Alegeți funcționalitățile experimentale pe care doriți să le testați

Acest document este un extras de pe site-ul EUR-Lex

Document 32023H0682

    Recomandarea (UE) 2023/682 a Comisiei din 16 martie 2023 privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare și accelerarea returnărilor atunci când se pune în aplicare Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului

    C/2023/1763

    JO L 86, 24.3.2023, p. 58-64 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    ELI: http://data.europa.eu/eli/reco/2023/682/oj

    24.3.2023   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    L 86/58


    RECOMANDAREA (UE) 2023/682 A COMISIEI

    din 16 martie 2023

    privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare și accelerarea returnărilor atunci când se pune în aplicare Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului

    COMISIA EUROPEANĂ,

    având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,

    întrucât:

    (1)

    Articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.

    (2)

    Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) stabilește standardele și procedurile comune care trebuie aplicate în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.

    (3)

    La data de 12 septembrie 2018, Comisia a prezentat o propunere de reformare a Directivei 2008/115/CE pentru a reduce durata procedurilor de returnare și a asigura o legătură mai bună între procedurile de azil și cele de returnare și o utilizare mai eficace a măsurilor de prevenire a sustragerii, veghind, în același timp, la respectarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”).

    (4)

    Noul Pact privind migrația și azilul (2) vizează instituirea unui sistem comun al UE pentru returnări care să combine crearea unor structuri mai puternice în interiorul Uniunii cu o cooperare mai eficace cu țările terțe în materie de returnare și readmisie, ca parte a unei abordări cuprinzătoare privind gestionarea migrației. Această abordare reunește toate politicile din domeniile migrației, azilului, integrării și gestionării frontierelor, recunoscând faptul că eficacitatea globală depinde de progresele înregistrate pe toate fronturile. Având ca sprijin sisteme informatice moderne și asistență din partea agențiilor relevante ale UE, un proces de migrație mai rapid și desfășurat fără sincope, o guvernanță mai solidă a politicilor în materie de migrație și frontiere și cooperarea cu țările terțe, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor și a aranjamentelor de readmisie cu UE, vor promova un proces de returnare mai eficace și mai durabil.

    (5)

    Consiliul European a subliniat în mod constant importanța unei politici armonizate, cuprinzătoare și eficace a Uniunii în materie de returnare și readmisie, solicitând acțiuni rapide de asigurare a unor returnări efective dinspre Uniune prin accelerarea procedurilor de returnare. De asemenea, Consiliul European a invitat statele membre să își recunoască reciproc deciziile de returnare (3).

    (6)

    Comunicarea Comisiei din 10 februarie 2021 intitulată „Consolidarea cooperării în materie de returnare și readmisie ca parte a unei politici echitabile, eficace și cuprinzătoare a UE în domeniul migrației” (4) a identificat obstacolele care împiedică returnarea efectivă și a indicat că, pentru a le depăși, trebuie îmbunătățite procedurile, astfel încât să se reducă fragmentarea abordărilor naționale, fiind necesară, de asemenea, o cooperare mai strânsă și o solidaritate consolidată între toate statele membre. Mecanismul de evaluare și monitorizare Schengen, instituit prin Regulamentul (UE) 2022/922 al Consiliului (5), și informațiile colectate prin intermediul Rețelei europene de migrație (6), create prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului, au permis efectuarea unei evaluări cuprinzătoare a modului în care statele membre pun în aplicare politica Uniunii în materie de returnare și identificarea lacunelor și a obstacolelor existente.

    (7)

    Având în vedere provocările persistente în domeniul returnării și până la încheierea negocierilor legislative, în special cu privire la propunerea de reformare a Directivei 2008/115/CE, se recomandă întreprinderea de acțiuni suplimentare pentru a îmbunătăți și mai mult aplicarea eficace și eficientă a cadrului juridic existent.

    (8)

    Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei (7), care propune o serie de măsuri și acțiuni pentru eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/115/CE, rămâne relevantă și ar trebui să continue să ghideze statele membre, astfel încât procesul de returnare să fie mai rapid. Recomandarea (UE) 2017/432 a fost încorporată în Recomandarea (UE) 2017/2338 a Comisiei (8), permițând o evaluare continuă a punerii sale în aplicare ca parte a Mecanismului de evaluare și monitorizare Schengen.

    (9)

    Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare este un pas înainte către un sistem comun al UE pentru returnări, poate facilita și accelera procesele de returnare pentru statul membru responsabil cu returnarea și poate consolida cooperarea și încrederea reciprocă între statele membre în vederea sporirii în continuare a convergenței dintre statele membre în ceea ce privește gestionarea migrației. Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare emise anterior într-un alt stat membru poate contribui, de asemenea, la descurajarea migrației ilegale și a deplasărilor secundare neautorizate în interiorul Uniunii. Directiva 2001/40/CE a Consiliului (9) stabilește un cadru pentru recunoașterea reciprocă. Acest cadru a fost completat de Decizia 2004/191/CE a Consiliului de stabilire a criteriilor și sistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea Directivei 2001/40/CE (10), care a precedat o mare parte din sprijinul ce a fost dezvoltat de atunci la nivelul Uniunii. Progresele înregistrate în ceea ce privește recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare ar trebui, la rândul lor, să contribuie la discuțiile în curs privind propunerea Comisiei de reformare a Directivei 2008/115/CE.

    (10)

    Lipsa unui sistem la nivelul Uniunii care să indice dacă un resortisant al unei țări terțe ce a fost reținut face deja obiectul unei decizii de returnare emise de un alt stat membru a împiedicat până acum recurgerea la recunoașterea reciprocă.

    (11)

    Din data de 7 martie 2023, când a început să se aplice Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului (11), statele membre au obligația de a introduce în Sistemul de informații Schengen, fără întârziere după emiterea unei decizii de returnare, o semnalare privind returnarea. Prin intermediul Sistemului de informații Schengen, statele membre pot acum să verifice imediat dacă un resortisant al unei țări terțe reținut de autoritatea competentă face deja obiectul unei decizii de returnare emise de un alt stat membru.

    (12)

    Valoarea adăugată a acestei noi caracteristici a Sistemului de informații Schengen depinde de utilizarea activă a semnalărilor privind returnarea și de luarea măsurilor necesare cu privire la acestea, inclusiv prin recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare emise anterior de alte state membre. Acest lucru poate accelera în mod semnificativ procesul de returnare și îl poate eficientiza, în special atunci când returnarea poate fi efectuată imediat, inclusiv în cazul în care a expirat termenul pentru plecarea voluntară, prevăzut în decizia de returnare de către statul membru emitent, și în cazul în care au fost epuizate căile de atac împotriva unei astfel de decizii de returnare.

    (13)

    Printr-o finanțare specifică din Fondul pentru azil, migrație și integrare (12) se va sprijini punerea în aplicare a prezentei recomandări și, în special, recunoașterea reciprocă de către statele membre a deciziilor de returnare. În plus, ar trebui să se acorde sprijin practic și operațional din partea agențiilor competente ale UE pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări.

    (14)

    Obstacolele din calea cooperării și comunicării între autoritățile naționale responsabile cu procedurile de azil și cele responsabile cu procedurile de returnare reprezintă o provocare structurală esențială care trebuie abordată pentru a eficientiza procesul de returnare. Toate autoritățile competente ale statelor membre implicate în diferitele etape ale procesului de returnare ar trebui să lucreze și să se coordoneze îndeaproape.

    (15)

    Crearea unor legături mai strânse între procedurile de azil și de returnare și asigurarea unor proceduri rapide la frontierele externe ale statelor membre pot spori considerabil eficiența returnării. Atunci când nu se poate deroga de la aplicarea Directivei 2008/115/CE pe baza articolului 2 alineatul (2) litera (a) nu este aplicabilă, este necesar să se accelereze, în actualul cadru legislativ, în special returnarea efectivă a resortisanților țărilor terțe a căror cerere de protecție internațională a fost respinsă și tratarea cazurilor din vecinătatea frontierelor externe ale statelor membre, prin intermediul unui proces de returnare mai rapid, cu condiția ca respectarea drepturilor lor fundamentale să fie asigurată pe parcursul întregului proces de returnare.

    (16)

    Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1860 prevede posibilitatea de a nu introduce semnalări privind returnarea în Sistemul de informații Schengen atunci când decizia de returnare se emite la frontiera externă a unui stat membru și se execută imediat. Cu toate acestea, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1860 impune statelor membre să se asigure că semnalările sunt introduse în Sistemul de informații Schengen fără întârziere atunci când returnarea nu a fost efectuată imediat de la frontierele externe.

    (17)

    În vederea stimulării și a încurajării returnărilor voluntare, posibilitățile prevăzute în Directiva 2008/115/CE ar putea fi utilizate pentru a lua în considerare neemiterea unei interdicții de intrare în cazul resortisanților țărilor terțe care cooperează cu autoritățile și care participă la un program de returnare voluntară asistată și de reintegrare, fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE. În astfel de cazuri, statele membre trebuie să prelungească termenul pentru plecarea voluntară, după caz, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE.

    (18)

    Prevenirea sustragerii și a deplasărilor neautorizate în interiorul Uniunii este esențială pentru asigurarea eficacității sistemului comun al UE pentru returnări. Este necesară o abordare cuprinzătoare, care să includă principalele instrumente de evaluare și prevenire a riscului de sustragere, pentru a facilita și a raționaliza evaluarea acestui risc în cazurile individuale, pentru a spori utilizarea unor alternative eficiente la luarea în custodie publică și pentru a asigura o capacitate suficientă de luare în custodie publică – atunci când luarea în custodie publică este utilizată ca măsură de ultimă instanță și pentru o perioadă cât mai scurtă posibil, în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2008/115/CE.

    (19)

    Pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări este disponibil sprijin la nivelul Uniunii, inclusiv din partea coordonatorului UE pentru returnare și a Rețelei la nivel înalt pentru returnări, iar în strategia operațională privind returnările sunt prevăzute orientări în materie de acordare a acestui sprijin. De asemenea, prin intermediul agențiilor competente ale Uniunii, în special Frontex, Agenția Uniunii Europene pentru Azil și Agenția pentru Drepturi Fundamentale, este disponibil sprijin operațional.

    (20)

    Autoritățile naționale de returnare fac parte din poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, care este responsabilă cu asigurarea punerii în aplicare eficace a gestionării europene integrate a frontierelor. Frontex are un rol esențial în calitate de componentă operațională a sistemului comun al UE pentru returnări și oferă asistență statelor membre în toate etapele procesului de returnare, în temeiul mandatului său prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

    (21)

    Prezenta recomandare ar trebui să se adreseze tuturor statelor membre care au obligații în temeiul Directivei 2008/115/CE.

    (22)

    Statele membre sunt încurajate să solicite autorităților lor naționale competente în materie de returnare să aplice prezenta recomandare atunci când își îndeplinesc sarcinile.

    (23)

    Prezenta recomandare respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de cartă. Prezenta recomandare asigură, în special, respectarea deplină a demnității umane și aplicarea articolelor 1, 4, 14, 18, 19, 21, 24 și 47 din cartă și trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător,

    ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

    Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare

    1.

    Pentru a facilita și a accelera procesul de returnare, statul membru responsabil cu returnarea unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală ar trebui să recunoască reciproc orice decizie de returnare emisă anterior pentru aceeași persoană de către un alt stat membru, cu excepția cazului în care efectul unei astfel de decizii de returnare a fost suspendat. În acest scop, statele membre ar trebui:

    (a)

    să utilizeze pe deplin informațiile introduse în semnalările privind returnarea din Sistemul de informații Schengen, care sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1860;

    (b)

    să se asigure că amprentele digitale sunt disponibile pentru a fi incluse într-o semnalare în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) 2018/1860;

    (c)

    să verifice în mod sistematic în sistemul automat de identificare a amprentelor digitale al Sistemului de informații Schengen dacă un resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală face obiectul unei semnalări privind returnarea în Sistemul de informații Schengen;

    (d)

    să se asigure că autoritățile naționale responsabile cu returnarea cooperează îndeaproape cu biroul național SIRENE, având în vedere rolul acestuia stabilit prin Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și rolul său în schimburile de informații efectuate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1860;

    (e)

    să coopereze și, atunci când este necesar, să facă schimb de informații suplimentare pentru a facilita recunoașterea și executarea deciziei de returnare;

    (f)

    să analizeze situația resortisantului respectiv al țării terțe după audierea acestuia pentru a asigura respectarea dreptului național și a articolului 5 din Directiva 2008/115/CE, înainte de recunoașterea unei decizii de returnare emise de un alt stat membru și înainte de îndepărtare. În special în cazul copiilor, statul membru de executare ar trebui să se asigure că se acordă atenția cuvenită interesului superior al copilului;

    (g)

    să notifice în scris resortisantului respectiv al țării terțe faptul că a fost recunoscută decizia de returnare emisă de un alt stat membru care îl vizează pe acesta. Notificarea ar trebui să reitereze motivele de fapt și de drept prevăzute în decizia de returnare și ar trebui să conțină informații cu privire la căile de atac disponibile;

    (h)

    să informeze imediat statul membru emitent cu privire la îndepărtarea resortisantului respectiv al țării terțe, astfel încât statul membru emitent să poată actualiza Sistemul de informații Schengen în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1861.

    Accelerarea returnărilor

    2.

    În vederea accelerării procedurilor de returnare, statele membre ar trebui să stabilească o cooperare strânsă între autoritățile responsabile cu deciziile de încetare a șederii legale și cele responsabile cu emiterea deciziilor de returnare, inclusiv un schimb periodic de informații și o cooperare operațională, pe baza abordării integrate și coordonate prevăzute în Recomandarea (UE) 2017/432.

    3.

    Pentru a asigura disponibilitatea în timp util a informațiilor care se referă la identitatea și situația juridică a resortisanților țărilor terțe vizați de o decizie de returnare și care sunt necesare pentru monitorizarea și urmărirea cazurilor individuale, precum și pentru a stabili și a menține un tablou situațional național privind returnarea, statele membre sunt invitate să instituie, fără întârziere, un sistem informatic cuprinzător de gestionare a cazurilor de returnare, pe baza modelului elaborat de Frontex în temeiul articolului 48 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2019/1896. Statele membre ar trebui, de asemenea, să utilizeze pe deplin sistemele de gestionare a cazurilor de readmisie care au fost create pentru a încuraja punerea în aplicare a acordurilor sau a aranjamentelor de readmisie cu țările terțe.

    4.

    Pentru a se asigura faptul că o decizie de respingere a unei cereri de protecție internațională este urmată rapid de proceduri de returnare, statele membre ar trebui:

    (a)

    să instituie un canal de comunicare direct și standard între autoritățile responsabile cu azilul și autoritățile responsabile cu returnarea pentru a asigura o coordonare fără sincope între cele două proceduri;

    (b)

    să emită, în același act sau în acte diferite, în același timp sau imediat ulterior, o decizie de returnare și o decizie de respingere a cererii de protecție internațională, utilizând în mod optim posibilitatea menționată la articolul 6 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE;

    (c)

    să ofere posibilitatea de a introduce căi de atac împotriva deciziei de respingere a cererii de protecție internațională și a deciziei de returnare în același timp în fața aceleiași instanțe sau posibilitatea de a contesta ambele decizii în același termen;

    (d)

    să prevadă suspendarea automată a executării deciziilor de returnare pe perioada desfășurării unei căi de atac, numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru a respecta articolul 19 alineatul (2) și articolul 47 din cartă;

    (e)

    să ia măsuri pentru a se asigura că poate fi exercitată o cale de atac dintr-o țară terță, în special printr-o reprezentare juridică adecvată și prin utilizarea unor instrumente inovatoare, cum ar fi videoconferințele, cu condiția respectării dreptului la o cale de atac eficientă și a articolului 5 din Directiva 2008/115/CE.

    5.

    Pentru a asigura efectuarea unor returnări mai rapide în vecinătatea frontierelor externe, statele membre ar trebui:

    (a)

    să instituie echipe de sprijin mobile din care să facă parte toate autoritățile competente pentru returnarea voluntară și forțată și serviciile de sprijin relevante, inclusiv interpreți, profesioniști din domeniul sănătății, persoane care acordă consiliere juridică, precum și asistenți sociali;

    (b)

    să instituie unități adecvate (în special pentru copii și familii) în vecinătatea frontierei externe pentru găzduirea resortisanților țărilor terțe până la returnare, care să respecte demnitatea umană și drepturile fundamentale consacrate în cartă, inclusiv dreptul la viață privată și de familie, precum și dreptul la nediscriminare;

    (c)

    în cazurile aplicabile, să utilizeze pe deplin procedurile accelerate prevăzute în acordurile de readmisie încheiate între Uniune sau statele membre și țările terțe, respectând în același timp garanțiile procedurale, în conformitate, în special, cu articolul 47 din cartă;

    (d)

    în conformitate cu articolul 3 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2018/1860, să introducă o semnalare privind returnarea în Sistemul de informații Schengen atunci când nu este posibil ca decizia de returnare să fie executată imediat.

    6.

    Statele membre ar trebui să se bazeze pe întregul sprijin oferit de Frontex și să îl utilizeze pe deplin, sprijinul respectiv constând în special în sprijinul operațional pe care agenția îl acordă autorităților naționale, asistența în ceea ce privește identificarea persoanelor returnate și obținerea documentelor de călătorie, organizarea operațiunilor de returnare și sprijinul pentru plecarea voluntară și reintegrare.

    Stimulente pentru returnarea voluntară

    7.

    În scopul de a încuraja resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală să se întoarcă în mod voluntar, statele membre ar trebui să instituie structuri de consiliere în materie de returnare și reintegrare pentru a le oferi informații și orientări cât mai devreme posibil în cadrul procesului și a-i îndruma către un program de returnare voluntară asistată și de reintegrare. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile privind returnarea sunt furnizate și în timpul procesului de azil, dat fiind că returnarea este un rezultat posibil în cazul în care cererea de protecție internațională este respinsă.

    8.

    În plus, statele membre ar trebui:

    (a)

    să aibă în vedere să se abțină de la emiterea unei interdicții de intrare pentru resortisanții țărilor terțe care cooperează cu autoritățile competente și care se înscriu într-un program de returnare voluntară asistată și de reintegrare, fără a aduce atingere articolului 11 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE; în astfel de cazuri, statele membre ar trebui să prelungească termenul pentru plecarea voluntară, după cum este necesar, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE;

    (b)

    să prevadă o procedură ușor accesibilă și operațională din punct de vedere practic prin care resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei interdicții de intrare, dar au părăsit teritoriul unui stat membru cu respectarea deplină a unei decizii de returnare în termenul acordat pentru plecarea voluntară, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE, să solicite retragerea sau suspendarea interdicției de intrare ori scurtarea perioadei de aplicare a acesteia.

    O abordare cuprinzătoare cu privire la sustragere

    9.

    În vederea instituirii unui proces raționalizat și coordonat, statele membre ar trebui să stabilească o abordare cuprinzătoare care să includă următoarele instrumente-cheie pentru evaluarea și prevenirea riscului de sustragere:

    (a)

    criterii obiective pentru evaluarea existenței riscului de sustragere în fiecare caz în parte;

    (b)

    alternative eficace la luarea în custodie publică, adecvate diferitelor niveluri de risc de sustragere și circumstanțelor individuale;

    (c)

    luarea în custodie publică drept măsură de ultimă instanță și pentru o perioadă cât mai scurtă posibil, în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2008/115/CE și cu articolul 6 din cartă.

    10.

    Pentru a evalua dacă într-un caz individual există motive să se considere că un resortisant al unei țări terțe care face obiectul procedurilor de returnare se poate sustrage de la acestea în sensul articolului 3 punctul 7 din Directiva 2008/115/CE, statele membre ar trebui să introducă în legislația națională circumstanțele și criteriile obiective menționate la punctele 15 și, respectiv, 16 din Recomandarea (UE) 2017/432. Statele membre ar trebui să prevadă o gamă largă de alternative la luarea în custodie publică care să fie eficace în prevenirea sustragerii resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și care să țină seama de circumstanțele individuale ale persoanelor în cauză. Statele membre ar trebui să instituie proceduri adecvate pentru a se asigura că resortisanții țărilor terțe respectă aceste măsuri. Ar trebui prevăzute măsuri eficiente, dar mai puțin coercitive decât luarea în custodie publică, printre acestea putându-se număra:

    (a)

    obligația de a se prezenta periodic la autoritățile competente, cu o frecvență care să varieze de la o dată la 24 de ore la o dată pe săptămână, în funcție de nivelul riscului de sustragere;

    (b)

    obligația de a preda pașaportul, documentul de călătorie sau documentul de identitate autorităților competente;

    (c)

    obligația de a locui într-un loc desemnat de autorități, cum ar fi o reședință privată, un adăpost sau un centru special;

    (d)

    obligația de a comunica autorităților competente o adresă de domiciliu, inclusiv orice modificare a acestei adrese;

    (e)

    depunerea unei garanții financiare adecvate;

    (f)

    utilizarea unei tehnologii inovatoare.

    11.

    Statele membre ar trebui să se asigure că există o concordanță între capacitatea de luare în custodie publică și nevoile reale, ținând seama de numărul de resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care fac obiectul unei decizii de returnare și de numărul estimat al unor astfel de resortisanți care se preconizează că vor fi returnați pe termen mediu.

    Punere în aplicare, monitorizare și raportare

    12.

    Atunci când pun în aplicare prezenta recomandare, statele membre ar trebui să se bazeze pe întregul sprijin acordat la nivelul Uniunii și să utilizeze pe deplin acest sprijin, care cuprinde:

    (a)

    sprijinul oferit de coordonatorul UE pentru returnare și de Rețeaua la nivel înalt pentru returnări;

    (b)

    sprijinul din partea agențiilor competente ale Uniunii, în special Frontex, Agenția Uniunii Europene pentru Azil, eu-LISA și Agenția pentru Drepturi Fundamentale;

    (c)

    expertiza și informațiile colectate și transmise în cadrul rețelelor și grupurilor Uniunii care se ocupă de aspecte legate de returnare.

    13.

    În vederea monitorizării punerii în aplicare a prezentei recomandări, statele membre sunt invitate să prezinte anual Comisiei un raport, inclusiv cu privire la numărul de decizii de returnare ale altor state membre care au fost recunoscute reciproc.

    Adoptată la Bruxelles, 16 martie 2023.

    Pentru Comisie

    Ylva JOHANSSON

    Membră a Comisiei


    (1)  Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

    (2)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul [COM(2020) 609 final].

    (3)  Concluziile Consiliului European din 9 februarie 2023, 1/23.

    (4)  COM(2021) 56 final.

    (5)  Regulamentul (UE) 2022/922 al Consiliului din 9 iunie 2022 privind instituirea și funcționarea unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1053/2013 (JO L 160, 15.6.2022, p. 1).

    (6)  Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Rețele europene de migrație (JO L 131, 21.5.2008, p. 7).

    (7)  Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei din 7 martie 2017 cu privire la eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 66, 11.3.2017, p. 15).

    (8)  Recomandarea (UE) 2017/2338 a Comisiei din 16 noiembrie 2017 de instituire a unui manual comun în materie de returnare care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre atunci când desfășoară activități legate de returnare (JO L 339, 19.12.2017, p. 83).

    (9)  Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanților țărilor terțe (JO L 149, 2.6.2001, p. 34).

    (10)  Decizia 2004/191/CE a Consiliului din 23 februarie 2004 de stabilire a criteriilor și sistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea Directivei 2001/40/CE privind recunoașterea reciprocă a hotărârilor de expulzare a resortisanților țărilor terțe (JO L 60, 27.2.2004, p. 55).

    (11)  Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 312, 7.12.2018, p. 1).

    (12)  Regulamentul (UE) 2021/1147 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare (JO L 251, 15.7.2021, p. 1).

    (13)  Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, p. 1).

    (14)  Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și de modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 (JO L 312, 7.12.2018, p. 14).


    Sus