COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 22.6.2016

JOIN(2016) 30 final

COMUNICARE COMUNĂ CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU

Elemente ale unei noi strategii a UE privind China

I. INTRODUCERE

I.1 Rezumat

Prezenta comunicare comună propune elemente pentru o nouă strategie a UE privind China. Aceasta se dorește a constitui dimensiunea legată de China a implementării Orientărilor politice ale Comisiei Juncker, contribuind la Agenda privind locurile de muncă, creșterea economică și investițiile și la consolidarea rolului UE ca actor pe scena internațională. Comunicarea vine în completarea Strategiei „Comerț pentru toți” a Comisiei Europene și ține seama de punctele de vedere exprimate de Parlamentul European în raportul său din 2015 privind relațiile UE cu China, vizând stabilirea unui cadru de politică pentru relațiile UE cu China pentru următorii cinci ani.

UE și China sunt două dintre cele mai mari trei economii și puteri comerciale la nivel mondial 1 . Atât UE, cât și China au evoluat mult de la comunicarea anterioară a Comisiei privind China, de acum zece ani 2 . Ascensiunea Chinei s-a produs la o scară și într-un ritm fără precedent. China nu numai că este diferită la nivel intern față de cum era înainte ca actuala conducere să își preia mandatul, în 2013, dar faptul că are o greutate sporită pe scena mondială și că pune un accent reînnoit pe extinderea rolului său în lume înseamnă că își dorește să joace un rol mai important și să exercite o influență mai mare asupra sistemului de guvernanță globală, aflat într-o continuă evoluție.

Agenda strategică de cooperare UE-China 2020 are un rol important, fiind documentul comun de la cel mai înalt nivel care orientează Parteneriatul strategic cuprinzător dintre UE și China. UE are însă nevoie de propria strategie, care să pună interesele sale pe primul plan al noii relații, să promoveze valorile universale, să recunoască nevoia unui rol mai important al Chinei în sistemul internațional și să contribuie la definirea unui astfel de rol și care să fie bazată pe o agendă de parteneriat combinată cu o gestionare constructivă a diferențelor.

I.2 Contextul în ceea ce privește China

China se află la un punct de cotitură. Aceasta și-a declarat vechiul model economic și social „nesustenabil” și își propune să treacă la un tipar de dezvoltare mai echilibrat, pentru care este nevoie de consolidarea bazei instituționale necesare unei economii de piață. Această tranziție este complexă și este posibil să nu se desfășoare întotdeauna fără dificultăți. În plus, reforma economică trebuie să se efectueze în contextul unor interese politice și economice aflate în concurență. În același timp, pentru legitimitatea politică la nivel intern este important să se înregistreze o creștere economică stabilă și să se creeze locuri de muncă. China se confruntă cu o îmbătrânire rapidă a populației și cu disparități regionale și socioeconomice tot mai mari, care creează tensiuni interne.

Schimbările interne din China au un impact pe plan extern. Din punct de vedere economic și financiar, în ceea ce privește fluxurile de comerț și de investiții, la nivel strategic, tot mai mult în domeniul militar și în alte domenii, China caută spațiu și vrea să aibă un cuvânt de spus. Prin urmare, deciziile pe care China le ia cu privire la dezvoltarea sa politică, economică și socială sunt mai importante ca oricând pentru UE.

UE va trebui să facă față unei serii de tendințe emergente:

politica Chinei de a-și extinde rolul în lume este pusă în aplicare tot mai rapid. Întreprinderile sale sunt încurajate mai mult ca oricând să se implice în schimburi comerciale, să investească în străinătate și să găsească resurse. Legătura tot mai mare pe care China o are cu piețele de capital de la nivel mondial poate genera beneficii pentru toate părțile, sub rezerva instituirii condițiilor-cadru adecvate;

influența și interesele tot mai mari ale Chinei la nivel mondial duc la o cerere pe măsură a acesteia de a avea un cuvânt mai greu de spus în ceea ce privește guvernanța economică globală. China se angajează mai mult și în relațiile internaționale (de exemplu, în ceea ce privește dezvoltarea, acțiunile climatice și locurile care constituie puncte vulnerabile din punct de vedere al securității internaționale). În regiunea sa, devine mai asertivă;

China se confruntă cu o încetinire structurală a activității economice, care va genera provocări și oportunități atât în interiorul, cât și în afara sa. Tranziția Chinei către un tipar de dezvoltare mai durabil este complexă și poate duce la perioade de turbulență pe plan intern și pe scară mai largă;

cel mai recent plan cincinal vizează accelerarea reechilibrării economice, sociale și în materie de mediu și a trecerii la o creștere bazată pe consum, precum și continuarea reformei statului de drept și a eforturilor de combatere a corupției;

nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește creșterea importanței pieței în sectoare-cheie ale economiei care sunt de interes pentru UE. Inițiativele legislative recente au introdus noi restricții pentru operatorii străini în China, care nu favorizează deschiderea pieței și contravin principiilor egalității de tratament și a oferirii unor condiții de concurență echitabile. Tot din cauza acestor inițiative legislative, China este privată de cele mai bune soluții pentru consolidarea activității economice;

în același timp, răspunsul autoritar al Chinei la opoziția pe plan intern subminează eforturile de a institui statul de drept și de a pune drepturile individului pe o bază mai solidă.

II. PRINCIPIILE RELAȚIEI

Având în vedere ritmul rapid al schimbărilor care au avut loc în UE și în China în ultimul deceniu, este momentul să reevaluăm și să reafirmăm principiile care stau la baza relației noastre.

UE se așteaptă ca relația sa cu China să aducă beneficii ambelor părți, atât din punct de vedere politic, cât și economic. Sloganul chinezesc „cooperare de pe urma căreia toate părțile să aibă de câștigat” ar trebui aplicat efectiv. UE așteaptă, de asemenea, de la China să-și asume responsabilități care să fie pe măsura beneficiilor pe care le are de pe urma ordinii internaționale bazate pe reguli.

UE trebuie să arate că are o voce puternică, clară și unitară în relația sa cu China. În relațiile lor bilaterale cu China, indiferent dacă e vorba de relații între state membre individuale sau de relații între grupuri de state membre (de exemplu, așa-numitul proces „16+1”) și China, statele membre ar trebui să coopereze cu Comisia, cu SEAE și cu celelalte state membre, în scopul de a contribui la asigurarea faptului că aspectele relevante pentru UE sunt conforme cu dreptul, regulile și politicile UE și că rezultatul global este în beneficiul UE în ansamblul său.

Acțiunea externă a UE are la bază principiile care au inspirat crearea sa: democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea principiilor Cartei ONU și ale dreptului internațional. Aceste principii se reflectă în Constituția Chinei și în instrumentele internaționale semnate de China. Protecția drepturilor omului va rămâne o parte esențială a relației UE cu China. UE consideră că tratarea persoanelor cu demnitate și respect este esențială pentru ca cetățenii să se împlinească și să își dezvolte creativitatea și este benefică pentru stabilitatea și securitatea societății chineze și a ordinii mondiale.

Reprimarea, ce are acum o dimensiune extrateritorială nouă și îngrijorătoare, de către China a avocaților apărării, a apărătorilor drepturilor lucrătorilor, a editorilor, a jurnaliștilor și a altor persoane fiindcă și-au exercitat în mod pașnic drepturile pune sub semnul întrebării angajamentul declarat al Chinei față de statul de drept și respectarea de către aceasta a obligațiilor sale internaționale. Recenta adoptare a unei serii de acte cu putere de lege și norme administrative restrictive în domeniul securității naționale este un alt motiv de preocupare. UE este deosebit de îngrijorată de faptul că Legea privind gestionarea activităților organizațiilor neguvernamentale străine, recent promulgată, ar putea împiedica dezvoltarea societății civile în China și avea un impact negativ asupra schimburilor interpersonale dintre UE și China.

UE și statele sale membre vor continua să conlucreze cu China și cu poporul chinez pentru a promova drepturile omului și a consolida statul de drept, societatea civilă, răspunderea politică și libertatea de exprimare, de asociere și de religie. Aceasta va necesita mobilizarea întregii game de instrumente diplomatice și din domeniul promovării, precum și a altor instrumente, atât la nivel bilateral, cât și multilateral. UE ar trebui, de asemenea, să continue să solicite imperativ Chinei să elibereze deținuții politici, să asigure echitatea proceselor și să-și îndeplinească angajamentele internaționale în materie de protecție a drepturilor persoanelor care aparțin unor minorități, nu în ultimul rând în Tibet și în Xinjiang.

UE confirmă politica sa „o singură Chină”.

UE se angajează să mențină legăturile puternice pe care le are cu Hong Kong și Macao și să promoveze respectarea Legii fundamentale și a principiului „o țară – două sisteme”.

UE își confirmă angajamentul față de continuarea dezvoltării relațiilor sale cu Taiwanul și față de sprijinirea valorilor comune care stau la baza sistemului său de guvernanță. UE ar trebui să continue să sprijine dezvoltarea constructivă a relațiilor de o parte și de alta a strâmtorii Taiwan, în cadrul eforturilor de păstrare a păcii în regiunea Asia-Pacific. Prin urmare, UE va folosi toate canalele disponibile pentru a încuraja inițiative ce vizează promovarea dialogului, a cooperării și a încrederii de o parte și de alta a strâmtorii Taiwan. UE ar trebui să promoveze soluții practice privind participarea Taiwanului la cadrele internaționale, atunci când o astfel de participare este consecventă cu politica UE „o singură Chină” și cu obiectivele de politică ale UE.

Procesul decizional al UE în ceea ce privește China ar trebui să aibă loc în contextul unei abordări de politică ample și echilibrate în ceea ce privește regiunea Asia-Pacific, exploatând la maximum și ținând seama pe deplin de relațiile apropiate ale UE cu parteneri precum Japonia, Coreea, țările care fac parte din ASEAN, Australia și alte țări. În primul rând, ar trebui consolidate cooperarea și coordonarea UE-SUA în acest domeniu, având în vedere importanța fundamentală a legăturilor transatlantice.

III.    AGENDA PRIVIND PROSPERITATEA ȘI REFORMA

La reuniunea plenară din 2013 a Congresului național al Partidului Comunist Chinez, președintele Xi Jinping a anunțat efectuarea până în 2020 a unei reforme ample a modelului economic și social al Chinei. Aceste obiective pe termen mai lung au generat preocupări pe termen scurt cu privire la creșterea PIB-ului, la ocuparea forței de muncă și la stabilitate, ceea ce a dus la încetinirea ritmului reformei, cu posibile efecte negative asupra solidității economice pe termen mai lung. Prioritățile Chinei creează oportunități pentru UE, de exemplu un potențial mai mare în materie de cooperare și de exporturi în domenii prioritare precum mediul și sectoarele serviciilor. Însă această „deschidere” se axează mai mult pe ajutarea întreprinderilor chineze să își desfășoare activitatea pe piața externă decât pe îmbunătățirea accesului la piața chineză. Există și unele provocări, ca de exemplu intensificarea concurenței directe în unele sectoare sau pe piețele țărilor terțe unde China speră ca întreprinderile sale de stat să se impună ca lideri la nivel mondial. UE își dorește o Chină care să fie mai deschisă și mai stabilă din punct de economic, care să ofere întreprinderilor străine un acces la piață îmbunătățit în mod semnificativ, precum și condiții de concurență echitabile și o concurență loială pentru întreprinderi și investiții, nivelul de deschidere fiind egal cu cel pe care UE îl oferă tuturor întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piața sa.

III.1 UE ca partener în reformele Chinei

Prosperitatea UE este legată de înregistrarea unei creșteri economice durabile în China. Prin urmare, UE este deosebit de interesată ca reformele economice și în materie de guvernanță ale Chinei să fie încununate de succes. Întrucât UE este cel mai important partener comercial al Chinei, reprezentând circa 15 % din volumul schimburilor sale comerciale, și este o destinație atractivă și sigură pentru investițiile sale directe în străinătate, această țară are nevoie de UE în aceeași măsură în care UE are nevoie de ea.

China gestionează în prezent o tranziție structurală dificilă către o rată de creștere economică mai scăzută, dar mai durabilă. Această ajustare este esențială pentru perspectivele de creștere economică pe termen lung ale Chinei, dar poate crea volatilitate și riscuri pe termen scurt. China a făcut progrese semnificative în domenii precum reforma fiscală, extinderea acoperirii în materie de securitate socială și reforma piețelor financiare. În alte domenii, precum reforma sectorului întreprinderilor de stat sau deschiderea sectorului serviciilor, progresele au fost mai lente.

O prioritate absolută a UE este promovarea reformei și inovării în vederea sprijinirii transformării modelului de creștere economică al Chinei într-unul mai durabil, bazat pe creșterea consumului intern, pe extinderea sectorului serviciilor și pe deschidere către investițiile, produsele și serviciile străine. Acest demers ar trebui să se bazeze pe obținerea de beneficii de către ambele părți și pe transparență, inclusiv pe protejarea drepturilor de proprietate intelectuală. Punctele forte ale UE în domeniul economic sunt complementare priorităților prevăzute în cel de al 13-lea plan cincinal al Chinei, printre care se numără inovarea, serviciile, creșterea economică verde și echilibrul dintre dezvoltarea urbană și rurală. Este, de asemenea, în interesul UE să sprijine tranziția Chinei către un model economic și social mai durabil și mai favorabil incluziunii, prin promovarea standardelor fundamentale de muncă și munca decentă, reforma sistemului de protecție socială și a unui angajament comun față de lanțuri de aprovizionare globale responsabile.

Pe măsură ce China întreprinde măsuri prin care încearcă să evite capcana veniturilor medii prin avansarea în lanțul valoric, firmele chineze vor continua să devină competitori tot mai puternici în sectoarele de vârf. Într-adevăr, politicile industriale ale Guvernului Chinei vizează crearea unor campioni naționali care să fie în măsură să concureze la nivel mondial în sectoare precum aeronavele civile, noile materiale, economia digitală, sectorul bancar, energia și infrastructura. Este important ca UE să conlucreze cu China pentru a promova pe piețele lor o concurență deschisă și loială pentru cealalată parte și să descurajeze China să sprijine competitivitatea întreprinderilor sale prin acordarea de subvenții sau prin protejarea piețelor interne.

III.2 Stimularea comerțului și a investițiilor

Prioritatea imediată a UE în ceea ce privește atingerea obiectivului de aprofundare și reechilibrare a relației sale cu China este încheierea unui Acord cuprinzător privind investițiile. Încheierea unui astfel de acord, precum și înregistrarea de progrese în ceea ce privește reformele Chinei ce vizează liberalizarea economiei sale și instituirea, prin urmare, a unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi ar crea noi oportunități de piață și ar permite ambelor părți să aibă în vedere obiective mai ambițioase, precum încheierea unui acord de liber schimb (ALS).

Orice viitor ALS ar trebui să fie profund și cuprinzător și să aspire la un nivel ridicat de ambiție, pe baza unor obiective de referință stabilite în negocierile UE cu parteneri precum Canada, Japonia și Statele Unite. În plus, pentru a-i ajuta pe investitorii din UE care își desfășoară activitatea în cadrul unui lanț de aprovizionare regional tot mai integrat, UE ar trebui să aibă în vedere o rețea mai amplă de acorduri privind investițiile în regiune. Pe baza dispozițiilor în materie de investiții în curs de negociere cu China, UE va analiza oportunitatea lansării de negocieri privind investițiile cu Hong Kong și Taiwan.

Indicațiile geografice sunt și ele importante din punct de vedere economic și cultural deoarece creează valoare pentru comunitățile locale. Ambele părți ar beneficia de pe urma încheierii unui acord privind indicațiile geografice care să fie bazat pe cele mai înalte standarde internaționale în materie de protecție.

Aprofundarea cooperării în sectorul vamal și facilitarea comerțului, care să depășească angajamentele asumate în cadrul Acordului OMC privind facilitarea comerțului, ar fi benefică atât pentru UE, cât și pentru China și ar trebui să vizeze gestionarea riscurilor și securitatea lanțurilor de aprovizionare, precum și garantarea faptului că se asigură respectarea drepturilor de proprietate intelectuală la frontiere.

UE privește favorabil efectuarea de către China a unor investiții productive în Europa, cu condiția ca acestea să respecte dreptul și reglementările UE. Ne așteptăm ca investițiile UE în China să fie privite la fel de favorabil. Ar trebui sporită cooperarea reciproc avantajoasă ce vizează toate aspectele investițiilor, inclusiv prin găsirea unor modalități practice prin care China să contribuie la Planul de investiții pentru Europa. China ar trebui să limiteze domeniul de aplicare al verificărilor legate de securitate la care supune investițiile UE doar la aspectele care constituie preocupări legitime în materie de securitate națională. De asemenea, UE se așteaptă ca investițiile directe în străinătate efectuate de China în Europa să se bazeze pe principiile economiei de piață și ca China să utilizeze toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a elimina potențialele denaturări ale pieței și alte riscuri legate de investițiile efectuate de întreprinderile care beneficiază de subvenții sau de avantaje în materie de reglementare oferite de stat. Ar trebui să se examineze, împreună cu statele membre, posibilitatea elaborării unei definiții minime comune a ceea ce constituie infrastructură națională critică în contextul investițiilor străine în UE.

Reforma sistemului financiar al Chinei este esențială pentru transformarea economică a acestei țări. Pe măsură ce piețele sale de capital se deschid tot mai mult, influența Chinei asupra economiei mondiale va continua să crească. Această interdependență tot mai mare a fost demonstrată de efectele de propagare generate pe piața mondială de volatilitatea pieței de valori a Chinei și evidențiază importanța instituirii unor politici economice și monetare coordonate și transparente. Întrucât riscurile care apar pe piețele financiare din China pot deveni importante din punct de vedere sistemic, UE este deosebit de interesată să mențină și să dezvolte o cooperare pozitivă și efectivă cu China în domeniul reglementării financiare.

O economie a Chinei mai integrată la nivel mondial ar trebui să însemne, de asemenea, faptul că China recunoaște această interdependență și optează pentru politici economice interne care nu denaturează piețele și relațiile comerciale internaționale. UE este profund îngrijorată de supracapacitatea industrială înregistrată în mai multe sectoare industriale din China, în special în sectorul producției de oțel. Dacă această problemă nu va fi rezolvată în mod adecvat, este posibil ca măsurile de apărare comercială să prolifereze, nelimitându-se doar la oțel, ci extinzându-se și la alte sectoare, precum aluminiumul, ceramica și produsele pe bază de lemn.

Deși în China se acordă tot mai multă atenție la nivel politic acestei probleme, amploarea provocării rămâne considerabilă. Supracapacitatea industriei siderurgice din China a fost estimată la circa 350 de milioane de tone, aproape dublul producției anuale a UE. Deși obiectivul Chinei de a reduce până în 2020 producția de oțel brut cu 100-150 de milioane de tone este binevenit, această țară ar trebui să colaboreze în mod constructiv cu partenerii săi comerciali la nivel internațional (de exemplu, în cadrul Comitetului pentru oțel din cadrul OCDE) și să elaboreze un plan de restructurare privind reducerea capacității care să fie mai ambițios, mai transparent și ale cărui rezultate să poată fi mai bine măsurate. Subvențiile și celelalte măsuri de sprijin guvernamental care contribuie la creșterea sau la exportul capacității de oțel sau la menținerea unor operațiuni care în mod structural duc la pierderi ar trebui eliminate cât mai repede posibil. China ar trebui, de asemenea, să-și onoreze angajamentul asumat în cadrul OMC de a notifica subvențiile, începând cu cele acordate sectorului siderurgic. Pe termen mediu, China trebuie să-și reformeze economia de stat și să lase forțele pieței să soluționeze în mod natural această problemă.

Având în vedere că în curând vor expira unele dispoziții ale Protocolului de aderare a Chinei la OMC, Comisia analizează posibilitatea ca UE să modifice, după luna decembrie 2016, tratamentul de care beneficiază China în cadrul investigațiilor antidumping și, dacă o va face, cum anume; Comisia va reveni asupra acestui aspect în a doua jumătate a anului 2016. Este esențială consolidarea în continuare a eficacității instrumentelor de apărare comercială ale UE, în special prin adoptarea rapidă a propunerii Comisiei din aprilie 2013 de modernizare a instrumentelor de apărare comercială. Va fi extrem de important să se stabilească o abordare globală în ceea ce privește soluționarea cauzelor care se află la originea supracapacității.

Reforma sistemului judiciar și consolidarea statului de drept în China sunt condiții prealabile pentru succesul global al reformelor efectuate de aceasta. Un sistem judiciar transparent și imparțial reprezintă un element esențial al fundamentelor instituționale ale economiei de piață și ar oferi garanții efective atât pentru întreprinderile din UE, cât și pentru cele din China. UE ar trebui să utilizeze ca punct de pornire lansarea noului Dialog privind afacerile juridice, care a avut loc pentru prima dată în iunie 2016 și s-a axat pe comerțul electronic și pe protecția consumatorilor în mediul online.

UE ar trebui să-și continue dialogurile cu China în materie de standarde, de reglementare și de proceduri de evaluare a conformității în sectoarele-cheie, pentru a reduce costurile și barierele la intrare și pentru a promova întâietatea standardelor internaționale în domenii precum sănătatea și siguranța, produsele farmaceutice, protecția mediului, siguranța alimentară și a produselor de consum, acțiunile climatice și protecția datelor. Se poate colabora în privința activităților de cercetare, pentru a promova utilizarea unor standarde comune în viitor. În domeniul sanitar și fitosanitar, UE este hotărâtă să conlucreze cu China în vederea promovării celor mai înalte standarde în materie de siguranță alimentară. Dacă modernizarea, aflată în curs, a modelului pe care China îl aplică în materie de siguranță alimentară va fi pusă în aplicare în mod proporțional și transparent, atunci acest model va deveni mai compatibil cu cel al UE. Tododată, vor exista mai multe oportunități în materie de creștere economică și locuri de muncă atât în UE, cât și în China, vor exista beneficii reciproce pentru consumatori și se va îmbunătăți accesul la piață pentru produsele agricole de bază. În acest sens, UE încurajează China să adere la standardele științifice internaționale și să recunoască, la rândul său, UE ca fiind o singură entitate.

Odată cu consolidarea parteneriatului UE-China, UE ar trebui să continue să își aprofundeze angajamentul în Asia și în alte părți ale lumii în vederea multiplicării și diversificării oportunităților economice și a surselor de creștere economică.

III.3 Cercetare, inovare și economia digitală

China avansează rapid către o economie bazată pe cunoaștere și pe inovare. UE, în calitate de lider mondial în acest domeniu, este deosebit de interesată în a conlucra cu China pentru a-și atinge obiectivele stabilite în conformitate cu Strategia privind piața unică digitală. Cooperarea privind economia digitală ar trebui să stimuleze creșterea economică prin deschiderea piețelor, prin stabilirea de standarde comune și prin efectuarea de activități de cercetare comune în domenii precum comunicațiile mobile 5G și internetul obiectelor.

Inițiativele ambițioase precum „Made-in-China 2025” („Fabricat în China 2025”) și planul de acțiune aferent, „Internet +”, subliniază importanța acordată de China economiei digitale, precum și potențialul acesteia de a transforma sectoare precum cel al producției. Cu toate acestea, politicile și reglementările Chinei fac tot mai mult obiectul protecționismului. Întreprinderile europene din domeniul informațiilor și tehnologiei comunicațiilor se confruntă cu probleme de acces la piață de a lungul întregului lanț valoric, inclusiv cu standarde care favorizează anumite tehnologii, cu cerințe complexe și discriminatorii în materie de acordare de licențe și de certificare, cu restricții disproporționate ce rezultă din legislația în materie de securitate, cu lipsa unui acces echitabil la organismele de standardizare și cu proceduri de achiziții publice închise. UE ar trebui să-și dubleze eforturile de îmbunătățire a accesului la piața chineză de produse și servicii digitale, care se află în creștere, și de obținere a unor condiții de concurență echitabile. De asemenea, UE ar trebui să promoveze drepturi mai puternice în materie de viață privată și de protecție a datelor în China și să insiste ca normele în materie de protecție a datelor ale UE să fie respectate în cadrul tuturor schimburilor de date cu caracter personal cu China.

Protejarea și asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) sunt cruciale pentru promovarea inovării. Ar trebui să se intensifice dialogul și cooperarea privind aspectele relevante și ar trebui să fie abordate provocările tot mai mari, precum contrafacerea și pirateria în mediul online. Deși recunoaște că guvernele au un interes legitim în asigurarea securității pieței digitale, UE se opune politicilor general aplicabile care necesită accesul la un cod sursă al unui program informatic sau transferul unui astfel de cod ca precondiție pentru accesul la piață. UE ar trebui să încerce să obțină un acord politic cu China în ceea ce privește combaterea furturilor informatice de DPI și de secrete comerciale.

UE ar avea de câștigat de pe urma consolidării cooperării în materie de cercetare și inovare cu China, prin dezvoltarea împreună de cunoștințe și de tehnologii, prin valorificarea talentelor din China, prin promovarea UE ca destinație atractivă pentru cercetare și inovare și prin găsirea de soluții la provocările sociale și de mediu comune. Este în continuare esențial să se asigure condiții de concurență echitabile pentru cercetare și inovare, inclusiv un acces reciproc la programele și resursele în materie de cercetare și inovare. Cooperarea prin intermediul programului UE „Orizont 2020” și al programelor Euratom ar trebui dezvoltată și extinsă în continuare pe această bază. Mecanismele de cofinanțare și inițiativele emblematice din cadrul programului Orizont 2020, precum și acordurile încheiate între institute de cercetare din UE și din China ar trebui să contribuie la dezvoltarea parteneriatelor pe termen lung în domeniul științei și tehnologiei.

III.4 Conectivitate și legăturile interpersonale

Îmbunătățirea legăturilor de infrastructură dintre UE și China ar stimula perspectivele economice pentru toate părțile interesate. Platforma UE-China privind conectivitatea ar trebui să creeze sinergii între politicile și proiectele UE și inițiativa Chinei intitulată „O centură, un drum”, precum și între sursele de finanțare aferente, în domeniul transporturilor și al altor tipuri de infrastructură.

China va trebui să-și realizeze obiectivul declarat de a transforma inițiativa sa „O centură, un drum” într-o platformă deschisă care să urmeze regulile economiei de piață și normele internaționale, pentru a genera beneficii pentru toate părțile și a încuraja un comportament economic responsabil în țările terțe. Cooperarea în acest domeniu ar trebui să se bazeze pe respectarea deplină a politicilor relevante și a reglementărilor și standardelor aplicabile, inclusiv în ceea ce privește achizițiile publice, și să garanteze condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici din ambele părți. Acest principiu ar trebui să se aplice și țărilor din afara UE care s-au angajat să aplice standardele UE. Scopul ar trebui să-l constituie crearea unor rețele de infrastructură transfrontaliere durabile și interoperabile în țări și regiuni situate între UE și China. Lucrările comune privind un portofoliu de proiecte prioritare în materie de investiții ar trebui să implice o coordonare strânsă cu țările în cauză, nu în ultimul rând pentru a asigura compatibilitatea cu constrângerile bugetare ale acestora. De cooperarea UE-China în materie de conectivitate ar trebui să beneficieze pe deplin partenerii din Asia, inclusiv Afghanistanul, Pakistanul și țările din Asia Centrală, prin contribuția adusă la integrarea lor în fluxurile comerciale internaționale.

Stabilirea unei relații interpersonale ar trebui să sprijine oportunitățile pentru sectoare ale UE precum învățământul superior, industriile creative și culturale și turismul. Ar contribui, de asemenea, la consolidarea dialogului intercultural și la promovarea diversității culturale și a participării societății civile. Contactele interpersonale ar trebui integrate în întregul ansamblu de relații UE-China. Ar trebui încurajată utilizarea pe deplin a canalelor existente în materie de migrație legală în UE și China. Din momentul în care vor fi luate cu succes primele măsuri în direcția facilitării mobilității și a combaterii migrației ilegale, Dialogul UE-China în materie de migrație și mobilitate ar trebui să avanseze prin negocierea de acorduri privind facilitarea vizelor și cooperarea în domeniul combaterii migrației ilegale.

IV. GĂSIREA UNOR INTERESE COMUNE ÎN MATERIE DE POLITICĂ EXTERNĂ ȘI DE SECURITATE

China consideră că este pe punctul de a trece de la participarea sa pasivă din trecut la un rol de lider în afacerile mondiale, care să corespundă dimensiunii sale economice. Având în vedere interesele sale tot mai extinse, orizonturile Chinei nu se mai rezumă doar la vecinătatea sa. O concentrare asupra SUA este în continuare predominantă. Există un interes reînnoit pentru UE, în calitatea sa de partener mai echilibrat într-o lume multipolară, chiar dacă securitatea în regiunea Asia-Pacific va rămâne o provocare, având în vedere asertivitatea tot mai mare a Chinei. Chiar dacă inițiativa de amploare „O centură, un drum” se bazează, în mare măsură, pe considerente economice și interne, aceasta va avea consecințe geostrategice importante. În prezent, China are motive întemeiate să participe mai activ la aspectele legate de guvernanța, securitatea și apărarea de la nivel mondial. Pentru UE, canalizarea participării Chinei în domenii pozitive, precum cooperarea pentru pace în Africa, și îndeplinirea de către aceasta a responsabilităților pe care le implică faptul că este o putere mondială (de exemplu, în Orientul Mijlociu) este atât o provocare, cât și o oportunitate. Un dialog mai aprofundat cu China privind cooperarea în materie de investiții în țări de interes comun ar reflecta implicarea financiară tot mai mare a Chinei în multe țări care sunt și parteneri ai UE.

IV.1 Consolidarea cooperării cu China în materie de politică externă

Creșterea economică a Chinei a determinat extinderea intereselor sale cu mult dincolo de vecinătatea sa imediată și a stimulat prezența sa comercială, financiară, diplomatică și chiar și militară în lume, tot mai mulți resortisanți chinezi locuind în străinătate. Acesta este unul dintre motivele pentru care China se bazează din ce în ce mai mult pe pacea și securitatea de la nivel internațional și pentru care China a adoptat o abordare mai proactivă în materie de procese de consolidare a păcii și privind vecinătatea în țări precum Sudanul de Sud și Afghanistanul.

În domeniul politicii externe, UE ar trebui să-și propună să instituie cu China o agendă privind politica externă care să fie împărtășită de această țară în mai mare măsură, prin încurajarea participării sale constructive și active la furnizarea de securitate ca bun public global. China ar trebui încurajată să participe în mod consecvent la procesele de soluționare a conflictelor internaționale, ca o concretizare a responsabilităților care îi revin în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Pe baza participării constructive a Chinei la negocierea acordului cu Iranul, UE ar trebui să solicite Chinei să participe activ în chestiuni precum situația din Afghanistan, Siria și Libia, provocarea în materie de migrație și ajungerea la un acord general privind soluționarea situației din Orientul Mijlociu. Ceea ce se percepe adesea în Africa ca fiind o concurență între UE și China ar trebui să se transforme într-o cooperare sporită privind soluționarea crizelor (fie la nivel local, fie în forurile multilaterale, precum CSONU), consolidarea capacităților în materie de pace și securitate ale Africii, promovarea unui mediu economic mai bun, precum și privind bunurile comune globale, în special mediul și oceanele. De asemenea, UE ar trebui să conlucreze cu China în vederea îmbunătățirii diligenței necesare în ceea ce privește minereurile provenite din zone afectate de conflicte și alte riscuri.

Una dintre prioritățile Chinei în materie de politică externă este de a-și dezvolta legăturile cu Europa, alocând resurse financiare și diplomatice importante pentru atingerea acestui obiectiv. Este în interesul UE să conlucreze cu China pentru a se asigura că orice implicare chineză în vecinătătatea estică și sudică a UE contribuie la consolidarea guvernanței bazate pe reguli și a securității regionale. UE sprijină cu fermitate suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei, principii la care subscrie și China. UE dorește ca China să fie un partener în investițiile în viabilitatea și prosperitatea pe termen lung ale Ucrainei și în asigurarea stabilității și păcii în regiune, în beneficiul tuturor părților. Într-un context mai larg, strategia UE privind Asia Centrală oferă, la rândul său, oportunități pentru intensificarea cooperării cu China în domenii precum securitatea, conectivitatea, asistența pentru dezvoltare și utilizarea durabilă a apei și a surselor de energie.

UE ar trebui să continue să contribuie în mod activ la securitatea regională în Asia-Pacific, prin mijloace diplomatice și economice, dezvoltându-și totodată și mai mult parteneriatele din regiune. UE este în continuare îngrijorată de situația din Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud și ar trebui să continue să evidențieze importanța unei soluționări pașnice a litigiilor și să se opună acțiunilor unilaterale care ar putea schimba statu-quo-ul și accentua tensiunile. UE își păstrează poziția cu privire la necesitatea ca China și celelalte părți să respecte dreptul internațional în contextul pretențiilor lor legate de Marea Chinei de Sud. Dat fiind faptul că o mare parte a schimburilor comerciale maritime internaționale se efectuează prin tranzitarea zonei respective, libertatea de navigare și de survolare sunt de o importanță primordială pentru UE. Aceasta ar trebui să încurajeze China să contribuie în mod constructiv la stabilitatea regională prin măsuri de consolidare a încrederii și prin sprijinirea ordinii internaționale bazate pe reguli, în special prin respectarea Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării și a procedurilor sale de arbitraj, și prin încheierea rapidă a negocierilor ASEAN-China privind un „Cod de conduită”.

UE ar trebui să-și propună să poarte un dialog regulat și substanțial cu China cu privire la întregul spectru de chestiuni privind controlul exporturilor, dezarmarea și neproliferarea, care să includă provocări regionale precum politicile și acțiunile Republicii Populare Democrate Coreene. Concret, UE ar trebui să încurajeze China să ratifice Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare, să adere la Tratatul privind comerțul cu arme, să participe la Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice și să adere la standardele în materie de control al exporturilor de arme și de produse cu dublă utilizare care se aplică în temeiul regimurilor de control al exporturilor internaționale relevante. Exporturile UE către China sunt reglementate de embargoul asupra armelor instituit de Concluziile Consiliului European din 1989 și de cele opt criterii prevăzute în cadrul Poziției comune a Consiliului privind exporturile de tehnologie și echipament militar (2008/944/PESC).

Având în vedere acutizarea tot mai pronunțată a amenințării teroriste la nivel mondial, UE ar trebui să fie deschisă cooperării cu China în privința combaterii terorismului, sub rezerva stabilirii de comun acord a unor condiții care să includă o componentă solidă în materie de stat de drept și drepturi ale omului. Accentul ar trebui să se pună pe eforturile internaționale de soluționare a cauzelor profunde, pe eliminarea surselor de finanțare a terorismului (inclusiv în contextul Grupului de Acțiune Financiară Internațională) și pe prevenirea și combaterea radicalizării.

În politica sa privind spațiul cibernetic internațional, UE promovează deschiderea și libertatea internetului și încurajează eforturile de elaborare a unor norme convenite de către părți în materie de comportament al statului. Abordarea restrictivă a Chinei în materie de guvernanță a internetului riscă să fragmenteze internetul, în detrimentul părților interesate de la nivel mondial și cu consecințe negative în domeniul economic și în cel al drepturilor omului. UE ar trebui să continue să solicite Chinei să-și aducă o contribuție mai importantă la elaborarea unor norme responsabile de comportament și să aplice în spațiul cibernetic dreptul internațional existent, inclusiv să promoveze în continuare un acord la nivel mondial privind protejarea activelor cibernetice critice. Ar trebui luate în considerare și aspectele relevate din recenta Comunicare comună privind contracararea amenințărilor hibride, în special în materie de securitate cibernetică și protejare a infrastructurii critice.

IV. 2. Dimensiunea de securitate și apărare

În ultimii ani, UE a desfășurat tot mai multe misiuni civile și militare de soluționare a crizelor peste mări, în special în Africa. De asemenea, recunoscând responsabilitățile tot mai mari pe care le are la nivel mondial, China își aduce o contribuție tot mai importantă la operațiunile de menținere a păcii și de combatere a pirateriei și și-a sporit asistența militară acordată Uniunii Africane.

Africa în special oferă UE un potențial semnificativ de cooperare cu China în domeniile de interes comun, inclusiv pentru a extinde cooperarea de succes dintre UE și China în zona de larg ce vizează combaterea pirateriei la menținerea păcii la consolidarea capacităților pe uscat. Coordonarea în ceea ce privește combaterea pirateriei sub auspiciile Mecanismului de conștientizare comună și de încetare a conflictelor a contribuit la consolidarea instinctelor de cooperare, în timp ce repartizarea sarcinilor cu privire la escortarea transporturilor din cadrul Programului Alimentar Mondial a demonstrat valoarea adăugată a unei astfel de cooperări.

Pe baza rezultatului consultărilor succesive UE-China în materie de securitate și de apărare, UE ar trebui să stabilească relații cu actorii chinezi de la fața locului (de exemplu, ambasadele și contingentele chineze de menținere a păcii din țări precum Mali și Somalia) pentru a explora modalitățile practice de cooperare și ar trebui să sprijine eforturile Chinei de a finanța arhitectura africană pentru pace și securitate. Printre celelalte domenii de potențiale interese comune se numără cooperarea privind dimensiunea legată de poliție a operațiunilor de menținere a păcii și modalitățile de protejare și evacuare a cetățenilor UE și chinezi.

V. GUVERNANȚA GLOBALĂ ȘI COLABORAREA ÎN CONTEXTUL MULTILATERAL

China dorește să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește guvernanța globală, atât economică, cât și politică, care să-i reflecte importanța. UE ar trebui să aibă ca punct de plecare această dorință a Chinei, promovând totodată multilateralismul și încurajând China să sprijine standardele și instituțiile de la nivel mondial. Printre componentele acestei ecuații se numără și gestionarea cu succes a diferențelor în ceea ce privește respectarea ordinii internaționale, a legislației și a drepturilor omului, în special în lumina creșterii asertivității externe a Chinei și a represiunii interne din această țară. Dialogul și cooperarea pot fi promovate în multe domenii, în special schimbările climatice, eficiența energetică, a oceanelor și a resurselor, precum și ajutarea Chinei să soluționeze imensele probleme de mediu cu care se confruntă (ale căror efecte vor fi resimțite de UE). De asemenea, sunt multe de câștigat din colaborarea în ceea ce privește dezvoltarea, sănătatea mondială, menținerea păcii, afacerile umanitare și gestionarea riscurilor de dezastre. În aceste domenii, afirmarea în mai mare măsură, la nivel mondial, a prezenței și a intereselor Chinei oferă UE ocazia de îmbina experiența sa cu resursele Chinei.

V.I Promovarea unui multilateralism efectiv

UE este hotărâtă să promoveze un multilateralism efectiv, în centrul căruia să se afle Organizația Națiunilor Unite. Ca și UE, China a beneficiat de ordinea internațională bazată pe reguli. În 2015, cu ocazia celei de a 70-a aniversări a înființării ONU, China și-a exprimat din nou angajamentul, ca unul dintre semnatarii inițiali, față de principiile Cartei ONU. China a devenit unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul ONU și participă tot mai mult cu trupe la operațiunile ONU de menținere a păcii.

În calitatea sa de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și de membru al Consiliului Drepturilor Omului, China are responsabilitatea specială de a sprijini cei trei piloni ai ONU, și anume drepturile omului, pacea și securitatea și dezvoltarea. UE ar trebui să conlucreze cu China în vederea consolidării guvernanței globale. Întrucât instituțiile mondiale evoluează treptat, trebuie acordată Chinei importanța adecvată, care să fie pe măsura contribuției pe care este dispusă să o aducă, insistând în același timp pe universalitatea dreptului, a normelor și a principiilor internaționale, care stau la baza ordinii internaționale. În același spirit, China ar trebui încurajată să sprijine aspectele reformei ONU și ale îmbunătățirii cadrului guvernanței globale care ar aduce beneficii mai ample comunității internaționale.

Printr-un angajament constructiv, UE ar trebuie să conlucreze cu China în vederea găsirii unor soluții în cadrul structurilor guvernanței globale existente, ori de câte ori este posibil, și, în primul rând, în vederea asigurării faptului că noile inițiative respectă standardele mondiale și sunt complementare instituțiilor internaționale existente. Procesul decizional multilateral ar trebui să fie incluziv și să implice toți actorii relevanți.

Importanța tot mai mare pe care o are G20 în urma crizei economice mondiale demonstrează nevoia de a conlucra în mod eficace cu economiile de piață emergente pentru a găsi soluții la provocările mondiale. Pe baza rezultatelor președinției chineze a G20 și a cooperării strânse cu privire la componenta referitoare la finanțare a G20, UE ar trebui să-și propună să găsească o platformă comună cu China în domenii precum strategiile de creștere economică, investițiile în infrastructura interconectată, finanțarea acțiunilor climatice și standardele mondiale privind combaterea corupției. China și-a intensificat angajamentul și cu instituțiile Bretton Woods. UE ar trebui să se bazeze pe acest angajament consolidat pentru a promova o creștere economică mai puternică, mai durabilă și echilibrată, pentru a asigura faptul că FMI este puternic și finanțat adecvat și pentru a consolida dispozitivul global de asigurare a securității financiară.

UE ar trebui să încurajeze China să aibă un rol mai activ și să se implice mai mult în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și în cadrul inițiativelor multilaterale și plurilaterale privind comerțul și investițiile, asumându-și responsabilități care să fie pe măsura beneficiilor pe care le are de pe urma sistemului de comercializare deschis și consolidând nivelul de ambiție al acestor inițiative, ca de exemplu al negocierilor privind bunurile de mediu. UE se așteaptă de la China să prezinte o ofertă de aderare la Acordul privind achizițiile publice (AAP) care să fie pe măsura pieței chineze. De asemenea, UE încurajează China să se implice în mod semnificativ și referitor la aspecte de fond în cadrul Grupului de lucru internațional privind creditele la export. În contextul G20, UE ar trebui să încurajeze China să se implice și mai mult în reforma regulilor internaționale privind investițiile, în special în lucrările ce vizează crearea unei instanțe multilaterale competente în materie de investiții.

Printre celelalte domenii în care UE ar trebui să încerce să găsească un teren comun cu China se numără menținerea păcii, prevenirea conflictelor și alertele timpurii, soluționarea pașnică a litigiilor, afacerile umanitare, gestionarea riscurilor de dezastre, drepturile economice și sociale și sănătatea. UE ar trebui să încurajeze China să-și aducă o contribuție mai importantă la eforturile internaționale de soluționare a crizei refugiaților și migrației, aflate în curs.

V.2 Respectarea dreptului internațional și a valorilor universale

O ordine internațională bazată pe reguli care să se întemeieze pe respectarea dreptului internațional, inclusiv a dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional al drepturilor omului, este o cerință prealabilă pentru asigurarea păcii, a securității și a dezvoltării durabile la nivel internațional. Prin urmare, UE ar trebui să conlucreze cu China în vederea promovării respectării universale a drepturilor omului, în special a respectării standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului, la nivel intern și în străinătate. Printre exemplele în acest sens se numără sprijinirea punerii în aplicare a obligațiilor prevăzute în tratatele privind drepturile omului ratificate deja de China și promovarea ratificării Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), pe care China l-a semnat în 1998. UE ar trebui să continue să încurajeze China să ratifice și alte instrumente ale ONU și ale OIM, de exemplu cele două convenții privind munca forțată și cele două convenții privind libertatea de asociere și negocierea colectivă.

Progresele înregistrate de China în ultimele decenii, de exemplu în ceea ce privește concretizarea drepturilor economice și sociale, pot constitui baza unei cooperări UE-China în domenii precum drepturile femeilor, drepturile lucrătorilor, standardele sociale, drepturile întreprinderilor și ale omului, precum și drepturile culturale.

 V.3 Provocările de la nivel mondial și bunurile publice globale

În ultimii ani, China și-a adus o contribuție tot mai mare la stabilirea unor obiective mai ambițioase la nivel mondial în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, inclusiv schimbările climatice, sănătatea și educația. A devenit un donator de talie mondială și lucrează în prezent la concepte noi și mai durabile în domeniul dezvoltării. UE ar trebui să conlucreze strâns cu China în aceste domenii de interes comun.

Noua Agendă 2030 pentru dezvoltare durabilă are o aplicabilitate universală și prevede obligația ca toate țările să o aplice pe plan intern și să contribuie la efortul de la nivel mondial. Aceasta oferă UE și Chinei un interes comun în ceea ce privește realizarea obiectivului de eradicare a sărăciei și de dezvoltare durabilă pentru toate părțile, prin instituții eficace, bună guvernanță, stat de drept și societăți pașnice. China și UE ar trebui să poarte un dialog regulat privind punerea în aplicare a Agendei 2030 și a obiectivelor acesteia în materie de dezvoltare durabilă.

China are un rol tot mai important în dezvoltarea cooperării internaționale pentru dezvoltare și are un impact tot mai mare asupra proceselor de dezvoltare din țările terțe. Prin urmare, este important ca UE și China să aibă canale prin intermediul cărora să poarte discuții cu privire la abordările fiecăreia în materie de cooperare pentru dezvoltare. Importanța acordată de China Agendei 2030 în perioada în care a deținut președinția G20 oferă oportunitatea de a intensifica angajamentul de a conlucra cu țările în curs de dezvoltare. UE ar trebui să promoveze cooperarea bilaterală și multilaterală privind dezvoltarea pentru a sprijini implementarea Agendei 2030, în vederea stabilirii unui parteneriat între donatori cu China în domenii precum eficacitatea dezvoltării și coordonarea donatorilor și pentru a sprijini angajarea efectivă, atât în forurile mulilaterale, cât și pe teren, de exemplu în Africa și Asia. UE ar trebui să încurajeze China să acționeze în conformitate cu principiile sprijinite de ambele părți în cadrul Forumului la nivel înalt de la Busan privind eficacitatea ajutorului și să participe la Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării. Instituțiile UE relevante, precum și statele membre ale acesteia ar trebui să sprijine în continuare dezvoltarea Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură și să inițieze un dialog cu Noua Bancă de Dezvoltare, astfel încât să se consolideze buna guvernanță și sistemul multilateral. În plus, UE ar trebui să-și propună să poarte un dialog cu China în ceea ce privește cele mai bune practici în materie de acordare de împrumuturi țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv referitor la aspecte precum sustenabilitatea datoriei, standardele în materie de mediu și cele de muncă și combaterea mitei și a corupției.

UE salută rolul de lider jucat de China, care generează circa un sfert din volumul de gaze cu efect de seră emise la nivel mondial, în ceea ce privește negocierea și ratificarea timpurie a Acordului de la Paris privind schimbările climatice. Pe baza rezultatelor celei de a 21-a Conferințe a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) și a declarației comune UE-China din 2015 privind schimbările climatice, UE ar trebui să-și consolideze cooperarea cu China atât la nivel bilateral, cât și internațional. UE ar trebui să conlucreze cu China pe baza angajamentului comun de a accelera tranziția spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon/neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon. Ar trebui continuate abordările comune, pentru a accelera, ori de câte ori este posibil, implementarea Acordului de la Paris, inclusiv punerea în aplicare a contribuțiilor stabilite la nivel național. Activitățile de sensibilizare a Chinei prin intermediul diplomației UE în domeniul climei ar trebui să includă aspecte legate de Protocolul de la Montreal (eliminarea treptată la nivel mondial a hidrofluorocarburilor), de Organizația Aviației Civile Internaționale (măsură bazată pe piață întreprinsă la nivel mondial în ceea ce privește emisiile provenite din aviație) și de Organizația Maritimă Internațională (reducerea emisiilor maritime). UE ar trebui să sprijine în continuare China în ceea ce privește tranzacționarea certificatelor de emisii, având în vedere planurile acesteia de a institui în 2017 un sistem la nivel național. Ar trebui să se vizeze un dialog consolidat în domenii precum procesul decizional în materie de climă și de modelare a emisiilor, orașele cu emisii reduse de carbon, tehnologiile cu emisii reduse de carbon, captarea și stocarea dioxidului de carbon, adaptarea și investițiile reziliente din punct de vedere climatic. Recomandările inovatoare ale Grupului de lucru pentru finanțarea ecologică al G20 ar trebui implementate ori de câte ori este posibil.

Atât UE, cât și China sunt importatori de energie neți și au un interes comun în transparența, buna reglementare și deschiderea piețelor energiei, pentru a asigura îmbunătățirea securității energetice. În acest sens, UE ar trebui să conlucreze cu China în direcția unei arhitecturi mai moderne, mai favorabile incluziunii și mai eficace în domeniul energiei și să continue să sprijine o interacțiune sporită a Agenției Internaționale a Energiei cu China, în vederea promovării colaborării privind securitatea energetică, datele și statisticile privind energia și analiza politicii în domeniul energiei. De asemenea, UE ar trebui să-și propună să coopereze cu China în ceea ce privește transparența, standardele și reglementarea în sectorul energiei, inclusiv referitor la proiectele privind infrastructura din domeniul energiei din țările terțe, și să sprijine reformele interne din domeniul energiei, inclusiv cele privind eficiența energetică, sustenabilitatea energiei și eficiența resurselor. Ar trebui fructificate oportunitățile în domeniul cercetării comune și al dezvoltării de tehnologii privind energia curată.

China se confruntă cu provocări uriașe în materie de mediu în ceea ce privește poluarea aerului, a solului și a apei. Pentru ca UE să-și protejeze interesele, în special pentru a reduce problemele care rezultă din utilizarea masivă și nesustenabilă a resurselor de către China, know-how-ul UE poate contribui la sprijinirea eforturilor Chinei de a elabora politicile și cadrele de reglementare adecvate pentru a avansa în direcția unei economii verzi, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și circulare. Acest lucru va presupune aplicarea unor soluții științifice și tehnologice ecologice, care să contribuie la obținerea de beneficii economice și în materie de mediu de către ambele părți. UE ar trebui să-i împărtășească Chinei cele mai bune practici privind guvernanța de mediu, gestionarea resurselor de aer, sol și apă, gestionarea deșeurilor și eliminarea treptată a produselor chimice periculoase, precum și privind punerea în aplicare a acordurilor și standardelor internaționale în materie de mediu. Cooperarea privind aspectele legate de apă, nu în ultimul rând prin intermediul Platformei privind apa UE-China, ar trebui întărită. UE ar trebui să-și consolideze cooperarea cu China privind soluționarea unor probleme mondiale precum defrișarea, tăierea ilegală de arbori și traficul cu specii sălbatice, care, prin legăturile pe care le au cu corupția și cu criminalitatea organizată, subminează dezvoltarea durabilă, biodiversitatea și buna guvernanță.

De asemenea, UE ar trebui să conlucreze cu China în vederea îmbunătățirii guvernanței oceanelor, nu în ultimul rând prin combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, și ar trebui să încurajeze China să ratifice Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește și Acordul FAO privind măsurile de competența statului portului.

UE ar trebui să încurajeze China să se implice mai mult și să aibă un rol mai activ în elaborarea de politici de combatere a răspândirii rezistenței la antimicrobiene și să sprijine o strategie mondială de combatere a acestei amenințări grave la adresa sănătății.

VI. O ABORDARE MAI COORDONATǍ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CHINA

Relația cu un partener strategic atât de complex precum China necesită o abordare care să implice UE în ansamblul său, prin care să se stabilească legături între activitățile Comisiei, ale SEAE și ale altor instituții ale UE și cele ale statelor membre ale UE. În relațiile lor bilaterale cu China, statele membre ar trebui să consolideze pozițiile convenite ale UE, iar Comisia și SEAE ar trebui să se asigure că statele membre sunt informate atunci când trebuie salvgardate interesele UE. Comisia și SEAE ar trebui să conlucreze îndeaproape cu Parlamentul European, care a demonstrat că promovează cu tărie un procez decizional al UE eficace în ceea ce privește China.

UE ar trebui să urmărească o agendă de cooperare ambițioasă cu China. Interesele economice și comerciale comune sunt puternice, dar acest lucru nu ar trebui să împiedice UE să-și promoveze valorile în relațiile sale cu China. Nevoile Chinei sunt la fel de mari ca ale noastre, iar lipsa cooperării are efecte adverse și pentru China.

Prin urmare, UE trebuie să arate că are o voce puternică, clară și unitară. Coerența și coeziunea UE sunt esențiale în ceea ce privește alegerile de politică importante și menținerea ordinii internaționale bazate pe reguli. UE ar trebui să-și propună să clădească încrederea și cooperarea cu China pe baza intereselor comune. Cu toate acestea, relațiile UE-China trebuie să țină cont și de realitate, și anume de faptul că China este o țară în care există un sistem cu un partid unic și un model de capitalism dominat de stat.

UE ar trebui să întreprindă eforturi în vederea găsirii unor legături între diferitele sectoare și domenii de politică, pentru a facilita atingerea obiectivelor sale. Pentru a asigura faptul că pe primul loc se pune interesul general, și nu interesele sectoriale imediate, este necesară o coordonare intersectorială bună.

Reuniunile la nivel înalt UE-China, Dialogul strategic la nivel înalt UE-China, Dialogul economic și comercial la nivel înalt și Dialogul interpersonal la nivel înalt UE-China ar trebui utilizate la întregul potențial ca platforme prin care să se furnizeze orientări strategice între sectoare în ceea ce privește aspectele politice, economice și comerciale, să se încurajeze un mai mare pluralism în ceea ce privește contactele și să se faciliteze sinergii și găsirea unui echilibru între numeroasele fațete ale relației UE-China la cel mai înalt nivel.

Ar trebui utilizate în mod activ mecanismele de coordonare disponibile ale UE, atât la Bruxelles, cât și local, la Beijing. În completarea activității de consolidare a parteneriatului UE-China, serviciile Comisiei, SEAE și statele membre ar trebui să consolideze și planificarea bazată pe scenarii, pentru a reacționa mai rapid și dând dovadă de mai multă coeziune atunci când este necesar.

Numărul și varietatea dialogurilor UE-China sunt un semn al diversității și vitalității relațiilor UE-China, dar implică și riscul ca eforturile să fie fragmentate sau diluate. Într-un an obișnuit, UE și China sunt angajate în aproape o sută de dialoguri și ateliere. Este necesară o prioritizare mai riguroasă, iar resursele ar trebui concentrate în primul rând asupra priorităților absolute. UE ar trebui să revizuiască în mod regulat rezultatele acestor dialoguri, pentru a asigura faptul că își aduc o contribuție efectivă la obiectivele globale ale UE și că sunt raționalizate atunci când este necesar. În prim-plan ar trebui să se afle preocupări precum asigurarea unor condiții de concurență echitabilă.

Prima evaluare comună a punerii în aplicare a Agendei UE-China 2020 a avut loc la Beijing în aprilie 2016. Evaluările anuale ale punerii în aplicare ar trebui efectuate în continuare la nivel de înalți funcționari, iar rezultatele acestora să fie prezentate cu ocazia reuniunii la nivel înalt UE-China.

Mecansimele UE, ca de exemplu Instrumentul de parteneriat, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, Orizont 2020 și „Erasmus +”, precum și alte surse relevante de finanțare ale UE ar trebui utilizate mai strategic pentru a promova interesele UE în ceea ce privește China. Diplomația publică ar trebui promovată în conformitate cu prioritățile UE. Schimburile culturale și cooperarea ar trebui, de asemenea, încurajate în continuare.

UE ar trebui să-și pună în rețea resursele analitice, astfel încât să evalueze în mod corect motivațiile politicii chineze și să exploateze oportunitățile de consolidare a relațiilor UE­China. Relațiile actuale cu China de la toate nivelurile, la nivel de partid, guvern, legiuitori și societate, ar trebui îmbunătățite și ar trebui îmbunătățită și activitatea de exercitare a unei influențe, prin panoplia de canale media din secolul XXI, asupra viitoarelor generații de lideri chinezi din toate domeniile.

VII. URMĂTOARELE ETAPE 

Consiliul este invitat să aprobe elementele propuse în prezenta comunicare. Vor fi făcute recomandări specifice cu privire la măsurile care trebuie adoptate ca urmare a comunicării în următoarele domenii:

îmbunătățirea pregătirii și a măsurilor luate ca urmare a reuniunilor la nivel înalt UE-China și a altor reuniuni la nivel înalt, precum și a coerenței acestora cu contactele la nivel înalt ale statelor membre cu China;

propunerea unor cadre comune de politică în anumite domenii (de exemplu, în cel al conectivității);

integrarea temelor și obiectivelor-cheie în toate dialogurile UE-China și concentrarea resurselor asupra unui număr redus de priorități în care UE are cea mai mare valoare adăugată.

(1)

Conform Băncii Mondiale, în 2014 UE-28 reprezenta 22,6 % din PIB-ul mondial măsurat la ratele de schimb ale pieței, SUA - 22,3 %, iar China - 13,3 % (în total 58,2 %). În ceea ce privește paritatea puterii de cumpărare, în 2014 UE reprezenta 17,1 % din PIB-ul mondial, SUA - 15,9 %, iar China - 16,6 % (World Economic Outlook, FMI, aprilie 2016). Conform Eurostat, în 2014 UE-28 reprezenta 15,5 % din volumul importurilor și exporturilor mondiale, SUA – 16,6 %, iar China 13,5 %, împreună realizând 45,6 % din volumul schimburilor comerciale mondiale.

(2)

Comunicarea Comisiei Europene din octombrie 2006: „UE-China: parteneri mai apropiați, responsabilități sporite”.