5.
|
secțiunea II se modifică după cum urmează:
(a)
|
punctul 2.008 se înlocuiește cu următorul text:
„2.008.
|
SEC 2010 (1.101-1.105) contabilizează fluxurile (în special operațiunile privind produsele și operațiunile de repartizare) pe bază de angajamente, adică în momentul apariției, transformării sau dispariției/anulării unei valori economice, a unei creanțe sau a unei obligații, și nu în momentul în care se efectuează plata.”;
|
|
(b)
|
punctul 2.010 se înlocuiește cu următorul text:
„2.010.
|
În SEC 2010, producția este considerată un proces continuu în cadrul căruia bunurile și serviciile se transformă în alte bunuri și servicii. Acest proces se poate desfășura în perioade diferite în funcție de produse, putând astfel depăși perioada contabilă. În consecință, această caracterizare a producției, combinată cu principiul contabilității pe bază de angajamente, duce la înregistrarea producției sub forma lucrărilor în curs. Astfel, conform SEC 2010 (3.54), producția produselor agricole se înregistrează ca și cum s-ar desfășura continuu pe întreaga perioada de producție (și nu doar în perioada culesului recoltelor sau sacrificării animalelor). Culturile în creștere, masa lemnoasă pe picior și efectivele de pești sau animalele crescute pentru consum alimentar sunt tratate ca stocuri de lucrări în curs în cursul procesului de producție și transformate în stocuri de produse finite la momentul finalizării procesului. Producția exclude orice modificări ale resurselor biologice necultivate, de exemplu creșterea animalelor, a păsărilor, a peștilor necaptivi sau creșterea necultivată a pădurilor, dar include capturile de animale, de păsări și de pești care trăiesc în sălbăticie.”;
|
|
(c)
|
punctul 2.011 se înlocuiește cu următorul text:
„2.011
|
Înregistrarea producției sub forma lucrărilor în curs este de dorit și necesară pentru analiza economică atunci când procesul de producție se desfășoară pe o perioadă care depășește perioada de referință a conturilor. Acest lucru permite înregistrarea coerentă a costurilor și a producției pentru a se obține date semnificative despre valoarea adăugată. Dat fiind că CEA se întocmesc pe baza anului calendaristic, se poate estima că înregistrarea lucrărilor în curs nu se impune decât pentru produsele al căror proces de producție nu s-a încheiat la sfârșitul anului calendaristic (dar și în cazurile în care nivelul general al prețurilor se modifică rapid în timpul perioadei contabile).”;
|
|
(d)
|
la punctul 2.014, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:
„În cursul procesului de producție, valoarea care trebuie înregistrată în fiecare an ca producție sub formă de lucrări în curs poate fi obținută distribuind valoarea preconizată a produsului finit proporțional cu cheltuielile angajate în fiecare perioadă (a se vedea SCN 2008, 6. 112).”;
|
(e)
|
la punctul 2.017, a doua teză se înlocuiește cu următorul text:
„În cazul în care se poate face distincție între animalele tinere în funcție de viitoarea lor utilizare, cele care vor fi folosite ca factor de producție se înregistrează de la naștere la formarea brută de capital fix (este vorba despre formarea brută de capital fix pentru uz propriu, care se înregistrează în momentul producerii), adică aceste animale sunt considerate lucrări în curs, iar creșterea lor se înregistrează la producție (a se vedea SEC 2010, 3.134).”;
|
(f)
|
în titlul părții B, trimiterea „(a se vedea SEC 95, 3.07-3.58)” se înlocuiește cu trimiterea
„(a se vedea SEC 2010, 3.07-3.54)”;
|
(g)
|
punctul 2.032 se înlocuiește cu următorul text:
„2.032.
|
Producția este totalul produselor realizate în cursul unei perioade contabile (a se vedea SEC 2010, 3.14). Este important să se păstreze distincția între cele două sensuri posibile ale termenului «producție», care poate desemna fie procesul (production), fie bunurile și serviciile rezultate din acesta (output).”;
|
|
(h)
|
la punctul 2.033, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Prin urmare, ele nu sunt înregistrate nici ca parte din producție, nici drept consum intermediar al acestei UAE locale.”;
|
(i)
|
la punctul 2.036, prima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Deși nu este propusă de SEC 2010, regula adoptată de CEA este totuși prevăzută de SCN datorită specificului agriculturii și de manualul metodologic al FAO (1).”;
|
(j)
|
punctul 2.041 se înlocuiește cu următorul text:
„2.041.
|
Conform SEC 2010, producătorii pot suferi trei tipuri de pierderi: pierderi curente din stoc (punctul 3.147 din SEC 2010), pierderi excepționale din stoc [punctul 6.13 litera (e) din SEC 2010] și pierderi datorate catastrofelor (punctele 6.08 și 6.09 din SEC 2010).”;
|
|
(k)
|
punctul 2.059 se înlocuiește cu următorul text:
„2.059.
|
În acest capitol care privește prelucrarea realizată de producător, se înregistrează cantitățile produse pentru a fi prelucrate ulterior de către producătorii agricoli (de exemplu, laptele transformat în unt sau brânză, merele transformate în must de mere și cidru), dar numai în cadrul unor activități de prelucrare care sunt separabile de activitatea principală agricolă (pe baza documentelor contabile, a se vedea punctul 1.26). Se contabilizează doar produsele brute (de exemplu, laptele brut, merele), și nu produsele prelucrate obținute din aceste produse brute (de exemplu, untul, mustul de mere și cidrul). Cu alte cuvinte, aici nu se ia în considerare munca incorporată în prelucrarea produselor agricole.”;
|
|
(l)
|
la punctul 2.065, a doua teză se înlocuiește cu următorul text:
„Trebuie reținut că vânzarea animalelor clasificate ca active fixe care sunt scoase din turmele de reproducție (sacrificare sau export) nu se înregistrează ca vânzare.”;
|
(m)
|
punctul 2.077 se înlocuiește cu următorul text:
„2.077.
|
Conceptul de «producție totală» utilizat pentru măsurarea producției activității agricole ține cont de schimburile de bunuri și servicii agricole dintre unitățile agricole, precum și de intraconsumul de produse pentru hrana animalelor (comercializabile sau nu).”;
|
|
(n)
|
se introduce un nou punct 2.080.1:
„2.080.1
|
În conformitate cu SEC 2010, 3.82, Cercetarea și dezvoltarea (C&D) este activitatea creativă efectuată în mod sistematic pentru a crește volumul de cunoștințe, precum și utilizarea acestui volum de cunoștințe pentru crearea sau dezvoltarea de produse noi, inclusiv versiuni sau calități îmbunătățite ale produselor existente sau crearea sau dezvoltarea de procese de producție noi sau mai eficiente. C&D care are o amploare semnificativă în raport cu activitatea principală este înregistrată ca activitate secundară a UAE locale. O UAE locală distinctă, care nu este atribuită domeniului de activitate agricol, este stabilită pentru activitățile de C&D acolo unde este posibil. În cazul unităților care au și activități de C&D, dacă ele nu pot fi atribuite unei UAE locale distincte și dacă este posibil să se estimeze cheltuielile de C&D pentru activitățile agricole, aceste estimări trebuie înregistrate în producția agricolă ca «alte activități secundare neagricole neseparabile» (producție pentru uz propriu) și în FBCF.”
|
|
(o)
|
punctul 2.081 se înlocuiește cu următorul text:
„2.081.
|
Conform definiției producției domeniului de activitate agricol (a se vedea punctul 1.16), ea este suma producției de produse agricole (a se vedea punctele 2.076-2.077) și de bunuri și servicii produse în cadrul activităților secundare neagricole neseparabile (a se vedea punctele 2.078-2.080.1).”;
|
|
(p)
|
punctul 2.082 se înlocuiește cu următorul text:
„2.082.
|
Producția trebuie evaluată la prețul de bază. Prețul de bază este prețul de primit de către producători de la cumpărător pentru o unitate de produs sau serviciu realizată, calculat ca producția minus orice impozit (adică impozitele pe produse) de plătit pentru unitatea respectivă ca urmare a producerii sau vânzării sale, plus orice subvenție (adică subvențiile pentru produse) de primit pentru unitatea respectivă ca urmare a producerii sau vânzării sale. El exclude costurile de transport facturate separat de către producător. De asemenea, sunt excluse și câștigurile și pierderile din deținere aferente activelor financiare și nefinanciare (a se vedea SEC 2010, 3.44).”;
|
|
(q)
|
la punctul 2.085, prima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Prețul primit de producător corespunde prețului la producător (fără TVA facturată) așa cum este definit în SCN 2008, 6.51-6.54 (adică prețul la poarta fermei).”;
|
(r)
|
în titlul părții C, trimiterea „(a se vedea SEC 95, 3.69-3.73)” se înlocuiește cu trimiterea
„(a se vedea SEC 2010, 3.88-3.92)”;
|
(s)
|
punctul 2.089 se înlocuiește cu următorul text:
„2.089.
|
Consumul intermediar reprezintă valoarea tuturor bunurilor și serviciilor utilizate ca intrări în cursul procesului de producție, cu excluderea activelor fixe al căror consum se înregistrează drept consum de capital fix. Bunurile și serviciile în cauză sunt fie prelucrate, fie consumate în întregime în cursul procesului de producție (a se vedea SEC 2010, 3.88). Repartizarea detaliată a diferitelor categorii de consumuri intermediare arată interdependențele dintre agricultură și celelalte sectoare economice, interdependențe generate de intrări. Consumul intermediar este utilizat și în calculul intensității factorilor de producție (raportul dintre doi factori de producție cum ar fi, de exemplu, consumul intermediar și mâna de lucru).”;
|
|
(t)
|
punctul 2.090 se înlocuiește cu următorul text:
„2.090.
|
Definiția consumului intermediar exclude activele fixe achiziționate, noi sau existente, produse în economie sau importate: acestea se înregistrează la formarea brută de capital fix [a se vedea punctul 2.109 literele (c)-(f)]. Acest lucru se referă la activele fixe neagricole, cum sunt clădirile sau alte structuri, mașinile și echipamentele, dar și la activele fixe agricole precum plantațiile și animalele de producție. Achiziția activelor neproduse, precum terenurile, nu mai face parte din consumul intermediar. Uneltele ieftine utilizate pentru operațiuni frecvente, cum ar fi ferăstraie, ciocane, șurubelnițe, chei și alte unelte manuale, și micile dispozitive, cum ar fi calculatoarele de buzunar, se înregistrează drept consum intermediar.”;
|
|
(u)
|
punctul 2.094 se înlocuiește cu următorul text:
„2.094.
|
Schimburile comerciale de animale tratate ca stocuri de lucrări în curs (precum purceii și ouăle de clocit) dintre unitățile agricole, precum și importurile lor nu se înregistrează la consum intermediar (nici la producție) (a se vedea punctele 2.066-2.070).”;
|
|
(v)
|
punctul 2.107.1 se înlocuiește cu următorul text:
„2.107.1
|
În conformitate cu convenția SEC 2010, valoarea serviciilor de intermediere financiară indirect măsurate (SIFIM) utilizate în domeniul de activitate agricol trebuie înregistrată drept consum intermediar din domeniul agricol (a se vedea SEC 2010, capitolul 14).”;
|
|
(w)
|
punctul 2.108 se modifică după cum urmează:
(i)
|
litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a)
|
chiriile plătite, fie direct, fie ca parte a arenzii, pentru utilizarea clădirilor nerezidențiale și a altor active fixe (corporale sau necorporale) cum sunt chiria pentru mașini și aparate, fără personalul necesar utilizării lor (a se vedea punctul 1.23) și programele de calculator. Cu toate acestea, dacă nu se poate face distincția între chiria pentru clădirile nerezidențiale ale unei UAE locale agricole și chiria pentru terenuri, atunci întreaga chirie se contabilizează drept chirie pentru terenuri în contul de venit al întreprinderii (a se vedea punctul 3.082);”;
|
|
(ii)
|
litera (d) se înlocuiește cu următorul text:
„(d)
|
achizițiile de servicii de studiu de piață și de publicitate, cheltuielile de formare a personalului și serviciile similare;”;
|
|
(iii)
|
litera (o) se înlocuiește cu următorul text:
„(o)
|
plățile efectuate către administrațiile publice pentru obținerea de licențe/autorizații de exercitare a activităților comerciale sau profesionale, dacă autorizarea este subordonată unui control precis în scopuri de reglementare [în afara cazului în care sumele sunt clar disproporționate față de costul prestării serviciilor respective, a se vedea punctul 3.048 litera (e) și SEC 2010 punctul 4.80 litera (d)];”;
|
|
(iv)
|
litera (p) se înlocuiește cu următorul text:
„(p)
|
achizițiile de mici unelte, haine de lucru, piese de schimb și echipament de folosință îndelungată ieftine folosite pentru a efectua operațiuni relativ simple [a se vedea SEC 2010 punctul 3.89 litera (f) subpunctul (1) și SCN 2008 punctul 6.225);”;
|
|
(v)
|
litera (q) se înlocuiește cu următorul text:
„(q)
|
onorariile pentru contracte, contracte de leasing și licențe pe termen scurt înregistrate ca active neproduse; acestea exclud cumpărarea nerestricționată de astfel de active neproduse.”;
|
|
|
(x)
|
punctul 2.109 se modifică după cum urmează:
(i)
|
la litera (b), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Totuși, se consideră că angajatorii au nevoie de acest tip de serviciu pentru a-și atrage și a-și păstra angajații (care ar trebui oricum să îl plătească ei înșiși), și nu pentru a satisface producția ca atare (a se vedea SCN 2008, 7.51);”;
|
(ii)
|
la litera (f), prima teză se înlocuiește cu următorul text:
„(f)
|
plățile efectuate pentru serviciile legate de obținerea proprietății asupra terenurilor, clădirilor și a altor bunuri existente de capital fix, ca de exemplu onorariile intermediarilor, notarilor, lucrătorilor cadastrali, inginerilor etc., precum și cheltuielile de înregistrare în cartea funciară (a se vedea SEC 2010, 3.133).”;
|
|
|
(y)
|
la punctul 2.111, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Prețul de achiziție cuprinde de asemenea eventualele cheltuieli de transport achitate separat de către cumpărător pentru a intra în posesia produselor în momentul și la locul dorit și ține cont de reducerile acordate în cazul achiziționării în cantități mari sau la preț redus; el exclude dobânzile sau taxele pentru servicii care se adaugă în caz de acordare a unui credit, ca și eventualele cheltuieli suplimentare suportate în caz de neplată la termenul agreat (a se vedea SEC 2010, 3.06).”;
|
(aa)
|
în titlul părții D, trimiterea „(a se vedea SEC 95, 3.100-3.116)” se înlocuiește cu trimiterea
„(a se vedea SEC 2010, 3.122-3.157)”;
|
(bb)
|
punctul 2.115 se înlocuiește cu următorul text:
„2.115.
|
Formarea brută de capital cuprinde:
—
|
formarea brută de capital fix (P.51g),
|
—
|
variația stocurilor (P.52),
|
—
|
achizițiile minus cesiunile de obiecte de valoare (P.53).”;
|
|
|
(cc)
|
punctul 2.117 se înlocuiește cu următorul text:
„2.117.
|
Formarea brută de capital este măsurată la valoarea brută a consumului de capital fix (P.51c).
Formarea netă de capital (P.51n) este obținută scăzând consumul de capital fix din formarea brută de capital. Consumul de capital fix exprimă valoarea deprecierii bunurilor de capital fix ca urmare a uzurii lor normale datorate utilizării în procesul de producție (a se vedea punctul 3.099).”;
|
|
(dd)
|
în partea D, subtitlul „1. Formarea brută de capital fix” se înlocuiește cu următorul text:
„1.
Formarea brută de capital fix (FBCF)”;
|
(ee)
|
punctul 2.118 se înlocuiește cu următorul text:
„2.118.
|
Formarea brută de capital fix constă în achizițiile producătorilor rezidenți, minus cedările de active fixe într-o anumită perioadă, plus anumite adiționări la valoarea activelor neproduse realizate ca rezultat al activității productive a producătorilor sau a unităților instituționale (a se vedea SEC 2010, 3.125-3.129). Activele fixe sunt active produse utilizate în producție mai mult de un an (a se vedea SEC 2010, 3.124 și anexa 7.1).”;
|
|
(ff)
|
punctul 2.122 se înlocuiește cu următorul text:
„2.122
|
Determinarea formării brute de capital fix a sectoarelor sau ramurilor economiei se bazează pe criteriul proprietății (achiziție, cesiune), și nu pe cel al utilizării bunurilor. Trebuie notat că activele fixe achiziționate prin leasing financiar (dar nu cele închiriate în cadrul unui simplu contract de locațiune) sunt asimilate activelor locatarului (dacă este producător) și nu ale locatorului care deține un activ financiar echivalent cu un credit fictiv [a se vedea punctul 2.109 litera (d) și capitolul 15 din SEC 2010 despre distincția dintre diferitele forme de locațiune a bunurilor de folosință îndelungată] (1).”;
|
|
(gg)
|
la punctul 2.123, prima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Aplicarea criteriului proprietății depinde de sistemul statistic pe baza căruia se calculează FCBF.”;
|
(hh)
|
punctul 2.124 se înlocuiește cu următorul text:
„2.124
|
Achizițiile de active fixe includ activele fixe noi sau existente, care au fost achiziționate (cumpărate, achiziționate în cadrul operațiunilor de troc, primite ca transfer de capital în natură, achiziționate prin leasing financiar), activele fixe produse și păstrate pentru uzul propriu al producătorului, îmbunătățirile majore aduse activelor fixe și activelor corporale neproduse, creșterea naturală a activelor agricole (animale și plantații) și costurile legate de transferul de proprietate al activelor neproduse [a se vedea SEC 2010 punctul 3.125 litera (a)].”;
|
|
(ii)
|
se elimină punctul 2.125;
|
(jj)
|
la punctul 2.126, prima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Achiziția sau producția pentru uz propriu a unui ansamblu de bunuri de folosință îndelungată necesare instalării inițiale constituie o formare de capital fix.”;
|
(kk)
|
punctul 2.129 se înlocuiește cu următorul text:
„2.129
|
SCN 2008 specifică faptul că lucrările de îmbunătățire aduse activelor fixe trebuie să fie determinate fie de amploarea schimbărilor operate în caracteristica activelor fixe – adică schimbări importante de dimensiune, formă, eficacitate, capacitate sau durată de viață anticipată – fie de faptul că aceste îmbunătățiri nu fac parte din acel tip de lucrări care se efectuează în mod regulat pe același tip de active fixe ca întreținere curentă și reparații (a se vedea SCN 2008, 10.43 și 10.46).”;
|
|
(ll)
|
punctul 2.130 se înlocuiește cu următorul text:
„2.130
|
Cesiunile de active fixe se referă la activele fixe existente vândute, dărâmate, trecute la rebuturi sau sacrificate de către proprietarul lor, cedate în cadrul operațiunilor de troc sau cedate ca transfer de capital în natură [a se vedea SEC 2010 punctul 3.125 litera (b) și punctul 3.126]. Aceste cesiuni trebuie în mod normal să conducă la schimbarea de proprietate și să aibă o utilizare economică directă (așa că activele dărâmate, rebuturile sau cele sacrificate de către proprietar fără altă utilizare economică nu fac parte din aceste cesiuni) (a se vedea SCN 2008, 10.38). Totuși, anumite cesiuni pot fi interne în cadrul aceleiași unități instituționale, cum sunt animalele sacrificate de agricultor și consumate de familia sa.”;
|
|
(mm)
|
la punctul 2.134, a doua teză se înlocuiește cu următorul text:
„Conform definiției din conturile de bilanț (a se vedea SEC 2010, 7.12 și 7.13), modificarea valorii activelor între sfârșitul și începutul exercițiului contabil poate fi descrisă după cum urmează:”;
|
(nn)
|
la punctul 2.136, ultima liniuță se înlocuiește cu următorul text:
„—
|
schimbări în clasificarea sau structura activelor fixe: de exemplu, schimbările destinației economice a terenurilor, a animalelor de lapte destinate producției de carne (a se vedea punctul 2.149, nota de subsol 2) sau a clădirilor agricole transformate în vederea unei utilizări private sau a unei alte utilizări economice.”;
|
|
(oo)
|
punctul 2.138 se înlocuiește cu următorul text:
„2.138.
|
SEC 2010 face distincția între mai multe elemente care trebuie contabilizate ca FBCF (a se vedea SEC 2010, 3.127):
—
|
alte clădiri și structuri, inclusiv îmbunătățiri majore ale terenurilor,
|
—
|
utilaje și echipamente, cum sunt vapoarele, automobilele și computerele,
|
—
|
resurse biologice cultivate, de exemplu pomi și animale,
|
—
|
costurile transferului de proprietate asupra activelor neproduse, cum sunt terenul, contractele, contractele de leasing și licențele,
|
—
|
C&D, inclusiv producția de C&D disponibilă gratuit,
|
—
|
prospecțiuni și evaluări miniere,
|
—
|
software pentru computere și baze de date,
|
—
|
lucrări originale recreative, literare sau artistice,
|
—
|
alte drepturi de proprietate intelectuală.”;
|
|
|
(pp)
|
punctul 2.139 se înlocuiește cu următorul text:
„2.139
|
CEA face distincția între următoarele tipuri de elemente de formare brută de capital fix:
—
|
plantațiile cu producție periodică,
|
—
|
animale tratate ca active fixe,
|
—
|
activele fixe, altele decât activele agricole:
—
|
mașini și alte bunuri de capital,
|
—
|
clădiri de exploatare (nerezidențiale),
|
—
|
alte lucrări, cu excepția amenajărilor funciare (alte clădiri și structuri etc.),
|
—
|
altele (programe de calculator etc.),
|
|
—
|
îmbunătățiri majore ale terenurilor,
|
—
|
costuri aferente transferului de proprietate asupra activelor neproduse, precum terenurile și drepturile de producție,
|
—
|
C&D, care acoperă cercetarea și dezvoltarea provenind de la unități specializate, precum și cercetarea și dezvoltarea pentru producția proprie.”;
|
|
|
(qq)
|
litera (j) se înlocuiește cu următorul text:
„(j)
|
Plantațiile cu producție periodică”;
|
|
(rr)
|
punctul 2.141 se înlocuiește cu următorul text:
„2.141.
|
SEC 2010 (3.125) definește formarea brută de capital fix în plantații drept valoarea achizițiilor minus cesiunile de active naturale de producție periodică (precum pomii fructiferi) ajunse la maturitate, plus creșterea naturală a acestor active naturale până ce ele ajung la maturitate (adică generează un produs), în timpul exercițiului financiar în cauză.”;
|
|
(ss)
|
punctul 2.144 se înlocuiește cu următorul text:
„2.144.
|
Cesiunile de plantații (înregistrate la FBCF negativă) pot lua două forme. Pe de o parte, ele pot reprezenta plantațiile în curs vândute unei alte unități (agricole). În acest caz, doar costurile aferente transferului de proprietate sunt incluse în CEA. Pe de altă parte, este posibil ca plantațiile să fi fost tăiate. În acest caz însă, conform definiției generale a cesiunilor, plantațiile tăiate trebuie să aibă o utilizare economică directă, adică o contrapartidă sub forma unei utilizări în bunuri și servicii [precum vânzarea către o întreprindere specializată în vânzarea lemnului (1)]. În acest al doilea caz, cesiunile de plantații de înregistrat la formarea brută de capital fix negativ ar trebui să reprezinte o sumă modestă.”;
|
|
(tt)
|
punctul 2.148 se înlocuiește cu următorul text:
„2.148.
|
Lucrările referitoare la active cultivate vegetale, adică la plantații, sunt înregistrate fie ca vânzări de către întreprinderi specializate în asemenea lucrări agricole executate pe bază de contract (pregătirea solului, furnizarea mașinilor, a materialului săditor, a mâinii de lucru etc.), fie ca producție pentru uz propriu de bunuri de capital fix (a se vedea punctul 1.75).”;
|
|
(uu)
|
punctul 2.151 se înlocuiește cu următorul text:
„2.151
|
Măsurarea FBCF în animale nu constituie decât un element al variației valorii activelor. Într-adevăr, formarea brută de capital fix în animale nu poate fi măsurată prin variația numărului de animale evaluată la prețul mediu al anului calendaristic pentru fiecare categorie de animale (metoda cantitativă) decât dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
—
|
absența câștigurilor sau pierderilor nominale din deținere (adică evoluția regulată a prețurilor și efectivelor de animale),
|
—
|
absența «altor schimbări de volum» (adică absența pierderilor datorate catastrofelor naturale, a schimbărilor de clasificare etc.).
|
O altă metodă de calcul (metoda directă) constă în măsurarea fluxurilor de intrare și de ieșire a fiecărei categorii de animale, la prețurile corespunzătoare: această metodă trebuie să ia în considerare, în afară de achiziții și cesiuni, intrările (în special nașterile) și ieșirile intervenite în cadrul exploatațiilor.”;
|
|
(vv)
|
la sfârșitul punctului 2.152, se adaugă următoarea teză:
„Aceasta este o abatere de la SEC 2010.”;
|
(ww)
|
punctul 2.153 se înlocuiește cu următorul text:
„2.153.
|
În SNC, teoretic, animalele trebuie să facă obiectul unui consum de capital fix (*4). Într-adevăr, consumul de capital fix în animale corespunde măsurării scăderii anticipate a eficacității productive a animalelor atunci când ele sunt utilizate în scopuri productive, scădere care se reflectă la rândul său în valoarea actualizată a veniturilor viitoare obținute de la aceste animale. Totuși, ținând cont de dificultățile practice în evaluarea consumului de capital fix (definirea parametrilor de calcul fiind foarte complexă, a se vedea punctele 3.105 și 3.106), niciun consum de capital fix nu trebuie calculat pentru animalele productive.
|
(*4) Spre deosebire de SEC 2010 (3.140), SCN 2008 (10.94) consideră că animalele trebuie să facă obiectul unui consum de capital fix.”;"
|
(xx)
|
litera (l) se înlocuiește cu următorul text:
„(l)
|
Activele fixe, altele decât activele agricole”;
|
|
(yy)
|
punctul 2.162 se înlocuiește cu următorul text:
„2.162.
|
Activele fixe, altele decât activele agricole (plantații și animale) cuprind următoarele elemente:
—
|
mașini și alte bunuri de capital,
|
—
|
clădiri de exploatare (nerezidențiale),
|
—
|
altele (alte clădiri și structuri, programe de calculator etc.).”;
|
|
|
(zz)
|
litera (m) se înlocuiește cu următorul text:
„(m)
|
Îmbunătățiri majore ale terenurilor”;
|
|
(aaa)
|
punctul 2.166 se înlocuiește cu următorul text:
„2.166.
|
Îmbunătățirile majore aduse activelor corporale neproduse corespund în principal amenajărilor funciare (calitatea, randamentul terenurilor datorită irigațiilor, drenărilor, prevenirii inundațiilor etc.) și se analizează ca orice altă FBCF (a se vedea SEC 2010, 3.128).”;
|
|
(bbb)
|
la punctul 2.167, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Este vorba în special despre cheltuielile pentru lucrări de infrastructură, defrișare, nivelare, asanare, irigare și comasare (a se vedea SEC 2010 punctul 3.128 și SCN 2008 punctele 10.79-10.81).”;
|
(ccc)
|
se introduce următorul punct 2.168.1:
„(o) Cercetare și dezvoltare
|
2.168.1
|
Cercetarea și dezvoltarea constă în valoarea cheltuielilor cu activitățile creative efectuate în mod sistematic pentru a crește volumul de cunoștințe, precum și în utilizarea acestui volum de cunoștințe pentru elaborarea de noi aplicații. Cu excepția cazurilor în care poate fi estimată în mod rezonabil, această valoare este evaluată, prin convenție, la suma costurilor, inclusiv a costurilor activităților de cercetare și dezvoltare infructuoase (a se vedea SEC 2010 anexa 7.1).”;
|
|
(ddd)
|
punctul 2.169 se modifică după cum urmează:
(i)
|
litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a)
|
micul instrumentar, hainele de lucru, piesele de schimb și materialele de valoare mică, chiar dacă aceste bunuri au o durată de viață normală mai mare de un an; datorită reînnoirii lor regulate și în conformitate cu practicile contabilității întreprinderii, aceste achiziții de bunuri sunt considerate consum intermediar (a se vedea punctele 2.105 și 2.106);”;
|
|
(ii)
|
litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
„(c)
|
serviciile de publicitate, studii de piață etc. Achiziționarea acestor servicii face parte din consumul intermediar [a se vedea punctul 2.108 litera (d)];”;
|
|
|
(eee)
|
la punctul 2.176, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Sau valoarea intrărilor de lucrări în curs poate fi estimată prin valoarea costurilor de producție, plus valoarea corespunzătoare excedentului net din exploatare sau venitului mixt scontat (a se vedea SEC 2010, 3.47 și 3.48).”;
|
(fff)
|
la punctul 2.178, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Această problemă specifică a agriculturii este recunoscută de SEC 2010 [punctul 3.153 litera (c)].”;
|
(ggg)
|
punctul 2.186 se înlocuiește cu următorul text:
„2.186.
|
Pentru a defini o altă metodă de evaluare a stocurilor de produse sezoniere, trebuie examinată evoluția prețurilor bunurilor stocate. Prețului unui bun poate varia în timpul stocării sale din cel puțin trei motive (SCN 2008, 6.143):
—
|
procesul de producție este suficient de lung pentru ca factorii de reducere să se aplice muncii desfășurate cu mult timp înainte de livrare,
|
—
|
calitățile fizice ale bunului se pot ameliora sau deteriora în timp,
|
—
|
pot exista factori sezonieri care influențează oferta sau cererea, antrenând astfel variații regulate și previzibile ale prețului său în cursul anului, chiar dacă nu s-au modificat neapărat calitățile sale fizice.”;
|
|
|
(hhh)
|
punctul 2.187 se înlocuiește cu următorul text:
„2.187.
|
Diferența constatată între prețul la care sunt stocate produsele și cel la care ele ies din stoc ar trebui să reflecte valoarea unei producții suplimentare realizate în timpul stocării (a se vedea SCN 2008, 6.143), dat fiind că produsele ieșite din stoc după mai multe luni de la recoltare sunt diferite din punct de vedere economic de cele care au fost stocate. Acest tip de creștere a valorii produselor nu trebuie să fie considerat ca un câștig nominal din deținere.”;
|
|
|