COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 7.4.2016

COM(2016) 182 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind impactul selecției genetice asupra bunăstării puilor destinați producției de carne

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU

privind impactul selecției genetice asupra bunăstării puilor destinați producției de carne

1.    CONTEXT    

2.    SECTORUL CĂRNII DE PUI    

2.1. Producția, comerțul și consumul de carne de pui în UE    

2.2. Selecția pentru reproducere    

3.    SELECȚIA GENETICĂ ȘI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA BUNĂSTĂRII PUILOR DE CARNE    

3.1. Selecția genetică:transmisibilitatea prin ereditate și presiunea de selecție    

3.2. Impactul asupra bunăstării animalelor    

3.3. Bunăstarea animalelor și obiectivele selecției    

4.    SITUAȚIA ACTUALĂ    

4.1. Date disponibile privind programele de selecție    

4.2. Diversitatea genetică    

5.    CONCLUZII    

ANEXA I: PRODUCȚIA DE CARNE DE PUI ÎN EUROPA 2010-2014 (1000 de tone)    

ANEXA II: NUMĂRUL FERMELOR DE PUI DE CARNE DIN UE-27 ÎN 2010    

ANEXA III: STRUCTURA PIRAMIDALĂ A ÎNCRUCIȘĂRILOR PENTRU PUII DE CARNE DESTINAȚI COMERCIALIZĂRII    

ANEXA IV: TRĂSĂTURI PREZENTE ÎN PROGRAMELE ACTUALE DE SELECȚIE A PUILOR DE CARNE    

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIU

privind impactul selecției genetice asupra bunăstării puilor destinați producției de carne

1.CONTEXT

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2007/43/CE 1  de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne prevede că:

„Pe baza avizului științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, Comisia prezintă, până la 31 decembrie 2010, un raport Parlamentului European și Consiliului privind influența parametrilor genetici asupra deficiențelor identificate care au drept rezultat un nivel scăzut de bunăstare pentru pui. În cazul în care este necesar, raportul poate fi însoțit de propuneri legislative corespunzătoare.”

Prezentul raport este răspunsul Comisiei la această obligație.

Pentru a pregăti prezentul raport, Comisia a solicitat în 2010 un aviz științific din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) 2 , care a fost actualizat în 2012 3 , și a comandat un studiu economic 4 , finalizat în 2013.

Prezentul raport se referă numai la puii care intră sub incidența Directivei 2007/43/CE 5 .

Timpul suplimentar neașteptat care a fost necesar pentru obținerea datelor științifice și economice complete explică întârzierea în adoptarea prezentului raport.

2.SECTORUL CĂRNII DE PUI

2.1. Producția, comerțul și consumul de carne de pui în UE

În 2014, producția de carne de pui în UE (puii destinați producției de carne sunt denumiți, de asemenea, „pui de carne”) a atins 10,5 milioane de tone, reprezentând circa 6,5 miliarde de păsări 6 și aproximativ 12 % din producția mondială 7 .

Trei sferturi din producția UE este concentrată în șapte state membre: Polonia, Franța, Regatul Unit, Germania, Spania, Italia și Țările de Jos (a se vedea anexa I).

În 2010, existau mai mult de 2,2 milioane de ferme de pui de carne în UE-27. Cu toate acestea, existau doar 20 000 de ferme cu mai mult de 5 000 de pui de carne (a se vedea anexa II).

În 2014, rata de autosuficiență 8 în UE era de 103,9 %. Comerțul în interiorul UE se bazează, în principal, pe carnea proaspătă de pui. Țările de Jos domină comerțul cu carne de pui în interiorul UE (în jur de 30 % din totalul schimburilor comerciale transfrontaliere din interiorul UE), fiind urmate de Franța, Germania și Polonia.

În UE, principalii cumpărători de carne de pui sunt Țările de Jos, Regatul Unit, Germania și Franța. Cele patru țări reprezintă 62 % din totalul importurilor de carne de pui în UE, în principal piept de pui natural congelat din Brazilia sau piept de pui semipreparat din Thailanda.

Cu un consum mediu de 26,8 kg pe cap de locuitor pe an în 2014, carnea de pui constituie cea de a doua cea mai consumată carne în UE (în jur de 30 % din consumul total de carne, după carnea de porc 9 ). Consumul cărnii de pui continuă să crească în aproape toate statele membre.

2.2. Selecția pentru reproducere

Sistemul de producție a cărnii de pui este foarte sofisticat și începe înainte de ecloziunea puilor. Puii destinați producției de carne sunt rezultatul unor combinații genetice complexe, care sunt obținute cu câteva generații înainte.

Selecția genetică identifică cele mai potrivite păsări care vor deveni părinții generației următoare. Aceasta determină trăsăturile pentru care este selectată o anumită linie cu scopul de a răspunde cerințelor pieței.

Producția puilor de carne este rezultatul unei încrucișări în patru etape (a se vedea anexa III). Punctul de plecare în acest proces piramidal de producție este selecția genetică a unui număr de linii pure (denumite, de asemenea, pedigree) de către societatea de creștere. Păsările din liniile pure selectate sunt încrucișate și păstrate în condiții caracterizate printr-un nivel înalt de biosecuritate, lipsit de patogeni specifici,în locuri îndepărtate geografic unele de altele pentru a preveni contaminarea susceptibilă să provoace pierderi economice și genetice importante.

După selectarea acestora, păsările dintr-o linie pură care vor contribui la următoarea generație sunt repartizate pentru procesul de înmulțire. Acest proces include trei etape: prima etapă are loc la nivelul străbunicilor, a doua la nivelul bunicilor, iar a treia etapă la nivelul lotului de părinți, pentru a produce pui de o zi care vor deveni pui de carne destinați comercializării.

Până în prezent, câteva întreprinderi domină piața mondială pentru puii de carne crescuți pentru reproducție. Întreprinderile respective nu dezvăluie Comisiei detalii despre locurile de reproducție sau despre păsări , în principal deoarece acestea consideră aceste informații ca fiind sensibile din punct de vedere comercial.

2.3. Modele de producție a puilor în UE

Industria puilor din UE operează, în principal, în cadrul a două modele organizaționale: producția integrată pe verticală și verigi independente ale lanțului de producție.

În cadrul modelului integrat pe verticală, o parte din sau toate verigile lanțului de producție (reproducție, stație de incubație, adăpost, fabrica de furaj și unitatea de prelucrare) sunt controlate de întreprinderea integratoare. Integratorul asigură puii de o zi, hrana și, în unele cazuri, adăpostul și este proprietarul păsărilor în orice moment. Fermierilor le este plătită o rată stabilită pentru munca acestora și pentru costurile variabile. Acest sistem este utilizat în Regatul Unit, Italia, Franța și Spania.

În cadrul celui de al doilea model constând în verigi independente, fiecare verigă a lanțului de producție lucrează în cadrul unei piețe deschise și își asumă propriile riscuri. Fermierul este proprietarul păsărilor și se confruntă într-un mod mai direct cu fluctuațiile de preț pentru hrană și cererea de carne de pasăre. Acest sistem este utilizat în Țările de Jos și în Belgia, în timp ce în Germania sunt întâlnite ambele modele.

Majoritatea proceselor de selecție genetică sunt orientate spre satisfacerea necesității de a obține păsări cu creștere rapidă, care reprezintă sistemul de producție predominant în UE.

În acest scop, sectorul cărnii de pui din UE utilizează puii de carne cu o creștere rapidă. Acești pui de carne ating greutatea țintă în viu de 2-2,5 kg în aproximativ 35-45 de zile. Cu toate acestea, există variații în funcție de țară, de regiune și de segmentul de piață care trebuie aprovizionat. În Europa, tendința generală este de a ține puii de carne selectați pentru o creștere rapidă în adăposturi închise și controlate, cu așternut și aprovizionare automată cu hrană și apă.

Cu toate acestea, o parte din producție și, prin urmare, selecția genetică este concepută, de asemenea, pentru păsări cu creștere lentă.

Puii de carne cu o creștere lentă (de la 70 până la 81 de zile) atrag un interes din ce în ce mai mare în mai multe țări din UE în ultimii ani. Acești pui de carne sunt utilizați în producția în aer liber și cea biologică, cu densități mici și acces permanent către o zonă exterioară. Cu toate acestea, experții din industrie consideră că puii de carne cu creștere lentă vor rămâne o nișă de piață. În plus, există o producție de pui de carne certificați, care presupune că puii de carne cu creștere lentă sunt ținuți în interior până la vârsta de 56 de zile, ca o producție intermediară între puii de carne standard și producția biologică. Nu există statistici disponibile privind numărul exact de pui de carne alternativi (cu o creștere lentă sau pui de carne certificați) în UE. Cu toate acestea, experții din industrie estimează o cotă de piață situată între 5 % și 10 % din totalul producției 10 .

3.SELECȚIA GENETICĂ ȘI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA BUNĂSTĂRII PUILOR DE CARNE

Selecția genetică a puilor de carne s-a modificat considerabil în ultimii 50 de ani. În special, rata de creștere a puilor de carne destinați comercializării a crescut semnificativ, puii de carne standard ajungând în prezent la o greutate corporală de 1,5 kg în mai puțin de 30 de zile, în timp ce, în 1950, erau necesare 120 de zile. Inițial, selecția viza rate de creștere mai mari și un randament sporit al producției de carne. Cu toate acestea, pentru a evita consecințele nedorite ale unei selecții unilaterale a producției, în ultimii ani selecția s-a orientat, de asemenea, după criterii de rezistență la anumite tipuri de boli, precum și pentru evitarea problemelor de bunăstare.

Majoritatea problemelor privind bunăstarea sunt rezultatul unor factori multipli, cum sunt factorii de mediu, factorii de gestionare și factorii genetici. Cu toate acestea, avizele științifice recunosc că anumite probleme privind bunăstarea sunt legate în mod esențial de factorii genetici, iar altele sunt legate, în principal, de factorii de mediu/gestionare precum densitatea lotului de păsări și calitatea așternutului, condițiile de luminozitate și mediul arid.

3.1. Selecția genetică:transmisibilitatea prin ereditate și presiunea de selecție

Programele de reproducție sunt organizate pentru a oferi efectivelor comerciale pui de carne de o zi într-un sistem piramidal de înmulțire (a se vedea secțiunea 2.2). Piramida de reproducție facilitează încrucișarea între linii distincte din punct de vedere genetic pentru a selecta caracterele genetice precise incluse în programul genetic. Răspunsul unei generații de selecție depinde de transmisibilitatea prin ereditate a 11  unei caracteristici genetice și de presiunea de selecție aplicată (proporția păsărilor cu o caracteristică genetică definită care vor fi utilizate ca părinți pentru următoarea generație). În plus, progresul realizat prin selecție genetică în cadrul lotului de păsări cu pedigree nu garantează că o schimbare similară va fi observată la puii de carne destinați comercializării, întrucât mediile în care sunt ținuți puii de carne în scopuri comerciale diferă de mediile în care aceștia sunt ținuți de crescători pentru reproducție 12 .

Există dificultăți semnificative în a obține date cu privire la transmisibilitatea prin ereditate a caracteristicii genetice selectate, întrucât, pe de o parte, sunt necesare câteva sute de păsări pentru a obține date fiabile și, pe de altă parte, timpul necesar pentru apariția unei modificări genetice la puii de carne destinați comercializării nu este niciodată mai mic de 4 ani (a se vedea anexa III).

Atunci când selecția se aplică mai multor caracteristici genetice în același timp, răspunsul la selecție per caracteristică genetică este mai mic decât în cazul în care caracteristica genetică respectivă ar fi fost singura selectată, fapt care ar fi redus astfel presiunea de selecție. De exemplu, dacă se presupune că programul de selecție A include rata de creștere și rezistența la boli, iar programul B include doar rata de creștere, răspunsul la selecția pentru rata de creștere în programul A va fi mai lent decât în programul B.

În trecut, trăsăturile legate de producție erau singurele criterii în cadrul programelor de reproducție și selecție. Întrucât costul hranei reprezintă factorul major care afectează economia producției de carne de pui, eficiența conversiei hranei 13 a fost principalul criteriu de selecție. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a produs o schimbare, punându-se accent pe trăsături care nu țin de producție, cum sunt calitatea osului, eficiența cardiovasculară și rezistența la ascită (a se vedea anexa IV).

Modul în care aceste caracteristici genetice sunt incluse în programele de selecție genetică constituie informații sensibile din punct de vedere comercial și nu este divulgat de societățile crescătoare. Prin urmare, presiunea de selecție în ceea ce privește caracteristicile legate de producție și cele care nu țin de producție nu este cunoscută cu exactitate.

3.2. Impactul asupra bunăstării animalelor

În ultimele decenii, o gamă largă de caracteristici genetice legate de metabolism și de comportament regăsite la puii de carne a fost modificată prin intermediul selecției genetice, ceea a condus la diverse probleme privind bunăstarea, astfel cum sunt descrise în continuare:

Membrele posterioare și locomoția

Problemele care apar la nivelul membrelor posterioare și care afectează sistemul locomotor, cum sunt deformările oaselor și șchiopătatul, reprezintă o cauză majoră a bunăstării reduse la puii de carne și pot avea o componentă genetică. EFSA a subliniat că aproximativ 30 % din puii de carne crescuți în sistem intensiv în scopul comercializării prezintă anomalii la nivelul membrelor posterioare. Aceste limitări biomecanice sunt probabil o consecință a schimbărilor morfologice precum creșterea rapidă a mușchiului pieptului care deplasează centrul de greutate în față și dimensiunea relativ mică a membrelor posterioare în raport cu greutatea corporală a păsărilor.

Avizul științific respectiv a demonstrat că oasele unei specii cu caracteristici genetice selectate pentru o creștere intensivă sunt mult mai poroase și mai puțin mineralizate decât cele ale unei specii de control cu o creștere lentă. În plus, studiile au arătat că puii de carne cu o creștere lentă care au fost crescuți până la vârsta de 56 de zile aveau o mobilitate semnificativ mai bună decât cei crescuți până la vârsta de 42 de zile.

Păsările care suferă de anomalii severe de mers au dificultăți în a se mișca și există probabilitatea să își modifice activitățile de hrănire, și anume prin creșterea timpului pe care îl petrec stând jos din cauza durerii ca urmare a mișcării, în consecință, aceștia suferă de cazuri severe de dermatită de contact (a se vedea mai jos).

Ascita și sindromul morții subite (SMS)

Ascita este acumularea de lichid în cavitatea abdominală și reprezintă o tulburare metabolică având ca rezultat dilatarea și hipertrofia inimii care conduce la stop cardiac și la modificări în funcționarea ficatului. Sindromul morții subite este cea mai frecventă cauză de deces în efectivele de pui de carne și afectează în principal masculii cu o creștere rapidă 14 . În general, se presupune că principala cauză pentru ambele afecțiuni este aportul insuficient de oxigen sau că cererea de oxigen este prea mare. Factori suplimentari precum nutriția, calitatea aerului sau condițiile de luminozitate pot influența, de asemenea, incidența ascitei și a sindromului morții subite.

Mai multe studii citate de EFSA au arătat că predispoziția la ascită are un fundal ereditar. Ratele de creștere rapidă obținute ca urmare a selecției genetice cresc riscul dezvoltării acestor două afecțiuni prin cererea crescută de oxigen care pune presiune pe sistemul cardio-pulmonar. Mai multe studii au ajuns la concluzia că există un procentaj mai mare al mortalității cauzate de ascită în cazul puilor de carne cu o creștere rapidă (sacrificați la vârsta de 42 de zile) decât în cazul puilor de carne cu o creștere lentă (sacrificați la vârsta de 56 de zile).

Dermatita de contact

Afecțiunile dermatologice precum dermatita de contact (eroziuni ale pieptului, jaretului și piciorului care pot evolua în ulcerații și se pot infecta) sunt legate, în principal, de practicile de gestionare, deoarece așternutul umed, alături de compoziția hranei (într-o măsură mai mică) par a fi cei mai importanți factori în prevenirea apariției acestor afecțiuni 15 . Cu toate acestea, mai multe studii au arătat că dermatita de contact are un grad moderat de transmisibilitate prin ereditate. Prin urmare, selecția genetică ar putea reduce această problemă majoră privind bunăstarea.

3.3. Bunăstarea animalelor și obiectivele selecției

Din punct de vedere genetic, rezultatul dezirabil al selecției va fi o pasăre care combină într-un mod eficient trăsături ținând de producție, reproducere, sănătate și bunăstare. Estimarea corelațiilor genetice dintre caracteristicile de producție și de bunăstare utilizate drept criterii de selecție în programele de reproducție a animalelor ar contribui la anticiparea modului în care o selecție directă ar influența alte caracteristici.

Ar putea exista o corelație mai strânsă sau mai slabă între, pe de o parte, anumite caracteristici de sănătate și de bunăstare și, pe de altă parte, caracteristicile de producție. În cazul în care există o corelație strânsă între două caracteristici, aceasta înseamnă că selecția genetică nu poate fi realizată separat. În cazul în care caracteristicile de producție au o strânsă corelație negativă cu caracteristicile de sănătate și de bunăstare, aceasta înseamnă că îmbunătățirea unei caracteristici de producție (de exemplu, rata de creștere) va compromite celelalte caracteristici (de exemplu, ascita). Aceasta reprezintă o provocare care poate fi abordată în cadrul unui program echilibrat de reproducție prin folosirea unor indexuri de selecție adecvate.

În mod ideal, programele de reproducție ar trebui să combine caracteristicile într-un index de selecție care ia în considerare impactul diferitelor caracteristici ale păsărilor.

În ceea ce privește principalele efecte asupra bunăstării care au fost descrise mai sus, studiile științifice citate de EFSA au arătat următoarele:

Corelațiile genetice între caracteristici precum problemele la nivelul scheletului și creșterea ar trebui să permită o îmbunătățire genetică în ceea ce privește sănătatea membrelor posterioare, împreună cu o îmbunătățire continuă, însă mai modestă, a ratei de creștere. 

Există posibilitatea de a dezvolta o linie rezistentă la ascită, întrucât se pare că există doar puține gene responsabile pentru predispoziția la ascită, iar acestea au o transmisibilitate prin ereditate ridicată. Sindromul morții subite prezintă o corelație cu ascita.

Există o slabă corelație genetică între dermatita de contact (pododermatită și arsuri la nivelul jaretului) și greutatea corporală, care sugerează că selecția împotriva predispoziției la pododermatită ar trebui să fie posibilă fără a avea vreun efect advers asupra greutății.

În acest context, semnale pozitive privind o mai bună integrare a aspectelor care țin de bunăstare pot fi identificate deja în procesul de selecție din cadrul programelor de reproducție. De exemplu, studiile recente privind efectivele de păsări destinate comercializării arată o scădere a incidenței problemelor legate de membrele posterioare și de ascită în ultimii 10 ani. Conform datelor oferite de industrie, aceste rezultate se datorează integrării caracteristicilor de sănătate și de bunăstare în sistemele de selecție utilizate în sector.

4.SITUAȚIA ACTUALĂ

4.1. Date disponibile privind programele de selecție

Noile tehnologii bazate pe markeri genetici pot contribui la selecția genetică pentru a identifica păsările purtătoare de gene dezirabile. Selecția genetică în cadrul programelor de reproducție a contribuit la asigurarea unei producții competitive de pui de carne în UE, însă nivelul îmbunătățirilor genetice sau al trăsăturilor individuale nu poate fi cuantificat în prezentul raport din cauza lipsei de acces la datele confidențiale ale crescătorilor.

În plus, aceste procese de selecție sunt bazate în mod esențial pe efectivele de pui controlate de crescătorii. În întreaga lume, există doar câteva crescătorii care furnizează pui de carne crescuți pentru reproducție și pui de carne destinați comercializării 16 . Producătorii au acces limitat la informații detaliate privind criteriile de selecție din cadrul programelor de reproducție.

De asemenea, în general, presiunea pieței nu oferă în prezent crescătoriilor suficiente stimulente pentru a acorda o pondere mai mare caracteristicilor legate de bunăstare în cadrul programelor de reproducție ale acestora.

Concurența pe piața cărnii de pui s-a concentrat, în principal, pe reducerea prețurilor. Hrana reprezintă aproximativ 65 % din costurile de producție, prin urmare, selecția genetică s-a concentrat pe rate de creștere rapidă pentru a reduce costurile. O eficiență mai scăzută a conversiei hranei la puii de carne selectați pentru caracteristici legate de bunăstare crește costurile de producție.

4.2. Diversitatea genetică 

Programele de selecție sunt un instrument util pentru îmbunătățirea anumitor caracteristici de producție în liniile destinate comercializării. Cu toate acestea, programele au condus la o pierdere a diversității genetice, determinând o posibilă eliminare involuntară a trăsăturilor genetice care ar putea fi folositoare în viitor, în cazul schimbării condițiilor de producție (rezistență la noi boli, condiții climatice noi etc.).

Acesta este motivul pentru care programul comunitar al UE privind conservarea, caracterizarea, colectarea și utilizarea resurselor genetice în agricultură promovează diversitatea genetică. În acest context, Comisia a finanțat proiectul Globaldiv 17 cu principalul obiectiv de a reuni experți internaționali din diferite domenii care au legătură cu caracterizarea resurselor genetice ale animalelor de fermă pentru a revizui principalii factori de pierdere a biodiversității și strategiile pentru conservare.

5.CONCLUZII

Crescătorii iau în considerare în mod progresiv caracteristici legate de sănătatea și bunăstarea puilor în programelor lor de selecție.

Legislația în vigoare oferă un sistem de monitorizare pentru indicatorii de bunăstare a animalelor 18 în condiții comerciale care ar putea fi valorificat în continuare în contextul selecției genetice.

Consumatorii exprimă de ce în ce mai mult interes pentru puii de carne selectați pentru trăsături de bunăstare, care sunt crescuți cu costuri mai ridicate.

Prezența informațiilor privind bunăstarea animalelor la diferite niveluri și adaptate în mod specific pentru fiecare tip de audiență (școli, mijloace de comunicare etc.) ar putea contribui la creșterea cererii pentru produse care iau în considerare bunăstarea animalelor.

Nu este considerată necesară o propunere legislativă în această etapă. În conformitate cu mandatul său privind bunăstarea animalelor și prin intermediul instrumentelor existente, Comisia Europeană este dispusă să faciliteze îmbunătățirile în domeniu. 

ANEXA I: PRODUCȚIA DE CARNE DE PUI ÎN EUROPA 2010-2014 (1000 de tone)

ANEXA II: NUMĂRUL FERMELOR DE PUI DE CARNE DIN UE-27 ÎN 2010

ANEXA III: STRUCTURA PIRAMIDALĂ A ÎNCRUCIȘĂRILOR PENTRU PUII DE CARNE DESTINAȚI COMERCIALIZĂRII

ANEXA IV: TRĂSĂTURI PREZENTE ÎN PROGRAMELE ACTUALE DE SELECȚIE A PUILOR DE CARNE

(1)

   JO L 182, 12.7.2007, p. 19.

(2)

   Grupul științific EFSA pentru sănătatea și bunăstarea animalelor (EFSA Panel on Animal Health and Welfare - AHAW): Aviz științific privind influența parametrilor genetici asupra bunăstării și rezistenței la stres a puilor de carne destinați comercializării. [Scientific Opinion on the influence of genetic parameters on the welfare and the resistance to stress of commercial broilers.] EFSA Journal 2010; 8 (7):1666. [82 pp.]. doi:10.2903/j.efsa.2010.1666. Disponibil pe site-ul internet: www.efsa.europa.eu

(3)

   de Jong I, Berg C., Butterworth A., Estevéz I.; Raport științific de actualizare a avizelor EFSA privind bunăstarea puilor de carne și a puilor de carne pentru reproducere. [Scientific report updating the EFSA opinions on the welfare of broilers and broiler breeders.] Publicații conexe 2012:EN-295. Disponibil pe site-ul internet: www.efsa.europa.eu

(4)

   Studiu privind impactul selecției genetice asupra bunăstării puilor crescuți și destinați producției de carne (ianuarie 2013) [Study of the impact of genetic selection on the welfare of chickens bred and kept for meat production]: http://ec.europa.eu/food/animals/docs/aw_practice_farm_broilers_653020_final-report_en.pdf

(5)

   A se vedea articolul 1 alineatul (1) litera (b) și articolul 1 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2007/43/CE.

(6)

   Sursă: Eurostat.

(7)

   http://www.avec-poultry.eu/system/files/archive/new-structure/avec/Communication/Study%20final%20version.pdf

(8)

   Rata de autosuficiență exprimă magnitudinea producției UE în raport cu uzul casnic (rata de autosuficiență = producție/(producție + importuri - exporturi)

(9)

   http://ec.europa.eu/agriculture/external-studies/2013/origin-labelling/fulltext_en.pdf

(10)

    http://www.avec-poultry.eu/system/files/archive/new-structure/avec/Communication/Study%20final%20version.pdf

(11)

   Transmisibilitatea prin ereditate reflectă proporția diferențelor dintre indivizi care se datorează geneticii. Transmisibilitatea prin ereditate analizează contribuțiile relative ale diferențelor între factorii genetici și cei non-genetici la totalul variației observabile în cadrul unei populații. De exemplu, anumiți oameni care fac parte dintr-o populație sunt mai înalți decât ceilalți; transmisibilitatea prin ereditate urmărește să identifice cât de mult joacă un rol genetica în faptul că o parte a populației este mai înaltă.

(12)

   Studiu privind impactul selecției genetice asupra bunăstării puilor crescuți și destinați producției de carne (ianuarie 2013) [Study of the impact of genetic selection on the welfare of chickens bred and kept for meat production]: http://ec.europa.eu/food/animals/docs/aw_practice_farm_broilers_653020_final-report_en.pdf

(13)

   Rata de conversie a hranei: cantitatea de hrană consumată pentru creșterea greutății corporale cu un kilogram.

(14)

   Maxwell și Robertson (1997;1998) au ajuns la concluzia că 4,7 % din puii de carne au fost afectați la nivel mondial

(15)

   Prevalența dermatitei de contact variază, iar rezultatele diferă în funcție de vârsta păsărilor la momentul evaluării.

(16)

   Aproximativ 60-70 % din creșterea puilor de carne pentru reproducție este realizată de întreprinderi europene, iar cererea pentru produsele acestora este în creștere, în special în țările în curs de dezvoltare (China, Brazilia, India).

(17)

   http://ec.europa.eu/agriculture/genetic-resources/actions/f-067/067-executive-summary_en.pdf.

(18)

   A se vedea articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2007/43/CE a Consiliului.