Vinuri și produse vitivinicole – denumiri de origine protejate, indicații geografice protejate, mențiuni tradiționale, etichetare și prezentare

ASPECTE-CHEIE

Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice

• Denumirea de origine protejată (DOP) identifică denumirea unei regiuni, a unui loc specific sau, în cazuri excepționale, a unei țări, utilizată pentru a descrie un produs a cărui calitate și caracteristici se datorează, în esență, unui anumit mediu geografic și care trebuie produse într-o arie geografică determinată care utilizează know-how recunoscut și înregistrat. Toate produsele vitivinicole cu statut de DOP trebuie să fie produse exclusiv cu struguri din zona în cauză.
• Indicația geografică protejată (IGP) înseamnă o indicație care se referă la o regiune, un loc specific sau, în cazuri excepționale, o țară, utilizată pentru a descrie un produs care posedă o anumită calitate, reputație sau alte caracteristici care pot fi atribuite respectivei origini geografice. Toate produsele cu statut de IGP trebuie să fie produse cu cel puțin 85 % din struguri provenind din zona în cauză.

Reguli pentru DOP și IGP

Regulamentul stabilește norme care reglementează:

• cererea de protecție;
• procedura de contestație – norme privind restricțiile privind utilizarea DOP și IGP în cazul în care au fost formulate obiecții;
• modificarea unei specificații a produsului;
• anularea protecției;
• utilizarea simbolurilor, indicațiilor și abrevierilor – inclusiv utilizarea logourilor naționale și a indicațiilor, precum și a derogărilor.

Mențiuni tradiționale

Mențiunile tradiționale sunt folosite pentru:

• a indica faptul că produsul are statut de DOP sau IGP în temeiul legislației UE și al legislației unei țări UE;
• a desemna o metodă de producție sau de îmbătrânire sau o calitate, culoare sau tip de loc sau un anumit eveniment legat de istoricul produsului cu statut de DOP sau IGP.

Reguli pentru mențiuni tradiționale

Regulamentul stabilește norme care reglementează:

• cererea de protecție și procedura de examinare – inclusiv limba și ortografia mențiunilor, condițiile de valabilitate și controlul de către Comisia Europeană;
• procedura de contestare;
• protecția – inclusiv relația cu mărcile comerciale și omonimele¹;
• modificarea și anularea.

Etichetare și prezentare

Regulamentul acoperă, de asemenea, normele privind etichetarea și prezentarea care reglementează:

• „mențiunile obligatorii” – pentru a ajuta consumatorii să înțeleagă mai bine caracterul specific al produselor vitivinicole și pentru a garanta recunoașterea de către producători a calității produselor lor, etichetele produselor din sectorul vitivinicol trebuie să conțină o serie de informații, printre care:
  • categoria produselor vitivinicole, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;
  • termenul DOP sau IGP pentru vinurile care conțin aceste denumiri și denumirea respectivă;
  • tăria alcoolică dobândită;
  • indicarea provenienței;
  • indicarea îmbuteliatorului, pentru vinurile spumante – producătorul sau vânzătorul, pentru vinurile importate – importatorul;
  • conținutul de zahăr al vinurilor spumante;
• „mențiunile opționale” – aceasta poate include:
  • epoca;
  • soiul (soiurile) de struguri;
  • conținutul de zahăr (pentru alte vinuri decât vinul spumant);
  • mențiunile tradiționale pentru vinurile cu DOP sau IGP;
  • simbolul UE care indică o DOP sau IGP;
  • termeni referitori la anumite metode de producție;
  • termeni referitori la o exploatație;
• forme specifice de sticle și sisteme de închidere.