Politica UE în domeniul migrației și al azilului – situații de criză și de forță majoră

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Regulamentul vizează:

• situații de criză, inclusiv instrumentalizarea și forța majoră, descrise, respectiv, ca:
  • o situație excepțională de afluxuri masive de resortisanți din țări din afara UE sau de apatrizi într-un stat membru, de o amploare și natură încât ar face ca sistemele bine pregătite ale statului membru să devină nefuncționale, în așa fel încât ar putea exista consecințe grave asupra funcționării sistemului european comun de azil;
  • o situație în care o țară din afara UE (țară terță) sau un actor nestatal ostil încurajează sau facilitează deplasarea unor resortisanți din țări din afara UE sau a unor apatrizi la frontierele externe ale UE sau către un stat membru, cu scopul de a destabiliza UE sau statele membre, precum și în cazul în care astfel de acțiuni sunt de natură să pericliteze funcții esențiale ale unui stat membru („instrumentalizare”);
• circumstanțe anormale și imprevizibile, asupra cărora un stat membru nu are control, ale căror consecințe nu ar fi putut fi evitate în pofida tuturor diligențelor depuse („forță majoră”).

Măsurile trebuie:

• să fie temporare, necesare, proporționale, adecvate și limitate la circumstanțe excepționale;
• să respecte drepturile solicitanților și ale beneficiarilor de protecție internațională, inclusiv dreptul la azil și respectarea principiului nereturnării;
• să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, principiile generale ale dreptului UE și ale dreptului internațional, precum și legislația UE în materie de azil.

Guvernanță

În conformitate cu procedura:

• un stat membru care se confruntă cu o situație de criză sau de forță majoră furnizează o descriere a situației și solicită Comisiei Europene să acorde ajutor și, dacă este cazul, derogări temporare de la normele existente;
• Comisia:
  • evaluează situația, cu ajutorul agențiilor UE relevante și al organizațiilor internaționale;
  • decide, în termen de cel mult două săptămâni, dacă statul membru în cauză se confruntă cu o situație determinată și transmite decizia sa („decizie de punere în aplicare”) Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene;
  • Comisia prezintă, după caz, o propunere de decizie de punere în aplicare a Consiliului care conține măsurile de luat propuse (un proiect de plan de răspuns în spiritul solidarității și derogări);
• Consiliul, pe baza propunerii Comisiei, decide, în termen de două săptămâni, măsurile care trebuie luate, stabilind:
  • autorizația acordată statului membru de a aplica derogările;
  • un plan de răspuns în spiritul solidarității, după caz, care include măsurile de solidaritate de care statul membru poate beneficia pentru a remedia situația;
• durata maximă totală de aplicare a derogărilor și a măsurilor de solidaritate este de un an (cu o perioadă inițială de trei luni care poate fi reînnoită);
• Comisia:
  • monitorizează situația, împreună cu Consiliul;
  • acordă o atenție specială respectării drepturilor fundamentale și standardelor umanitare;
  • abrogă, modifică și prelungește diferitele măsuri, în funcție de evoluția situației;
  • raportează Parlamentului și Consiliului la fiecare trei luni de la intrarea în vigoare a deciziei Consiliului;
• coordonatorul UE pentru solidaritate:
  • sprijină activitățile de relocare din statul membru în cauză către alte state membre („relocare”);
  • promovează pregătirea, cooperarea și reziliența statelor membre în punerea în aplicare a politicilor UE în materie de azil și migrație;
  • publică o dată la două săptămâni un buletin informativ privind mecanismul de relocare.

Măsuri de solidaritate

Un stat membru poate solicita următoarele forme de asistență din partea partenerilor săi din UE:

• relocarea solicitanților de azil sau a beneficiarilor de protecție internațională;
• contribuții financiare;
• sprijin alternativ, cum ar fi pentru gestionarea frontierelor și consolidarea capacităților.

Derogări

Un stat membru poate beneficia, în funcție de situație, de următoarele derogări temporare:

• prelungirea termenului de înregistrare a solicitanților de protecție internațională de la cinci zile la patru săptămâni de la depunerea cererilor, acordându-se prioritate persoanelor cu nevoi speciale, precum și minorilor și familiilor acestora;
• prelungirea duratei procedurii la frontieră și a procedurii de returnare la frontieră cu o perioadă suplimentară de șase săptămâni;
• modificări ale domeniului de aplicare a procedurii la frontieră;
• o prelungire a termenului pentru procedura Dublin;
• o eliberare de obligația de a reprimi solicitanții de azil provenind dintr-un alt stat membru.

Procedură rapidă

În anumite situații, Comisia poate adopta o recomandare privind o procedură rapidă de acordare a protecției internaționale solicitanților proveniți dintr-o anumită țară de origine. Obiectivul este de a accelera procedurile și de a le finaliza în termen de patru săptămâni pentru grupurile pentru care este probabil ca cererile lor să fie bine întemeiate.

Dispoziții finale

Statele membre includ în strategiile naționale de pregătire pentru situații de criză:

• planificarea de urgență și măsuri preventive pentru reducerea riscului de crize;
• o analiză a mijloacelor necesare pentru gestionarea crizelor și protejarea drepturilor solicitanților de protecție internațională și ale beneficiarilor de protecție internațională.

Statele membre care primesc migranți dintr-un stat membru aflat în criză pot beneficia de sprijin financiar din partea UE, iar statul membru aflat în criză poate beneficia de finanțare pentru construirea, întreținerea și renovarea instalațiilor de primire.

Regulamentul modifică Regulamentul (UE) 2021/1147 privind Fondul pentru azil, migrație și integrare.