Mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2017/1852 - sistemul UE de soluționare a litigiilor fiscale

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Scopul său este de a îmbunătăți sistemul de soluționare a litigiilor privind acordurile de taxare între țările UE, oferind astfel cetățenilor și întreprinderilor o mai mare siguranță și decizii mai prompte.

Aceasta se referă, în special, la litigii privind impozitarea dublă sau multiplă - în cazul în care două sau mai multe țări solicită dreptul de a impozita aceleași venituri sau profituri.

Aceasta se bazează pe Convenția din 1990 privind eliminarea dublei impuneri, care se limitează la litigiile privind prețurile de transfer și alocarea profiturilor către sediile permanente (cunoscută și sub numele de Convenția de arbitraj a Uniunii Europene – UAC).

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Directiva se aplică tuturor contribuabililor care sunt supuși impozitelor pe venit și pe capital acoperite de tratatele fiscale bilaterale și de UAC.

Procedura de decontare

Procedura de acord amiabil

Într-o primă etapă, reclamantul depune o plângere la autoritățile fiscale din țările UE în cauză. Autoritățile ar trebui să încerce să ajungă la un acord amiabil cu privire la plângere în termen de doi ani de la primirea reclamației de către autoritatea fiscală.

Procedura de arbitraj a litigiilor

O comisie consultativă este înființată pentru a soluționa un litigiu atunci când:

• o plângere este respinsă de una din țările UE în cauză:

O Comisie consultativă poate fi solicitată de reclamant dacă una dintre țările UE care se află în litigiu respinge reclamația. Comisia consultativă trebuie să adopte o decizie privind admisibilitatea și acceptarea plângerii, în termen de șase luni de la respingerea plângerii, care este obligatorie pentru țările în cauză.

• o plângere nu este rezolvată în termen de doi ani de la acceptare:

Trebuie înființată o Comisie consultativă dacă autoritățile fiscale din țările UE implicate în litigiu nu au reușit să ajungă la un acord pentru eliminarea dublei impuneri în termen de doi ani de la acceptarea reclamației. Comisia consultativă trebuie să emită un aviz cu privire la soluționarea litigiului în termen de cel mult șase luni de la înființarea de către țările în cauză.

Țările implicate pot conveni să înființeze o Comisie alternativă de soluționare a litigiilor în locul unei comisii consultative, care ar putea avea o compoziție și o formă diferită de Comisia consultativă. Țările în cauză au dreptul de a lua o decizie care nu respectă avizul Comisiei consultative sau, dacă este cazul, al Comisiei alternative de soluționare a litigiilor. Cu toate acestea, dacă nu ajung la un acord privind modul de soluționare a litigiului, sunt obligate să respecte acest aviz.

Raportare

Comisia Europeană va evalua aplicarea directivei și va raporta Consiliului până la 30 iunie 2024.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică de la 3 noiembrie 2017. Aceasta trebuie transpusă în legislația țărilor UE până la 30 iunie 2019.

CONTEXT

Dubla impunere transfrontalieră apare atunci când o afacere este impozitată de două țări diferite pe același venit sau capital. Este o frână serioasă în ceea ce privește desfășurarea afacerilor transfrontaliere, duce la distorsiuni economice și are un impact negativ asupra investițiilor transfrontaliere.

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Rezoluția privind conflictele de evitare a dublei impuneri în UE (Comisia Europeană);
• Dubla impunere (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2017/1852 a Consiliului din 10 octombrie 2017 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană (JO L 265, 14.10.2017, pp. 1-14)

DOCUMENTE CONEXE

Convenția 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (JO L 225, 20.8.1990, pp. 10-24)

Modificările succesive aduse Convenției au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 06.02.2018