Recurs introdus la 19 noiembrie 2015 de Koninklijke Philips Electronics NV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 9 septembrie 2015 în cauza T-92/13, Koninklijke Philips Electronics NV/Comisia Europeană

(Cauza C-622/15 P)

(2016/C 027/29)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Koninklijke Philips Electronics NV (reprezentanți: E. Pijnacker Hordijk, J. K. de Pree și S. Molin, advocaten)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurenta invocă următoarele motive principale și argumente:

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în aplicarea articolului 101 TFUE și a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) statuând că Comisia putea să caracterizeze vânzările de tuburi pentru monitoare TV, denumite în continuare „CRT”) fabricate de grupul LPD către grupul Philips (și către grupul LGE) ca fiind vânzări în cadrul grupului și statuând că Comisia putea să includă în mod întemeiat în calcularea amenzii KPNV valoarea vânzărilor directe in SEE prin intermediul unor produse transformate (denumite în continuare „DSTP”), în ceea ce privește vânzările în aval de monitoare pentru computere și televizoare color care conțin CRT furnizate de grupul LPD.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept statuând că Comisia nu a încălcat dreptul la apărare al KPNV atunci când a ales – chiar în împrejurările prezentei cauze – să nu includă grupul LPD în procedura administrativă și să emită în privința acestuia o comunicare a obiecțiunilor întemeiată pe faptul că KPNV ar avea o obligație generală de prudență care consta păstrarea în registrele și în arhivele sale înregistrări referitoare la activitățile grupului LPD, chiar și în cazul falimentului grupului LPD.

Tribunalul a săvârșit o eroare de apreciere prin aceea că a denaturat motivul invocat de KPNV în ceea ce privește tratamentul DSTP și nu a examinat, în consecință, unul dintre principalele motive invocate de KPNV împotriva deciziei. Recurenta susține, în continuare, că a fost lipsită de protecția principiului fundamental al egalității de tratament prin aceea că Tribunalul nu a recunoscut faptul că standarde juridice diferite au fost aplicate diferitelor întreprinderi pentru stabilirea bazei de calcul a amenzii. Acest tratament discriminatoriu a avut ca rezultat aplicarea unei amenzi cu mult mai mari KPNV.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1 p. 167).