înregistrează sau aparțin unor grupuri care înregistrează, fiecare, o valoare noțională medie agregată a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central de peste 50 de miliarde EUR;
de la 1 septembrie 2022, în cazul în care ambele contrapărți înregistrează sau aparțin unor grupuri care înregistrează, fiecare, o valoare noțională medie agregată a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central de peste 8 miliarde EUR.
Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol, atunci articolul 9 alineatul (2), articolul 11, articolele 13-18, articolul 19 alineatul (1) literele (c), (d) și (f), articolul 19 alineatul (3) și articolul 20 se aplică după cum urmează:
de la 30 iunie 2025, în cazul în care nu a fost adoptată o decizie privind echivalența în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă;
de la cea mai îndepărtată dintre datele următoare, în cazul în care a fost adoptată o decizie privind echivalența în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă:
după patru luni de la data intrării în vigoare a deciziei adoptate în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă;
de la data aplicabilă determinată în temeiul alineatului (1).
Derogarea menționată la alineatul (2) se aplică numai în cazul în care contrapărțile la un contract derivat extrabursier care nu este compensat la nivel central îndeplinesc toate condițiile următoare:
una dintre contrapărți este stabilită într-o țară terță și cealaltă contraparte este stabilită în Uniune;
contrapartea stabilită într-o țară terță este fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară;
contrapartea stabilită în Uniune este una dintre următoarele entități:
o contraparte financiară, o contraparte nefinanciară, un holding financiar, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate, iar contrapartea dintr-o țară terță menționată la litera (a) este o contraparte financiară;
fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară, iar contrapartea dintr-o țară terță menționată la litera (a) este o contraparte nefinanciară;
cele două contrapărți sunt incluse integral în aceeași consolidare în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
ambele contrapărți fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare și control al riscurilor;
sunt îndeplinite cerințele de la capitolul III.
Articolul 37
Aplicarea articolului 9 alineatul (1), a articolului 10 și a articolului 12
Articolul 9 alineatul (1), articolul 10 și articolul 12 se aplică după cum urmează:
după o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru contrapărțile care înregistrează sau aparțin unor grupuri care înregistrează, fiecare, o valoare noțională medie agregată a instrumentelor financiare derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central de peste 3 000 de miliarde EUR;
de la data cea mai îndepărtată dintre 1 martie 2017 și o lună de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, pentru alte contrapărți.
Prin derogare de la alineatul (1) în ceea ce privește contractele forward pe cursul de schimb menționate la articolul 27 litera (a), articolul 9 alineatul (1), articolul 10 și articolul 12 se aplică de la una dintre următoarele date, oricare dintre acestea survine prima:
31 decembrie 2018, în cazul în care regulamentul menționat la litera (b) nu se aplică încă;
data intrării în vigoare a Regulamentului delegat al Comisiei ( *1 ) care precizează anumite elemente tehnice legate de definiția instrumentelor financiare în ceea ce privește contractele forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică sau data stabilită în conformitate cu alineatul (1), oricare dintre acestea survine ultima.
Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol, atunci articolul 9 alineatul (1) și articolele 10 și 12 se aplică după cum urmează:
de la 30 iunie 2025, în cazul în care nu a fost adoptată o decizie privind echivalența în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă;
de la cea mai îndepărtată dintre datele următoare, în cazul în care a fost adoptată o decizie privind echivalența în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă:
după patru luni de la data intrării în vigoare a deciziei adoptate în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul menționat în ceea ce privește țara terță relevantă;
de la data aplicabilă determinată în temeiul alineatului (1).
Derogarea menționată la alineatul (3) se aplică numai în cazul în care contrapărțile la un contract derivat extrabursier care nu este compensat la nivel central îndeplinesc toate condițiile următoare:
una dintre contrapărți este stabilită într-o țară terță și cealaltă contraparte este stabilită în Uniune;
contrapartea stabilită într-o țară terță este fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară;
contrapartea stabilită în Uniune este una dintre următoarele entități:
o contraparte financiară, o contraparte nefinanciară, un holding financiar, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii auxiliare care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate, iar contrapartea dintr-o țară terță menționată la litera (a) este o contraparte financiară;
fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară, iar contrapartea dintr-o țară terță menționată la litera (a) este o contraparte nefinanciară;
cele două contrapărți sunt incluse integral în aceeași consolidare în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
ambele contrapărți fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare și control al riscurilor;
sunt îndeplinite cerințele de la capitolul III.
Articolul 38
Datele de aplicare pentru contracte specifice
Articolul 39
Calcularea valorii noționale medii agregate
În sensul articolelor 36 și 37, valoarea noțională medie agregată la care se face referire se calculează ca medie a valorilor noționale brute totale care îndeplinesc toate condițiile următoare:
sunt înregistrate în ultima zi lucrătoare din lunile martie, aprilie și mai ale anului 2016 în ceea ce privește contrapărțile menționate la articolul 36 alineatul (1) litera (a);
sunt înregistrate în ultima zi lucrătoare din lunile martie, aprilie și mai ale anului menționat la fiecare dintre punctele de la articolul 36 alineatul (1);
includ toate entitățile din grup;
includ toate contractele derivate extrabursiere ale grupului care nu sunt compensate la nivel central;
includ toate contractele derivate extrabursiere intragrup care nu sunt compensate la nivel central, fiecare fiind luat în considerare o singură dată.
În sensul alineatului (1), OPCVM-urile autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și fondurile de investiții alternative gestionate de administratori de fonduri de investiții alternative autorizați sau înregistrați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE sunt considerate entități distincte și sunt tratate separat dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
fondurile reprezintă grupuri de active segregate distincte în scopuri de insolvență sau de faliment al fondului;
grupurile de active segregate nu sunt colateralizate, garantate sau susținute financiar în alt mod de alte fonduri de investiții sau de administratorii acestora.
Articolul 40
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXA I
Corespondența dintre probabilitatea de nerambursare (probability of default – PD) și nivelurile de calitate a creditului în sensul articolelor 6 și 7
Un rating intern cu o PD mai mică sau egală cu valoarea din tabelul 1 este asociat nivelului de calitate a creditului corespunzător.
Tabelul 1
Nivelul de calitate a creditului |
Probabilitatea de nerambursare, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (54) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, mai mică sau egală cu: |
1 |
0,10 % |
2 |
0,25 % |
3 |
1 % |
4 |
7,5 % |
ANEXA II
Metodologie de ajustare a valorii garanției în sensul articolului 21
1. Valoarea garanției se ajustează după cum urmează:
Cvaloare = C · (1 – HC – HFX)
unde:
C |
= |
valoarea de piață a garanției; |
HC |
= |
marja de ajustare corespunzătoare garanției, calculată în conformitate cu punctul 2; |
HFX |
= |
marja de ajustare corespunzătoare neconcordanței dintre monede, calculată în conformitate cu punctul 6. |
2. Contrapărțile aplică cel puțin marjele de ajustare prevăzute în tabelele 1 și 2 de mai jos la valoarea de piață a garanției:
Tabelul 1
Marje de ajustare pentru evaluări ale calității creditului pe termen lung
Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru titlul de creanță |
Scadență reziduală |
Marje de ajustare pentru titlurile de creanță emise de entitățile descrise la articolul 4 alineatul (1) literele (c)-(e) și (h)-(k) (în %) |
Marje de ajustare pentru titlurile de creanță emise de entitățile descrise la articolul 4 alineatul (1) literele (f), (g) și (l)-(n) (în %) |
Marje de ajustare pentru pozițiile din securitizare care îndeplinesc criteriile de la articolul 4 alineatul (1) litera (o) (în %) |
1 |
≤ 1 an |
0,5 |
1 |
2 |
> 1 ≤ 5 ani |
2 |
4 |
8 |
|
> 5 ani |
4 |
8 |
16 |
|
2-3 |
≤ 1 an |
1 |
2 |
4 |
> 1 ≤ 5 ani |
3 |
6 |
12 |
|
> 5 ani |
6 |
12 |
24 |
|
Mai mic sau egal cu 4 |
≤ 1 an |
15 |
N/A |
N/A |
> 1 ≤ 5 ani |
15 |
N/A |
N/A |
|
> 5 ani |
15 |
N/A |
N/A |
Tabelul 2
Marje de ajustare pentru evaluări ale calității creditului pe termen scurt
Nivelul de calitate a creditului cu care este asociată evaluarea creditului pentru un titlu de creanță pe termen scurt |
Marje de ajustare pentru titlurile de creanță emise de entitățile descrise la articolul 4 alineatul (1) literele (c) și (j) (în %) |
Marje de ajustare pentru titlurile de creanță emise de entitățile descrise la articolul 4 alineatul (1) litera (m) (în %) |
Marje de ajustare pentru pozițiile din securitizare care îndeplinesc criteriile de la articolul 4 alineatul (1) litera (o) (în %) |
1 |
0,5 |
1 |
2 |
Mai mic sau egal cu 2-3 |
1 |
2 |
4 |
1. În cazul acțiunilor incluse în indicii principali, al obligațiunilor convertibile în acțiuni incluse în indicii principali și al aurului se aplică o marjă de ajustare de 15 %.
2. Pentru unitățile de fond eligibile ale OPCVM-urilor, marja de ajustare este media ponderată a marjelor de ajustare care s-ar aplica activelor în care a investit fondul.
3. Marja de variație în numerar face obiectul unei marje de ajustare de 0 %.
4. În scopul schimbului de marje de variație, o marjă de ajustare de 8 % se aplică tuturor garanțiilor care nu sunt în numerar depuse într-o altă monedă decât cele convenite în cadrul unui contract derivat individual, al acordului-cadru de compensare relevant aplicabil sau al anexei de garantare a creditului relevante.
5. În scopul schimbului de marje inițiale, o marjă de ajustare de 8 % se aplică tuturor garanțiilor, fie că sunt în numerar sau nu, care sunt depuse într-o altă monedă decât cea în care trebuie efectuate plățile în caz de încetare anticipată a contractului sau de nerambursare în conformitate cu contractul derivat unic, cu acordul de schimb de garanții relevant sau cu anexa de garantare a creditului relevantă („moneda de încetare a contractului”). Fiecare dintre contrapărți poate alege o monedă de încetare diferită. În cazul în care acordul nu identifică o monedă de încetare, marja de ajustare se aplică la valoarea de piață a tuturor activelor depuse ca garanție.
ANEXA III
Evaluările proprii ale volatilității marjelor de ajustare care trebuie să fie aplicate valorii de piață a garanțiilor în sensul articolului 22
1. Calculul valorii ajustate a garanțiilor îndeplinește toate condițiile următoare:
la realizarea calculului, contrapărțile se bazează pe un interval de încredere unilateral care corespunde celei de a 99-a centile;
la realizarea calculului, contrapărțile se bazează pe o perioadă de lichidare de cel puțin 10 zile lucrătoare.
contrapărțile calculează marjele de ajustare prin extrapolarea marjelor de ajustare pentru reevaluarea zilnică, utilizând următoarea formulă bazată pe rădăcina pătrată a timpului:
unde:
H |
= |
marja de ajustare care trebuie aplicată; |
HM |
= |
marja de ajustare în cazul în care are loc o reevaluare zilnică; |
NR |
= |
numărul efectiv de zile lucrătoare dintre reevaluări; |
TM |
= |
perioada de lichidare pentru tipul de tranzacție în cauză. |
contrapărțile țin seama de lichiditatea mai mică a activelor de calitate scăzută. Acestea ajustează în sens ascendent perioada de lichidare în cazurile în care există dubii în privința lichidității garanției. De asemenea, acestea stabilesc cazurile în care datele istorice pot duce la subestimarea volatilității potențiale. Astfel de cazuri trebuie tratate utilizând un scenariu de criză;
perioada istorică de observare utilizată de instituții pentru a calcula marjele de ajustare este de cel puțin un an. Pentru contrapărțile care utilizează o grilă de ponderare sau alte metode pentru perioada istorică de observare, perioada efectivă de observare este de cel puțin un an.
valoarea de piață a garanției se ajustează după cum urmează:
Cvaloare = C · (1 – H)
unde:
C |
= |
valoarea de piață a garanției; |
H |
= |
marja de ajustare, astfel cum a fost calculată la litera (c) de mai sus. |
2. Marja de variație în numerar face obiectul unei marje de ajustare de 0 %.
3. În cazul titlurilor de creanță pentru care există o evaluare a creditului efectuată de o instituție externă de evaluare a creditului, contrapărțile pot utiliza propria lor estimare a volatilității pentru fiecare categorie de titluri.
4. La determinarea categoriilor relevante de titluri în sensul punctului 3, contrapărțile iau în considerare tipul de emitent al titlurilor, precum și evaluarea externă a creditului, scadența reziduală și durata modificată ale titlurilor. Estimările volatilității sunt reprezentative pentru titlurile de valoare incluse într-o categorie.
5. Calculul marjelor de ajustare efectuat prin aplicarea punctului 1 litera (c) îndeplinește toate condițiile următoare:
contrapartea utilizează estimările volatilității în procesul zilnic de gestionare a riscurilor, inclusiv în legătură cu limitele interne ale expunerii;
dacă perioada de lichidare utilizată de o contraparte este mai mare decât cea menționată la punctul 1 litera (b) pentru tipul de contract derivat extrabursier în cauză, respectiva contraparte își majorează marjele în conformitate cu formula rădăcinii pătrate a timpului menționată la litera (c) de la același alineat.
ANEXA IV
Metoda standardizată pentru calculul marjei inițiale în sensul articolelor 9 și 11
1. Valorile noționale sau valorile-suport, după caz, ale contractelor derivate extrabursiere dintr-un set de compensare se înmulțesc cu procentajele din tabelul 1 de mai jos:
Tabelul 1
Categorie |
Factor de majorare |
Credit: scadență reziduală de 0-2 ani |
2 % |
Credit: scadență reziduală de 2-5 ani |
5 % |
scadență reziduală de + 5 ani |
10 % |
Mărfuri |
15 % |
Acțiuni |
15 % |
Schimb valutar |
6 % |
Rata dobânzii și inflație: scadență reziduală de 0-2 ani |
1 % |
Rata dobânzii și inflație: scadență reziduală de 2-5 ani |
2 % |
Rata dobânzii și inflație: scadență reziduală de + 5 ani |
4 % |
Altele |
15 % |
2. Marja inițială brută a unui set de compensare se calculează ca sumă a produselor menționate la punctul 1 pentru toate contractele derivate extrabursiere din cadrul setului de compensare.
3. Tratamentul descris mai jos se aplică contractelor care intră în mai multe categorii:
în cazul în care poate fi identificat în mod clar un factor de risc relevant pentru un contract derivat extrabursier, contractele sunt clasificate în categoria corespunzătoare factorului de risc respectiv;
în cazul în care condiția menționată la litera (a) nu este îndeplinită, contractele sunt clasificate în categoria cu cel mai mare factor de majorare dintre categoriile relevante;
cerințele de marjă inițială pentru un set de compensare se calculează în conformitate cu următoarea formulă:
Marja inițială netă = 0,4 × Marja inițială brută + 0,6 × NGR × Marja inițială brută.
unde:
marja inițială netă se referă la cifra redusă corespunzătoare cerințelor de marjă inițială pentru toate contractele derivate extrabursiere cu o anumită contraparte incluse într-un set de compensare;
NGR (net-to-gross ratio) se referă la raportul net/brut calculat ca raport dintre costul de înlocuire net al unui set de compensare cu o contraparte dată, la numărător, și costul de înlocuire brut al acestui set de compensare, la numitor;
în sensul literei (c), costul de înlocuire net al unui set de compensare este valoarea cea mai mare dintre zero și suma valorilor de piață actuale ale tuturor contractelor derivate extrabursiere din cadrul setului de compensare;
în sensul literei (c), costul de înlocuire brut al unui set de compensare este suma valorilor de piață actuale, calculate în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și cu articolele 16 și 17 din Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013, ale tuturor contractelor derivate extrabursiere având valori pozitive din cadrul setului de compensare;
valoarea noțională menționată la punctul 1 poate fi calculată prin compensarea valorilor noționale ale contractelor care sunt de sens contrar și sunt identice din punctul de vedere al tuturor caracteristicilor contractuale, cu excepția valorilor noționale.
( 1 ) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
( 2 ) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
( 3 ) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).
( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
( 5 ) Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la dispozițiile în materie de compensare indirectă, obligația de compensare, registrul public, accesul la un loc de tranzacționare, contrapărțile nefinanciare și tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate prin CPC (JO L 52, 23.2.2013, p.11).
( 6 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).
( *1 ) C(2016) 2398 final.