(1)

Articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.

(2)

Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) stabilește standardele și procedurile comune care trebuie aplicate în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.

(3)

La data de 12 septembrie 2018, Comisia a prezentat o propunere de reformare a Directivei 2008/115/CE pentru a reduce durata procedurilor de returnare și a asigura o legătură mai bună între procedurile de azil și cele de returnare și o utilizare mai eficace a măsurilor de prevenire a sustragerii, veghind, în același timp, la respectarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”).

(4)

Noul Pact privind migrația și azilul (2) vizează instituirea unui sistem comun al UE pentru returnări care să combine crearea unor structuri mai puternice în interiorul Uniunii cu o cooperare mai eficace cu țările terțe în materie de returnare și readmisie, ca parte a unei abordări cuprinzătoare privind gestionarea migrației. Această abordare reunește toate politicile din domeniile migrației, azilului, integrării și gestionării frontierelor, recunoscând faptul că eficacitatea globală depinde de progresele înregistrate pe toate fronturile. Având ca sprijin sisteme informatice moderne și asistență din partea agențiilor relevante ale UE, un proces de migrație mai rapid și desfășurat fără sincope, o guvernanță mai solidă a politicilor în materie de migrație și frontiere și cooperarea cu țările terțe, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor și a aranjamentelor de readmisie cu UE, vor promova un proces de returnare mai eficace și mai durabil.

(5)

Consiliul European a subliniat în mod constant importanța unei politici armonizate, cuprinzătoare și eficace a Uniunii în materie de returnare și readmisie, solicitând acțiuni rapide de asigurare a unor returnări efective dinspre Uniune prin accelerarea procedurilor de returnare. De asemenea, Consiliul European a invitat statele membre să își recunoască reciproc deciziile de returnare (3).

(6)

Comunicarea Comisiei din 10 februarie 2021 intitulată „Consolidarea cooperării în materie de returnare și readmisie ca parte a unei politici echitabile, eficace și cuprinzătoare a UE în domeniul migrației” (4) a identificat obstacolele care împiedică returnarea efectivă și a indicat că, pentru a le depăși, trebuie îmbunătățite procedurile, astfel încât să se reducă fragmentarea abordărilor naționale, fiind necesară, de asemenea, o cooperare mai strânsă și o solidaritate consolidată între toate statele membre. Mecanismul de evaluare și monitorizare Schengen, instituit prin Regulamentul (UE) 2022/922 al Consiliului (5), și informațiile colectate prin intermediul Rețelei europene de migrație (6), create prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului, au permis efectuarea unei evaluări cuprinzătoare a modului în care statele membre pun în aplicare politica Uniunii în materie de returnare și identificarea lacunelor și a obstacolelor existente.

(7)

Având în vedere provocările persistente în domeniul returnării și până la încheierea negocierilor legislative, în special cu privire la propunerea de reformare a Directivei 2008/115/CE, se recomandă întreprinderea de acțiuni suplimentare pentru a îmbunătăți și mai mult aplicarea eficace și eficientă a cadrului juridic existent.

(8)

Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei (7), care propune o serie de măsuri și acțiuni pentru eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/115/CE, rămâne relevantă și ar trebui să continue să ghideze statele membre, astfel încât procesul de returnare să fie mai rapid. Recomandarea (UE) 2017/432 a fost încorporată în Recomandarea (UE) 2017/2338 a Comisiei (8), permițând o evaluare continuă a punerii sale în aplicare ca parte a Mecanismului de evaluare și monitorizare Schengen.

(9)

Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare este un pas înainte către un sistem comun al UE pentru returnări, poate facilita și accelera procesele de returnare pentru statul membru responsabil cu returnarea și poate consolida cooperarea și încrederea reciprocă între statele membre în vederea sporirii în continuare a convergenței dintre statele membre în ceea ce privește gestionarea migrației. Recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare emise anterior într-un alt stat membru poate contribui, de asemenea, la descurajarea migrației ilegale și a deplasărilor secundare neautorizate în interiorul Uniunii. Directiva 2001/40/CE a Consiliului (9) stabilește un cadru pentru recunoașterea reciprocă. Acest cadru a fost completat de Decizia 2004/191/CE a Consiliului de stabilire a criteriilor și sistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă din aplicarea Directivei 2001/40/CE (10), care a precedat o mare parte din sprijinul ce a fost dezvoltat de atunci la nivelul Uniunii. Progresele înregistrate în ceea ce privește recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare ar trebui, la rândul lor, să contribuie la discuțiile în curs privind propunerea Comisiei de reformare a Directivei 2008/115/CE.

(10)

Lipsa unui sistem la nivelul Uniunii care să indice dacă un resortisant al unei țări terțe ce a fost reținut face deja obiectul unei decizii de returnare emise de un alt stat membru a împiedicat până acum recurgerea la recunoașterea reciprocă.

(11)

Din data de 7 martie 2023, când a început să se aplice Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului (11), statele membre au obligația de a introduce în Sistemul de informații Schengen, fără întârziere după emiterea unei decizii de returnare, o semnalare privind returnarea. Prin intermediul Sistemului de informații Schengen, statele membre pot acum să verifice imediat dacă un resortisant al unei țări terțe reținut de autoritatea competentă face deja obiectul unei decizii de returnare emise de un alt stat membru.

(12)

Valoarea adăugată a acestei noi caracteristici a Sistemului de informații Schengen depinde de utilizarea activă a semnalărilor privind returnarea și de luarea măsurilor necesare cu privire la acestea, inclusiv prin recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare emise anterior de alte state membre. Acest lucru poate accelera în mod semnificativ procesul de returnare și îl poate eficientiza, în special atunci când returnarea poate fi efectuată imediat, inclusiv în cazul în care a expirat termenul pentru plecarea voluntară, prevăzut în decizia de returnare de către statul membru emitent, și în cazul în care au fost epuizate căile de atac împotriva unei astfel de decizii de returnare.

(13)

Printr-o finanțare specifică din Fondul pentru azil, migrație și integrare (12) se va sprijini punerea în aplicare a prezentei recomandări și, în special, recunoașterea reciprocă de către statele membre a deciziilor de returnare. În plus, ar trebui să se acorde sprijin practic și operațional din partea agențiilor competente ale UE pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări.

(14)

Obstacolele din calea cooperării și comunicării între autoritățile naționale responsabile cu procedurile de azil și cele responsabile cu procedurile de returnare reprezintă o provocare structurală esențială care trebuie abordată pentru a eficientiza procesul de returnare. Toate autoritățile competente ale statelor membre implicate în diferitele etape ale procesului de returnare ar trebui să lucreze și să se coordoneze îndeaproape.

(15)

Crearea unor legături mai strânse între procedurile de azil și de returnare și asigurarea unor proceduri rapide la frontierele externe ale statelor membre pot spori considerabil eficiența returnării. Atunci când nu se poate deroga de la aplicarea Directivei 2008/115/CE pe baza articolului 2 alineatul (2) litera (a) nu este aplicabilă, este necesar să se accelereze, în actualul cadru legislativ, în special returnarea efectivă a resortisanților țărilor terțe a căror cerere de protecție internațională a fost respinsă și tratarea cazurilor din vecinătatea frontierelor externe ale statelor membre, prin intermediul unui proces de returnare mai rapid, cu condiția ca respectarea drepturilor lor fundamentale să fie asigurată pe parcursul întregului proces de returnare.

(16)

Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1860 prevede posibilitatea de a nu introduce semnalări privind returnarea în Sistemul de informații Schengen atunci când decizia de returnare se emite la frontiera externă a unui stat membru și se execută imediat. Cu toate acestea, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1860 impune statelor membre să se asigure că semnalările sunt introduse în Sistemul de informații Schengen fără întârziere atunci când returnarea nu a fost efectuată imediat de la frontierele externe.

(17)

În vederea stimulării și a încurajării returnărilor voluntare, posibilitățile prevăzute în Directiva 2008/115/CE ar putea fi utilizate pentru a lua în considerare neemiterea unei interdicții de intrare în cazul resortisanților țărilor terțe care cooperează cu autoritățile și care participă la un program de returnare voluntară asistată și de reintegrare, fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute la articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE. În astfel de cazuri, statele membre trebuie să prelungească termenul pentru plecarea voluntară, după caz, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2008/115/CE.

(18)

Prevenirea sustragerii și a deplasărilor neautorizate în interiorul Uniunii este esențială pentru asigurarea eficacității sistemului comun al UE pentru returnări. Este necesară o abordare cuprinzătoare, care să includă principalele instrumente de evaluare și prevenire a riscului de sustragere, pentru a facilita și a raționaliza evaluarea acestui risc în cazurile individuale, pentru a spori utilizarea unor alternative eficiente la luarea în custodie publică și pentru a asigura o capacitate suficientă de luare în custodie publică – atunci când luarea în custodie publică este utilizată ca măsură de ultimă instanță și pentru o perioadă cât mai scurtă posibil, în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2008/115/CE.

(19)

Pentru punerea în aplicare a prezentei recomandări este disponibil sprijin la nivelul Uniunii, inclusiv din partea coordonatorului UE pentru returnare și a Rețelei la nivel înalt pentru returnări, iar în strategia operațională privind returnările sunt prevăzute orientări în materie de acordare a acestui sprijin. De asemenea, prin intermediul agențiilor competente ale Uniunii, în special Frontex, Agenția Uniunii Europene pentru Azil și Agenția pentru Drepturi Fundamentale, este disponibil sprijin operațional.

(20)

Autoritățile naționale de returnare fac parte din poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european, care este responsabilă cu asigurarea punerii în aplicare eficace a gestionării europene integrate a frontierelor. Frontex are un rol esențial în calitate de componentă operațională a sistemului comun al UE pentru returnări și oferă asistență statelor membre în toate etapele procesului de returnare, în temeiul mandatului său prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(21)

Prezenta recomandare ar trebui să se adreseze tuturor statelor membre care au obligații în temeiul Directivei 2008/115/CE.

(22)

Statele membre sunt încurajate să solicite autorităților lor naționale competente în materie de returnare să aplice prezenta recomandare atunci când își îndeplinesc sarcinile.

(23)

Prezenta recomandare respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de cartă. Prezenta recomandare asigură, în special, respectarea deplină a demnității umane și aplicarea articolelor 1, 4, 14, 18, 19, 21, 24 și 47 din cartă și trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător,