„SECȚIUNEA 2

Regimuri speciale pentru persoanele impozabile nestabilite care prestează servicii de telecomunicații, servicii de radiodifuziune și de televiziune sau servicii electronice către persoane neimpozabile (Articolele 358-369k din Directiva 2006/112/CE)

Subsecțiunea 1

Definiții

Articolul 57a

În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

1.	„regimul non-UE” înseamnă regimul special pentru serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și de televiziune sau serviciile electronice prestate de persoane impozabile nestabilite în Comunitate, prevăzut în titlul XII capitolul 6 secțiunea 2 din Directiva 2006/112/CE;

2.

„regimul UE” înseamnă regimul special pentru serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și de televiziune sau serviciile electronice prestate de persoane impozabile stabilite în Comunitate, dar care nu sunt stabilite în statul membru de consum, prevăzut în titlul XII capitolul 6 secțiunea 3 din Directiva 2006/112/CE;

3.	„regimuri speciale” înseamnă „regimul non-UE” și/sau „regimul UE”, în funcție de context;

4.

„persoană impozabilă” înseamnă o persoană impozabilă nestabilită în Comunitate, astfel cum este definită la articolul 358a punctul 1 din Directiva 2006/112/CE, sau o persoană impozabilă nestabilită în statul membru de consum, astfel cum este definită la articolul 369a primul paragraf punctul 1 din directiva respectivă.

Subsecțiunea 2

Aplicarea regimului UE

Articolul 57b

Dacă persoana impozabilă care utilizează regimul UE și-a stabilit sediul activității economice în Comunitate, statul membru în care și-a stabilit sediul activității economice este stat membru de identificare.

Dacă persoana impozabilă care utilizează regimul UE și-a stabilit sediul activității economice în afara Comunității, însă are mai multe sedii fixe în Comunitate, poate alege orice stat membru în care are un sediu fix ca stat membru de identificare, în conformitate cu articolul 369a alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE.

Subsecțiunea 3

Domeniul de aplicare al regimului UE

Articolul 57c

Regimul UE nu se aplică în cazul serviciilor de telecomunicații, de radiodifuziune și de televiziune sau al serviciilor electronice prestate într-un stat membru în care persoana impozabilă și-a stabilit sediul activității economice sau are un sediu fix. Prestarea serviciilor respective se declară la autoritățile fiscale competente din statul membru respectiv, în declarația de TVA prevăzută la articolul 250 din Directiva 2006/112/CE.

Subsecțiunea 4

Identificare

Articolul 57d

Atunci când o persoană impozabilă informează statul membru de identificare că intenționează să utilizeze unul dintre regimurile speciale, regimul special respectiv se aplică începând cu prima zi a trimestrului calendaristic următor

Cu toate acestea, în cazul în care prima prestare de servicii care poate face obiectul aplicării regimului special este efectuată înainte de data menționată la primul paragraf, regimul special se aplică începând cu data primei prestări respective, cu condiția ca persoana impozabilă să informeze statul membru de identificare cu privire la începerea activităților sale care pot face obiectul regimului special, nu mai târziu de cea de-a zecea zi a lunii ulterioare primei prestări respective.

Articolul 57e

Statul membru de identificare înregistrează persoana impozabilă care utilizează regimul UE cu ajutorul codului său de înregistrare în scopuri de TVA, conform dispozițiilor articolelor 214 și 215 din Directiva 2006/112/CE.

Articolul 57f

(1)   În cazul în care o persoană impozabilă care utilizează regimul UE nu mai îndeplinește condițiile din definiția prevăzută la articolul 369a alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2006/112/CE, statul membru în care a fost înregistrată nu mai este statul membru de identificare. În cazul în care persoana impozabilă respectivă îndeplinește mai departe condițiile pentru utilizarea regimului special respectiv, pentru a-l putea folosi în continuare, indică drept nou stat membru de identificare statul membru în care și-a stabilit sediul activității economice sau, dacă nu și-a stabilit activitatea economică în Comunitate, menționează un stat membru în care are un sediu fix.

(2)   În cazul în care se schimbă statul membru de identificare în conformitate cu alineatul (1), schimbarea respectivă se aplică începând cu data la care persoana impozabilă încetează să aibă sediul activității economice sau un sediu fix în statul membru care a fost indicat anterior ca stat membru de identificare.

Articolul 57g

O persoană impozabilă care utilizează unul dintre regimurile speciale poate înceta utilizarea regimului special respectiv indiferent dacă prestează în continuare servicii care pot fi eligibile pentru regimul special respectiv. Persoana impozabilă informează statul membru de identificare cu cel puțin 15 zile înainte de sfârșitul trimestrului calendaristic anterior celui în care intenționează să înceteze utilizarea regimului. Încetarea devine efectivă începând cu prima zi a trimestrului calendaristic următor.

Obligațiile privind TVA aferente prestărilor de servicii de telecomunicații, de servicii de radiodifuziune și de televiziune sau de servicii electronice care rezultă după data la care încetarea a devenit efectivă sunt îndeplinite direct către autoritățile fiscale ale statului membru de consum în cauză.

Dacă o persoană impozabilă încetează să mai utilizeze un regim special conform primului paragraf, aceasta este exclusă de la utilizarea regimului respectiv în orice stat membru timp de două trimestre calendaristice de la data încetării.

Subsecțiunea 5

Obligații de raportare

Articolul 57h

(1)   Nu mai târziu de cea de-a zecea zi a lunii următoare, persoana impozabilă înștiințează pe cale electronică statul membru de identificare cu privire la:

—	încetarea activităților sale reglementate de unul dintre regimurile speciale;

—	orice modificare a activităților sale reglementate de unul dintre regimurile speciale, în urma căreia nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru utilizarea regimului special respectiv; și

—	orice modificare a informațiilor furnizate anterior statului membru de identificare.

(2)   În cazul în care se schimbă statul membru de identificare în conformitate cu articolul 57f, persoana impozabilă informează ambele state membre implicate cu privire la schimbare nu mai târziu de cea de-a zecea zi a lunii următoare schimbării sediului. Aceasta furnizează noului stat membru de identificare detaliile de înregistrare, astfel cum sunt solicitate atunci când o persoană impozabilă utilizează un regim special pentru prima dată.

Subsecțiunea 6

Excludere

Articolul 58

Dacă cel puțin unul dintre criteriile de excludere stabilite la articolul 363 sau la articolul 369e din Directiva 2006/112/CE se aplică unei persoane impozabile care utilizează unul dintre regimurile speciale, statul membru de identificare exclude persoana impozabilă în cauză de la regimul respectiv.

Numai statul membru de identificare poate exclude o persoană impozabilă de la utilizarea unuia dintre regimurile speciale.

Statul membru de identificare își bazează decizia de excludere pe orice informație disponibilă, inclusiv pe informațiile furnizate de oricare alt stat membru.

Excluderea devine efectivă începând cu prima zi a trimestrului calendaristic care urmează datei la care decizia de excludere se transmite pe cale electronică persoanei impozabile.

Cu toate acestea, dacă excluderea este cauzată de o schimbare a sediului activității economice sau a sediului fix, excluderea devine efectivă începând cu data schimbării în cauză.

Articolul 58a

În cazul în care o persoană impozabilă care utilizează un regim special nu a prestat, în niciun stat membru de consum, servicii acoperite de regimul respectiv, pentru o perioadă de opt trimestre calendaristice consecutive, se prezumă că aceasta și-a încetat activitățile impozabile în sensul articolului 363 litera (b) sau al articolului 369e litera (b) din Directiva 2006/112/CE. Această încetare nu împiedică persoana respectivă să utilizeze un regim special în cazul în care își reia activitățile acoperite de oricare dintre regimuri.

Articolul 58b

(1)   Dacă o persoană impozabilă este exclusă de la unul din regimurile speciale din cauza nerespectării repetate a regulilor aferente regimului respectiv, persoana impozabilă în cauză rămâne exclusă de la utilizarea oricăruia dintre cele două regimuri în orice stat membru timp de opt trimestre calendaristice care urmează după trimestrul calendaristic în care persoana impozabilă a fost exclusă.

(2)   Se consideră că o persoană impozabilă nu a respectat în mod repetat regulile aferente unuia din regimurile speciale, în sensul articolului 363 litera (d) sau al articolului 369e litera (d) din Directiva 2006/112/CE, în cel puțin următoarele cazuri:

(a)	dacă notificările în temeiul articolului 60a au fost emise către aceasta de către statul membru de identificare pentru trei trimestre calendaristice imediat precedente, și declarația de TVA nu a fost depusă pentru fiecare din trimestrele respective în termen de zece zile de la emiterea notificării;

(b)

dacă notificările în temeiul articolului 63a au fost emise către aceasta de către statul membru de identificare pentru trei trimestre calendaristice imediat precedente, iar persoana impozabilă nu a achitat suma integrală declarată cu titlu de TVA pentru fiecare din trimestrele respective, în termen de zece zile de la emiterea notificării, cu excepția cazului în care suma rămasă neachitată este mai mică de 100 EUR pentru fiecare trimestru calendaristic;

(c)

dacă în urma unei solicitări din partea statului membru de identificare sau a statului membru de consum și la o lună după o notificare ulterioară din partea statului membru de identificare, persoana nu a pus la dispoziție pe cale electronică registrele prevăzute la articolele 369 și 369k din Directiva 2006/112/CE.

Articolul 58c

Persoana impozabilă care este exclusă de la unul din regimurile speciale își îndeplinește toate obligațiile privind TVA aferente prestărilor de servicii de telecomunicații, de servicii de radiodifuziune și de televiziune sau de servicii electronice care rezultă după data la care excluderea a devenit efectivă, direct către autoritățile fiscale ale statului membru de consum în cauză.

Subsecțiunea 7

Declarația de TVA

Articolul 59

(1)   Orice perioadă de declarare în sensul articolului 364 sau al articolului 369f din Directiva 2006/112/CE este o perioadă de declarare separată.

(2)   Dacă, în conformitate cu articolul 57d al doilea paragraf, se aplică un regim special de la data primei prestări, persoana impozabilă depune o declarație de TVA separată pentru trimestrul calendaristic în care a avut loc prima prestare.

(3)   Dacă o persoană impozabilă a fost înregistrată în cadrul fiecăruia dintre regimurile speciale în cursul unei perioade de declarare, aceasta depune declarațiile de TVA și efectuează plățile aferente în statul membru de identificare pentru fiecare regim în raport cu prestările efectuate și cu perioadele acoperite de regimul respectiv.

(4)   Dacă schimbarea statului membru de identificare în temeiul articolului 57f are loc după prima zi a trimestrului calendaristic în cauză, persoana impozabilă depune declarațiile de TVA și efectuează plățile aferente atât în statul membru de identificare inițial, cât și în noul stat membru de identificare, acoperind prestările efectuate în perioadele respective în care statele membre au fost stat membru de identificare.

Articolul 59a

În cazul în care o persoană impozabilă care utilizează un regim special nu prestează servicii în cadrul regimului special în niciun stat membru de consum în cursul unei perioade de declarare, aceasta trebuie să depună o declarație de TVA în care să indice că nu au avut loc prestări de servicii în cursul perioadei respective (declarație de TVA „zero”).

Articolul 60

Sumele din declarațiile de TVA întocmite în cadrul regimurilor speciale nu se rotunjesc în plus sau în minus la cel mai apropiat număr întreg. Trebuie raportată și plătită valoarea exactă a TVA.

Articolul 60a

Statul membru de identificare notifică prin mijloace electronice persoanele impozabile care nu au depus o declarație de TVA în conformitate cu articolul 364 sau cu articolul 369f din Directiva 2006/112/CE cu privire la obligația lor de a depune declarația respectivă. Statul membru de identificare emite notificarea în cea de-a zecea zi de la data la care ar fi trebuit depusă declarația și informează celelalte state membre prin mijloace electronice că a fost emisă o notificare.

Orice notificare ulterioară și măsurile luate în vederea stabilirii și a colectării TVA intră în responsabilitatea statului membru de consum în cauză.

În pofida oricăror notificări emise și a oricăror măsuri luate de către statul membru de consum, persoana impozabilă depune declarația de TVA în statul membru de identificare.

Articolul 61

(1)   Cifrele înscrise într-o declarație de TVA, după depunerea acesteia, pot fi modificate numai prin intermediul unor modificări ale declarației în cauză și nu prin ajustări aduse unei declarații ulterioare.

(2)   Modificările menționate la alineatul (1) se transmit pe cale electronică statului membru de identificare în decursul a trei ani de la data la care trebuia depusă declarația inițială.

Cu toate acestea, nu se aduce atingere normelor statului membru de consum referitoare la evaluări și modificări.

Articolul 61a

Dacă o persoană impozabilă:

(a)	încetează să utilizeze unul dintre regimurile speciale;

(b)	este exclusă din unul dintre regimurile speciale; sau

(c)	își schimbă statul membru de identificare, în conformitate cu articolul 57f,

persoana respectivă depune declarația finală de TVA și plata aferentă, precum și eventualele rectificări la declarațiile anterioare sau declarațiile anterioare depuse cu întârziere și plățile aferente, la statul membru care a fost statul membru de identificare în momentul încetării, al excluderii sau al schimbării.

Subsecțiunea 8

Monedă

Articolul 61b

Dacă un stat membru de identificare a cărui monedă nu este euro decide că declarațiile de TVA trebuie întocmite în moneda sa națională, această decizie se aplică declarațiilor de TVA ale tuturor persoanelor impozabile care utilizează regimurile speciale.

Subsecțiunea 9

Plăți

Articolul 62

Fără a aduce atingere articolului 63a paragraful al treilea și articolului 63b, persoana impozabilă efectuează orice plată către statul membru de identificare.

Sumele plătite cu titlu de TVA de către persoana impozabilă în temeiul articolului 367 sau al articolului 369i din Directiva 2006/112/CE sunt asociate în mod specific declarației de TVA depuse în temeiul articolului 364 sau al articolului 369f din directiva respectivă. Orice ajustare ulterioară a sumelor plătite poate fi efectuată de către persoana impozabilă numai cu referire la declarația în cauză și nu poate fi alocată altei declarații sau efectuată prin ajustarea unei declarații ulterioare. Fiecare plată trebuie să specifice numărul de referință al declarației la care se raportează.

Articolul 63

Un stat membru de identificare care primește o plată mai mare decât cea rezultată din declarația de TVA depusă în temeiul articolului 364 sau al articolului 369f din Directiva 2006/112/CE rambursează suma plătită în exces direct persoanei impozabile în cauză.

În cazul în care un stat membru de identificare a primit o sumă pentru o declarație de TVA despre care s-a constatat ulterior că este incorectă, iar statul membru în cauză a distribuit deja această sumă statelor membre de consum, respectivele state membre de consum rambursează direct persoanei impozabile orice sumă plătită în exces, fiecare achitând partea care îi revine.

Cu toate acestea, dacă plățile în exces se referă la perioadele anterioare și inclusiv la ultima perioadă de declarare din 2018, statul membru de identificare rambursează cuantumul relevant al părții care corespunde sumei reținute în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 904/2010, iar statul membru de consum rambursează plata în exces mai puțin suma care este rambursată de statul membru de identificare.

Statele membre de consum comunică statului membru de identificare, prin mijloace electronice, suma rambursărilor în cauză.

Articolul 63a

În cazul în care persoana impozabilă depune o declarație de TVA, în conformitate cu articolul 364 sau articolul 369f din Directiva 2006/112/CE, dar nu efectuează nicio plată sau plata efectuată este inferioară celei rezultate din declarație, statul membru de identificare notifică persoana impozabilă, prin mijloace electronice, în cea de-a zecea zi care urmează datei la care ar fi trebuit cel mai târziu efectuată plata în conformitate cu articolul 367 sau cu articolul 369i din Directiva 2006/112/CE, cu privire la orice sumă restantă datorată cu titlu de TVA.

Statul membru de identificare informează prin mijloace electronice statele membre de consum cu privire la transmiterea notificării.

Orice notificări ulterioare și măsuri luate în vederea colectării TVA intră în responsabilitatea statului membru de consum în cauză. Dacă astfel de notificări ulterioare au fost emise de către un stat membru de consum, valoarea TVA corespunzătoare este achitată respectivului stat membru.

Statul membru de consum informează, prin mijloace electronice, statul membru de identificare cu privire la emiterea notificării.

Articolul 63b

În cazul în care declarația de TVA nu este depusă sau este depusă cu întârziere sau este incompletă ori incorectă, sau în cazul în care plata TVA se efectuează cu întârziere, orice dobândă, penalități sau alte taxe se calculează și se stabilesc de către statul membru de consum. Persoana impozabilă achită contravaloarea unor astfel de dobânzi, penalități sau orice alte taxe direct statului membru de consum.

Subsecțiunea 10

Registre

Articolul 63c

(1)   Pentru a fi considerate suficient de detaliate în sensul articolelor 369 și 369k din Directiva 2006/112/CE, registrele ținute de persoana impozabilă trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	statul membru de consum în care este prestat serviciul;

(b)	tipul de serviciu prestat;

(c)	data prestării serviciului;

(d)	baza de impozitare cu indicarea monedei utilizate;

(e)	orice creștere sau reducere ulterioară a bazei de impozitare;

(f)	cota de TVA aplicată;

(g)	valoarea TVA de plată cu indicarea monedei utilizate;

(h)	data și suma plăților primite;

(i)	orice plată în avans primită înainte de prestarea serviciului;

(j)	dacă se emite o factură, informațiile cuprinse în factură;

(k)	numele clientului, dacă persoana impozabilă deține această informație;

(l)	informațiile utilizate pentru a determina locul în care clientul este stabilit sau în care își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

(2)   Informațiile menționate la alineatul (1) sunt înregistrate de către persoana impozabilă în așa fel încât să poată fi puse la dispoziție prin mijloace electronice fără întârziere și pentru fiecare serviciu prestat.”