52011DC0060

[pic] | COMISIA EUROPEANĂ |

Bruxelles, 15.2.2011

COM(2011) 60 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

O agendă a UE pentru drepturile copilului

CUPRINS

Introducere 3

1. Principii generale 4

1.1. Integrarea deplină a drepturilor copilului în politica UE în domeniul drepturilor fundamentale 5

1.2. Punerea bazelor unui proces de formulare a politicilor bazat pe informații solide 5

1.3. Cooperarea cu părțile interesate 6

2. Către o acțiune concretă a UE în sprijinul copiilor 6

2.1. O justiție în interesul copilului 6

2.2. Direcționarea acțiunilor UE pentru protejarea copiilor în situații de vulnerabilitate 9

2.3. Copiii în contextul acțiunii externe a UE 13

3. Participarea copiilor și sensibilizarea acestora 15

Concluzie 16

INTRODUCERE

Promovarea și protecția drepturilor copilului reprezintă unul dintre obiectivele UE căruia Tratatul de la Lisabona i-a conferit o importanță sporită. În special, articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană obligă în mod explicit UE să promoveze protejarea drepturilor copilului. Mai mult, drepturile copilului sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[1]. Articolul 24 din Cartă recunoaște copiii ca fiind titulari de drepturi independenți și autonomi. De asemenea, consideră interesul superior al copilului ca primordial în raporturile cu autoritățile publice și cu instituțiile private.

Promovarea drepturilor copilului este și un rezultat al angajamentelor internaționale. Toate statele membre ale UE au ratificat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (CDC)[2]. Normele și principiile CDC trebuie să ghideze în continuare politicile și acțiunile UE care au un impact asupra drepturilor copilului. În 2006, Comisia a stabilit o bază pentru promovarea și protejarea drepturilor copilului în cadrul politicilor sale interne și externe prin Comunicarea sa „Către o strategie a UE privind drepturile copilului”[3]. Prin urmare, Comisia a creat o serie de structuri[4] pentru a consolida capacitatea instituțiilor UE de a gestiona chestiunile legate de drepturile copilului, creând astfel premisele elaborării unor politici bazate pe dovezi și intensificând interacțiunea cu părțile interesate.

Având în vedere angajamentul ferm față de protejarea drepturilor copilului asumat prin Tratatul de la Lisabona și prin Carta drepturilor fundamentale, Comisia consideră că a venit timpul să se accelereze progresele în domeniul drepturilor copilului, iar obiectivele de politică să fie traduse în acțiuni. Strategia Europa 2020[5] prezintă o viziune a unei Europe a secolului 21 în care copiii vor avea parte de o educație mai bună, de un acces îmbunătățit la serviciile și la resursele de care au nevoie ca să crească și, într-o zi, să poată duce Europa în secolul 22. Este motivul pentru care Comisia pledează, prin prezenta comunicare, pentru „o agendă a UE pentru drepturile copilului”. Scopul acesteia este de a reafirma angajamentul ferm al tuturor instituțiilor UE și al tuturor statelor membre de a promova, proteja și respecta drepturile copilului în cadrul tuturor politicilor relevante ale UE și de a materializa acest angajament în rezultate concrete. Pe viitor, politicile UE care afectează direct sau indirect copiii ar trebui concepute, transpuse în practică și monitorizate ținându-se cont de principiul interesului superior al copilului, consacrat în Carta drepturilor fundamentale a UE și în CDC.

Această agendă a UE privind drepturile copilului se bazează pe punctele de vedere exprimate în cadrul unei ample consultări publice[6] și pe necesitățile și preocupările exprimate de copiii din toate statele membre ale UE în cursul unei consultări distincte pe acest subiect[7]. De asemenea, ține seama de rezultatele preliminare ale unei evaluări a impactului instrumentelor UE care afectează drepturile copilului. Parlamentul European[8], Comitetul Regiunilor[9], Comitetul Economic și Social și Consiliul Europei[10], precum și părți interesate cheie, precum UNICEF, Ombudsmanii pentru copii din statele membre și societatea civilă au contribuit la elaborarea acestei comunicări, inclusiv prin lucrările Forumului european privind drepturile copilului[11].

Agenda UE privind drepturile copilului prezintă principiile generale care ar trebui să garanteze caracterul exemplar al acțiunilor UE de garantare a respectării dispozițiilor Cartei și ale CDC în ceea ce privește drepturile copilului. În plus, aceasta se concentrează asupra unei serii de acțiuni concrete în domenii în care UE poate aduce o valoare adăugată reală, cum ar fi justiția în interesul copilului, protejarea copiilor aflați în situații vulnerabile și combaterea violenței la adresa copiilor, atât în cadrul Uniunii Europene, cât și în afara ei.

PRINCIPII GENERALE

Angajamentul UE față de drepturile copilului necesită o abordare coerentă în toate acțiunile relevante ale UE. Acest obiectiv poate fi atins prin invocarea tratatelor, a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului (CDC) ca bază comună pentru toate acțiunile UE care au un impact asupra copiilor. „Perspectiva drepturilor copilului” trebuie avută în vedere în toate măsurile adoptate de UE care au un impact asupra copiilor.

Integrarea deplină a drepturilor copilului în politica UE în domeniul drepturilor fundamentale

Strategia Comisiei pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale, adoptată la 19 octombrie 2010[12], cere Comisiei să se asigure dintr-un stadiu incipient, prin intermediul unei liste de verificare ( „check-list privind drepturile fundamentale”) , că propunerile sale legislative sunt întotdeauna conforme cu drepturile fundamentale garantate de Cartă. În conformitate cu această strategie, Comisia cooperează cu Parlamentul European și cu Consiliul pentru a se asigura că și modificările introduse pe parcursul procesului legislativ sunt pe deplin conforme cu prevederile Cartei. Comisia cooperează, de asemenea, cu statele membre pentru a se asigura că acestea respectă prevederile Cartei atunci când transpun legislația UE în legislația națională, conform dispozițiilor articolului 51 alineatul (1) din Cartă.

Drepturile copilului, garantate de articolul 24 din Cartă, constituie unul din drepturile fundamentale menționate explicit în strategia Comisiei. Prin urmare, acestea sunt incluse în lista de verificare periodică privind drepturile fundamentale la care apelează Comisia pentru proiectele de acte legislative relevante ale UE.

Astfel cum anunța în Comunicarea privind strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei, Comisia a pus la punct mecanisme pentru a monitoriza conformitatea proiectelor de acte legislative cu prevederile Cartei . Pentru a consolida evaluarea impactului propunerilor sale asupra drepturilor fundamentale, inclusiv asupra drepturilor copilului, Comisia a elaborat orientări operaționale care vor permite departamentelor sale să examineze impactul unei inițiative asupra drepturilor fundamentale, inclusiv asupra drepturilor copilului, și să selecteze opțiunea care are în vedere în primul rând interesul superior al copilului. Aceste orientări operaționale vizează aspectele prezentate în lista de verificare („check-list”) privind drepturile fundamentale anunțată în strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei. Comisia va asigura, de asemenea, o pregătire practică internă privind drepturile copilului și alte drepturi fundamentale pentru a consolida și promova în continuare o cultură a respectării drepturilor fundamentale. Comisia va continua, de asemenea, să urmărească cu atenție activitatea Comitetului ONU pentru drepturile copilului și interpretarea pe care o dă acesta dispozițiilor CDC. Acolo unde este cazul, expunerile de motive din propunerile legislative relevante vor explica modul în care au fost avute în vedere drepturile copilului în elaborarea propunerilor.

Punerea bazelor unui proces de formulare a politicilor bazat pe informații solide

Experiența în punerea în aplicare a comunicării din 2006 a arătat o lipsă semnificativă de date fiabile, comparabile și oficiale . Acest lucru constituie un obstacol important în calea dezvoltării și punerii în aplicare a unor politici cu adevărat bazate pe dovezi. Îmbunătățirea sistemelor de monitorizare existente, stabilirea unor obiective de politică în domeniul drepturilor copilului și monitorizarea impactului acestora constituie una dintre principalele provocări. Lacunele de cunoștințe privind situația și nevoile celor mai vulnerabile categorii de copii ar trebui abordate cu prioritate. În acest context, este nevoie, de asemenea, să existe mai multe informații privind metodele de prevenire a infracțiunilor ale căror victime sunt copiii.

Comisia va coopera cu organizațiile și instituțiile relevante pentru a produce date și informații de bază care să ghideze procesul de luare a deciziilor. Acest proces va face bilanțul rezultatelor obținute până acum în acest domeniu, inclusiv al rezultatului analizei indicatorilor realizată de Agenția UE pentru Drepturi Fundamentale[13]. Acești indicatori au fost elaborați la cererea Comisiei pentru a măsura modul în care sunt puse în aplicare, protejate, respectate și promovate drepturile copilului în UE. Indicatorii respectivi sunt meniți să ghideze activitatea de culegere de date și de cercetare a Agenției, permițându-i acesteia să prezinte avize bazate pe dovezi și să sprijine instituțiile UE și statele membre în luarea măsurilor sau formularea acțiunilor corespunzătoare.

Cooperarea cu părțile interesate

Comisia va continua să coopereze și să întrețină un dialog cu toate părțile interesate prin intermediul Forumului european privind drepturile copilului , care se întrunește regulat.

Există o varietate de structuri instituționale și de politică create cu scopul de a proteja și a promova drepturile copilului în statele membre. Deși toate statele membre au recunoscut necesitatea elaborării de politici în domeniul drepturilor copilului, mecanismele instituționale pentru formularea și transpunerea în practică a politicii în acest domeniu diferă de la un stat la altul. Respectând pe deplin principiul subsidiarității, Comisia va continua să sprijine eforturile statelor membre prin promovarea schimbului de bune practici, a cooperării și comunicării cu și între autoritățile naționale responsabile de protejarea și promovarea drepturilor copilului.

CăTRE O ACțIUNE CONCRETă A UE ÎN SPRIJINUL COPIILOR

O justiție în interesul copilului

Transformarea sistemului judiciar din Europa într-un sistem care lucrează în interesul copilului constituie o acțiune-cheie în cadrul Agendei UE pentru drepturile copilului. Acesta este un domeniu cu o puternică relevanță practică, în care UE are, conform tratatelor, competența de a traduce în realitate drepturile copilului prin intermediul legislației UE. Planul de acțiune al Comisiei de punere în aplicare a programului de la Stockholm[14] a subliniat, prin urmare, acest aspect pentru perioada 2010-2015.

Copiii pot ajunge să fie implicați în actul de justiție în diferite moduri, de exemplu atunci când părinții lor divorțează sau se judecă pentru custodie, atunci când comit infracțiuni, când sunt martori la infracțiuni sau victimele acestora sau atunci când cer drept de azil. Atunci când copiii au de a face cu sisteme de justiție care nu sunt în interesul copilului, drepturile lui pot suferi limitări sau încălcări multiple.

Copiii pot întâmpina dificultăți în ceea ce privește reprezentarea judiciară sau audierea în instanță. De asemenea, informațiile care le sunt necesare copiilor și reprezentanților lor pentru a-și exercita drepturile și a-și apăra interesele în cadrul procedurilor judiciare pot să fie necorespunzătoare. Copiii pot fi tratați ca adulți fără să beneficieze întotdeauna de măsuri de protecție specifice, adaptate nevoilor și gradului lor de vulnerabilitate, și pot avea dificultăți în a face față acestei situații. Accesul efectiv la justiție și participarea la procedurile administrative și judiciare constituie cerințe fundamentale pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a intereselor juridice ale copiilor.

Litigiile familiale pot afecta negativ bunăstarea copiilor. Copiii care sunt separați de unul dintre părinți sau de ambii părinți trebuie să aibă dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu ambii părinți în mod regulat, cu excepția cazurilor în care acest lucru contravine interesului lor superior[15]. Procedurile civile, în special litigiile transnaționale, care rezultă din dizolvarea căsătoriei sau din separarea legală pot duce la restrângerea acestui drept. În special în cursul procedurilor care au ca obiect stabilirea răspunderii părintești, copiii pot ajunge să fie „captivi” în cadrul unor litigii transfrontaliere de durată între foștii parteneri. Legislația UE[16] facilitează deja recunoașterea și executarea hotărârilor privind răspunderea părintească. Informarea adecvată a copiilor și părinților cu privire la drepturile care le sunt conferite de legislația UE și de legislația națională constituie o condiție prealabilă care le permite să își apere drepturile în cadrul litigiilor familiale. Informațiile ar trebui să fie ușor accesibile și să ofere orientări clare cu privire la procedurile relevante. Comisia, în cooperare cu statele membre, va întocmi și va actualiza fișe privind legislația UE și legislația națională cu privire la obligațiile de întreținere, mediere și recunoașterea și executarea hotărârilor privind răspunderea părintească. În ceea ce privește răpirea copiilor de către părinți , Comisia va acorda o atenție deosebită informațiilor furnizate de Mediatorul Parlamentului European pentru răpirile internaționale ale copiilor de către părinți.

Înregistrarea și recunoașterea documentelor legate de starea civilă sunt importante pentru stabilirea drepturilor copilului. Atunci când copiii și părinții lor se mută pe teritoriul UE și trebuie să prezinte astfel de documente într-un alt stat membru, trebuie îndeplinite adeseori condiții costisitoare și îndelungate pentru a obține recunoașterea actelor respective (inclusiv traducerea și autentificarea lor), ceea ce poate îngreuna accesul la justiție. De aceea, Comisia a lansat o consultare publică privind modalitățile de facilitare a recunoașterii reciproce, pe tot teritoriul UE, a efectelor actelor de stare civilă, în vederea propunerii unor măsuri ale UE în 2013[17].

Dreptul la un proces echitabil pentru copiii care fac obiectul unor proceduri penale presupune protejarea vieții private, dreptul la informare cu privire la acuzațiile aduse și la proceduri într-un mod adaptat vârstei și maturității copilului, acordarea de asistență judiciară și de reprezentare judiciară. Acest lucru este deosebit de important atunci când limba în care se desfășoară procedurile nu este limba maternă a copilului. În 2010, UE a adoptat norme privind interpretarea și traducerea care garantează faptul că toate persoanele, inclusiv copiii, sunt informați cu privire la drepturile lor în cadrul procedurilor într-un mod pe care îl pot înțelege[18]. Comisia va urmări în continuare obiectivul consolidării drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, inclusiv ale copiilor. În 2011, Comisia va prezenta o propunere care va cuprinde reguli menite să garanteze accesul la un avocat, precum și o propunere referitoare la dreptul persoanelor reținute de a comunica cu membrii familiei, cu persoane de încredere, cu angajatori și cu autoritățile consulare. Trebuie acordată o atenție specială persoanelor suspectate sau acuzate care nu pot înțelege sau urmări conținutul sau semnificația procedurilor ca urmare, de exemplu, a vârstei lor, a condiției lor fizice sau mentale. În 2012, Comisia va prezenta o propunere legislativă privind unele măsuri de protecție speciale pentru persoanele suspectate sau acuzate care se află în situații de vulnerabilitate . Această măsură va fi de o importanță fundamentală pentru a se asigura o justiție în interesul copilului.

Copiii trimiși în arest preventiv printr-o hotărâre judecătorească și plasați în centre de detenție sunt cei mai supuși riscului de violență și rele tratamente[19]. Pe plan internațional, există câteva principii directoare referitoare la modalitățile de tratare a copiilor privați de libertate[20]. Punerea sub detenție a copiilor ar trebui să fie o măsură la care să se facă apel în ultimă instanță și pentru cea mai scurtă perioadă considerată corespunzătoare[21].

Copiii participă adesea ca martori vulnerabili sau ca victime în cadrul procedurilor judiciare penale. Ei pot fi exploatați în cadrul unor activități infracționale, precum traficul de droguri ilicite. Ar trebui să se instituie modalități juridice și practice care să permită evitarea interogărilor multiple inutile și reducerea experienței negative pe care o poate reprezenta participarea la procedurile judiciare. Copiilor care sunt victime ar trebui să li se dea posibilitatea de a avea un rol activ în cadrul procedurilor judiciare, astfel încât mărturia lor să poată fi luată în considerare. Utilizarea instrumentelor de tehnologie a informației și comunicațiilor (TIC), în special a echipamentelor de videoconferință, poate permite victimelor care sunt copii să aibă un rol activ în cadrul procedurilor, fără să fie nevoiți să intre în contact direct cu persoanele acuzate. Copiii victime ar trebui să primească sprijin adecvat pentru a se putea reface, precum și compensații pentru prejudiciul care le-a fost adus.

Acțiuni:

În contextul politicilor sale în domeniul justiției civile și al justiției penale și în conformitate cu Strategia sa privind punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale, Comisia va contribui la transformarea sistemului judiciar din UE într-un sistem în interesul copilului, în special prin:

1. adoptarea, în 2011, a unei propuneri de directivă privind drepturile victimelor, care să acorde o protecție sporită victimelor vulnerabile, inclusiv copiilor;

2. prezentarea, în 2012, a unei propuneri de directivă privind unele măsuri de protecție speciale destinate persoanelor suspectate sau acuzate care sunt vulnerabile, inclusiv copiilor;

3. revizuirea, până în 2013, a legislației UE privind facilitarea recunoașterii și executării hotărârilor privind răspunderea părintească, în vederea garantării faptului că, în interesul copilului, hotărârile pot fi recunoscute și executate cât mai repede posibil, inclusiv, dacă este cazul, prin stabilirea unor standarde minime comune;

4. promovarea utilizării Orientărilor Consiliului Europei din 17 noiembrie 2010 privind o justiție în interesul copilului[22] și luarea acestora în considerație în instrumentele legislative viitoare din domeniul justiției civile și penale;

5. sprijinirea și încurajarea dezvoltării activităților de formare pentru judecători și alți reprezentanți ai profesiei la nivel european cu privire la participarea optimă a copiilor la sistemele judiciare.

Direcționarea acțiunilor UE pentru protejarea copiilor în situații de vulnerabilitate

Unele categorii de copii sunt deosebit de vulnerabile, iar viețile și bunăstarea lor sunt supuse unor riscuri mai mari din cauza factorilor sociali, politici și economici. De exemplu, probabilitatea de a avea rezultate bune la școală și de a avea o stare bună de sănătate fizică și mentală este mai mică în rândul copiilor crescuți în condiții de sărăcie și de excluziune socială[23], adesea însoțite de abuz de droguri[24]. Este, de asemenea, o probabilitate mai mare ca acești copii să intre în conflict cu sistemul judiciar. Nevoile copiilor amenințați de riscul sărăciei și al excluziunii sociale va face obiectul unei recomandări a Comisiei privind sărăcia în rândul copiilor, care va prezenta principii comune și va propune instrumente eficace de monitorizare pentru a preveni și combate sărăcia în rândul copiilor în cadrul Platformei de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale.

De asemenea, copiii cu handicap sunt mai vulnerabili la încălcări ale drepturilor lor și necesită și merită o protecție specială[25].

Bunăstarea copiilor este un obiectiv care nu poate fi realizat decât într-o societate fără violență, abuz și exploatarea copiilor . În martie 2010, Comisia a adoptat două propuneri de directive menite să consolideze cadrul pentru protecția unora dintre cei mai vulnerabili copii, cei care sunt victime ale exploatării sexuale și ale traficului . În domeniul traficului, este important să se țină seama pe deplin de nevoile specifice ale copiilor în contextul dezvoltării suplimentare a politicii în materie de trafic, în special în cadrul strategiei integrate privind combaterea traficului de persoane, care va fi adoptată în 2012.

În ceea ce privește detenția în scopuri administrative a copiilor care sunt solicitanți de azil , eforturile Comisiei au vizat impulsionarea acțiunilor conținute în propunerile sale din 2008 și 2009 de modificare a legislației UE în materie de azil. Aceste propuneri interzic detenția copiilor, cu excepția cazului în care acest lucru este în interesul lor și numai după evaluarea judicioasă a tuturor alternativelor posibile. Sunt introduse, de asemenea, o serie de măsuri de protecție și garanții procedurale necesare cu privire la accesul la controlul jurisdicțional și la reprezentarea judiciară. În cele din urmă, propunerile prevăd o interdicție clară a detenției copiilor neînsoțiți care solicită azil.

Planul de acțiune al Comisiei din 2010 privind minorii neînsoțiți[26] propune o abordare UE comună cu privire la copiii neînsoțiți sau separați , care vin din afara UE. Planul de acțiune identifică măsuri de primire și garanții procedurale specifice copiilor, care ar trebui să se aplice din momentul găsirii copilului până la identificarea unei soluții durabile. Planul subliniază, de asemenea, importanța reprezentării corespunzătoare a copilului, propune acțiuni care să soluționeze deficiențele constatate în îngrijirile acordate copiilor neînsoțiți care solicită azil în UE[27] și să evite dispariția copiilor neînsoțiți care sunt în grija autorităților publice.

Un personal cu experiență și bine pregătit poate preveni apariția problemelor și îi poate ajuta pe copii să facă față experienței traumatizante pe care o traversează. Personalul care lucrează cu copii sau le acordă sprijin acestora ar trebui să beneficieze de p formare adecvată privind drepturile și nevoile copiilor din diferite categorii de vârstă, precum și privind tipurile de proceduri care le sunt adaptate. Personalul ar trebui, de asemenea, să urmeze cursuri de pregătire în domeniul comunicării cu copiii de toate vârstele, indiferent de stadiul lor de dezvoltare, precum și cu copiii aflați în situații de vulnerabilitate deosebită.

În 2009, peste 6 milioane de tineri au părăsit școala sau formarea la sfârșitul ciclului de învățământ secundar inferior sau chiar înainte; 17,4 % dintre aceștia nu au absolvit decât învățământul primar. Acesta este motivul pentru care unul dintre obiectivele prioritare convenite de Consiliul European în cadrul Strategiei Europa 2020 este de a reduce sub 10 % procentul persoanelor care părăsesc timpuriu școala. Acordarea accesului la educație și îngrijire preșcolară tuturor copiilor este temeiul pentru reușita procesului de învățare de-a lungul întregii vieți, a integrării sociale, a dezvoltării personale și, mai târziu, a șanselor de încadrare în muncă. Comisia a identificat deja acțiuni de politică specifice și a formulat recomandări pentru a combate părăsirea timpurie a școlii[28]. De asemenea, Comisia va promova inițiative în colaborare cu statele membre pentru a încuraja o educație și o îngrijire preșcolară de calitate, pentru a combate segregarea în sistemele educaționale și pentru a disemina bunele practici.

Situația copiilor de etnie romă din UE este deosebit de îngrijorătoare, din cauza unei serii de factori care îi pot face pe aceștia extrem de vulnerabili și de expuși[29] riscului de a se confrunta cu o stare de sănătate precară, cu condiții improprii de locuit, cu o alimentație deficitară, cu excluziune, discriminare și violență[30]. Excluziunea socială a copiilor romi este adesea legată de neînregistrarea nașterilor, de participarea redusă la învățământul preșcolar și superior, de ratele ridicate de abandon școlar, de fenomenul de trafic și de exploatare prin muncă. Segregarea este o barieră importantă în calea accesului la o educație de calitate pentru copiii romi.

Copiii pot dispărea indiferent de vârstă, gen sau stare socială. Se știu puține despre motivele pentru care copiii fug de acasă sau din instituțiile în care locuiesc, însă se cunoaște faptul că riscurile sunt enorme: riscuri legate de siguranța lor, de sănătatea lor mentală și fizică, de bunăstarea și de viața lor. Copiii dispăruți pot fi supuși la acte de violență și abuz, pot face obiectul traficului de persoane sau pot fi expuși la cerșetorie și prostituție.

Comisia a identificat o serie de instrumente care se pot dovedi utile în cazul dispariției unui copil. Deja de câțiva ani, unele state membre[31] au introdus sisteme de alertă publică în cazul răpirii sau dispariției copiilor în circumstanțe care ar indica un risc grav la adresa siguranței și bunăstării copiilor respectivi. Comisia va continua să promoveze cooperarea transfrontalieră între statele membre prin mecanismele de alertă în cazul răpirii copiilor . Pentru a consolida cooperarea în acest domeniu, statele membre au convenit, în iunie 2009, asupra unei mai bune utilizări a Sistemului de Informații Schengen și a Birourilor SIRENE aferente din fiecare stat membru pentru căutarea copiilor dispăruți. Comisia va contribui la acest proces prin adoptarea, până în luna mai 2011, a unei noi versiuni a Manualului SIRENE, în cadrul unei decizii a Comisiei. Acesta va conține setul de reguli și proceduri care se aplică în astfel de cazuri.

Linia telefonică de urgență pentru copiii dispăruți (116 000) oferă ajutor, sprijin și chiar o șansă de salvare pentru copiii dispăruți și părinții lor. Din cauza nivelului scăzut de introducere a liniei telefonice de urgență la nivelul UE, în 2010 Comisia a adoptat o comunicare[32] cu obiectivul de a încuraja statele membre să introducă linia telefonică de urgență pentru copiii dispăruți ca măsură prioritară și să se asigure că se oferă același nivel de înaltă calitate a serviciului în toată Uniunea. Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape introducerea liniei telefonice de urgență pentru copii dispăruți în toate statele membre. În cazul în care nu se înregistrează progrese suplimentare într-un interval de timp rezonabil, Comisia va lua în considerare posibilitatea prezentării unei propuneri legislative pentru a se asigura că linia de urgență 116 000 este pe deplin operațională în toate statele membre.

Copiii pot fi, de asemenea, deosebit de vulnerabili din perspectiva tehnologiei moderne. Tehnologiile online oferă oportunități unice copiilor și tinerilor, oferindu-le acces la cunoaștere și permițându-le să beneficieze de învățarea digitală și să participe la dezbaterea publică. Copiii sunt deosebit de vulnerabili atunci când se confruntă cu un conținut și un comportament dăunătoare în mass-media audiovizuală și pe internet, cum ar fi hărțuirea pe internet și acostarea pe internet în scopuri sexuale . Copiii din Europa indică faptul că hărțuirea fizică și emoțională la școală face parte din viața lor cotidiană[33]. Hărțuirea pe internet a fost identificată ca o manifestare modernă a fenomenului de hărțuire, care trebuie să facă obiectul unei intervenții de urgență și să presupună implicarea tuturor actorilor relevanți, cum ar fi site-urile de socializare în rețea, furnizorii de internet și poliția. Comisia are drept obiectiv asigurarea unui nivel ridicat de protecție a copiilor în spațiul digital , inclusiv a datelor lor cu caracter personal[34], susținând totodată pe deplin dreptul acestora de a avea acces la internet ca instrument benefic pentru dezvoltarea lor socială și culturală. Prin intermediul Programului pentru un internet mai sigur (Safer internet)[35], Comisia coordonează și sprijină eforturile de responsabilizare și protejare a copiilor online. Diferite sectoare ale industriei tehnologiei informației și comunicațiilor au fost implicate în inițiative de autoreglementare, în special pentru a spori gradul de protecție a copiilor care folosesc telefonul mobil [36] și serviciile de socializare în rețea [37] și prin sistemul paneuropean de clasificare a informațiilor privind jocurile video și online [38]. Comisia va face acum apel și la producătorii de dispozitive mobile și de console de jocuri, la furnizorii de servicii internet, la furnizorii de aplicații mobile și de conținut, la organizațiile consumatorilor, la cercetători și la organizațiile de ocrotire a copiilor.

Comisia monitorizează îndeaproape transpunerea Directivei serviciilor mass-media audiovizuale [39] de către statele membre în legislația lor națională, termenul de transpunere fiind 19 decembrie 2009. Directiva extinde normele de protecție a copiilor de la programele TV tradiționale la serviciile mass-media audiovizuale la cerere, aflate într-o creștere rapidă, în special pe internet.

Acțiuni:

Comisia va contribui la responsabilizarea și protejarea copiilor atunci când sunt vulnerabili, în special prin:

6. sprijinirea schimbului de bune practici și o mai bună formare a tutorilor, a autorităților publice și a altor actori care au contacte strânse cu copiii neînsoțiți (2011-2014);

7. acordarea unei atenții deosebite copiilor în contextul cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor, care va fi adoptat în primăvara anului 2011 și va promova, în special, utilizarea mai eficientă a fondurilor structurale pentru integrarea romilor;

8. încurajarea puternică și acordarea de sprijin tuturor statelor membre pentru a asigura introducerea rapidă și operaționalitatea deplină a liniei telefonice de urgență 116 000 pentru copii dispăruți și mecanismele de alertă în cazul copiilor (2011-2012).

9. sprijinirea statelor membre și a altor părți interesate în consolidarea prevenirii, responsabilizării și participării copiilor astfel încât să se valorifice la maximum potențialul tehnologiilor online și să se combată hărțuirea pe internet, expunerea la conținut dăunător, precum și alte riscuri din mediul online prin intermediul programului „Safer internet” și prin cooperarea cu reprezentanții sectorului prin inițiativele de autoreglementare (2009-2014).

Copiii în contextul acțiunii externe a UE

UE este hotărâtă să acorde prioritate promovării și protejării drepturilor copilului și în cadrul acțiunii sale externe [40], inclusiv în cadrul cooperării judiciare în materie civilă în domeniile aflate în competența UE. În această privință, este important ca UE să aibă o poziție fermă și solidară în ceea ce privește chestiunile de politică externă atunci când intră în discuție drepturile copilului în relația cu țările terțe, astfel încât să asigure o intervenție rapidă și eficace dacă este cazul. Politica externă a UE privind drepturile copilului va fi ghidată de Comunicarea din 2008 „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” și de Planul de acțiune care o însoțește.

UE este ferm hotărâtă să elimine orice formă de violență îndreptată împotriva copiilor. Anual, aproximativ 200 de milioane de copii din toată lumea sunt martori ai violenței în familie, peste 200 de milioane de copii din întreaga lume sunt supuși violenței sexuale, peste 50 000 de copii sunt victime ale omuciderilor în fiecare an și până în 2 milioane de copii sunt tratați în spitale pentru răni cauzate de tratamente violente. UE va continua să pună în aplicare Orientările UE privind drepturile copilului, care se axează în prezent pe combaterea tuturor formelor de violență la adresa copiilor . Până la sfârșitul anului 2011, UE va evalua punerea în aplicare a Orientărilor în perioada din 2007 până în prezent. Programul tematic „Investiții în oameni” are în vedere finanțarea proiectelor din perioada 2011-2013 care urmăresc combaterea violenței îndreptate împotriva copiilor.

Peste 200 de milioane de copii din toată lumea sunt încă forțați să muncească și cel puțin 115 milioane, o proporție uluitoare, sunt supuși celor mai grave forme de muncă. UE își va continua eforturile de combatere a muncii copiilor, în conformitate cu documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2010 și cu Concluziile Consiliului privind munca copiilor. UE va pregăti până la sfârșitul anului 2011 un raport privind cele mai grave forme de exploatare a muncii copilului și privind comerțul, ținând cont de experiența internațională și de punctele de vedere ale organizațiilor internaționale responsabile. În 2011, UE va selecta proiecte de combatere a muncii copiilor în țările terțe, în cadrul programului tematic „Investiții în oameni”.

Copiii în conflictele armate [41] sunt deosebit de vulnerabili, mai ales dacă și-au pierdut părinții sau persoanele care îi îngrijeau sau au fost despărțiți de aceștia. Copiii sunt expuși riscului de a fi recrutați de grupuri armate, de a face obiectul abuzului sexual, exploatării sexuale sau traficului de persoane. Copiii suferă în mod disproporționat de malnutriție și boală ca urmare a lipsei de acces la serviciile sociale de bază, la îngrijire medicală și la educație. În orice moment dat, se estimează că aproximativ 300 000 de copii, dintre care 40 % fete, sunt cooptați în forțe și grupuri armate. UE va continua să depună eforturi pentru protejarea drepturilor copiilor implicați în conflictele armate sau afectați de acestea, prin acțiuni concrete prevăzute în Strategia din 2010 de punere în aplicare a Orientărilor UE privind copiii în conflictele armate.

Turismul sexual cu copii trebuie eradicat. Acest fenomen face parte dintr-o industrie organizată a sexului care include prostituție, trafic de persoane, producerea și distribuția de pornografie infantilă și exploatarea copiilor de către delincvenți sexuali itineranți. Întrucât puțini delincvenți sexuali itineranți fac obiectul urmăririlor judiciare în țările lor de origine din UE, ar trebui luate măsuri pentru a spori numărul anchetelor și al urmăririlor judiciare desfășurate pe teritoriul UE care privesc infracțiuni săvârșite în afara UE.

UE va continua să urmărească purtarea unui dialog politic cu țările terțe și cu organizațiile internaționale pentru a menține și îmbunătăți respectarea și promovarea drepturilor copilului. În cadrul politicii sale de extindere , UE va continua să promoveze reforma protecției copilului și va monitoriza îndeaproape progresele înregistrate în domeniul drepturilor copilului pe tot parcursul procesului de aderare al țărilor candidate și potențial candidate, în special în ceea ce privește copiii aparținând minorităților etnice și grupurilor marginalizate, de exemplu romii, care au fost identificați ca fiind deosebit de vulnerabili.

Cooperarea bilaterală cu țările terțe va fi structurată în jurul unor măsuri precum extinderea programelor de dezvoltare axate pe drepturile copilului pentru a sprijini, de exemplu, consolidarea structurilor și a instituțiilor naționale, inclusiv dezvoltarea unor instituții independente pentru drepturile copilului, pentru a promova reformele legislative în conformitate cu normele internaționale relevante și pentru a promova drepturile copilului prin instrumente comerciale și în cadrul negocierilor internaționale .

În cadrul cooperării multilaterale , UE va continua să sprijine inițiativele internaționale, inclusiv prin propunerea de rezoluții în cadrul Adunării Generale a ONU și al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. UE își va intensifica, de asemenea, eforturilor de coordonare cu părțile interesate de pe scena internațională.

În ceea ce privește ajutorul umanitar , UE va continua să sprijine și va acorda un sprijin sporit proiectelor și activităților care vizează în mod direct nevoile specifice ale copiilor în situații de urgență în conformitate cu principiile stabilite în Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2008 privind „Copiii în situații de urgență și de criză”[42].

Acțiune:

10. UE va continua punerea în aplicare a Orientărilor UE din 2007 privind protejarea și promovarea drepturilor copilului[43], care se axează pe combaterea tuturor formelor de violență la adresa copiilor. UE va evalua, de asemenea, punerea în aplicare a orientărilor și va pune în aplicare Orientările UE privind copiii și conflictele armate[44], bazate pe Strategia revizuită de punere în aplicare din 2010.

PARTICIPAREA COPIILOR șI SENSIBILIZAREA ACESTORA

Rezultatelor celor două sondaje Eurobarometru din 2008 și 2009 au indicat faptul că 76 % dintre copiii[45] care au participat la sondaj ignorau faptul ca au drepturi, iar 79 % nu știau cui ar putea să se adreseze în caz de nevoie. Atunci când au fost întrebați ce măsuri ar trebui să ia UE pentru a promova și proteja drepturile copilului, 88 % dintre respondenți au indicat faptul că UE ar trebui să pună mai multe informații la dispoziția copiilor cu privire la drepturile lor și să faciliteze accesul lor la aceste informații.

O recunoaștere deplină a drepturilor copilului înseamnă că acestora trebuie să li se acorde șansa de a-și exprima opiniile și de a participa la luarea deciziilor care îi afectează. Articolul 24 alineatul (1) din Cartă obligă UE să țină cont de punctele de vedere ale copiilor în chestiunile care îi privesc, în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate.

Demersurile făcute de Comisie până în prezent de a consulta copiii și de a asculta punctul lor de vedere [46] constituie un punct de plecare în încercarea de a crea posibilități pentru o mai amplă participare a copiilor la formularea și transpunerea în practică a acțiunilor și politicilor care îi afectează, de exemplu cu privire la politicile în domeniul educației, sănătății și mediului. În acest scop, Comisia va valorifica expertiza Forumului european privind drepturile copilului și va continua să colaboreze cu acest forum, cu Ombudsmanul pentru drepturile copilului și cu alți parteneri relevanți din domeniu.

Pentru a asigura o informare mai bună și mai eficace a copiilor cu privire la drepturile lor și la politicile UE relevante va fi nevoie să se consolideze și să se modernizeze instrumentele de informare existente. În prezent, informațiile destinate copiilor conținute pe portalul web al UE EUROPA sunt accesibile prin Linkuri rapide pentru copii[47] și Colțul profesorului[48] . Aceste linkuri permit accesul la materiale furnizate de toate instituțiile din UE, relevante pentru drepturile copilului. Multe dintre materialele accesibile pe aceste site-uri sunt, de asemenea, găzduite pe site-urile diferitelor direcții generale ale Comisiei sau ale altor instituții ale UE. Cu toate acestea, în prezent lipsesc informații complete, consolidate și ușor accesibile privind drepturile copilului și politicile UE care au relevanță pentru copii.

Acțiune:

11. Comisia va crea, în cursul anului 2011, un punct unic de intrare pe EUROPA cu informații destinate copiilor privind UE și drepturile copilului. Acest punct unic de intrare va facilita accesul la informații care sunt pe înțelesul copiilor din diferite categorii de vârstă și pot fi folosite de părinții și profesorii care caută diferite informații și materiale didactice. Comisia va invita alte instituții ale UE să i se alăture în cadrul aceste inițiative.

CONCLUZIE

Prin această agendă a UE pentru drepturile copilului, Comisia îndeamnă instituțiile UE și statele membre să își reînnoiască angajamentul de a-și intensifica eforturile în scopul protejării și promovării drepturilor copilului. Acțiunile UE ar trebui să contribuie, într-un mod exemplar, la asigurarea respectării prevederilor tratatelor, ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale CDC referitoare la drepturile copilului. Comisia va analiza constant progresele obținute în punerea în aplicare a Agendei UE pentru drepturile copilului în cadrul raportului său anual privind aplicarea Cartei.

Astfel cum se sublinia în Strategia Europa 2020, efectele pe termen lung ale faptului că nu s-a investit suficient în politicile care afectează copiii poate avea un impact profund asupra societăților noastre. Multe dintre aceste politici implică adoptarea de măsuri ferme de către statele membre, iar Comisia este dispusă să își ofere sprijinul și cooperarea. Comisia va continua să contribuie la eforturile comune menite să asigure bunăstarea și siguranța tuturor copiilor. Pentru a transpune în realitate viziunea unei lumi în care copiii pot fi copii și pot trăi, se pot juca, se pot dezvolta la potențial maxim și pot profita la maxim de oportunitățile existente în condiții de siguranță, este nevoie de un angajament reînnoit al tuturor factorilor implicați.

.

[1] Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, JO C 83, 30.3.2010, p. 389-403.

[2] Disponibilă la adresa: http://www2.ohchr.org/english/law/crc.htm. Protocolul opțional la CDC privind implicarea copiilor în conflicte armate a fost ratificat de toate statele membre ale UE, cu excepția Estoniei. Protocolul opțional privind vânzarea copiilor, prostituția și pornografia infantilă a fost ratificat de toate statele membre ale UE, cu excepția Republicii Cehe, a Finlandei, Irlandei, Luxemburgului și Maltei.

[3] Comunicarea Comisiei: „Către o strategie a UE privind drepturile copilului”, COM(2006) 367 final, disponibilă la adresa:http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2006:0367:FIN:EN:PDF

[4] Forumul european privind drepturile copilului și grupul său de coordonare; Grupul interservicii al Comisiei; Coordonatorul din cadrul Comisiei pentru drepturile copilului.

[5] Comunicarea Comisiei „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, COM(2010) 2020 final, disponibilă la adresa:http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:2020:FIN:RO:PDF.

[6] Pe lângă rezultatele consultării publice, disponibile la adresa: http://ec.europa.eu/justice/news/consulting_public/news_consulting_0009_en.htm prezenta Comunicare se bazează și pe rezultatele unei consultări punctuale, cu experți din domenii de politică specifice .

[7] Studiul calitativ Eurobarometru privind drepturile copilului, octombrie 2010, disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/quali/ql_right_child_sum_en.pdf

[8] Parlamentul European, Rezoluția din 16 ianuarie 2008 (2007/2093 INI) referitoare la strategia UE privind drepturile copilului, disponibilă la adresa: http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P6-TA-2008-0012+0+DOC+XML+V0//RO.

[9] Avizul Comitetului Regiunilor privind cooperarea locală și regională în vederea protejării drepturilor copilului în Uniunea Europeană, JO C 267, 1.10.2010, p. 46-51; Avizul Comitetului Regiunilor „Spre o strategie UE privind drepturile copilului”, JO C 146, 30.6.2007, p. 58-62.

[10] Reacția Consiliului Europei la documentul de consultare: Consultarea Comisiei Europene privind drepturile copilului, disponibilă la adresa: http://www.coe.int/T/TransversalProjects/Children/News/EU%20Consultation%20paper%20final_en.pdf

[11] Forumul european privind drepturile copilului – creat de Comisie în timpul președinției germane în 2007 – reunește reprezentanți ai statelor membre, ai Parlamentului European, ai Comitetului Regiunilor, ai Comitetului Economic și Social, ai Consiliului Europei, ai UNICEF, ai observatoarelor naționale pentru drepturile copilului, ai Ombudsmanilor pentru drepturile copilului, ai societății civile și ai altor părți interesate.

[12] „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană”, COM(2010) 573 final, 19 octombrie 2010, disponibilă la adresa:http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0573:FIN:RO:PDF

[13] Stabilirea unor indicatori pentru protejarea, respectarea și promovarea drepturilor copilului în Uniunea Europeană, disponibilă la adresa:http://fra.europa.eu/fraWebsite/attachments/RightsofChild_summary-report_en.pdf.

[14] Comunicarea Comisiei „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei: Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm”, COM(2010) 171 final, disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/justice/news/intro/doc/com_2010_171_en.pdf.

[15] Articolul 24 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

[16] Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, JO L 338, 23.12.2003, p. 1-29.

[17] Cartea verde a Comisiei „Mai puține demersuri administrative pentru cetățeni: promovarea liberei circulații a documentelor oficiale și recunoașterea efectelor actelor de stare civilă, COM (2010)747 final, disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/justice/policies/civil/docs/com_2010_747_en.pdf

[18] Directiva 2010/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale, JO L 280, 26.10.2010, p. 1-7.

[19] Pinheiro, P. World Report on Violence Against Children , Organizația Națiunilor Unite, Geneva, 2006, p. 195–199. Disponibil la adresa: http://www.unviolencestudy.org/.

[20] A se vedea, de exemplu, Normele ONU privind protejarea minorilor privați de libertate, Rezoluția Adunării Generale, 45/113 din 14 decembrie 1990, disponibile la adresa: http://www2.ohchr.org:80/english/law/res45_113.htm; Consiliul Europei, Recomandarea Rec(2006)2 a Comitetului Miniștrilor adresată statelor membre cu privire la normele penitenciare europene, 11 ianuarie 2006, disponibilă la adresa: https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?id=955747.

[21] Articolul 37 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.

[22] Orientările Consiliului Europei privind o justiție în interesul copilului - adoptată de Comitetul de Miniștri la 17 noiembrie 2010, disponibile la: https://wcd.coe.int/wcd/ViewDoc.jsp?id=1705197&Site=CM

[23] A se vedea raportul DG Ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și egalitate de șanse din cadrul Comisiei Europene privind sărăcia și bunăstarea copiilor în UE: Situația actuală și perspective, 28 februarie 2008, disponibilă la adresa:http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=751&langId=en&pubId=74&type=2&furtherPubs=yes

[24] Comunicarea Comisiei „Solidaritate în domeniul sănătăți : reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE”, COM(2009)567 final, disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/socio_economics/documents/com2009_ro.pdf.

[25] Comunicarea Comisiei - Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, COM (2010) 636 final, disponibilă la adresa:http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0636:FIN:RO:PDF

[26] Comunicare a Comisiei către Parlamentul european și Consiliu: „Plan de acțiune privind minorii neînsoțiți” (2010-2014), COM(2010) 213 final, disponibilă la adresa:http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0213:FIN:RO:PDF.

[27] Raportul Agenției UE pentru drepturi fundamentale – Copiii separați, care solicită azil în statele membre ale UE, aprilie 2010.

[28] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor „Combaterea părăsirii timpurii a școlii: o contribuție esențială la strategia Europa 2020”, COM(2011) 18 final, disponibilă la adresa http://ec.europa.eu/education/school-education/doc/earlycom_en.pdf

[29] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Nediscriminarea și egalitatea de șanse: un angajament reînnoit”, COM(2008) 420 final, disponibilă la adresa:http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0420:FIN:RO:PDF.

[30] „Eliminarea barierelor: femeile rome și accesul la serviciile publice de asistență medicală.” ( Breaking the barriers: Romani women and access to public health care ). Raport al fostului Observator European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe (în prezent, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene), 2003.

[31] Până în prezent, există sisteme de alertă pentru semnalarea copiilor dispăruți în opt state membre: Țările de Jos, Portugalia, Franța, Luxemburg, Belgia, Grecia, Germania și Regatul Unit.

[32] Comunicarea Comisiei „116 000: linia telefonică de urgență pentru copii dispăruți”, COM(2010) 674, disponibilă la adresa: http://ec.europa.eu/justice/policies/children/docs/com_2010_674_en.pdf.

[33] Studiul calitativ Eurobarometru privind drepturile copilului, octombrie 2010, disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/quali/ql_right_child_sum_en.pdf

[34] A se vedea Comunicarea Comisiei „O abordare globală a protecției datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană”, COM(2010) 609 final, punctul 2.1.2, disponibilă la adresa:http://ec.europa.eu/justice/news/consulting_public/0006/com_2010_609_ro.pdf

[35] Decizia nr. 1351/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 de stabilire a unui program comunitar multianual privind protecția copiilor care utilizează internetul și alte tehnologii de comunicare, JO L 348, 24.12.2008, p. 118-127.

[36] http://ec.europa.eu/information_society/activities/sip/docs/mobile_2005/europeanframework.pdf.

[37] http://ec.europa.eu/information_society/activities/social_networking/docs/sn_principles.pdf

[38] http://www.pegi.info/

[39] Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale), JO L 95, 15.4.2010, p. 1-24.

[40] Comunicarea din 2006 „Către o strategie a UE privind drepturile copilului” a dus la dezvoltarea unui cadru de politică cuprinzător în acțiunea externă a UE, inclusiv Comunicarea „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” și documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Copiii în situații de urgență și de criză” (2008), Orientările EU privind drepturile copilului (2007), Orientările UE privind copiii și conflictele armate (2003, actualizate în 2008), Concluziile Consiliului privind situația copiilor în contextul dezvoltării și al situațiilor de criză umanitară (2008) și Concluziile Consiliului privind munca copiilor (2010).

[41] Numai în ultimul deceniu, se estimează că, în cursul conflictelor armate, și-au pierdut viața peste 2 milioane de copii, alte 6 milioane au fost mutilați fizic, în timp de aproximativ 20 de milioane de copii sunt strămutați sau refugiați, iar un milion și-au pierdut părinții în aceste conflicte.

[42] Comunicarea Comisiei „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene”, COM(2008) 55 finale, disponibilă la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0055:FIN:RO:PDF

[43] Disponibile la adresa: http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/16031.07.pdf

[44] Disponibile la adresa: http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/10019.en08.pdf

[45] Disponibile la adresa: http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_235_en.pdf șihttp://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_273_en.pdf.

[46] Studiul calitativ Eurobarometru privind drepturile copilului, octombrie 2010, disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/quali/ql_right_child_sum_en.pdf

[47] http://europa.eu/quick-links/eu-kids/index_en.htm

[48] http://europa.eu/teachers-corner/index_en.htm