2011O0023 — RO — 01.06.2014 — 001.001

---

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

►B	ORIENTAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE din 9 decembrie 2011 privind cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene în domeniul statisticilor externe (reformare) (BCE/2011/23) (2012/120/UE) (JO L 065, 3.3.2012, p.1)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	Orientarea Băncii Centrale Europene din 30 iulie 2013	L 247	38	18.9.2013

---

▼B

ORIENTAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 9 decembrie 2011

privind cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene în domeniul statisticilor externe

(reformare)

(BCE/2011/23)

(2012/120/UE)

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei orientări:

Articolul 2

Obligații statistice ale BCN

(1)  BCN pun la dispoziția BCE datele privind tranzacțiile, pozițiile și reevaluările internaționale, precum și privind stocurile de active de rezervă, de alte active în monedă străină și de pasive aferente rezervelor necesare elaborării de către BCE a statisticilor agregate privind balanța de plăți și poziția investițională internațională, precum și a situației rezervelor internaționale din zona euro. Datele sunt puse la dispoziție astfel cum este stabilit în tabelele 1-5 din anexa II și în conformitate cu termenele definite la articolul 3.

(2)  De asemenea, BCN pun la dispoziția BCE date privind transferurile transfrontaliere de bancnote euro, astfel cum este stabilit în tabelul 6 din anexa II. BCN raportează date privind transferurile transfrontaliere de bancnote euro atunci când cea mai bună estimare a volumului total al tuturor transferurilor transfrontaliere din anul precedent depășește 1 000 milioane EUR.

(3)  Datele sunt însoțite de informații disponibile imediat cu privire la evenimente majore specifice și cu privire la motivele revizuirilor, atunci când nivelul modificărilor datelor cauzate de astfel de evenimente majore specifice sau de revizuiri este semnificativ, ori la solicitarea BCE. De asemenea, se face schimb de informații disponibile cu privire la evenimente majore specifice cu alte BCN din zona euro, în cadrul aranjamentelor existente, de exemplu, în contextul investițiilor străine directe.

(4)  Pentru tranzacțiile lunare și trimestriale și pentru pozițiile trimestriale, datele necesare sunt puse la dispoziția BCE în conformitate cu anexele I, II și III, care sunt conforme cu standardele internaționale actuale, în special BPM6. Pentru situația lunară a rezervelor internaționale, datele necesare sunt puse la dispoziția BCE în conformitate cu anexele I, II și III, care sunt conforme cu documentul FMI International Reserves and Foreign Currency Liquidity: Guidelines for a Data Template (Orientări pentru situația datelor privind rezervele internaționale și lichiditatea în monedă străină).

(5)  Datele necesare privind balanța de plăți sunt puse la dispoziție lunar și trimestrial. Datele necesare privind situația rezervelor internaționale sunt puse la dispoziție lunar. Datele necesare privind poziția investițională internațională sunt puse la dispoziție trimestrial. Datele necesare privind transferurile transfrontaliere de bancnote euro sunt puse la dispoziție lunar.

(6)  Sistemele de colectare a datelor privind investițiile de portofoliu respectă unul dintre modelele din tabelul din anexa VI.

(7)  În cazul unei extinderi a zonei euro, în momentul în care un stat membru adoptă moneda euro, atât BCN a statului membru respectiv, cât și BCN ale tuturor celorlalte state membre ale zonei euro furnizează BCE date anterioare, pentru a permite compilarea agregatelor ce acoperă zona euro, în noua sa componență. Aceste BCN furnizează date anterioare din 2008 pe baza celei mai bune estimări. Posturile și defalcările care urmează să fie raportate sunt stabilite de Comitetul executiv al BCE, la propunerea Comitetului de statistică al SEBC, de la caz la caz.

În cazul în care statul membru care adoptă moneda euro a aderat la Uniune după 2007, datele anterioare acoperă cel puțin perioada începând cu data la care statul membru respectiv a aderat la Uniune.

(8)  În cazul unei extinderi a zonei euro, statele membre ale zonei euro care au făcut parte dintr-o uniune monetară pentru o perioadă de timp înainte de introducerea fizică a monedei euro furnizează, pentru acea perioadă, date anterioare pentru ansamblul uniunii monetare.

Prin derogare de la articolul 2 alineatul (7), Banque centrale du Luxemburg nu trebuie să transmită date anterioare pentru perioada care se încheie în luna decembrie 2001. Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique transmite date anterioare cumulate pentru Belgia și Luxemburg pentru perioada care se încheie în luna decembrie 2001. Aceeași procedură se aplică pentru orice date anterioare referitoare la o perioadă anterioară introducerii fizice a monedei euro, necesare în cazul schimbărilor metodologice sau al oricărei modificări ale cerințelor.

Articolul 3

Termene

(1)  Datele necesare pentru elaborarea balanței de plăți lunare a zonei euro și datele privind reevaluările activelor de rezervă din zona euro sunt puse la dispoziția BCE până la ora 14.00, ora Europei Centrale (CET) ( 4 ), din a 44-a zi calendaristică care urmează sfârșitului lunii la care se referă datele.

(2)  Datele necesare pentru elaborarea balanței de plăți trimestriale și a poziției investiționale internaționale trimestriale ale zonei euro sunt puse la dispoziția BCE până la ora 14 din:

(3)  Datele necesare pentru elaborarea situației rezervelor internaționale ale Eurosistemului sunt puse la dispoziția BCE până la ora 14.00 din a 10-a zi calendaristică care urmează sfârșitului lunii la care se referă datele.

(4)  Datele necesare cu privire la transferurile transfrontaliere de bancnote euro, astfel cum este prevăzut în tabelul 6 din anexa II, sunt puse la dispoziția BCE până la ora 14 din a 35-a zi calendaristică care urmează sfârșitului lunii la care se referă datele.

(5)  Atunci când un termen prevăzut la alineatele (1)-(4) cade într-o zi în care TARGET2 este închis, termenul este prelungit până în următoarea zi în care TARGET2 funcționează ( 5 ).

(6)  Organizarea colectării naționale a datelor prevăzute la alineatele (1)-(5) are în vedere respectarea acestor termene.

Articolul 4

Cooperarea cu autoritățile competente, altele decât BCN

(1)  În cazul în care sursele pentru o parte sau pentru toate datele descrise la articolul 2 sunt autorități competente, altele decât BCN, acestea din urmă stabilesc modalitățile corespunzătoare de cooperare cu aceste autorități, pentru a asigura o structură permanentă de transmitere a datelor care respectă standardele BCE, în special cele privind calitatea datelor, și orice alte cerințe prevăzute de prezenta orientare, cu excepția cazului în care aceleași rezultate sunt deja obținute prin intermediul legislației naționale.

(2)  În ceea ce privește contul financiar al balanței de plăți, veniturile corespunzătoare și poziția investițională internațională, BCN trebuie să asigure menținerea și dezvoltarea standardelor privind conceptele și metodologia, precum și colectarea, compilarea, analiza și transmiterea datelor în aceste domenii.

(3)  Atunci când autoritățile competente, altele decât BCN, sunt sursa unor informații statistice desemnate ca fiind confidențiale, aceste informații sunt utilizate de către BCE în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2533/98.

Articolul 5

Standard de transmitere

Informațiile statistice necesare sunt puse la dispoziția BCE într-o formă care îndeplinește cerințele prevăzute în anexa IV.

Articolul 6

Calitatea informațiilor statistice

(1)  Fără a aduce atingere atribuțiilor de monitorizare ale BCE prevăzute în anexa V, BCN, în cooperare cu alte autorități competente, astfel cum sunt menționate la articolul 4, după caz, asigură monitorizarea și evaluarea calității informațiilor statistice puse la dispoziția BCE. BCE evaluează în mod similar aceste date. Evaluarea se realizează în timp util. Comitetul executiv al BCE prezintă anual Consiliului guvernatorilor un raport privind calitatea datelor.

(2)  Evaluarea calității datelor referitoare la tranzacțiile și pozițiile pe investiții de portofoliu, precum și la veniturile corespunzătoare, este condiționată de o acoperire și calitate suficientă a informațiilor privind titlurile de valoare din CSDB.

(3)  Atunci când datele pentru un post din tabelele 1-5 din anexa II sunt de dimensiune neglijabilă sau nesemnificativă pentru statisticile zonei euro și statisticile naționale, ori datele pentru acel post nu pot fi colectate cu costuri rezonabile, sunt permise cele mai bune estimări bazate pe metodologii statistice solide, cu condiția ca valoarea analitică a statisticilor să nu fie compromisă. În plus, sunt permise cele mai bune estimări pentru următoarele defalcări din anexa II, tabelele 1, 2 și 6:

(4)  Monitorizarea de către BCE a calității informațiilor statistice poate include examinarea revizuirilor datelor respective: în primul rând, pentru a include cea mai recentă evaluare a informațiilor statistice, îmbunătățindu-le astfel calitatea; în al doilea rând, pentru a asigura, în cea mai mare măsură posibilă, consecvența posturilor corespunzătoare din balanța de plăți pentru fiecare dintre diferitele frecvențe.

Articolul 7

Procedura simplificată de modificare

Ținând seama de avizele Comitetului de statistică al SEBC, Comitetul executiv al BCE are dreptul de a aduce modificări tehnice anexelor la prezenta orientare, cu condiția ca modificările respective să nu modifice cadrul conceptual de bază și să nu afecteze sarcina de raportare a agenților raportori din statele membre.

Articolul 8

Prima transmitere a datelor către BCE

(1)  Prima transmitere a datelor referitoare la statisticile privind balanța de plăți și poziția investițională internațională și la situația rezervelor internaționale are loc în iunie 2014.

(2)  Prima transmitere a datelor referitoare la transferurile transfrontaliere de bancnote euro are loc în martie 2013.

Articolul 9

Abrogare

(1)  Orientarea BCE/2004/15 se abrogă de la 1 iunie 2014.

(2)  Trimiterile la Orientarea BCE/2004/15 se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare.

Articolul 10

Intrarea în vigoare

(1)  Prezenta orientare intră în vigoare la 1 martie 2012.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 8 alineatul (2), prezenta orientare se aplică de la 1 iunie 2014.

Articolul 11

Destinatari

Prezenta orientare se adresează tuturor băncilor centrale din Eurosistem.

---

ANEXA I

CERINȚE STATISTICE ALE BĂNCII CENTRALE EUROPENE

1.    Statistici privind balanța de plăți

Banca Centrală Europeană (BCE) solicită lunar și trimestrial statistici privind balanța de plăți cu privire la perioadele calendaristice de referință corespunzătoare. Datele anuale sunt compilate prin însumarea datelor trimestriale raportate de statele membre pentru anul corespunzător. În măsura posibilă, statisticile privind balanța de plăți ar trebui să fie consecvente cu alte statistici furnizate în scopul realizării politicii monetare.

1.1.    Statistici privind balanța de plăți lunară

Obiectiv

Obiectivul balanței de plăți lunare a zonei euro este de a indica principalii factori care afectează condițiile monetare și piețele valutare (a se vedea anexa II tabelul 1).

Cerințe

Este esențial ca datele să fie adecvate pentru a fi utilizate la calcularea balanței de plăți a zonei euro.

Având în vedere termenul scurt pentru furnizarea datelor privind balanța de plăți lunară, gradul ridicat de agregare a acestor date și utilizarea lor în scopuri de politică monetară și operațiuni valutare, BCE permite o oarecare abatere de la standardele internaționale [a se vedea articolul 2 alineatul (4) din prezenta orientare], în cazul în care acest lucru nu poate fi evitat. Nu este necesară înregistrarea pe bază de angajamente sau pe bază de tranzacții. Atunci când este necesar pentru respectarea termenului, BCE acceptă estimări sau date preliminare.

Defalcarea în active și pasive (sau credite și debite în cazul posturilor de cont curent) este necesară pentru fiecare categorie mare de tranzacții. În general, aceasta presupune ca BCN să facă o distincție, în ceea ce privește tranzacțiile externe, între tranzacțiile cu rezidenții din alte state membre ale zonei euro și tranzacțiile în afara zonei euro. BCN realizează acest lucru în mod consecvent.

În cazul modificării componenței zonei euro, BCN trebuie să aplice modificarea respectivă în definiția componenței pe țări a zonei euro începând cu data la care intră în vigoare modificarea componenței. BCN din zona euro în componența sa anterioară și BCN din noile state membre ale zonei euro trebuie să furnizeze cele mai bune estimări pentru datele istorice care acoperă zona euro extinsă.

Pentru a permite o agregare lunară semnificativă a datelor referitoare la zona euro în domeniul investițiilor de portofoliu, este necesară o distincție între tranzacțiile cu titluri de valoare emise de rezidenți din zona euro și tranzacțiile cu titluri de valoare emise de rezidenți din afara zonei euro. Statisticile privind tranzacțiile nete cu active aferente investițiilor de portofoliu din zona euro se elaborează prin agregarea tranzacțiilor nete raportate cu titluri de valoare emise de rezidenți din afara zonei euro. Statisticile privind tranzacțiile nete cu pasive aferente investițiilor de portofoliu din zona euro se elaborează prin consolidarea tranzacțiilor nete cu pasive naționale totale și a tranzacțiilor nete cu titluri de valoare emise și achiziționate de rezidenți din zona euro.

Aceleași cerințe de raportare și metode de compilare a datelor agregate se aplică veniturilor din investiții de portofoliu.

În vederea elaborării prezentării monetare a balanței de plăți, BCN trebuie să prezinte datele defalcate în funcție de sectorul instituțional. Defalcarea sectorială pentru balanța de plăți lunară este următoarea:

În vederea elaborării unei defalcări sectoriale a balanței de plăți, permițând astfel realizarea unei prezentări monetare, BCN trebuie să furnizeze date privind tranzacțiile nete cu titluri de valoare aferente investițiilor de portofoliu emise de rezidenți din zona euro, defalcate în funcție de sectorul instituțional al emitentului. În plus, pasivele aferente investițiilor de portofoliu includ o defalcare în funcție de sectorul instituțional al emitentului național.

Statisticile privind tranzacțiile nete cu pasivele aferente investițiilor de portofoliu din zona euro, defalcate pe sector, sunt apoi elaborate prin consolidarea pasivelor naționale totale nete ale sectoarelor respective și a tranzacțiilor nete corespunzătoare cu titluri de valoare emise și achiziționate de rezidenți din zona euro.

BCN (și alte autorități competente, după caz) colectează date privind investițiile de portofoliu în conformitate cu unul dintre modelele prevăzute în tabelul din anexa VI.

1.2.    Statistici privind balanța de plăți trimestrială

Obiectiv

Obiectivul balanței de plăți trimestriale a zonei euro este de a oferi informații mai detaliate care să permită o analiză suplimentară a tranzacțiilor internaționale.

Aceste statistici contribuie în special la compilarea conturilor sectoriale și financiare ale zonei euro și la publicarea comună a balanței de plăți a Uniunii/zonei euro în cooperare cu Comisia Europeană (Eurostat).

Cerințe

Statisticile privind balanța de plăți trimestrială respectă, în măsura posibilă, standardele internaționale [a se vedea articolul 2 alineatul (4) din prezenta orientare]. Defalcarea necesară a statisticilor privind balanța de plăți trimestrială este prezentată în anexa II tabelul 2. Conceptele și definițiile armonizate utilizate în conturile de capital și în conturile financiare sunt prezentate în anexa III.

Defalcarea contului curent trimestrial este similară cu cea necesară pentru valorile lunare. Cu toate acestea, în cazul veniturilor este necesară o defalcare trimestrială mai detaliată.

În ceea ce privește contul financiar, BCE respectă cerințele din ediția a șasea a Balance of Payments and International Investment Position Manual (Manualul privind balanța de plăți și poziția investițională internațională) (denumit în continuare „BPM6”) al Fondului Monetar Internațional (FMI) pentru postul „alte investiții”. Există o diferență de prezentare a defalcării (sectorul constituie prima prioritate). Această defalcare sectorială este, cu toate acestea, compatibilă cu defalcarea din BPM6 în care au prioritate instrumentele. Ca și în prezentarea BPM6, numerarul și depozitele sunt separate de credite și alte investiții.

BCN trebuie să facă distincție între tranzacțiile cu statele membre ale zonei euro și toate celelalte tranzacții internaționale. Statisticile privind tranzacțiile nete cu active aferente investițiilor de portofoliu din zona euro se elaborează prin agregarea tranzacțiilor nete raportate cu titluri de valoare emise de rezidenți din afara zonei euro. Tranzacțiile nete cu pasive aferente investițiilor de portofoliu din zona euro se compilează prin consolidarea tranzacțiilor nete cu pasive naționale totale și a tranzacțiilor nete cu titluri de valoare emise și achiziționate de rezidenți din zona euro.

Aceleași cerințe de raportare și metode de compilare a datelor agregate se aplică veniturilor din investiții de portofoliu.

În cazul investițiilor directe, BCN trebuie să prezinte trimestrial următoarea defalcare sectorială: (a) societăți care acceptă depozite, exclusiv banca centrală; (b) administrația publică; (c) societăți financiare, altele decât IMF; (d) societăți nefinanciare, gospodăriile populației și instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației. Pentru posturile „active aferente investițiilor de portofoliu” și „alte investiții”, defalcarea rapoartelor în funcție de sectorul instituțional respectă componentele standard ale FMI, incluzând: (a) banca centrală; (b) societăți care acceptă depozite, exclusiv banca centrală; (c) fonduri de piață monetară; (d) administrația publică; (e) societăți financiare, altele decât IMF; (f) societăți nefinanciare, gospodăriile populației și instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației.

În cazul elaborării statisticilor privind tranzacțiile nete cu pasive aferente investițiilor de portofoliu din zona euro, defalcate în funcție de sectorul emitenților rezidenți din zona euro, cerințele pentru datele trimestriale sunt similare cu cele pentru balanța de plăți lunară.

În conformitate cu sistemul de conturi naționale, BPM6 recomandă ca dobânda să fie înregistrată pe bază de angajamente. Această cerință afectează contul curent (venituri din investiții), precum și contul financiar.

2.    Situația rezervelor internaționale

Obiectiv

Situația rezervelor internaționale reprezintă o situație lunară a activelor de rezervă, a altor active în monedă străină și a pasivelor aferente rezervelor deținute de BCN și de BCE, care respectă modelul FMI privind rezervele internaționale și lichiditatea în monedă străină, astfel cum este definit în manualul FMI International Reserves and Foreign Currency Liquidity: Guidelines for a Data Template (Orientări pentru situația datelor privind rezervele internaționale și lichiditatea în monedă străină). Aceste informații completează datele privind activele de rezervă incluse în balanța de plăți din zona euro.

Cerințe

Activele de rezervă din zona euro sunt creanțe cu un grad mare de lichiditate, tranzacționabilitate și solvabilitate, deținute de BCE („rezerve puse în comun”/„pooled reserves”) și de BCN („active de rezervă care nu sunt puse în comun”/„unpooled reserve assets”) asupra rezidenților din afara zonei euro și sunt exprimate și decontate într-o monedă străină convertibilă (adică într-o altă monedă decât euro), plus aur, poziții de rezervă la FMI și dețineri de drepturi speciale de tragere (DST). Ele pot include poziții nete de instrumente financiare derivate. În general, activele de rezervă sunt compilate la valoarea brută fără nicio compensare a pasivelor aferente rezervelor. În mod excepțional, pozițiile de instrumente financiare derivate ar trebui înregistrate la valoarea netă. Defalcarea datelor solicitată de la BCN este prezentată în anexa II tabelul 3 secțiunea I.A.

Activele Eurosistemului exprimate în monedă străină care nu corespund acestei definiții, și anume creanțele asupra rezidenților zonei euro și activele deținute în scopuri de politică monetară sau alte scopuri care nu au legătură cu politicile privind balanța de plăți sau cursul de schimb, sunt incluse în postul „Alte active în monedă străină” din situația rezervelor internaționale (anexa II tabelul 3 punctul I.B).

Creanțele asupra nerezidenților exprimate în euro și soldurile în monedă străină deținute de guvernele statelor membre ale zonei euro nu sunt considerate active de rezervă; aceste sume nu sunt incluse în situația rezervelor Eurosistemului și sunt înregistrate ca „alte investiții” din poziția investițională internațională în cazul în care reprezintă creanțe asupra rezidenților din afara zonei euro.

În plus, informațiile privind prelevările nete pe termen scurt predeterminate și condiționate din Eurosistem aferente activelor de rezervă și altor active în monedă străină ale Eurosistemului, așa-numitele „pasive aferente rezervelor”, trebuie raportate în anexa II tabelul 3 secțiunile II-IV.

3.    Statistici privind poziția investițională internațională

Obiectiv

Poziția investițională internațională reprezintă o situație a activelor și pasivelor externe din zona euro ca întreg, în scopuri de analiză a politicii monetare și a pieței valutare. În special, contribuie la evaluarea vulnerabilității externe a statelor membre și la monitorizarea evoluției deținerilor de active lichide în străinătate de către sectorul deținător de monedă. Aceste informații statistice sunt esențiale pentru compilarea contului „Restul lumii” în conturile financiare trimestriale ale zonei euro și pot contribui, de asemenea, la compilarea fluxurilor balanței de plăți.

Cerințe

BCN trebuie să transmită trimestrial statisticile privind poziția investițională internațională pentru nivelurile stocurilor de la sfârșitul perioadei și pentru reevaluările generate de modificări ale cursului de schimb sau alte modificări ale prețurilor.

Datele privind poziția investițională internațională respectă, în măsura posibilă, standardele internaționale [a se vedea articolul 2 alineatul (4) din prezenta orientare]. BCE elaborează poziția investițională internațională pentru zona euro ca întreg. Defalcarea poziției investiționale internaționale pentru zona euro este prezentată în anexa II tabelul 4.

Poziția investițională internațională prezintă situația stocurilor financiare la sfârșitul perioadei de referință, evaluate la prețul de la sfârșitul perioadei. Modificările la nivelul valorii stocurilor pot fi cauzate de următorii factori. În primul rând, o parte a modificării valorii pe durata perioadei de referință se datorează tranzacțiilor financiare care au avut loc și au fost înregistrate în balanța de plăți. În al doilea rând, o parte a modificărilor pozițiilor la începutul și la sfârșitul unei anumite perioade se datorează modificărilor prețurilor activelor și pasivelor financiare prezentate. În al treilea rând, în cazul în care stocurile sunt exprimate în altă monedă decât unitatea de cont utilizată pentru poziția investițională internațională, modificarea cursurilor de schimb în raport cu alte monede va afecta, de asemenea, valorile. În ultimul rând, orice altă modificare nedatorată factorilor menționați anterior e considerată ca datorându-se altor modificări ale volumului în cursul perioadei.

O reconciliere corespunzătoare între stocurile și fluxurile financiare din zona euro necesită o distincție între modificările la nivelul valorii datorate prețului, modificării cursurilor de schimb sau altor modificări ale volumului.

Acoperirea poziției investiționale internaționale ar trebui să fie cât mai asemănătoare posibil cu cea a fluxurilor balanței trimestriale de plăți. Conceptele, definițiile și defalcările sunt în conformitate cu cele utilizate pentru fluxurile balanței de plăți trimestriale.

În măsura posibilă, datele privind poziția investițională internațională ar trebui să fie consecvente cu alte statistici, precum statisticile monetare și bancare, conturile financiare și conturile naționale.

În ceea ce privește balanțele lunare și trimestriale de plăți, BCN trebuie să facă o distincție în statisticile lor privind poziția investițională internațională între dețineri față de statele membre ale zonei euro și toate celelalte poziții internaționale. Distincția între deținerile de titluri de valoare emise de rezidenți din zona euro și de titluri de valoare emise de rezidenți din afara zonei euro este necesară pentru conturile de investiții de portofoliu. Statisticile privind activele nete sub formă de investiții de portofoliu din zona euro se elaborează prin agregarea activelor nete raportate sub formă de titluri de valoare emise de rezidenți din afara zonei euro. Statisticile privind pasivele nete sub formă de investiții de portofoliu din zona euro se elaborează prin consolidarea pasivelor naționale totale nete și a deținerilor nete de titluri de valoare emise și achiziționate de rezidenți din zona euro.

Activele și pasivele aferente investițiilor de portofoliu din cadrul poziției investiționale internaționale se elaborează doar pe baza datelor privind stocurile.

BCN (și alte autorități statistice competente, după caz) colectează, titlu cu titlu, cel puțin date privind stocurile trimestriale de active și pasive aferente investițiilor de portofoliu în conformitate cu unul dintre modelele prevăzute în tabelul din anexa VI.

4.    Reevaluări lunare ale activelor de rezervă generate de modificări ale cursului de schimb sau alte modificări ale prețurilor

Obiectiv

Reevaluările lunare ale activelor de rezervă din zona euro contribuie la evaluarea vulnerabilității externe a zonei euro.

Cerințe

BCN trebuie să transmită lunar statisticile privind reevaluările activelor de rezervă generate de modificări ale cursului de schimb și alte modificări ale prețurilor. Aceste date se conformează standardelor internaționale [a se vedea articolul 2 alineatul (4) din prezenta orientare].

Defalcarea necesară a acestui raport este prezentată în anexa II tabelul 5.

Reevaluările activelor de rezervă indică câștigurile sau pierderile din deținere, respectiv schimbările în valoarea monetară a activelor de rezervă care apar ca urmare a schimbării nivelului și structurii prețurilor acestora.

5.    Transferuri transfrontaliere lunare de bancnote euro pe valori nominale

Obiectiv

SEBC are nevoie de statistici cuprinzătoare pentru a estima deținerile de bancnote euro de către entități din afara zonei euro. În acest sens, informațiile statistice privind transferurile transfrontaliere de bancnote euro între zona euro și țări din afara zonei euro sunt deosebit de relevante. Aceste statistici sunt necesare pentru a facilita procesul decizional în domeniul emiterii bancnotelor euro, în ceea ce privește planificarea producției de bancnote euro, gestionarea stocurilor și coordonarea emiterii și transferurilor de bancnote euro de către BCN și BCE, în conformitate cu competențele acestora. Statisticile privind transferurile de bancnote euro contribuie la evaluarea evoluțiilor monetare și valutare și sunt necesare pentru a evalua rolul euro ca monedă de investiții în afara zonei euro.

Cerințe

BCN trebuie să transmită informații privind importurile și exporturile lunare de bancnote euro ale statelor membre ale zonei euro în/din țările din afara zonei euro, în conformitate cu anexa II tabelul 6. O defalcare în funcție de valoarea nominală este necesară pe baza celei mai bune estimări.

---

ANEXA II

DEFALCĂRI NECESARE

Tabelul 3

Situația lunară a rezervelor internaționale

▼M1

▼B

(1)   Concepte specificate în anexa III la prezenta orientare.

(2)   Detaliile defalcărilor geografice necesare sunt specificate în tabelul 7.

---

ANEXA III

CONCEPTE ȘI DEFINIȚII CARE TREBUIE UTILIZATE ÎN STATISTICILE PRIVIND BALANȚA DE PLĂȚI ȘI POZIȚIA INVESTIȚIONALĂ INTERNAȚIONALĂ, PRECUM ȘI ÎN SITUAȚIA REZERVELOR INTERNAȚIONALE

În vederea elaborării unui ansamblu semnificativ de statistici externe agregate pentru zona euro, au fost definite anumite concepte și definiții în domeniul statisticilor privind balanța de plăți, al statisticilor privind poziția investițională internațională, precum și pentru situația rezervelor internaționale. Standardele internaționale curente, precum a șasea ediție a Manualului Fondului Monetar Internațional (FMI) privind balanța de plăți și poziția investițională internațională (denumit în continuare „BPM6”) și Orientările FMI pentru situația datelor privind rezervele internaționale și lichiditatea în monedă străină, precum și propunerea Comisiei Europene privind un nou regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (SEC 2010) ( 8 ), reprezintă referința pentru aceste concepte și definiții.

În cazul zonei euro, teritoriul economic cuprinde: (i) teritoriul economic al statelor membre a căror monedă este euro; și (ii) Banca Centrală Europeană (BCE), care este considerată ca fiind o unitate rezidentă în zona euro.

Restul lumii (RL) cuprinde toate țările terțe și organizațiile internaționale, inclusiv cele situate fizic în zona euro. Cu excepția BCE, instituțiile Uniunii sunt considerate nerezidente ale zonei euro. În consecință, toate tranzacțiile statelor membre ale zonei euro în raport cu instituțiile Uniunii, cu excepția BCE, sunt înregistrate și clasificate în statisticile privind balanța de plăți și poziția investițională internațională ale zonei euro ca fiind tranzacții în afara zonei euro.

În situațiile stabilite mai jos, reședința se determină după cum urmează:

1.    Concepte și definiții ale anumitor posturi

A.    Contul curent

Contul curent prezintă fluxul de bunuri, servicii, venituri primare și secundare între rezidenți și nerezidenți.

1.    BUNURI

Această componentă cuprinde bunurile mobile care fac obiectul unui transfer de proprietate între rezidenți și nerezidenți.

1.1.   Mărfuri de uz general pe baza balanței de plăți

Mărfurile de uz general pe baza balanței de plăți cuprind bunurile care fac obiectul unui transfer de proprietate economică între un rezident și un nerezident și care nu sunt incluse în alte categorii specifice, precum bunurile transferate prin merchanting (a se vedea 1.2) și aurul nemonetar (a se vedea 1.3), sau ca parte a unui serviciu. Mărfurile de uz general ar trebui evaluate la valoarea de piață pe o bază franco la bord (FOB). În contribuția țărilor la compilarea agregatelor Uniunii trebuie incluse importurile și exporturile de bunuri în comerț cvasitranzit și, pentru comerțul din interiorul Uniunii, țara parteneră ar trebui stabilită în funcție de principiul expedierii.

1.2.   Exporturi nete de bunuri prin merchanting

Prin merchanting se înțelege achiziționarea de bunuri de către un rezident (al economiei raportoare) de la un nerezident, combinată cu revânzarea ulterioară a acelorași bunuri unui alt nerezident, fără ca bunurile să fie prezente în economia raportoare. Exporturile nete de bunuri prin merchanting reprezintă diferența dintre vânzările și cumpărările de bunuri pentru merchanting. Acest post include marjele comercianților, câștigurile și pierderile din deținere, precum și modificarea stocurilor de bunuri transferate prin merchanting.

1.2.1.   BUNURI ACHIZIȚIONATE PRIN MERCHANTING

Bunurile achiziționate prin merchanting sunt indicate ca un export/credit negativ al economiei comerciantului.

1.2.2.   BUNURI VÂNDUTE PRIN MERCHANTING

Vânzarea de bunuri este indicată la bunuri vândute prin merchanting ca export/credit pozitiv al economiei comerciantului.

1.3.   Aur nemonetar

Aurul nemonetar cuprinde tot aurul în afara aurului monetar. Aurul monetar este deținut de către autoritățile monetare și păstrat ca activ de rezervă (a se vedea 6.5.1). Aurul nemonetar poate fi fizic (bullion) (respectiv monede, lingouri sau bare cu o puritate de cel puțin 995/1000, inclusiv aurul deținut în conturi de aur alocate), sub formă de pulbere și sub alte forme brute sau semiprelucrate.

1.4.   Ajustări pentru aplicarea de mărci – comerț cvasitranzit

Comerțul cvasitranzit este un termen utilizat pentru a defini bunurile importate într-un stat membru, vămuite pentru punerea în liberă circulație pe teritoriul Uniunii (și supuse taxelor la import), de către o entitate care nu este considerată o unitate instituțională rezidentă și care sunt apoi expediate în alt stat membru.

Aplicarea de mărci trebuie înregistrată de statele membre afectate de „comerțul cvasitranzit” pentru a raporta diferența dintre valoarea mărfurilor de uz general declarate atunci când bunurile sunt importate inițial dintr-o țară terță și valoarea lor atunci când sunt expediate în alt stat membru. Defalcarea geografică ar trebui elaborată în baza țării de reședință a societății-mamă ce controlează societatea care gestionează procedura vamală referitoare la aceste bunuri în economia raportoare.

2.    SERVICII

Serviciile sunt rezultatul unei activități de producție care schimbă condițiile unităților consumatoare sau facilitează schimbul de produse sau de active financiare. În general, serviciile nu sunt articole separate asupra cărora să se poată stabili drepturi de proprietate și, în general, nu pot fi separate de producția lor.

2.1.   Servicii de fabricare asupra unor intrări fizice deținute de alții

Serviciile de fabricare asupra unor intrări fizice deținute de alții acoperă prelucrarea, asamblarea, etichetarea, ambalarea etc. realizate de întreprinderi care nu dețin în proprietate bunurile în cauză. Fabricarea este realizată de o entitate care primește un comision de la proprietar. Deoarece proprietatea asupra bunurilor nu se schimbă, nu este înregistrată nicio tranzacție cu mărfuri de uz general între prelucrător și deținător. Valoarea comisioanelor aplicate pentru serviciile de fabricare asupra unor intrări fizice deținute de alții nu este în mod necesar aceeași cu diferența dintre valoarea bunurilor trimise pentru prelucrare și valoarea bunurilor după prelucrare. Sunt excluse asamblarea construcțiilor prefabricate (incluse la construcții) și etichetarea și ambalarea aferente transportului (incluse la transport).

2.2.   Servicii de întreținere și reparații neincluse în altă parte

Serviciile de întreținere și reparații neincluse în altă parte cuprind lucrările de întreținere și reparații efectuate de rezidenți asupra bunurilor care sunt deținute de nerezidenți (și invers). Reparațiile pot fi realizate la unitatea reparatorului sau în altă parte. Valoarea întreținerii și reparațiilor include orice piese sau materiale furnizate de reparator și incluse în tarife. Piesele și materialele facturate separat ar trebui incluse la mărfurile de uz general. Reparațiile și întreținerea navelor, avioanelor și altor echipamente de transport sunt incluse la acest post. Curățarea echipamentelor de transport este exclusă, fiind inclusă la serviciile de transport. Întreținerea și reparațiile construcțiilor sunt excluse, fiind incluse la construcții. Întreținerea și reparațiile computerelor sunt excluse, fiind incluse la servicii de telecomunicații, servicii informatice și servicii de informații.

2.3.   Transport

Transportul reprezintă procesul deplasării persoanelor și obiectelor dintr-un loc în altul, precum și serviciile auxiliare și de sprijin aferente. Transportul include și serviciile poștale și de curierat. Serviciile de transport sunt înregistrate în balanța de plăți atunci când sunt prestate de către rezidenți ai unei economii în beneficiul rezidenților alteia.

2.4.   Turism

Creditele de turism acoperă bunurile și serviciile de uz propriu sau care sunt cedate altor persoane, achiziționate dintr-o economie de către nerezidenți în cursul vizitelor în această economie. Debitele de turism acoperă bunurile și serviciile de uz propriu sau care sunt cedate altor persoane, achiziționate din alte economii de către rezidenți în cursul vizitelor în aceste alte economii. Turismul include transportul local (respectiv transportul în interiorul economiei vizitate și furnizat de un rezident al acelei economii), dar exclude transportul internațional (care este inclus la transport). De asemenea, se exclud bunurile achiziționate de un călător pentru revânzare în economia proprie sau într-o altă economie.

2.5.   Construcții

Construcțiile acoperă crearea, renovarea, repararea sau extinderea activelor fixe sub formă de clădiri, amenajări ale teritoriului de natură tehnică și alte construcții (inclusiv drumuri, poduri, baraje etc.). Sunt incluse lucrările aferente de instalare și asamblare, amenajarea șantierului și lucrările de construcții, servicii specializate, precum vopsit, instalații de apă și canalizare, demolare, precum și gestionarea proiectelor de construcții. Contractele de construcții acoperite în comerțul internațional cu servicii sunt, în general, pe termen scurt. Proiectele mari de construcții contractate de o întreprindere nerezidentă care durează un an sau mai mult până sunt finalizate vor conduce, de obicei, la înființarea unei sucursale rezidente.

2.6.   Servicii de asigurări și pensii

Sunt incluse serviciile de asigurări directe, serviciile de reasigurări, serviciile de asigurări auxiliare, serviciile de pensii și serviciile de garantare standard. Aceste servicii se estimează sau se evaluează prin comisioanele incluse în totalul primelor și nu prin valoarea totală a primelor.

2.7.   Servicii financiare

Serviciile financiare acoperă servicii intermediare și auxiliare, cu excepția serviciilor de asigurări și de fonduri de pensii, furnizate de obicei de bănci și alte societăți financiare.

2.7.1.   SERVICII FINANCIARE EXPLICIT FACTURATE ȘI ALTE SERVICII FINANCIARE

Serviciile sunt facturate prin tarife explicite în cazul a numeroase servicii financiare și nu necesită o calculare specială. Acestea includ comisioane pentru acceptarea de depozite și acordarea de credite, comisioane pentru garanții unice cu risc incert (one-off guarantees), comisioane sau penalități pentru rambursări anticipate sau întârziate, comisioane de administrare a conturilor, comisioane legate de acreditive, servicii de cărți de credit, comisioane și taxe legate de leasingul financiar, factoring, subscrieri și compensarea plăților. Sunt incluse și serviciile de consultanță financiară, custodia activelor financiare sau a metalelor prețioase (bullion), gestionarea activelor financiare, servicii de monitorizare, servicii de furnizare de lichiditate, servicii de asumare a riscului (altele decât asigurări), servicii de fuziuni și achiziții, servicii de evaluare a riscului de credit, servicii bursiere și servicii fiduciare. Dealerii de instrumente financiare pot taxa, parțial sau integral, serviciile prestate prin aplicarea unei diferențe între prețurile lor de vânzare și cumpărare. Marjele la tranzacțiile de vânzare și cumpărare sunt incluse la serviciile financiare explicit facturate și alte servicii financiare.

2.7.2.   SERVICII DE INTERMEDIERE FINANCIARĂ INDIRECT MĂSURATE (SIFIM)

Dobânda efectivă poate fi considerată ca incluzând atât un element de venit, cât și un comision pentru un serviciu. Societățile care acordă credite și care acceptă depozite funcționează prin acordarea deponenților de dobânzi mai mici decât dobânzile aplicate celor care iau credite. Marjele de dobândă rezultante sunt utilizate de societățile financiare pentru a-și acoperi cheltuielile și pentru a produce un excedent de exploatare. Prin convenție, aceste comisioane indirecte legate de dobândă se aplică numai creditelor și depozitelor, numai atunci când aceste credite și depozite sunt furnizate de sau depuse la societăți financiare.

2.8.   Taxe pentru utilizarea proprietății intelectuale neincluse în altă parte

Taxele pentru utilizarea proprietății intelectuale neincluse în altă parte includ:

2.9.   Servicii de telecomunicații, servicii informatice și servicii de informații

Serviciile de telecomunicații cuprind transmiterea de sunete, imagini sau alte informații prin telefon, telex, telegrame, difuzare și transmitere prin cablu de programe radio sau de televiziune, satelit, poștă electronică, fax etc., precum și serviciile de rețea, de teleconferință și de asistență furnizate întreprinderilor. Acestea nu includ valoarea informațiilor transportate. Sunt incluse de asemenea serviciile de telecomunicații mobile, de furnizare de servicii pentru nodurile principale de comunicații internet și de acces online, inclusiv furnizarea de acces la internet. Sunt excluse serviciile de instalare pentru echipamentele de rețele telefonice, acestea fiind incluse la construcții.

Serviciile informatice cuprind serviciile de hardware și/sau software și serviciile de prelucrare a datelor. Sunt incluse și serviciile de consultanță și de instalare pentru hardware și software; serviciile de întreținere și reparare a computerelor și echipamentelor periferice; serviciile de recuperare în caz de dezastru, furnizarea de consultanță și asistență privind gestionarea resurselor informatice; analiza, proiectarea și programarea de sisteme „la cheie” (inclusiv dezvoltarea și proiectarea de pagini web) și furnizarea de consultanță tehnică cu privire la software; licențe pentru utilizarea programelor informatice nepersonalizate; dezvoltarea, producerea, furnizarea și elaborarea documentației pentru programele informatice personalizate, inclusiv sisteme de operare realizate la comandă pentru utilizatori specifici; întreținerea sistemelor și alte servicii auxiliare, precum formările oferite în cadrul activităților de consultanță; serviciile de prelucrare a datelor, cum ar fi introducerea, sortarea și prelucrarea datelor în sistem time-sharing; serviciile de găzduire a paginilor web (adică furnizarea pe internet de spațiu pe un server pentru găzduirea paginilor web ale clienților); și gestionarea echipamentelor informatice. Sunt excluse taxele pentru licențele de reproducere și/sau distribuire a programelor informatice care sunt incluse în taxele pentru utilizarea proprietății intelectuale n.a.p. Închirierea de computere fără operator este inclusă la servicii tehnice, servicii legate de comerț și alte servicii pentru întreprinderi.

Serviciile de informații cuprind serviciile prestate de agențiile de știri, serviciile privind bazele de date (proiectarea bazelor de date, stocarea și diseminarea datelor și a bazelor de date, inclusiv directoare și liste de distribuire), atât online, cât și pe suport magnetic, optic sau imprimate, și portalurile de căutare pe internet (servicii de motor de căutare care găsesc adrese de internet pentru clienții care caută informații introducând cuvinte-cheie). De asemenea, ele includ abonamentele directe individuale la ziare și periodice, primite prin poștă, transmitere electronică sau alte mijloace; alte servicii de furnizare de conținut online; și servicii ale bibliotecilor și arhivelor. Ziarele și periodicele în vrac sunt incluse la mărfuri de uz general.

2.10.   Alte servicii pentru întreprinderi

Acestea includ: servicii de cercetare și dezvoltare, servicii de consultanță profesionale și în management, servicii tehnice, servicii legate de comerț și alte servicii pentru întreprinderi.

2.10.1.   SERVICII DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE

Serviciile de cercetare și dezvoltare constau în servicii asociate cu cercetarea fundamentală, cercetarea aplicată și dezvoltarea experimentală a unor produse și procedee noi. În principiu, aceste activități în științele exacte, științele sociale și științele umaniste intră în această categorie, inclusiv dezvoltarea de sisteme de operare care reprezintă progrese tehnologice. Ele includ și cercetarea comercială legată de electronice, produse farmaceutice și biotehnologie.

2.10.2.   SERVICII DE CONSULTANȚĂ PROFESIONALE ȘI ÎN MANAGEMENT

Serviciile de consultanță profesionale și în management includ: (a) servicii juridice, servicii de contabilitate, servicii de consultanță în management, servicii manageriale și servicii de relații publice; și (b) servicii de publicitate, de studii de piață și de sondaje de opinie.

2.10.3.   SERVICII TEHNICE, SERVICII LEGATE DE COMERȚ ȘI ALTE SERVICII PENTRU ÎNTREPRINDERI

Acestea includ: (a) servicii de arhitectură, de inginerie, științifice și alte servicii tehnice; (b) servicii de tratare a deșeurilor și depoluare, servicii agricole și servicii miniere; (c) servicii de închiriere; (d) servicii legate de comerț; și (e) alte servicii pentru întreprinderi n.a.p.

2.11.   Servicii personale, culturale și recreative

Acestea includ servicii audiovizuale și conexe și alte servicii personale, culturale și recreative.

Serviciile audiovizuale și conexe sunt serviciile și comisioanele aferente privind producția cinematografică (pe film sau bandă video), de emisiuni de radio și televiziune (în direct sau înregistrate) și de înregistrări muzicale. Sunt incluse închirierile de produse audiovizuale și conexe, precum și accesul la canale de televiziune codate (de exemplu, serviciile de televiziune prin cablu sau satelit); produse audio-vizuale care sunt produse în masă, achiziționate sau vândute pentru utilizare perpetuă și care sunt livrate electronic (descărcate de pe internet); comisioanele încasate de artiștii interpreți (actori, muzicieni, dansatori), autori, compozitori etc. Sunt excluse taxele sau licențele de reproducere și/sau de distribuire a produselor audiovizuale, acestea fiind incluse în taxele pentru utilizarea proprietății intelectuale n.a.p.

Alte servicii personale, culturale și recreative sunt: (a) serviciile educaționale; (b) serviciile de sănătate; (c) serviciile de patrimoniu și recreative; și (d) alte servicii personale.

2.12.   Bunuri și servicii ale administrațiilor publice neincluse în altă parte

Aceasta este o categorie reziduală care acoperă tranzacțiile efectuate de administrațiile publice (inclusiv cele ale organizațiilor internaționale) cu bunuri și servicii care nu pot fi clasificate în alte posturi. Sunt incluse toate tranzacțiile (atât cu bunuri, cât și cu servicii) ale unor enclave precum ambasade, consulate, baze militare și organizații internaționale cu rezidenți ai economiilor în care sunt situate enclavele. Sunt excluse tranzacțiile enclavelor cu rezidenții țărilor de origine.

3.    VENITURI PRIMARE

Veniturile primare reprezintă intrările acumulate de unitățile instituționale pentru contribuția acestora la procesul de producție sau pentru furnizarea de active financiare sau din închirierea resurselor naturale altor unități instituționale. Acestea cuprind remunerarea salariaților, veniturile din investiții și alte venituri primare.

3.1.   Remunerarea salariaților

Remunerarea salariaților este înregistrată atunci când angajatorul (unitatea producătoare) și salariatul sunt rezidenți în economii diferite. Pentru economia în care sunt rezidente unitățile producătoare, remunerarea salariaților este remunerarea totală (inclusiv contribuțiile plătite de angajatori în contul sistemelor de securitate socială sau al fondurilor de pensii sau asigurări private), în numerar sau în natură, de plătit de întreprinderile rezidente salariaților nerezidenți în schimbul activității depuse de aceștia din urmă în cursul perioadei contabile. Pentru economia în care sunt rezidente persoanele fizice, remunerarea este remunerarea totală, în numerar sau în natură, care poate fi primită de acestea de la întreprinderile nerezidente în schimbul activității prestate în perioada contabilă. Este important să se stabilească dacă există un raport angajator-salariat; dacă nu, plata constituie o achiziție de servicii.

3.2.   Venituri din investiții

Veniturile din investiții sunt obținute din proprietatea unui rezident asupra activelor financiare externe (credit), precum și din proprietatea unui nerezident asupra unui activ financiar intern (debit). Veniturile din investiții includ venituri din participații (dividende, prelevări pe veniturile cvasisocietăților, beneficii reinvestite) și din creanțe (dobânzi), precum și venituri din investiții atribuibile deținătorilor de polițe de asigurare și participanților la sisteme de pensii și scheme de garantare standard.

În balanța de plăți, veniturile din investiții sunt clasificate și după funcția investițiilor care stau la baza acestora, ca investiții directe, investiții de portofoliu, alte investiții sau active de rezervă și sunt detaliate și în funcție de tipul de investiție. Pentru definițiile investițiilor după funcție, a se vedea contul financiar.

Atunci când este posibilă identificarea lor separată, câștigurile și pierderile din dețineri (de capital) nu sunt clasificate ca venituri din investiții, ci ca modificări ale valorii investițiilor generate de evoluțiile prețurilor pieței. Fluxurile nete asociate instrumentelor derivate pe rata dobânzii se înregistrează numai în rubrica „instrumente financiare derivate” din contul financiar.

3.2.1.   DOBÂNZI

Dobânzile sunt o formă de venituri din investiții care pot fi încasate de deținătorii anumitor tipuri de active financiare, și anume depozite, titluri de creanță, credite și alte conturi de primit, pentru punerea activelor financiare la dispoziția unei alte unități instituționale. Se includ la dobânzi și veniturile din deținerile de drepturi speciale de tragere (DST) și din alocările de DST.

Contul veniturilor primare înregistrează „dobânda pură” prin eliminarea componentei SIFIM din „dobânda efectivă”. Veniturile din dobânzi sunt înregistrate pe bază de angajamente.

3.2.2.   VENITURI DISTRIBUITE ALE SOCIETĂȚILOR

3.2.2.1.    DIVIDENDE

Dividendele sunt beneficii distribuite alocate deținătorilor de acțiuni pentru punerea de fonduri la dispoziția societăților. Dividendele sunt înregistrate la momentul în care acțiunile sunt cotate ex-dividend.

3.2.2.2.    PRELEVĂRI PE VENITURILE CVASISOCIETĂȚILOR

Prelevările pe veniturile cvasisocietăților (întreprinderi neconstituite în societăți care se comportă ca o societate, de exemplu, sucursale, unități rezidente abstracte pentru terenuri și alte resurse naturale deținute de nerezidenți, asociații în participațiune, fiducii etc.) sunt sumele pe care proprietarii cvasisocietăților le prelevează pentru uzul propriu din profiturile cvasisocietăților care le aparțin. Prelevările pe veniturile cvasisocietăților sunt înregistrate în momentul în care au loc efectiv.

3.2.3.   BENEFICII REINVESTITE DIN INVESTIȚII STRĂINE DIRECTE

Beneficiile reinvestite reprezintă partea ce revine investitorilor direcți, proporțională cu participarea la capitalul social, din beneficiile pe care filialele, întreprinderile asociate și sucursalele străine nu le distribuie sub formă de dividende. Ele se definesc ca partea ce revine investitorilor direcți din profiturile totale consolidate obținute de întreprinderea de investiții directe în perioada de referință (după deducerea impozitelor, a dobânzii și a amortizării) minus dividendele de plătit în perioada de referință, chiar dacă aceste dividende corespund unor profituri obținute în perioade anterioare. Beneficiile reinvestite trebuie înregistrate în perioada în care sunt realizate.

3.2.4.   VENITURI DIN ACȚIUNILE FONDURILOR DE INVESTIȚII

Veniturile din investiții atribuibile acționarilor fondurilor de plasament colectiv, inclusiv fonduri mutuale și fonduri deschise de investiții, sunt compuse din două posturi separate:

3.2.4.1.    DIVIDENDE (A SE VEDEA 3.2.2.1); și

3.2.4.2.    BENEFICII REINVESTITE

Beneficiile din fonduri de investiții pot fi considerate ca fiind transferate acționarilor lor (sau deținătorilor de unități), acestea fiind câștigate sub formă de venituri din investiții în raport cu participațiile deținute. Fondurile de investiții obțin profituri prin investirea sumelor încasate de la acționari. Veniturile acționarilor din fonduri de investiții sunt definite ca veniturile din investiții câștigate din portofoliul de investiții al fondului după deducerea cheltuielilor de funcționare. Beneficiile nete ale fondurilor de investiții după deducerea cheltuielilor de funcționare aparțin acționarilor. Atunci când doar o parte a beneficiilor nete este distribuită acționarilor sub formă de dividende, beneficiile nedistribuite ar trebui tratate ca și când ar fi fost distribuite acționarilor și apoi considerate ca reinvestite.

3.2.5.   VENITURI DIN INVESTIȚII ATRIBUIBILE DEȚINĂTORILOR DE POLIȚE DE ASIGURARE ȘI PARTICIPANȚILOR LA SISTEME DE PENSII ȘI SCHEME DE GARANTARE STANDARD

Veniturile din investiții atribuibile deținătorilor de polițe de asigurare corespund veniturilor primare totale obținute din investirea provizioanelor tehnice de asigurări. Provizioanele sunt cele pentru care societatea de asigurare recunoaște o obligație corespunzătoare față de deținătorii de polițe.

Drepturile de pensie rezultă fie din sisteme cu contribuții determinate, fie din sisteme cu beneficii determinate.

3.3.   Alte venituri primare

Clasificate în funcție de sectorul instituțional al economiei raportoare (administrație publică sau alte sectoare) și includ următoarele componente: impozite pe producție și importuri, subvenții și chirii.

3.3.1.   IMPOZITE PE PRODUCȚIE ȘI IMPORTURI

Includ următoarele componente:

3.3.1.1.    IMPOZITE PE PRODUSE

Impozitele pe produse se plătesc pe unitate de bun sau serviciu produs sau comercializat transfrontalier. Printre exemple se numără TVA, taxele la import, accizele și impozitele pe consum.

3.3.1.2.    ALTE IMPOZITE PE PRODUCȚIE

Alte impozite pe producție constau în toate impozitele pe care le suportă întreprinderile ca urmare a angajării în producție și includ impozite plătite pentru autorizații comerciale și profesionale.

3.3.2.   SUBVENȚII

Includ următoarele componente:

3.3.2.1.    SUBVENȚII PE PRODUSE

Subvențiile pe produse se plătesc pe unitate de bun sau serviciu produs.

3.3.2.2.    ALTE SUBVENȚII PENTRU PRODUCȚIE

Alte subvenții pentru producție constau în subvenții, altele decât subvențiile pe produse pe care unitățile producătoare rezidente le pot încasa ca urmare a angajării în producție.

3.3.3.   CHIRII

Chiriile acoperă veniturile care pot fi încasate pentru punerea resurselor naturale la dispoziția unei unități instituționale nerezidente. Printre exemplele de chirii se numără sumele de plătit pentru utilizarea terenului pentru extragerea de depozite de minereuri și alte zăcăminte, precum și pentru drepturi de pescuit, de exploatare forestieră și de pășunat. Plățile periodice efectuate de cei care dețin în locațiune resursele naturale, precum zăcămintele, sunt deseori denumite redevențe, dar sunt clasificate drept chirii.

4.    VENITURI SECUNDARE

Contul veniturilor secundare prezintă transferurile curente dintre rezidenți și nerezidenți. Un transfer este o intrare ce corespunde furnizării unui bun, serviciu, activ financiar sau altui activ neprodus de către o unitate instituțională unei alte unități instituționale, atunci când nu există o ieșire corespunzătoare a unui articol cu valoare economică. Transferurile curente constau în toate transferurile care nu sunt transferuri de capital. Transferurile curente sunt clasificate în funcție de sectorul instituțional care efectuează sau primește transferul în economia raportoare (administrație publică sau alte sectoare).

Transferurile curente ale administrației publice cuprind impozite curente pe venit, patrimoniu etc., contribuții sociale, prestații sociale, cooperare internațională curentă, transferuri curente diverse și resurse proprii ale Uniunii bazate pe TVA și VNB.

Transferurile curente ale altor sectoare includ impozite curente pe venit, patrimoniu etc., contribuții sociale, transferuri curente diverse, prime nete de asigurare generală, indemnizații-daune de asigurări generale și ajustări pentru variația drepturilor de pensie. Transferurile curente diverse includ transferurile personale între gospodăriile populației rezidente și nerezidente (din care sume transferate de lucrători).

4.1.   Impozite curente pe venit, patrimoniu etc.

Impozitele curente pe venit, patrimoniu etc. din conturile internaționale constau în principal în impozite percepute asupra veniturilor câștigate de nerezidenți din munca lor sau din activele lor financiare. Sunt incluse și impozitele pe câștigurile de capital care rezultă din activele nerezidenților. Impozitele pe venit și pe câștigurile de capital din active financiare se plătesc în general de „Alte sectoare” (persoane fizice, societăți și instituții fără scop lucrativ) și sunt încasate de „Administrația publică”.

4.2.   Contribuții sociale

Contribuțiile sociale sunt contribuțiile efective sau imputate efectuate de gospodăriile populației către sistemele de securitate socială în scopul constituirii de fonduri din care vor fi plătite prestațiile sociale.

4.3.   Prestații sociale

Prestațiile sociale includ prestațiile de plătit în cadrul sistemelor de securitate socială și de pensii. Acestea includ pensiile și alte prestații în afara pensiilor generate de evenimente sau împrejurări precum boală, șomaj, situație locativă și educație și pot fi în numerar sau în natură.

4.4.   Prime nete de asigurare generală

Primele de asigurare generală constau atât în primele brute de plătit de către deținătorii de polițe pentru a obține asigurări în perioada contabilă (prime încasate), cât și din suplimente de primă de plătit din veniturile din investiții atribuibile deținătorilor de polițe de asigurare, după deducerea comisioanelor societăților de asigurare care oferă asigurarea. Comisioanele reprezintă achiziții de servicii de către deținătorii de polițe și sunt înregistrate ca servicii de asigurare. Primele nete pentru garanțiile standard sunt incluse la acest post.

4.5.   Indemnizații-daune de asigurări generale

Despăgubirile din asigurări generale sunt sumele de plătit pentru soluționarea cererilor de despăgubire care devin scadente în cursul perioadei contabile curente. Cererile de despăgubire devin scadente în momentul în care se produce riscul asigurat, fapt ce conduce la o cerere de despăgubire valabilă. Despăgubirile de plătit pentru garanțiile standard sunt înregistrate la acest post.

4.6.   Cooperare internațională curentă

Cooperarea internațională curentă constă în transferurile curente, în numerar sau în natură, dintre administrațiile publice ale unor țări diferite sau dintre administrațiile publice și organizațiile internaționale. O parte a cooperării internaționale curente este în raport cu instituțiile Uniunii.

4.7.   Transferuri curente diverse

Transferurile curente diverse, în numerar sau în natură, includ transferurile curente către instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației, transferuri curente între gospodăriile populației, alte transferuri curente diverse, inclusiv amenzi și penalități, o parte a plăților pentru bilete de loterie și jocuri de noroc, plăți compensatorii și altele.

4.7.1.   TRANSFERURI PERSONALE ÎNTRE GOSPODĂRIILE POPULAȚIEI REZIDENTE ȘI NEREZIDENTE

Transferurile personale între gospodăriile populației rezidente și nerezidente constau în toate transferurile curente în numerar sau în natură efectuate sau încasate de gospodăriile rezidente către sau de la gospodării nerezidente. Transferurile personale includ postul „din care” sume transferate de lucrători.

4.7.1.1.    SUME TRANSFERATE DE LUCRĂTORI

Sumele transferate de lucrători constau în transferurile personale făcute de migranți rezidenți și salariați în economii noi către gospodăriile populației nerezidente. Persoanele care lucrează și locuiesc în economiile noi de mai puțin de un an sunt considerate nerezidente, iar remunerarea lor este înregistrată la remunerarea salariaților.

4.8.   Resurse proprii ale Uniunii bazate pe TVA și VNB

A treia și a patra dintre resursele proprii ale Uniunii, respectiv cea bazată pe TVA și cea bazată pe VNB, reprezintă transferuri curente plătite de administrația publică a fiecărui stat membru către instituțiile Uniunii.

4.9.   Ajustare pentru variația drepturilor de pensie

Ajustarea pentru variația drepturilor de pensie este necesară pentru a reconcilia tratamentul pensiilor ca transferuri curente cu tratamentul drepturilor de pensie ca active financiare. După ajustare, soldul contului curent este același cu cel obținut în cazul în care contribuțiile sociale și pensiile primite nu ar fi fost înregistrate ca transferuri curente.

B.    Contul de capital

Contul de capital acoperă transferurile de capital și achiziționarea sau cedarea de active nefinanciare neproduse. Transferurile de capital constau în: (a) transferuri de proprietate asupra activelor fixe; (b) transferuri de fonduri legate sau condiționate de achiziționarea sau cedarea de active fixe; și (c) anularea, fără compensare acordată în schimb, a pasivelor de către creditori. Transferurile de capital se pot efectua în numerar sau în natură (cum ar fi iertarea de datorie). Distincția între transferurile curente și transferurile de capital este reprezentată, în practică, de utilizarea transferului de către țara destinatară. Achiziționarea sau cedarea de active nefinanciare neproduse acoperă, în principal, activele necorporale precum brevetele, închirierile sau alte contracte transferabile. La acest post din contul de capital se înregistrează numai achiziționarea sau vânzarea de astfel de active, nu și utilizarea lor.

5.1.   Achiziții și cedări brute de active nefinanciare neproduse

Activele nefinanciare neproduse constau în: (a) resurse naturale; (b) contracte, închirieri și licențe; și (c) active comerciale (mărci) și fondul de comerț. Achizițiile și cedările de active nefinanciare neproduse sunt înregistrate separat la valoarea brută, nu netă. La acest post din contul de capital se înregistrează numai achiziționarea sau vânzarea de astfel de active, nu și utilizarea lor.

5.2.   Transferuri de capital

Transferurile de capital constau în: (i) transferuri de proprietate asupra activelor fixe; (ii) transferuri de fonduri legate sau condiționate de achiziționarea sau cedarea de active fixe; și (iii) anularea, fără compensare acordată în schimb, a pasivelor de către creditori. Transferurile de capital se pot efectua în numerar sau în natură (cum ar fi iertarea de datorie). Distincția între transferurile curente și transferurile de capital este reprezentată, în practică, de utilizarea transferului de către țara destinatară.

Transferurile de capital sunt clasificate în funcție de sectorul instituțional inițiator sau destinatar al transferului în economia raportoare (administrație publică sau alte sectoare). Transferurile de capital includ impozitele pe capital, ajutoarele pentru investiții și alte transferuri de capital.

5.2.1.   IMPOZITE PE CAPITAL

Impozitele pe capital constau în impozite percepute în mod neregulat și rar asupra valorii activelor sau activelor nete deținute de unitățile instituționale sau asupra valorii activelor transferate între unitățile instituționale. Acestea includ impozitele pe moșteniri și impozitele pe cadouri între persoane percepute asupra capitalului beneficiarilor.

5.2.2.   AJUTOARE PENTRU INVESTIȚII

Ajutoarele pentru investiții constau în transferuri de capital, în numerar sau în natură, efectuate pentru a finanța în întregime sau parțial costurile achiziționării activelor fixe. Beneficiarii sunt obligați să utilizeze ajutoarele pentru investiții încasate în numerar în scopul formării brute de capital fix, iar ajutoarele sunt deseori legate de anumite proiecte de investiții, precum proiectele mari de construcții.

5.2.3.   ALTE TRANSFERURI DE CAPITAL

Acestea includ plăți majore nerepetitive drept compensație pentru daune importante sau vătămări grave neacoperite de polițele de asigurare, cadouri, legate și donații considerabile, inclusiv cele către instituții fără scop lucrativ. Această categorie include iertarea de datorie.

5.2.3.1.    IERTAREA DE DATORIE

Iertarea de datorie este anularea voluntară, parțială sau totală, a unei datorii în cadrul unui acord contractual între un creditor și un debitor.

C.    Contul financiar și poziția investițională internațională

În general, contul financiar înregistrează tranzacții care implică active și pasive financiare care au avut loc între rezidenți și nerezidenți. Contul financiar prezintă tranzacțiile pe bază netă: achizițiile nete de active financiare corespund achizițiilor de active minus reducerile de active.

Poziția investițională internațională prezintă, la sfârșitul fiecărui trimestru, valoarea activelor financiare ale rezidenților unei economii care sunt creanțe asupra nerezidenților și a pasivelor rezidenților unei economii față de nerezidenți, plus aurul deținut ca activ de rezervă. Diferența dintre active și pasive constituie poziția netă din poziția investițională internațională și reprezintă o creanță netă sau o datorie netă față de restul lumii.

Valoarea poziției investiționale internaționale la sfârșitul unei perioade rezultă din pozițiile la sfârșitul perioadei anterioare, din tranzacțiile din perioada curentă și din alte modificări generate de alte motive decât tranzacțiile între rezidenți și nerezidenți, care pot fi atribuite altor modificări ale volumului și reevaluărilor determinate de modificări ale cursurilor de schimb și ale prețurilor.

În funcție de categoria funcțională, tranzacțiile și pozițiile financiare transfrontaliere sunt clasificate ca investiții directe, investiții de portofoliu, instrumente financiare derivate (altele decât rezervele) și opțiuni pe acțiuni ale salariaților, alte investiții, precum și active de rezervă. Tranzacțiile și pozițiile financiare transfrontaliere sunt clasificate în continuare pe tip de instrument și sector instituțional.

Prețurile pieței reprezintă baza pentru evaluarea tranzacțiilor și pozițiilor. Evaluarea nominală este utilizată pentru pozițiile în instrumente nenegociabile, și anume credite, depozite și alte conturi de primit/de plătit. Totuși, orice tranzacții cu aceste instrumente sunt evaluate la prețurile pieței. Pentru a reflecta corespunzător lipsa de consecvență dintre evaluarea de piață a tranzacțiilor și evaluarea nominală a pozițiilor, vânzătorul înregistrează reevaluările generate de alte modificări ale prețurilor în perioada în care are loc vânzarea, egale cu diferența dintre valoarea nominală și valoarea tranzacției, în timp ce cumpărătorul înregistrează o valoare contrară ca reevaluări generate de alte modificări ale prețurilor. O înregistrare similară are loc pentru tranzacțiile cu și pozițiile de participații la investiții directe, unde pozițiile reflectă fonduri proprii la valoarea contabilă (a se vedea secțiunea următoare).

Contul financiar al balanței de plăți și poziția investițională internațională includ înregistrări în contrapartidă pentru veniturile acumulate din instrumentele clasificate în categoriile funcționale respective.

▼M1

6.1.   Investiții directe

Investițiile directe sunt asociate cu un rezident într-o economie care are controlul sau un grad semnificativ de influență asupra conducerii unei întreprinderi rezidente în altă economie. Conform standardelor internaționale (BPM6), deținerea directă sau indirectă a 10 % sau mai mult din drepturile de vot într-o întreprindere rezidentă într-o economie de către un investitor rezident în altă economie este proba unei asemenea relații. În baza acestui criteriu, o relație de investiții directe poate exista între mai multe întreprinderi interrelaționate, indiferent dacă această legătură implică una sau mai multe rețele. Relația se poate extinde și la filialele, subfilialele și întreprinderile asociate unei întreprinderi de investiții directe. După stabilirea investiției directe, toate fluxurile/deținerile financiare ulterioare dintre entitățile corespunzătoare se înregistrează ca tranzacții cu/poziții de investiții directe.

Capitalul social se referă la participații la sucursale, precum și la toate acțiunile deținute la filiale și întreprinderi asociate. Beneficiile reinvestite reprezintă o înregistrare în contrapartidă în partea investitorului direct a beneficiilor nedistribuite ca dividende de către filiale sau întreprinderile asociate și a beneficiilor sucursalelor care nu au fost alocate investitorului direct și care se înregistrează la postul „venituri din investiții” (a se vedea 3.2.3).

Participațiile la investiții directe și datoriile aferente sunt dezagregate în continuare în funcție de tipul de relație dintre entități și în funcție de direcția investiției. Pot fi distinse trei tipuri de relații de investiții directe:

În ceea ce privește evaluarea pozițiilor de investiții directe, participațiile cotate la bursă sunt evaluate la prețurile pieței. În schimb, în cazul societăților de investiții directe necotate, participațiile se evaluează pe baza valorii contabile, folosindu-se o definiție comună care cuprinde următoarele posturi contabile:

Pentru acțiuni ale societăților necotate, tranzacțiile înregistrate în contul financiar pot diferi de fondurile proprii la valoarea contabilă înregistrate în poziția investițională internațională. Aceste diferențe sunt înregistrate ca reevaluări generate de modificări ale prețurilor.

În vederea creșterii consecvenței evaluării activelor și a pasivelor, participațiile la societățile de investiții directe necotate pot fi evaluate, în mod alternativ, în baza uneia dintre celelalte metode de evaluare menționate la punctul 7.16 din BPM6, dacă se aplică cel puțin unul dintre următoarele cazuri:

În cazul în care se aplică o metodă alternativă pentru evaluarea participațiilor la societăți de investiții directe nelistate, instituția responsabilă de elaborarea poziției investiționale internaționale este încurajată să informeze instituția responsabilă de elaborarea poziției investiționale internaționale din țara parteneră cu privire la metoda alternativă și să coopereze cu aceasta din urmă pentru minimalizarea riscului de înregistrare bilaterală asimetrică. Aceste informații ar trebui să fie transmise în cadrul SEBC în contextul aranjamentelor existente și ar trebui de asemenea să fie publicate în publicația BCE „Metode statistice privind balanța de plăți/poziția investițională internațională a Uniunii Europene” (European Union balance of payments/international investment position statistical methods), care este utilizată pentru a monitoriza conceptele, definițiile și metodele de elaborare aplicate de statele membre din zona euro (conform descrierii din anexa V).

Se recomandă, drept una dintre bunele practici în domeniu, ca toate statele membre să compileze datele privind participațiile și beneficiile reinvestite care intră în componența investițiilor străine directe pe baza rezultatelor anchetelor privind investițiile străine directe care trebuie colectate cel puțin anual ( 9 ).

▼B

6.2.   Investiții de portofoliu

Investițiile de portofoliu includ tranzacțiile și pozițiile care implică titluri de creanță sau titluri de valoare de tip participație, altele decât cele incluse în investițiile directe sau activele de rezervă. Investițiile de portofoliu includ titluri de valoare de tip participație, acțiuni ale fondurilor de investiții și titluri de creanță, cu excepția cazului în care sunt clasificate fie ca investiții directe, fie ca active de rezervă. Tranzacțiile precum contractele de report și acordarea cu titlu de împrumut a titlurilor de valoare sunt excluse din investițiile de portofoliu. Tranzacțiile cu și pozițiile de investiții de portofoliu sunt evaluate la prețurile pieței. Totuși, în cazul investițiilor de portofoliu în titluri de valoare necotate, pot apărea diferențe în evaluarea tranzacțiilor și pozițiilor, ca în cazul investițiilor directe în acțiuni necotate. Și în acest caz, aceste diferențe ar trebui înregistrate ca reevaluări generate de alte modificări ale prețurilor.

O abordare comună pentru colectarea datelor privind investițiile de portofoliu este definită la anexa VI.

6.2.1.   TITLURI DE VALOARE DE TIP PARTICIPAȚIE

Participațiile constau în toate instrumentele care reprezintă creanțe asupra valorii reziduale a unei societăți sau cvasisocietăți, după ce au fost onorate creanțele tuturor creditorilor. Spre deosebire de titlurile de creanță, participațiile în general nu oferă deținătorului dreptul la o sumă predeterminată sau la o sumă determinată pe baza unei formule fixe. Titlurile de valoare de tip participație constau în acțiuni cotate și acțiuni necotate.

Acțiunile cotate sunt titluri de valoare de tip participație cotate la o bursă recunoscută sau orice altă formă de piață secundară. Acțiunile necotate sunt titluri de valoare de tip participație care nu sunt cotate la o bursă.

6.2.2.   ACȚIUNI ALE FONDURILOR DE INVESTIȚII

Acțiunile fondurilor de investiții sunt emise de fondurile de investiții. Acestea sunt cunoscute sub numele de „unități” dacă fondul este un fond deschis de investiții. Fondurile de investiții sunt organisme de plasament colectiv prin care investitorii pun în comun fonduri pentru investiții în active financiare și/sau nefinanciare. Acțiunile fondurilor de investiții au un rol specializat în intermedierea financiară, ca un tip de plasament colectiv în alte active, astfel încât sunt identificate separat de alte acțiuni. În plus, veniturile acestora sunt tratate diferit deoarece beneficiile reinvestite trebuie imputate.

6.2.3.   TITLURI DE CREANȚĂ

Titlurile de creanță sunt instrumente negociabile care servesc ca dovadă a unei creanțe. Acestea includ bonuri, obligațiuni pe termen lung și pe termen mediu, certificate de depozit negociabile, efecte de comerț, obligațiuni negarantate, titluri garantate cu active, instrumente de piață monetară și instrumente similare tranzacționate în mod normal pe piețele financiare. Tranzacțiile cu și pozițiile de titluri de creanță sunt divizate, în funcție de scadența inițială, în cele pe termen scurt și cele pe termen lung.

6.2.3.1.    TITLURI DE CREANȚĂ PE TERMEN SCURT

Titlurile de creanță pe termen scurt se plătesc la cerere sau sunt emise cu o scadență inițială de un an sau mai puțin. De obicei ele conferă titularului dreptul necondiționat de a încasa o sumă de bani declarată și fixă, la o dată specificată. Aceste instrumente sunt tranzacționate, de regulă, cu discont, pe piețele organizate; valoarea discontului depinde de rata dobânzii și de timpul rămas până la scadență.

6.2.3.2.    TITLURI DE CREANȚĂ PE TERMEN LUNG

Titlurile de creanță pe termen lung sunt emise cu o scadență inițială de peste un an sau fără o scadență declarată (alta decât la cerere, care este inclusă la termen scurt). În general, acestea conferă titularului (a) dreptul necondiționat la un venit monetar fix sau la un venit monetar variabil determinat prin contract (plata dobânzii nu depinde de câștigurile debitorului); și (b) dreptul necondiționat la o sumă fixă ca rambursare a principalului la o dată sau la date specificate.

Înregistrarea tranzacțiilor în balanța de plăți are loc atunci când creditorii sau debitorii înregistrează creanța sau pasivul în registrele lor. Tranzacțiile se înregistrează la prețul efectiv încasat sau plătit, minus comisioanele și cheltuielile. Astfel, în cazul titlurilor de valoare cu cupoane, se include dobânda acumulată de la ultima plată a dobânzii, iar în cazul titlurilor de valoare emise cu discont, se include dobânda acumulată de la data emisiunii. Includerea dobânzii acumulate este necesară atât pentru contul financiar al balanței de plăți, cât și pentru poziția investițională internațională; aceste înregistrări trebuie să aibă înregistrări în contrapartidă în conturile corespunzătoare de venituri.

6.3.   Instrumente financiare derivate (altele decât rezervele) și opțiuni pe acțiuni ale salariaților

Un contract financiar derivat este un instrument financiar aferent unui alt instrument sau indicator financiar specific sau unei mărfi de bază specifice, care permite tranzacționarea în mod autonom pe piețele financiare a unor riscuri financiare specifice (precum riscul ratei dobânzii, riscul valutar, riscul variației valorii participațiilor și prețului produselor de bază, riscul de credit etc.). Această categorie este identificată separat de alte categorii deoarece se referă la transferul riscului, nu la furnizarea de fonduri sau alte resurse. Spre deosebire de alte categorii funcționale, la instrumentele financiare derivate nu se acumulează venituri primare. Fluxurile nete asociate instrumentelor derivate pe rata dobânzii se înregistrează ca „instrumente financiare derivate”, nu ca venituri din investiții. Tranzacțiile cu și pozițiile de instrumente financiare derivate sunt tratate separat de valorile oricăror instrumente suport care le sunt atașate. În cazul opțiunilor, se înregistrează totalul primei (respectiv prețul de achiziționare sau de vânzare al opțiunilor și comisionul implicit aferent). Plățile în marjă rambursabile constau în numerar sau alt colateral depus pentru a proteja o contrapartidă împotriva riscului de neîndeplinire a obligațiilor de plată. Acestea sunt clasificate ca depozite la „alte investiții” (dacă pasivul debitorului este inclus în masa monetară) sau în alte conturi de primit/de plătit. Plățile în marjă nerambursabile (cunoscute și sub numele de marjă de variație) reduc obligația financiară creată printr-un instrument derivat; prin urmare, sunt clasificate ca tranzacții cu instrumente financiare derivate.

Evaluarea instrumentelor financiare derivate ar trebui efectuată pe baza valorii de piață. Modificarea prețurilor instrumentelor derivate este înregistrată sub formă de câștiguri sau pierderi din deținere (reevaluări generate de schimbări ale prețurilor). Înregistrarea tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate are loc atunci când creditorii și debitorii înregistrează creanța sau pasivul în registrele lor. Din cauza problemelor practice determinate de separarea fluxurilor de active și pasive pentru anumite instrumente financiare derivate, toate tranzacțiile cu instrumente financiare derivate din balanța de plăți a zonei euro se înregistrează la valoarea netă. Pozițiile de active și pasive în instrumente financiare derivate din statisticile privind poziția investițională internațională se înregistrează la valoarea brută, cu excepția acelor instrumente financiare derivate care fac parte din categoria activelor de rezervă, care se înregistrează la valoarea netă. Din motive practice, instrumentele derivate încorporate nu se iau în considerare separat de instrumentul suport căruia îi sunt atașate.

Opțiunile pe acțiuni ale salariaților sunt opțiuni de achiziționare a participațiilor la societate oferite salariaților acesteia ca formă de remunerare. În cazul în care o opțiune pe acțiuni acordată salariaților poate fi tranzacționată pe piețele financiare fără restricții, este clasificată drept instrument financiar derivat.

6.4.   Alte investiții

Aceasta reprezintă o categorie reziduală care include poziții și tranzacții, altele decât cele incluse la investiții directe, investiții de portofoliu, instrumente financiare derivate și opțiuni pe acțiuni ale salariaților sau active de rezervă. În măsura în care următoarele clase de active și pasive financiare nu sunt incluse la investiții directe sau active de rezerve, categoria „alte investiții” include: (a) alte participații; (b) numerar și depozite; (c) credite (inclusiv utilizarea asistenței FMI sub formă de credite și împrumuturi); (d) sisteme de asigurări, de pensii și scheme de garantare standard; (e) credite comerciale și avansuri; (f) alte conturi de primit/de plătit; și (g) alocări de DST (deținerile de DST sunt incluse în activele de rezervă).

Pentru credite, depozite și alte conturi de primit/de plătit vândute cu discont, valorile tranzacțiilor înregistrate în contul financiar pot fi diferite de valorile nominale înregistrate în poziția investițională internațională. Aceste diferențe sunt înregistrate ca reevaluări generate de modificări ale prețurilor.

6.4.1.   ALTE PARTICIPAȚII

Alte participații includ participațiile care nu sunt titluri de valoare, prin urmare nu sunt incluse în investițiile de portofoliu. Participarea la capitalul anumitor organizații internaționale nu este sub formă de titluri de valoare și, prin urmare, se clasifică la alte participații.

6.4.2.   NUMERAR ȘI DEPOZITE

Numerarul și depozitele includ numerarul în circulație și depozitele. Depozitele sunt contracte standardizate, nenegociabile, oferite în general de instituții care acceptă depozite, permițând plasarea și retragerea ulterioară a unei sume de bani variabile de către creditor. De obicei depozitele presupun o garanție dată de către debitor în sensul rambursării principalului către investitor.

Distincția dintre „credite” și „numerar și depozite” se bazează pe natura împrumutatului. Aceasta înseamnă că, în partea de activ, banii acordați de sectorul deținător de monedă rezident băncilor nerezidente trebuie clasificați ca „depozite”, iar banii acordați de sectorul deținător de monedă rezident instituțiilor nebancare (adică altor unități instituționale decât băncile) nerezidente trebuie clasificați în categoria „credite”. În partea de pasiv, banii primiți de instituțiile nebancare rezidente, respectiv instituțiile financiare nemonetare (IFM), trebuie clasificați întotdeauna drept „credite”. În cele din urmă, această distincție înseamnă că toate tranzacțiile care implică IFM rezidente și bănci nerezidente trebuie clasificate drept „depozite”.

6.4.3.   CREDITE

Creditele sunt active financiare care sunt: (a) create atunci când un creditor împrumută fonduri direct unui debitor; și (b) evidențiate de documente care nu sunt negociabile. Această categorie include toate creditele, inclusiv ipoteci, leasing financiar și operațiuni de tip report. Toate operațiunile de tip repo, precum contractele de report, operațiunile sell/buy-back și împrumuturile de titluri de valoare (cu schimb de numerar drept colateral) sunt considerate drept credite colateralizate, și nu achiziții/vânzări simple de titluri de valoare, și se înregistrează la „alte investiții”, în cadrul sectorului rezident care desfășoară operațiunea. Acest tratament, care este în conformitate și cu practicile contabile ale băncilor și ale altor societăți financiare, are drept obiectiv reflectarea mai exactă a raționamentului economic din spatele acestor instrumente financiare.

6.4.4.   SISTEME DE ASIGURĂRI, DE PENSII ȘI SCHEME DE GARANTARE STANDARD

Acestea includ următoarele: (a) provizioane tehnice de asigurări generale; (b) drepturi asupra asigurărilor de viață și a rentelor; (c) drepturi de pensie, drepturi ale fondurilor de pensii asupra administratorilor fondurilor de pensii, precum și drepturi față de alte instituții decât fonduri de pensii; și (d) provizioane pentru executarea garanțiilor standard.

6.4.5.   CREDITE COMERCIALE ȘI AVANSURI

Creditele comerciale și avansurile sunt creanțe financiare rezultate din acordarea directă de credit de către furnizorii de bunuri și servicii clienților acestora, și plăți în avans pentru activitatea în curs sau care urmează a fi realizată, sub forma efectuării în prealabil a plății de către clienți pentru bunurile și serviciile care încă nu au fost furnizate. Creditele comerciale și avansurile apar atunci când plata bunurilor sau serviciilor nu este efectuată în același timp cu transferul dreptului de proprietate asupra unui bun sau cu prestarea unui serviciu.

6.4.6.   ALTE CONTURI DE PRIMIT/DE PLĂTIT

Această categorie constă din conturi de primit sau de plătit, altele decât cele incluse la creditele comerciale și avansuri sau alte instrumente. Cuprinde activele și pasivele financiare create în contrapartidă la tranzacții în care există o diferență de timp între aceste tranzacții și plățile corespunzătoare. Sunt incluse pasivele aferente impozitelor, achizițiilor și vânzărilor de titluri de valoare, comisioanelor pentru acordarea cu titlu de împrumut a titlurilor de valoare, comisioanelor pentru împrumutul de aur, salariilor și remunerațiilor, dividendelor și contribuțiilor sociale care s-au acumulat, dar încă nu au fost plătite.

6.4.7.   ALOCĂRI DE DST

Alocarea de DST către membrii FMI este prezentată ca un pasiv al beneficiarului în cadrul postului DST din „alte investiții”, cu o intrare corespunzătoare în cadrul postului DST din „active de rezervă”.

6.5.   Active de rezervă

Activele de rezervă reprezintă acele active externe care sunt disponibile imediat pentru, și controlate de, autoritățile monetare pentru acoperirea necesităților de finanțare a balanței de plăți, pentru intervenția pe piețele valutare pentru gestionarea cursului de schimb valutar și în alte scopuri conexe (precum menținerea încrederii în monedă și în economie sau ca bază pentru creditele externe). Activele de rezervă trebuie să fie active exprimate în monedă străină, creanțe față de nerezidenți și active care există efectiv. Activele potențiale sunt excluse. La baza conceptului de active de rezervă stau noțiunile de „control” și „disponibilitate pentru utilizare” de către autoritățile monetare.

Activele de rezervă ale zonei euro constau în activele de rezervă ale Eurosistemului, respectiv activele de rezervă ale BCE și activele de rezerve deținute de băncile centrale naționale (BCN) din zona euro.

Activele de rezervă trebuie: (i) să se afle sub controlul efectiv al unei autorități monetare din Eurosistem, respectiv fie BCE, fie o BCN din zona euro; și (ii) să fie creanțe cu un grad ridicat de lichiditate, tranzacționabilitate și solvabilitate, deținute de Eurosistem asupra rezidenților din afara zonei euro, exprimate în monede convertibile, altele decât euro, plus aur monetar, poziții de rezervă la FMI și drepturi speciale de tragere (DST).

Această definiție exclude expres creanțele în monedă străină asupra rezidenților din zona euro și creanțele exprimate în euro din categoria activelor de rezervă la nivel național sau la nivelul zonei euro. În mod similar, pozițiile valutare ale administrațiilor publice centrale și/sau ministerelor de finanțe nu sunt incluse în definiția activelor de rezervă pentru zona euro în conformitate cu dispozițiile instituționale ale Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

Activele de rezervă ale BCE sunt puse în comun în conformitate cu articolul 30 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și sunt considerate, prin urmare, ca fiind sub controlul direct și efectiv al BCE. Atât timp cât nu are loc un alt transfer de proprietate, activele de rezervă reținute de BCN se află sub controlul lor direct și efectiv și sunt considerate active de rezervă ale fiecărei BCN în parte.

Rezervele Eurosistemului se calculează la valoarea brută, fără nicio compensare a pasivelor aferente rezervelor, cu excepția acelor active de rezervă incluse în sub-categoria „instrumente financiare derivate”, care se înregistrează la valoarea netă.

Evaluarea se face în funcție de prețurile pieței prin utilizarea: (a) în cazul tranzacțiilor, a prețurilor pieței preponderente la momentul efectuării tranzacției; și (b) în cazul deținerilor, a prețurilor medii la închiderea pieței la sfârșitul perioadei de referință. Cursurile de schimb ale pieței preponderente la momentul efectuării tranzacției și cursurile medii la închiderea pieței la sfârșitul perioadei de referință sunt utilizate pentru conversia în euro a tranzacțiilor și, respectiv, a deținerilor de active exprimate în monedă străină.

Punctul de vedere conform căruia lichiditatea în monedă străină neinclusă în postul activelor de rezervă din statisticile privind balanța de plăți și poziția investițională internațională poate fi, de asemenea, un indicator important al capacității unei țări de a-și respecta obligațiile valutare a devenit mai răspândit și a fost adoptat în standardul special de diseminare a datelor (Special Data Dissemination Standard) al FMI. Pentru a calcula lichiditatea în monedă străină, datele privind rezervele brute trebuie să fie completate cu informații privind alte active în monedă străină și pasivele aferente rezervelor. În consecință, datele lunare privind activele de rezervă (brute) ale Eurosistemului se completează cu informații privind alte active în monedă străină și prelevările nete pe termen scurt predeterminate și condiționate din activele de rezervă brute, clasificate în funcție de scadența reziduală. În plus, este necesară, de asemenea, o distincție în funcție de monedă între activele de rezervă brute, exprimate în monede DST (total) și în alte monede (total), cu un decalaj de un trimestru.

6.5.1.   AUR MONETAR

Aurul monetar este aurul pentru care autoritățile monetare (sau altele care sunt supuse controlului efectiv al autorităților monetare) dețin un titlu și care este păstrat ca activ de rezervă. Acesta include aurul fizic și conturile de aur nealocate deschise la nerezidenți care acordă dreptul de a solicita livrarea de aur.

Deținerile de aur monetar ar trebui să rămână nemodificate în toate tranzacțiile reversibile cu aur (swapuri pe aur, contracte de report, credite și depozite).

6.5.1.1.

Aurul fizic (gold bullion) este în formă de monede, lingouri sau bare cu o puritate de cel puțin 995/1000, inclusiv aurul deținut în conturi de aur alocate.

6.5.1.2.

Conturile de aur nealocate reprezintă o creanță asupra operatorului unui cont privind livrarea de aur. Pentru aceste conturi, furnizorul conturilor deține un titlu asupra unei rezerve de bază de aur fizic alocat și emite titularilor conturilor titluri de creanță exprimate în aur. Conturile de aur nealocate neclasificate ca aur monetar sunt incluse ca numerar și depozite la alte investiții.

6.5.2.   DST

DST sunt active de rezervă internaționale create de FMI și alocate membrilor pentru a suplimenta rezervele oficiale existente. DST sunt deținute numai de către autoritățile monetare ale membrilor FMI și de un număr limitat de instituții financiare internaționale care sunt deținători autorizați.

6.5.3.   POZIȚIA DE REZERVĂ LA FMI

Acestea reprezintă suma dintre: (a) „tranșa de rezervă”, respectiv sumele în monedă străină, inclusiv DST, pe care o țară membră le poate trage de la FMI cu un preaviz scurt; și (b) orice îndatorare a FMI în cadrul unui acord de împrumut în contul resurselor generale care este la dispoziția imediată a țării membre.

6.5.4.   ALTE ACTIVE DE REZERVĂ

Acestea cuprind numerarul și depozitele, titlurile de valoare, instrumentele financiare derivate și alte creanțe. Depozitele se referă la cele disponibile la cerere. Titlurile de valoare includ participații lichide și tranzacționabile și titlurile de creanță emise de nerezidenți, inclusiv acțiuni sau unități ale fondurilor de investiții. Instrumentele financiare derivate sunt înregistrate în activele de rezervă numai în cazul în care instrumentele derivate legate de administrarea activelor de rezervă fac parte integrantă din evaluarea acestor active. Alte creanțe includ credite acordate instituțiilor nebancare nerezidente, credite pe termen lung într-un cont fiduciar al FMI și alte active financiare neincluse anterior, dar care respectă definiția activelor de rezervă.

2.    Balanța de plăți lunară

Compilarea datelor lunare pentru mai multe posturi ale contului curent și ale contului de capital este foarte dificilă în sistemele de colectare care se bazează în primul rând pe anchete și raportare directă. În special pentru posturile „servicii”, „remunerarea salariaților”, „beneficii reinvestite” ( 10 ), „alte venituri primare”, „venituri secundare”, și pentru posturile contului de capital toate sau cea mai mare parte a datelor folosite de obicei pentru elaborarea balanței de plăți trimestriale, inclusiv informații din surse de date administrative, pot să nu fie disponibile cu frecvență lunară sau pot fi incomplete.

În schimb, datele lunare pentru postul „bunuri” sunt disponibile din statisticile privind comerțul exterior, respectiv sub formă de estimări rapide. Cu toate acestea, și în cazul bunurilor datele lunare pot să nu fie întotdeauna disponibile la timp, iar estimările rapide pot fi incomplete.

Ținând seama de costurile compilării datelor și de sarcina impusă respondenților, o practică uzuală și consacrată este aceea de a utiliza modele de serii temporale sau metode de estimare indirectă pentru a îmbunătăți datele colectate lunar pentru aceste posturi din contul curent și contul de capital.

3.    Clasificare în funcție de sectorul instituțional

Defalcarea sectorială a agregatelor din zona euro cuprinde băncile centrale, alte IFM – societăți care acceptă depozite, cu excepția băncilor centrale și a fondurilor de piață monetară, administrația publică și alte sectoare – societăți financiare altele decât IFM și societăți nefinanciare, gospodăriile populației și instituții fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populației. Aceste sectoare instituționale corespund definițiilor din SEC 2010. Sectorul „bănci centrale” din statisticile zonei euro constă în Eurosistem.

---

ANEXA IV

TRANSMITEREA DE DATE CĂTRE BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Băncile centrale naționale (BCN) utilizează facilitățile puse la dispoziție de Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), care se bazează pe rețeaua de telecomunicații „ESCB-Net” pentru transmiterea electronică a informațiilor statistice solicitate de Banca Centrală Europeană (BCE). Schimburile de date în cadrul SEBC trebuie să se bazeze pe formatul Statistical Data and Metadata eXchange. Această cerință nu împiedică utilizarea altor mijloace de transmitere a informațiilor statistice către BCE ca soluție de rezervă convenită.

BCN respectă recomandările enumerate în continuare pentru a garanta buna funcționare a transmiterii datelor.

Atunci când revizuirile se aplică numai unui subset de chei de serie, normele de validare se aplică întregului raport.

---

ANEXA V

MONITORIZAREA METODELOR DE ELABORARE A STATISTICILOR

Banca Centrală Europeană (BCE) monitorizează conceptele și definițiile, precum și metodele de elaborare aplicate de statele membre ale zonei euro. Publicația BCE „Metode statistice privind balanța de plăți/poziția investițională internațională a Uniunii Europene” (European Union balance of payments/international investment position statistical methods) (denumită în continuare „BOP book”) informează cu privire la practicile și evoluțiile în domeniul statisticilor privind balanța de plăți și poziția investițională internațională din statele membre.

„BOP book” conține descrieri detaliate ale conceptelor și definițiilor aplicate și ale metodelor de compilare a datelor, precum și informații privind abaterile de la metodologiile convenite pentru statisticile privind balanța de plăți și poziția investițională internațională.

„BOP book” este actualizată periodic în strânsă cooperare cu statele membre.

---

ANEXA VI

COLECTAREA DATELOR ÎN DOMENIUL INVESTIȚIILOR DE PORTOFOLIU

Date fiind dificultățile inerente în elaborarea statisticilor privind investițiile de portofoliu, s-a considerat necesară definirea unor abordări comune pentru colectarea acestor informații în zona euro.

Disponibilitatea și calitatea unei baze de date centralizate a titlurilor de valoare (denumită în continuare „CSDB”) este considerată esențială pentru ca sistemele de colectare a datelor să fie operaționale.

Obiectivul de acoperire se definește după cum urmează: stocurile de titluri de valoare raportate pe bază agregată instituției însărcinate cu elaborarea statisticilor naționale, adică neutilizând codurile standard (ISIN sau altele similare), nu ar trebui să depășească 15 % din totalul stocurilor de active sau pasive aferente investițiilor de portofoliu. Acest prag ar trebui utilizat cu titlu orientativ în evaluarea acoperirii sistemelor din statele membre. CSDB ar trebui să ofere o acoperire suficientă la scară mondială a titlurilor de valoare din investițiile de portofoliu, pentru a permite elaborarea statisticilor pe baza datelor colectate titlu cu titlu.

Stocurile de active sau pasive aferente investițiilor de portofoliu din cadrul poziției investiționale internaționale se calculează doar pe baza datelor privind stocurile.

Sistemele de colectare a datelor privind investițiile de portofoliu din zona euro se conformează unuia dintre modelele din tabelul următor:

Modele valabile de colectare a datelor privind investițiile de portofoliu

Note:

„titlu cu titlu” = colectare a datelor titlu cu titlu

„fluxuri derivate” = variația stocurilor (ajustată în funcție de modificări ale cursurilor de schimb, prețurilor și alte modificări de volum identificate)

---

ANEXA VII

ORIENTAREA ABROGATĂ ȘI LISTA MODIFICĂRILOR SUCCESIVE ALE ACESTEIA

---

( 1 ) JO L 318, 27.11.1998, p. 8.

( 2 ) JO L 354, 30.11.2004, p. 34.

( 3 ) COM(2010) 774 final.

( 4 ) Toate referințele temporale din prezenta orientare fac trimitere la CET, care ia în considerare trecerea la ora de vară a Europei Centrale.

( 5 ) Zilele în care TARGET2 este închis și zilele în care acesta funcționează sunt anunțate pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu, și pe website-urile Eurosistemului.

( 6 ) Concepte specificate în anexa III la prezenta orientare.

( 7 ) Detaliile defalcărilor geografice necesare sunt specificate în tabelul 7.

( 8 ) COM(2010) 774 final.

( 9 ) Ar trebui abandonate următoarele practici inacceptabile: (i) stabilirea criteriului de evaluare de către agenții raportori (valori de piață sau valori contabile); (ii) aplicarea unei metode de inventar permanent/cumul de fluxuri din balanța de plăți pentru a elabora datele privind stocurile.

( 10 ) Atunci când beneficiile reinvestite sunt calculate pe baza anchetelor anuale, datele suport pot să nu fie disponibile nici cu frecvență trimestrială, caz în care trebuie realizate estimări.