This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32012D0700
Council Decision 2012/700/CFSP of 13 November 2012 in the framework of the European Security Strategy in support of the implementation of the Cartagena Action Plan 2010-2014, adopted by the States Parties to the 1997 Convention on the Prohibition of the Use, Stockpiling, Production and Transfer of Anti-Personnel Mines and on Their Destruction
Decizia 2012/700/PESC a Consililui din 13 noiembrie 2012 în cadrul Strategiei europene de securitate în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune 2010-2014 de la Cartagena, adoptat de statele părți la Convenția din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora
Decizia 2012/700/PESC a Consililui din 13 noiembrie 2012 în cadrul Strategiei europene de securitate în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune 2010-2014 de la Cartagena, adoptat de statele părți la Convenția din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora
JO L 314, 14.11.2012, p. 40–46
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV) Acest document a fost publicat într-o ediţie specială
(HR)
In force
14.11.2012 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 314/40 |
DECIZIA 2012/700/PESC A CONSILILUI
din 13 noiembrie 2012
în cadrul Strategiei europene de securitate în sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune 2010-2014 de la Cartagena, adoptat de statele părți la Convenția din 1997 privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 26 alineatul (2) și articolul 31 alineatul (1),
întrucât:
(1) |
Uniunea ar trebui să întreprindă eforturi pentru a obține un nivel ridicat de cooperare în toate domeniile relațiilor internaționale, între altele pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, în conformitate cu obiectivele și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite. |
(2) |
La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat o Strategie europeană de securitate care identifica provocările și amenințările la nivel mondial și solicita instaurarea unei ordini internaționale guvernate de lege, bazate pe un multilateralism eficace și pe instituții internaționale funcționale. |
(3) |
Strategia europeană de securitate recunoaște Carta Organizației Națiunilor Unite ca fiind cadrul fundamental pentru relațiile internaționale și susține consolidarea Organizației Națiunilor Unite (ONU) și înzestrarea acesteia cu mijloacele necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile și pentru a acționa în mod eficace. |
(4) |
Rezoluția 51/45 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1996 îndeamnă toate statele să acționeze ferm în vederea încheierii unui acord internațional eficient, cu caracter juridic obligatoriu, care să interzică utilizarea, stocarea, producerea și transferul minelor antipersonal. |
(5) |
Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (denumită în continuare „convenția”) a fost deschisă spre semnare la 3 decembrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 martie 1999. Aceasta constituie singurul instrument internațional cuprinzător care tratează toate aspectele legate de minele antipersonal, inclusiv utilizarea, stocarea, producerea, comercializarea, deminarea și asistența acordată victimelor. |
(6) |
La 23 iunie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/487/PESC (1) în sprijinul universalizării și al punerii în aplicare a convenției. La 1 octombrie 2012, 160 de state își exprimaseră consimțământul de a-și asuma obligații în temeiul convenției. |
(7) |
La 3 decembrie 2009, statele părți la convenție au adoptat Planul de acțiune 2010-2014 de la Cartagena (denumit în continuare „Planul de acțiune de la Cartagena”) privind universalizarea și punerea în aplicare a convenției în toate aspectele sale. Acestea au recunoscut și au încurajat în continuare participarea și contribuția depline la punerea în aplicare a convenției ale Campaniei internaționale pentru interzicerea minelor terestre (ICBL), ale Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR), ale societăților naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, ale federației internaționale a societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (FISCR), ale ONU, ale Centrului internațional pentru deminare umanitară din Geneva (GICHD), ale organizațiilor internaționale și regionale, ale supraviețuitorilor minelor și ale organizațiile lor, precum și ale altor organizații ale societății civile, după cum se prevede în acțiunea 62 din Planul de acțiune de la Cartagena. |
(8) |
La 3 decembrie 2010, statele părți la convenție au adoptat „Directiva statelor părți către Unitatea de sprijin pentru punere în aplicare (ISU)”, prin care statele părți au convenit ca ISU să ofere consiliere și sprijin tehnic statelor părți cu privire la punerea în aplicare și la universalizarea convenției, să faciliteze comunicarea în rândul statelor părți și să promoveze comunicarea și informarea cu privire la convenție atât în direcția statelor care nu sunt părți la convenție, cât și a publicului. ISU a fost însărcinată să asigure legătura și coordonarea corespunzătoare cu organizațiile internaționale relevante care participă la lucrările convenției, inclusiv ICBL, CICR, FISCR, ONU și GICHD. |
(9) |
La 2 decembrie 2011, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 66/29 referitoare la punerea în aplicare a Convenției privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora. Adunarea Generală a reamintit că, în cadrul celei de a doua conferințe de revizuire a convenției, comunitatea internațională a examinat punerea în aplicare a convenției și că statele părți la convenție au adoptat Planul de acțiune de la Cartagena, subliniind importanța punerii în aplicare depline și efective a convenției, precum și respectarea acesteia, inclusiv prin punerea în aplicare a Planului de acțiune de la Cartagena. Statele părți la convenție au invitat toate statele care nu o făcuseră deja să ratifice sau să adere la convenție și au îndemnat toate statele să rămână preocupate de această chestiune la cel mai înalt nivel politic și să promoveze respectarea convenției prin contacte bilaterale, subregionale, regionale și multilaterale, activități de informare, seminarii și prin alte mijloace. |
(10) |
În 2012 și 2013 vor avea loc reuniuni ale statelor părți la convenție. Comunitatea internațională se va reuni apoi în 2014 pentru cea de a treia conferință de revizuire a convenției pentru a evalua progresele înregistrate în punerea în aplicare a Planului de acțiune de la Cartagena. Până atunci, se așteaptă ca punerea în aplicare a Planului de acțiune de la Cartagena să aducă o contribuție substanțială la progresele destinate să pună capăt suferinței și vătămărilor provocate de minele antipersonal, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE
Articolul 1
(1) În sprijinul punerii în aplicare a Planului de acțiune 2010-2014 de la Cartagena (denumit în continuare „Planul de acțiune de la Cartagena”), adoptat de statele părți la Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora (denumită în continuare „convenția”), în cadrul Strategiei europene de securitate și în conformitate cu deciziile relevante ale comunității internaționale, Uniunea urmărește următoarele obiective:
(a) |
sprijinirea eforturilor din partea statelor părți la convenție de a pune în aplicare aspectele legate de asistența acordată victimelor din cadrul Planului de acțiune de la Cartagena; |
(b) |
sprijinirea eforturilor din partea statelor părți la convenție de a pune în aplicare aspectele legate de deminare din cadrul Planului de acțiune de la Cartagena; |
(c) |
promovarea universalității convenției; |
(d) |
demonstrarea angajamentului permanent al Uniunii și al statelor sale membre față de convenție și a hotărârii lor de a coopera cu statele care au nevoie de sprijin în îndeplinirea angajamentelor lor în temeiul convenției și de a extinde asistența față de acestea, precum și consolidarea rolului de frunte al Uniunii în urmărirea viziunii convenției în legătură cu o încetare definitivă a suferințelor și a vătămărilor provocate de minele antipersonal. |
(2) Toate obiectivele menționate la alineatul (1) sunt urmărite în așa fel încât să consolideze cultura consacrată a convenției de parteneriat și colaborare între state, organizații neguvernamentale și de altă natură și partenerii locali, în special prin colaborarea strânsă cu factorii relevanți pentru a consolida manifestările specifice ale unei astfel de colaborări.
(3) Pentru realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1), Uniunea se angajează să întreprindă următoarele proiecte:
(a) |
asistența acordată victimelor: oferirea de sprijin tehnic pentru până la opt cazuri, desfășurarea a până la cinci evaluări la mijlocul perioadei și executarea a până la cinci acțiuni de monitorizare; |
(b) |
deminarea: desfășurarea a până la cinci evaluări la mijlocul perioadei și executarea a până la cinci acțiuni de monitorizare; |
(c) |
universalizarea convenției: sprijinirea unui grup operativ la nivel înalt, efectuarea unui studiu privind securitatea frontierelor fără mine antipersonal și organizarea a până la trei ateliere privind universalizarea; |
(d) |
demonstrarea angajamentului Uniunii: pregătirea unor evenimentele de lansare și de închidere, asigurarea accesibilității site-ului web al convenției, asigurarea disponibilității largi a angajamentelor de asistență acordată victimelor ale statelor părți la convenție, organizarea unei vizite a presei și producerea de materiale și publicații destinate comunicării. |
O descriere detaliată a proiectelor figurează în anexă.
Articolul 2
(1) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) răspunde de punerea în aplicare a prezentei decizii.
(2) Punerea în aplicare tehnică a proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (3) se încredințează Unității de sprijin pentru punere în aplicare (ISU), reprezentată de Centrul internațional pentru deminare umanitară din Geneva (GICHD). ISU îndeplinește aceste sarcini sub controlul Înaltului Reprezentant. În acest scop, Înaltul Reprezentant încheie acordurile necesare cu GICHD.
Articolul 3
(1) Valoarea de referință financiară pentru implementarea proiectelor menționate la articolul 1 alineatul (3) este de 1 030 000 EUR.
(2) Cheltuielile finanțate din suma prevăzută la alineatul (1) se gestionează în conformitate cu procedurile și normele aplicabile bugetului general al Uniunii.
(3) Comisia supraveghează gestionarea corectă a cheltuielilor menționate la alineatul (1). În acest scop, aceasta încheie un acord de finanțare cu GICHD care prevede obligația ISU de a asigura contribuției Uniunii o vizibilitate corespunzătoare importanței acesteia.
(4) Comisia depune eforturi în vederea încheierii acordului de finanțare menționat la alineatul (3) în cel mai scurt timp după intrarea în vigoare a prezentei decizii. Comisia informează Consiliul cu privire la orice dificultate survenită în decursul respectivului proces și cu privire la data încheierii acordului de finanțare.
Articolul 4
Înaltul Reprezentant raportează Consiliului cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii pe baza unor rapoarte periodice pregătite de ISU. Rapoartele respective stau la baza evaluării de către Consiliu. Comisia furnizează informații privind aspectele financiare ale punerii în aplicare a prezentei decizii.
Articolul 5
Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.
Expiră la 24 de luni de la data încheierii acordului de finanțare menționat la articolul 3 alineatul (3) sau la șase luni de la data intrării sale în vigoare, în cazul în care niciun acord de finanțare nu a fost încheiat în respectivul termen.
Adoptată la Bruxelles, 13 noiembrie 2012.
Pentru Consiliu
Președintele
V. SHIARLY
(1) JO L 165, 26.6.2008, p. 41.
ANEXĂ
1. Obiectivul
Obiectivul global al prezentei decizii este promovarea păcii și securității prin sprijinirea punerii în aplicare a Planului de acțiune de la Cartagena, privind universalizarea și punerea în aplicare a convenției în toate aspectele sale.
2. Descrierea proiectelor
Pentru realizarea obiectivelor menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta decizie, Uniunea va întreprinde următoarele proiecte:
2.1. Asistența acordată victimelor
2.1.1.
Statele părți la convenție sunt sprijinite în punerea în aplicare a aspectelor legate de asistența acordată victimelor din Planul de acțiune de la Cartagena într-un mod prin care să poată coordona și pune în aplicare mai bine activități care vor avea un efect pozitiv semnificativ asupra vieților femeilor, bărbaților, fetelor și băieților care au fost victime ale minelor terestre și ale altor resturi explozive de război.
2.1.2.
— |
Sprijinul tehnic național va fi acordat de ISU pentru cel mult trei cazuri, inclusiv prin inițierea și/sau sprijinirea proceselor interministeriale pentru punerea în aplicare a obligațiilor de asistență acordată victimelor în contexte naționale, către statele părți la convenție care fie (a) au avut o implicare redusă în efortul de punere în aplicare a elementelor referitoare la asistența acordată victimelor din Planul de acțiune de la Cartagena și, prin urmare, ar putea beneficia de un stimulent pentru a o face, fie (b) au elaborat un plan național sau au avansat foarte mult în această direcție și, prin urmare, ar avea de evaluat o anumită experiență a punerii în aplicare, sporindu-și astfel potențialul de a deveni candidații unei evaluări naționale cuprinzătoare la mijlocul perioadei a eforturilor de punere în aplicare a Planului de acțiune de la Cartagena. |
— |
Vor fi realizate evaluări naționale cuprinzătoare la mijlocul perioadei în cel mult trei cazuri. Respectivele evaluări vor implica ISU, în colaborare cu factori-cheie precum ICBL, asistând statele beneficiare în elaborarea unui document de referință detaliat pentru un atelier național, organizarea unui atelier național și elaborarea unui document de rezultat detaliat care constituie „evaluarea” și în care vor fi evidențiate provocările rămase, obiectivele stabilite și recomandările făcute. |
— |
Vor fi întreprinse acțiuni de monitorizare în cel mult trei cazuri ca răspuns la recomandările cuprinse în evaluările la mijlocul perioadei. Respectivele acțiuni de monitorizare vor implica furnizarea de către ISU a sprijinului tehnic adițional (de exemplu, pentru revizuirea planurilor naționale, elaborarea uneia sau a mai multor propuneri de proiect etc.). |
— |
O conferință globală la nivel înalt privind asistența acordată victimelor minelor terestre și ale altor resturi explozive de război va fi organizată de ISU, în colaborare cu factori-cheie precum ICBL, în scopul utilizării experienței în materie de asistență acordată victimelor în contextul convenției pentru a culege roadele unei sinergii/unor eficiențe potențiale cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor internaționale (de exemplu, Convenția privind munițiile cu dispersie, Protocolul V la Convenția privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap) care se ocupă de același subiect și statele afectate. |
2.1.3.
— |
Statele beneficiare ale sprijinului tehnic care au avut o implicare redusă în efortul de punere în aplicare a aspectelor referitoare la asistența acordată victimelor din Planul de acțiune de la Cartagena va identifica un punct focal care va continua progresele în punerea în aplicare a obligațiilor în materie de asistență acordată victimelor și care participă la activitățile ulterioare ale convenției. |
— |
Fiecare stat beneficiar al sprijinului tehnic în toate cazurile va primi un raport care conține recomandări privind următoarele etape logice pe care acesta le-ar putea urma în punerea în aplicare a aspectelor legate de asistența acordată victimelor din Planul de acțiune de la Cartagena. |
— |
Statele beneficiare ale sprijinului tehnic din cinci cazuri vor elabora un document de reflecție și o listă de participanți propuși pentru organizarea atelierului național ca parte a evaluării la mijlocul perioadei. |
— |
Statele beneficiare ale evaluărilor la mijlocul perioadei vor primi un document de rezultat detaliat care evidențiază provocările care au rămas, cu obiective și recomandări pentru acțiuni ulterioare. |
— |
Statele beneficiare ale sprijinului ulterior vor putea să își exprime mai bine intențiile de a îndeplini angajamentele Planului de acțiune de la Cartagena și necesitățile de sprijin (de exemplu, pentru revizuirea planurilor naționale, elaborarea uneia sau a mai multor propuneri de proiect etc.). |
— |
Vor fi identificate mijloace prin care se pot culege roadele unei sinergii/unor eficiențe potențiale cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor internaționale (de exemplu, Convenția privind munițiile cu dispersie, Protocolul V la Convenția privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap) care se ocupă de același subiect și statele afectate. |
— |
Se va atrage atenția cu privire la efortul global de abordare a necesităților și de garantare a dreptului supraviețuitorilor prin participarea largă și la nivel înalt la o conferință la nivel înalt. |
2.1.4.
— |
Statele părți la convenție care au raportat responsabilitatea pentru un număr semnificativ de supraviețuitori ai minelor terestre. |
— |
Femeile, bărbații, fetele și băieții care au fost victime ale minelor terestre și ale altor resturi explozive de război, precum și familiile și comunitățile lor. |
2.2. Deminarea
2.2.1.
Statele părți la convenție sunt sprijinite în punerea în aplicare a aspectelor referitoare la deminare din Planul de acțiune de la Cartagena astfel încât să poată finaliza mai bine punerea în aplicare a deminării într-un termen cât mai scurt posibil pentru a permite persoanelor, comunităților și națiunilor să beneficieze de terenul considerat cândva periculos și care este redat activității umane normale.
2.2.2.
— |
Vor fi realizate evaluări naționale cuprinzătoare la mijlocul perioadei în cel mult cinci cazuri. Respectivele evaluări vor implica ISU, în colaborare cu factori-cheie precum ICBL și cu sprijinul GICHD, pentru asistarea statelor beneficiare în elaborarea unui document de referință detaliat pentru un atelier național, organizarea unui atelier național și elaborarea unui document de rezultat detaliat care constituie „evaluarea” și în care vor fi evidențiate provocările rămase, obiectivele stabilite și recomandările făcute. |
— |
Vor fi întreprinse acțiuni de monitorizare în cel mult trei cazuri ca răspuns la recomandările cuprinse în evaluările la mijlocul perioadei. Respectivele acțiuni de monitorizare vor implica fie furnizarea de către ISU a sprijinului tehnic adițional (de exemplu, sprijinirea revizuirii planurilor naționale, elaborarea uneia sau a mai multor propuneri de proiect etc.), fie organizarea de vizite reciproce sud-sud pentru ca statele beneficiare să beneficieze reciproc de lecțiile învățate și să îmbunătățească punerea în aplicare viitoare. |
2.2.3.
— |
Statele beneficiare ale evaluărilor la mijlocul perioadei vor primi un document de rezultat detaliat care evidențiază provocările care au rămas, cu obiective și recomandări pentru acțiuni ulterioare. |
— |
Statele beneficiare ale sprijinului ulterior își vor putea exprima mai bine intențiile de a îndeplini angajamentele Planului de acțiune de la Cartagena și necesitățile de sprijin (de exemplu, pentru revizuirea planurilor naționale, elaborarea uneia sau a mai multor propuneri de proiect etc.), iar statele beneficiare își vor consolida înțelegerea anumitor aspecte ale punerii în aplicare a deminării. |
2.2.4.
— |
Statele părți la convenție, altele decât statele membre, care sunt în proces de punere în aplicare a obligațiilor de deminare din temeiul convenției. |
— |
Femeile, bărbații, fetele și băieții ale căror vieți sunt afectate de prezența sau prezența prezumată a minelor antipersonal, precum și familiile și comunitățile lor. |
2.3. Universalizarea convenției
2.3.1.
Barierele din calea aderării la convenție sunt abordate de o manieră care permite realizarea de progrese în direcția universalizării convenției de către state care nu sunt părți la convenție.
2.3.2.
— |
Un grup operativ la nivel înalt pentru universalizarea convenției va fi sprijinit de ISU, incluzând sprijin pentru personalități de rang înalt care implică liderii din până la șase state care nu sunt părți la convenție. Membrii grupului operativ vor participa la cel mult alte două evenimente pentru a atrage atenția asupra eforturilor permanente de universalizare și de punere în aplicare a convenției. |
— |
Un studiu privind securitatea frontierelor fără mine antipersonal va fi realizat de ISU, împreună cu cei care dispun de cunoștințe avansate în domeniu și bazându-se astfel pe activitatea desfășurată de CICR la mijlocul anilor ’90. Un raport de studiu va fi făcut accesibil în numeroase moduri, inclusiv prin traducere, producere de rezumate, producere de materiale în formate accesibile etc. |
— |
Ateliere privind universalizarea în cel mult trei cazuri vor fi organizate de ISU, în colaborare cu factori-cheie precum ICBL și coordonatorul Grupului informal de contact privind universalizarea al convenției. Atelierele respective se vor desfășura la nivel național, subregional sau regional pentru a promova convenția în rândul statelor și pentru a sprijini statele care nu sunt părți la convenție să abordeze barierele reale și percepute din calea aderării, îndeosebi prin utilizarea raportului de studiu privind securitatea frontierelor fără mine antipersonal. |
2.3.3.
— |
Până la șase state care nu sunt părți la convenție vor fi implicate la nivel ministerial sau la un nivel superior cu privire la aderarea la convenție. |
— |
Cunoștințe actualizate privind politicile legate de minele antipersonal ale statelor care nu sunt părți la convenție vor fi obținute. Respectivele informații vor fi utilizate la pregătirea unor documente de fond pentru cea de a treia conferință de revizuire, inclusiv printr-un raport cuprinzător referitor la progresele înregistrate în urmărirea scopurilor universalizării convenției, precum și sfera progreselor ulterioare. |
— |
Promovarea din partea statelor părți la convenție și a organizațiilor neguvernamentale va fi revitalizată pe baza acțiunilor de monitorizare care decurg din vizitele grupului operativ la nivel înalt. |
— |
Vor fi acumulate cunoștințe sporite care sunt adunate într-o publicație care abordează bariera percepută cel mai des evocată în calea aderării la convenție și care poate fi utilizată pentru sprijinirea eforturilor de universalizare. |
— |
Vor fi realizate progrese în direcția aderării la convenție și/sau acceptarea normelor sale de state care nu sunt părți la convenție și care au fost implicate. |
2.3.4.
— |
Statele, altele decât statele membre, care nu au ratificat sau aderat încă la convenție. |
— |
Statele părți la convenție și organizațiile neguvernamentale și internaționale implicate în eforturile de promovare a universalizării convenției. |
2.4. Demonstrarea angajamentului Uniunii
2.4.1.
— |
Angajamentul permanent al Uniunii și al statelor sale membre față de convenție este demonstrat prin hotărârea lor de a coopera și de a își extinde asistența către statele care au nevoie de sprijin în îndeplinirea angajamentelor lor în temeiul convenției și este consolidat rolul de frunte al Uniunii Europene în urmărirea viziunii convenției legate de o încetare concludentă a suferințelor și a vătămărilor provocate de minele antipersonal. |
2.4.2.
— |
Se vor organiza un eveniment de lansare pentru promovarea prezentei decizii și un eveniment de încheiere pentru a face cunoscute activitățile prevăzute de prezenta decizie și rezultatul acestora, subliniind prin aceasta contribuția Uniunii. |
— |
Ținând seama de importanța unei cât mai largi sensibilizări față de angajamentele asumate de statele părți la convenție la Conferința de la Cartagena și față de modalitățile și mijloacele de punere în aplicare a acestora, precum și de necesitatea ca aceste eforturi să țină seama de un public extrem de variat (de exemplu, un public vorbitor de limbi diferite, persoane cu dizabilități), site-ul web al convenției va fi examinat pentru a se asigura existența unor standarde ridicate de accesibilitate, iar publicația existentă a ISU care documentează angajamentele privind asistența acordată victimelor asumate de statele părți la convenție va fi tradusă și publicată pe site-ul web al convenției pentru a extinde disponibilitatea angajamente respective în diferite limbi. |
— |
O vizită de presă va fi organizată într-o țară afectată de mine înaintea celei de a treia conferințe de revizuire a convenției din 2014. |
— |
Materiale de comunicare (de exemplu, postere, publicitate, înregistrări video, materiale publicitare etc.) vor fi achiziționate pentru a fructifica oportunitățile de comunicare care apar. |
2.4.3.
— |
Funcționarii Uniunii și ai statelor sale membre vor avea cunoștință de decizia Consiliului și de modul în care aceasta le poate influența activitatea. |
— |
Va fi extinsă sfera înțelegerilor în cadrul statelor părți la convenție cu privire la asistența acordată victimelor, îndeosebi în țările francofone afectate de mine. |
— |
Informațiile cu privire la convenție vor fi mai ușor accesibile. |
— |
Va spori expunerea angajamentului Uniunii față de convenție, iar sensibilizarea față de prezenta decizie și aprecierea acesteia vor fi create și susținute, potrivit rapoartelor de presă care recunosc angajamentul Uniunii și care prezintă aprecierea acestuia de către statele părți la convenție în cadrul reuniunilor lor. |
— |
Va fi sporită sensibilizarea cu privire la eforturile permanente de promovare a universalizării convenției. |
2.4.4.
Statele părți la convenție și organizațiile neguvernamentale și internaționale, reprezentanții acestora și alte persoane interesate sau implicate în efortul de punere în aplicare a convenției.