03/Volumul 27

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

187

L 102/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Consiliului din 27 noiembrie 1987 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (4), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 604/98 (5), a fost modificat de mai multe ori și în mod substanțial; întrucât în cazul unor noi modificări trebuie să fie reformulat pentru claritate;

(2)

întrucât regulile generale adoptate de Consiliu stabilesc că restituirea se achită dacă se face dovada exportării produselor de pe teritoriul Comunității; întrucât dreptul la restituire este dobândit imediat după ce produsele au părăsit piața Comunității, în cazul în care se aplică un singur cuantum de restituire pentru toate țările terțe; întrucât, în cazul în care cuantumul restituirii diferă în funcție de destinația produselor, dreptul la restituire depinde de importarea într-o țară terță;

(3)

întrucât aplicarea acordului privind agricultura din Runda Uruguay impune, ca regulă generală, ca acordarea restituirii să fie legată de existența unei licențe de export prin care se stabilește în prealabil restituirea; întrucât livrările în cadrul Comunității pentru organizații internaționale și pentru forțele armate, livrările de produse alimentare și exporturile de mici cantități reprezintă, totuși, cazuri speciale și cu importanță economică minoră; întrucât, din aceste motive, pentru simplificarea acestor operațiuni de export și pentru evitarea unei bariere administrative excesive cu care să se confrunte operatorii și autoritățile competente, s-au adoptat dispoziții pentru un regim special fără licență de export;

(4)

întrucât, în sensul prezentului regulament, data exportului reprezintă data la care autoritățile vamale acceptă actul prin care declarantul își manifestă intenția de a exporta produsele pentru care solicită să beneficieze de o restituire la export; întrucât un astfel de document are scopul de a atrage atenția, și îndeosebi atenția autorităților vamale, asupra faptului că operațiunea în cauză se desfășoară cu sprijin din partea fondurilor Comunității, pentru ca respectivele autorități vamale să întreprindă verificările corespunzătoare; întrucât de la data acceptării produsele sunt puse sub supraveghere vamală până în momentul exportului lor efectiv; întrucât data servește drept element de referință pentru stabilirea cantității, naturii și caracteristicilor produsului exportat;

(5)

întrucât, în cazul încărcăturilor în vrac sau în unități nestandardizate, este recunoscut faptul că greutatea netă exactă nu poate fi cunoscută decât după încărcarea în mijloacele de transport; întrucât, în vederea rezolvării acestei situații, trebuie luate măsuri ca în declarația de export să fie trecută o greutate provizorie;

(6)

întrucât, pentru o aplicare corespunzătoare a Regulamentului (CEE) nr. 386/90 al Consiliului din 12 februarie 1990 cu privire la monitorizarea efectuată la data realizării exportului de produse agricole pentru care se primesc restituiri sau alte sume (6), modificat de Regulamentul (CE) nr. 163/94 (7), trebuie luate măsuri pentru ca verificarea corespondenței dintre declarația de export și produsele agricole să se desfășoare în momentul încărcării containerului, camionului, vasului sau unui alt container similar;

(7)

întrucât, în cazul în care exporturile implică încărcături frecvente de cantități mici, trebuie prevăzute măsuri pentru aplicarea de proceduri simplificate în privința datei relevante care este utilizată pentru stabilirea cuantumului restituirii;

(8)

întrucât, pentru o interpretare corespunzătoare a conceptului „export de pe teritoriul Comunității”, trebuie să fie specificat că un produs este considerat ca exportat atunci când părăsește teritoriul vamal al Comunității;

(9)

întrucât ar putea fi necesar ca exportatorul sau transportatorul să întreprindă măsuri pentru prevenirea deteriorării produselor destinate exportului pe parcursul perioadei de 60 de zile din momentul acceptării declarației și până la părăsirea teritoriului vamal al Comunității sau până la ajungerea la destinație; întrucât congelarea este o astfel de măsură, care face posibilă păstrarea produselor intacte; întrucât, pentru îndeplinirea acestei cerințe, trebuie să fie permisă efectuarea congelării pe parcursul perioadei menționate;

(10)

întrucât autoritățile competente trebuie să se asigure că produsele care părăsesc teritoriul Comunității sunt într-adevăr acelea care au trecut prin formalitățile vamale pentru export; întrucât, în acest scop, în cazul în care un produs tranzitează teritoriul unui stat membru înainte de a părăsi teritoriul vamal al Comunității sau de a ajunge la o anumită destinație, trebuie să se folosească un exemplar al documentului de control T5, menționat în articolele 471-495 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993, de stabilire a dispozițiilor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (8), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 502/1999 (9); întrucât, totuși, este de dorit ca pentru simplificarea procedurii administrative să fie puse la dispoziție aranjamente mai flexibile decât utilizarea exemplarului documentului de control T5, în cazul tranzacțiilor efectuate în conformitate cu procedurile simplificate de tranzit comunitar pentru transportul feroviar sau în containere mari, în conformitate cu articolele 412-442 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, care prevede ca în cazul unui transport pentru care operațiunea începe pe teritoriul Comunității i urmează să se încheie în afara acestuia să nu fie necesară efectuarea nici unei formalități la biroul vamal de la punctul de frontieră;

(11)

întrucât, în unele cazuri, poate fi solicitată o restituire pentru produse care au fost exportate și care au părăsit teritoriul vamal al Comunității, dar care sunt returnate în scopul transbordării sau pentru o operațiune de tranzit anterior ajungerii la o destinație finală din afara teritoriului menționat; întrucât asemenea returnări pot să apară și din alte motive decât datorită cerințelor de transport și îndeosebi în scopuri speculative; întrucât în astfel de cazuri nu este respectat termenul limită de 60 de zile pentru părăsirea teritoriului vamal al Comunității; întrucât, în scopul evitării acestor situații, este necesar să fie clar definite condițiile în care pot fi efectuate astfel de returnări;

(12)

întrucât regimurile prevăzute în prezentul regulament se aplică doar produselor aflate în liberă circulație și care sunt, dacă este cazul, de origine comunitară; întrucât în cazul anumitor produse compozite restituirea nu este stabilită pentru produsele în sine, ci prin referire la produsele de bază din care sunt compuse; întrucât pentru acordarea restituirii sau părții corespunzătoare din aceasta, în cazul în care restituirea este stabilită pe această bază, a unuia sau a mai multor componente, este suficient ca respectiva componentă sau componentele să îndeplinească cerințele sau să nu le mai îndeplinescă doar pentru faptul că au fost încorporate în alte produse; întrucât, pentru a se ține cont de situația particulară a anumitor componente, trebuie întocmită o listă a produselor pentru care se stabilește restituirea pe baza unei singure componente;

(13)

întrucât articolele 23-26 din Regulamentul (CE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (10), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului (11), definesc originea nepreferențială a mărfurilor; întrucât, pentru acordarea de restituiri la export, sunt considerate ca fiind de origine comunitară doar produsele obținute în totalitate sau substanțial transformate pe teritoriul Comunității; întrucât, pentru o aplicare uniformă de către toate statele membre, este indicat să se stabilească faptul că anumite amestecuri de produse nu au dreptul la restituiri;

(14)

întrucât cuantumul restituirii este stabilit pe baza clasificării tarifare a unui produs; întrucât în cazul anumitor amestecuri, mărfuri prezentate în seturi și mărfuri compozite clasificarea poate să ducă la acordarea unei restituiri mai mari decât una justificată din punct de vedere economic; întrucât, din acest motiv, este necesară adoptarea de dispoziții speciale pentru stabilirea restituirii aplicabile amestecurilor, mărfurilor prezentate în seturi și mărfurilor compozite;

(15)

întrucât, în cazul în care cuantumul restituirii variază în funcție de destinația produsului, trebuie adoptate măsuri de verificare a faptului că produsul a fost importat de țara terță sau de țările terțe pentru care a fost stabilită restituirea; întrucât o astfel de măsură poate fi relaxată fără dificultate în cazul exporturilor pentru care restituirea implicată este mică și tranzacția este astfel efectuată, încât oferă asigurări corespunzătoare că produsele în cauză au ajuns la destinația lor, scopul prevederii fiind de a simplifica activitatea administrativă implicată în furnizarea de dovezi;

(16)

întrucât, în cazul în care se aplică un singur cuantum de restituire pentru toate destinațiile la data la care este stabilită în prealabil restituirea, există în anumite situații o clauză obligatorie privind destinația; întrucât această situație este considerată ca o variație a restituirii în cazul în care cuantumul restituirii aplicabil la data la care are loc exportul este mai mic decât cuantumul restituirii aplicabil la data stabilirii în prealabil, făcând rectificarea, acolo unde este cazul, la data la care are loc exportul;

(17)

întrucât, în cazul în care cuantumul restituirii diferă în funcție de destinația produselor exportate, trebuie făcută dovada că produsul în cauză este importat într-o țară terță; întrucât îndeplinirea formalităților vamale de import constă în mare parte din plata taxelor de import aplicabile pentru ca produsele respective să poată fi comercializate în respectiva țară terță; întrucât, având în vedere diversitatea de situații aplicabile în țările terțe importatoare, este recomandabil să fie acceptată întocmirea acelor documente vamale de import care oferă asigurări că produsele exportate au ajuns la destinația lor, stânjenind în același timp cât mai puțin posibil comerțul;

(18)

întrucât, pentru sprijinirea exportatorilor în demersurile întreprinse pentru obținerea dovezii de ajungere la destinație, trebuie stabilit faptul că agențiile internaționale de control și supraveghere avizate de către statele membre eliberează certificate de sosire pentru produsele agricole exportate ale Comunității care beneficiază de o restituire diferențiată; întrucât avizarea acestor agenții cade în sarcina statelor membre care acordă avizul lor pentru fiecare caz în parte, în conformitate cu anumite criterii orientative existente; întrucât este indicat să fie clarificată situația și să fie integrate în prezentul regulament principalele criterii orientative;

(19)

întrucât, în scopul aplicării unui tratament egal pentru produsele care oferă dreptul la o restituire diferențiată în funcție de destinație și celelalte exporturi, trebuie stabilit ca o parte din restituire, calculată în funcție de cel mai scăzut cuantum de restituire aplicabil la data la care este efectuat exportul, să fie achitată imediat după ce exportatorul a făcut dovada că produsul a părăsit teritoriul vamal al Comunității;

(20)

întrucât, în cazul restituirilor diferențiate, dacă a intervenit o modificare a destinației, se achită restituirea care se aplică pentru noua destinație, în funcție de un plafon al cuantumului sumei aplicabile pentru destinația stabilită în prealabil; întrucât, pentru a fi prevenite abuzurile prin care sunt alese în mod sistematic destinații pentru care este prevăzut cel mai înalt cuantum de restituire, trebuie să fie introdus un sistem de penalizare pentru situațiile de modificare a destinației spre locuri pentru care cuantumul restituirii este mai mic decât cuantumul restituirii pentru destinația fixată în prealabil; întrucât această nouă prevedere are consecințe pentru calcularea părții din restituire care se achită în momentul în care exportatorul face dovada faptului că produsul a părăsit teritoriul vamal al Comunității;

(21)

întrucât articolele 23-26 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 definesc originea nepreferențială a mărfurilor; întrucât este indicat ca în anumite cazuri să fie aplicate criteriile referitoare la transformările și prelucrările stabilite prin articolul 24 pentru a se verifica dacă produsele au ajuns într-adevăr la destinație;

(22)

întrucât anumite tranzacții de export pot duce la deturnarea fluxului comercial; întrucât, pentru prevenirea acestor deturnări, trebuie ca achitarea restituirii să fie condiționată nu numai de faptul că produsul a părăsit teritoriul vamal al Comunității, ci și că a fost importat de o țară terță sau a fost supus unei transformări sau prelucrări substanțiale; întrucât, mai mult decât atât, în unele cazuri achitarea restituirii poate fi condiționată de comercializarea produsului pe piața țării terțe importatoare sau de transformarea sau prelucrarea substanțială a acestuia;

(23)

întrucât se consideră că nu există obligativitatea restituirii în cazul distrugerii sau deteriorării unui produs anterior pătrunderii acestuia pe piața țării terțe importatoare sau transformării substanțiale; întrucât în astfel de cazuri exportatorul trebuie să aibă dreptul să prezinte dovada că operațiunea de export s-a desfășurat în condiții economice care în situații normale ar fi permis efectuarea tranzacției;

(24)

întrucât finanțarea de către Comunitate a operațiunilor de export nu este justificată în cazul în care operațiunea nu este o tranzacție comercială obișnuită, deoarece nu are un scop economic real și este efectuată doar pentru obținerea unei plăți din partea Comunității;

(25)

întrucât trebuie întreprinse măsuri pentru prevenirea alocării de sume din fondurile Comunității pentru tranzacții care nu corespund nici unuia dintre obiectivele regimului de restituire la export; întrucât acest risc există în cazul produselor pentru care se face restituire la export și care apoi sunt reimportate pe teritoriul Comunității fără să sufere transformări sau prelucrări substanțiale într-o țară terță și pentru care se plătesc taxe reduse sau zero la reimportare în locul taxei obișnuite, ca urmare a unui acord preferențial sau a unei decizii a Consiliului; întrucât pentru limitarea constrângerilor impuse exportatorilor este indicat să fie aplicate astfel de măsuri pentru cele mai sensibile produse;

(26)

întrucât, pentru a limita insecuritatea exportatorilor, este indicat să fie eliminată cerința rambursării sumelor restituite atunci când produsul este reimportat pe teritoriul Comunității după mai mult de doi ani de la efectuarea exportului;

(27)

întrucât, pe de o parte, trebuie ca statele membre să aibă dreptul să refuze acordarea de restituiri sau să poată să le recupereze în cazurile flagrante în care constată faptul că tranzacția nu corespunde scopului sistemului de restituiri la export, și, pe de altă parte, autoritățile naționale nu trebuie stânjenite excesiv prin impunerea unei obligații de verificare sistematică a tuturor importurilor;

(28)

întrucât produsele trebuie să fie de o calitate care să permită comercializarea lor în condiții normale pe teritoriul Comunității; întrucât, totuși, trebuie să se țină cont de obligațiile specifice care decurg din standardele în vigoare în țara terță de destinație;

(29)

întrucât anumite produse pot să piardă dreptul la restituire atunci când ele încetează să mai aibă o calitate adecvată comercializării;

(30)

întrucât nu se aplică nici o prelevare la export atunci când o restituire la export a fost stabilită în prealabil sau determinată prin licitație, deoarece exportul trebuie să fie efectuat în condițiile care sunt astfel fixate în prealabil sau stabilite prin licitație; întrucât, din același motiv, trebuie stabilit ca, în cazul în care un export este supus unei taxe la export stabilite în prealabil sau prin licitație, exportul să se efectueze în condițiile stabilite și să nu poată beneficia de restituiri la export;

(31)

întrucât, pentru facilitarea efectuării tranzacțiilor de către exportatori, trebuie să se acorde statelor membre autorizația de a achita în avans integral sau parțial suma de rambursat imediat după acceptarea declarației de export sau a declarației de plată, cu rezerva constituirii garanției pentru restituirea sumei primite în avans dacă ulterior se constată faptul că restituirea nu trebuia să fie plătită;

(32)

întrucât restituirea sumei plătite anterior exportului trebuie făcută dacă se dovedește că nu există dreptul la restituiri la export sau dacă acest drept a existat pentru o sumă mai mică; întrucât restituirea trebuie să includă o sumă suplimentară pentru prevenirea abuzurilor; întrucât în caz de forță majoră suma suplimentară nu este restituită;

(33)

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 565/80 al Consiliului (12), modificat de Regulamentul (CEE) nr. 2026/83 (13), stabilește regulile generale de achitare a unei sume egale cu restituirea la export anterior efectuării exportului;

(34)

întrucât articolul 4 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 stabilește faptul că data la care sunt prezentate produsele de bază în vederea efecturării controlului vamal este folosită la stabilirea cuantumului restituirii aplicat sau a rectificărilor care se aduc cuantumului respectiv;

(35)

întrucât data de referință trebuie să fie data la care autoritățile vamale acceptă declarația de la persoana în cauză, prin care aceasta declară intenția sa de a pune produsele sau mărfurile în cauză sub incidența dispozițiilor articolelor 4 și 5 din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 și de a le exporta, cu restituire, după transformare sau antrepozitare; întrucât această declarație trebuie să includă datele necesare pentru calcularea restituirilor;

(36)

întrucât scopul achitării restituirii anterior efectuării transformării este de a pune pe picior de egalitate produsele comunitare cu produsele importate din țări care nu sunt membre în vederea transformării și reexportării;

(37)

întrucât metodele de producție pentru produse transformate și procedurile lor de control necesită un grad de flexibilitate; întrucât articolul 115 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 stabilește un sistem de echivalare în conformitate cu regimul de perfecționare activă;

(38)

întrucât, pentru o utilizare mai eficientă a capacităților de depozitare existente, este indicat să se pună bazele unui sistem prin care poate fi autorizată echivalarea pentru produsele depozitate în vrac și care urmează să fie exportate după transformare;

(39)

întrucât produsele care nu au dreptul la restituire nu pot fi produse echivalente;

(40)

întrucât rezultă clar din Regulamentul (CEE) nr. 3002/92 al Comisiei din 16 octombrie 1992 de stabilire a normelor comune de verificare a utilizării și/sau destinației produselor care provin din intervenții (14), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 770/96 (15), că produsele destinate unei intervenții trebuie să ajungă la destinația stabilită; întrucât, prin urmare, aceste produse nu pot fi înlocuite cu produse echivalente;

(41)

întrucât trebuie stabilit un termen limită pentru efectuarea exportului produselor în cauză; întrucât acest termen trebuie stabilit ținând cont de sistemul de licențe de export și certificate de stabilire în avans a sumei;

(42)

întrucât, în cazul în care exportul este precedat de antrepozitare, este indicat să se rezume prezentul regulament la formele de manipulare necesare asigurării conservării mărfurilor în cauză; întrucât, în scopul clarificării situației, trebuie precizat faptul că aceste forme de manipulare nu afectează în nici un fel restituirea aplicabilă;

(43)

întrucât articolul 5 din Regulamentul 565/80 stabilește că imediat după ce produsele sau mărfurile au fost plasate în regim de antrepozit vamal sau zonă liberă trebuie achitată o sumă egală cu suma restituită la export; întrucât din momentul acceptării declarației de plată trebuie să fie posibilă transportarea acestor produse sau mărfuri într-un alt stat membru decât acela în care se face plata, în vederea depozitării și apoi a exportării; întrucât este necesar să se stabilească faptul că produsele sau mărfurile trebuie să fie însoțite de un document de control T5 care să facă dovada părăsirii teritoriului Comunității; întrucât, în scopul prevenirii dublei plăți, declarația de export trebuie andosată prin trecerea anumitor date pentru ca agenția care face plățile în statul membru în care este acceptată declarația să fie informată că a fost deja demarată procedura de achitare a restituirii;

(44)

întrucât nu se acordă nici o restituire dacă termenul limită de efectuare a exportului sau de furnizare a dovezii solicitate pentru obținerea plății nu este respectat; întrucât trebuie adoptate măsuri similare cu cele cuprinse în Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 al Comisiei din 22 iulie 1985 de stabilire a normelor comune de aplicare a sistemului de garanții pentru produsele agricole (16), modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 3403/93 (17);

(45)

întrucât în statele membre produsele importate din țări care nu sunt membre pentru anumite utilizări sunt scutite de taxe; întrucât produsele Comunității trebuie să se bucure de același statut cu produsele respective provenite din țări care nu sunt membre, având în vedere că aceste cazuri de scutire sunt substanțiale; întrucât această situație apare îndeosebi în cazul produselor folosite la aprovizionarea navelor și aeronavelor;

(46)

întrucât, în cazul proviziilor și livrărilor destinate navelor și aeronavelor aparținând forțelor armate, este posibilă adoptarea de reguli speciale pentru stabilirea cuantumului restituirii;

(47)

întrucât produsele luate la bordul navelor ca provizii sunt folosite pentru consum la bord; întrucât aceste produse, consumate ca atare sau folosite la prepararea hranei la bord, intră în categoria celor pentru care se aplică restituirea pentru produse neprelucrate; întrucât, având în vedere spațiul limitat disponibil în cazul aeronavelor, hrana trebuie să fie preparată anterior încărcării la bord; întrucât, în scopul armonizării, trebuie adoptate reguli care să permită acordarea aceleiași restituiri pentru produsele agricole consumate la bordul aeronavei cu restituirea pentru respectivele produse după prepararea lor la bordul navelor;

(48)

întrucât activitatea de livrare a proviziilor pentru nave și aeronave reprezintă un comerț deosebit de specializat, care necesită aranjamente speciale pentru plata în avans a sumelor restituite; întrucât produsele și mărfurile livrate antrepozitelor de provizii alimentare trebuie să fie ulterior livrate ca provizii alimentare; întrucât livrarea către aceste antrepozite nu poate fi considerată ca export final în scopul dobândirii dreptului la restituire;

(49)

întrucât exportatorii ar beneficia nejustificat de un împrumut fără dobândă dacă utilizează aceste facilități, iar ulterior se constată că nu trebuia plătită restituirea; întrucât trebuie luate măsuri care să prevină obținerea unui astfel de beneficiu nejustificat;

(50)

întrucât, în scopul menținerii competitivității mărfurilor comunitare furnizate pentru platforme din anumite zone din vecinătatea statelor membre, trebuie să se asigure restituiri la cuantumul aplicat pe teritoriul Comunității; întrucât achitarea unui cuantum de restituire mai mare decât cel mai scăzut cuantum pentru livrările cu o anume destinație nu poate fi în nici un caz justificată dacă nu există certitudinea că mărfurile au ajuns la destinația respectivă; întrucât livrarea de provizii către platformele din zone maritime izolate reprezintă o operațiune specializată, care oferă posibilitatea exercitării unui control suficient asupra livrărilor; întrucât, în cazul stabilirii măsurilor corespunzătoare de control, s-ar putea să se constate că este rezonabil ca pentru livrări să fie aplicat cuantumul de restituire pentru provizii alimentare practicat în interiorul Comunității; întrucât este posibilă stabilirea unei proceduri simplificate pentru livrările de mai mică importanță; întrucât limita apelor teritoriale variază în funcție de statele membre de la 3 la 12 mile, ar fi rezonabil și ca livrările către toate platformele situate peste limita de trei mile să fie considerate exporturi;

(51)

întrucât, în cazul în care o navă aparținând unui stat membru este aprovizionată în larg de o navă de aprovizionare dintr-un port al Comunității, este posibil să se obțină autorizarea respectivei livrări din partea unei autorități competente; întrucât ar fi rezonabilă ca pentru respectivele livrări să se aplice același cuantum de restituire ca în cazul aprovizionării într-un port al Comunității;

(52)

întrucât se urmărește ca produsele agricole folosite la aprovizionarea navelor și aeronavelor să beneficieze de o restituire identică, indiferent dacă sunt încărcate la bordul unei nave sau aeronave în interiorul sau în afara Comunității;

(53)

întrucât livrarea unor astfel de provizii în terțe țări poate fi directă sau indirectă; întrucât trebuie introduse metode de verificare corespunzătoare fiecărui tip de livrare;

(54)

întrucât, în conformitate cu dispozițiile articolului 161 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 insula Heligoland nu este considerată destinație pentru care se achită restituiri; întrucât trebuie încurajat consumul de produse agricole din cadrul Comunității pe insula Heligoland; întrucât în acest scop trebuie adoptate dispozițiile necesare;

(55)

întrucât, din momentul intrări în vigoare a Acordului interimar cu privire la schimburile comerciale și uniunea vamală dintre Comunitate și San Marino (18), teritoriul statului respectiv nu mai face parte din teritoriul vamal al Comunității; întrucât din articolele 1, 5 și 7 din acest acord rezultă că prețul produselor agricole sunt aceleași pe teritoriul uniunii vamale și că din acest motiv nu există nici o justificare economică pentru acordarea de restituiri la export pentru produsele agricole ale Comunității transportate în San Marino;

(56)

întrucât, în cazul în care o decizie privind cererea de restituire sau de remitere a drepturilor, care intervine ulterior, este refuzată, produsele în cauză pot beneficia eventual de restituiri la export sau vor fi supuse, după caz, unei prelevări la export sau la taxe la export; întrucât rezultă din acest fapt necesitatea stabilirii de dispoziții speciale;

(57)

întrucât, în general, forțele armate staționate într-o țară nemembră și care nu sunt sub comanda respectivei țări, organizațiile internaționale și corpul diplomatic stabilit într-o țară terță își obțin în general proviziile cu scutire de taxe la import; întrucât este posibilă luarea de măsuri prin care să se prevadă că dovada importului se face cu ajutorul unui document special în cazul forțelor armate aflate sub comanda fie a unui stat membru, fie a unei organizații internaționale din care face parte cel puțin unul dintre statele membre, în cazul organizațiilor internaționale din care face parte cel puțin unul dintre statele membre și în cazul corpului diplomatic;

(58)

întrucât trebuie introdusă o dispoziție privind efectuarea restituirii de către statul membru pe al cărui teritoriu a fost acceptată declarația de export;

(59)

întrucât, din motive care scapă de sub controlul exportatorului, se poate întâmpla ca documentul de control T5 să nu poată fi prezentat, deși produsul a părăsit teritoriul vamal al Comunității sau a ajuns la o anumită destinație; întrucât o asemenea situație poate stânjeni schimburile comerciale; întrucât, în asemenea situații, trebuie să fie recunoscute ca fiind echivalente alte documente;

(60)

întrucât, în interesul unei practici administrative corecte, cererile de achitare a restituirilor, însoțite de toate documentele relevante, trebuie să fie solicitate într-un termen rezonabil, cu excepția cazurilor de forță majoră și îndeosebi în cazul în care termenul limită nu a putut să fie respectat din cauza amânărilor administrative care nu sunt din vina exportatorului;

(61)

întrucât perioada de timp în care este achitată restituirea la export variază de la un stat membru la altul; întrucât este indicat ca în scopul evitării denaturării concurenței să fie introdusă uniform o perioadă maximă de timp pe parcursul căreia să fie achitate aceste restituiri de către agențiile plătitoare;

(62)

întrucât exporturile de cantități foarte mici de produse nu au importanță economică și pot suprasolicita nejustificat autoritățile competente; întrucât serviciile competente ale statelor membre trebuie să primească dreptul de a refuza achitarea restituirilor pentru astfel de exporturi;

(63)

întrucât reglementările comunitare prevăd acordarea restituirii la export doar pe baza criteriilor obiective, în special legate de cantitatea, natura și caracteristicile produsului exportat și destinația sa geografică; întrucât experiența dovedește că trebuie intensificate măsurile de combatere a încălcărilor și îndeosebi a fraudei în detrimentul bugetului comunitar; întrucât în acest scop trebuie stabilite măsuri pentru recuperarea sumelor plătite în plus și sancțiuni pentru încurajarea respectării reglementărilor comunitare de către exportatori;

(64)

întrucât trebuie aplicate sancțiuni indiferent de aspectul subiectiv al infracțiunii pentru asigurarea funcționării corecte a sistemului de restituiri la export; întrucât este indicat, totuși, să se renunțe la sancțiuni în unele cazuri, în special atunci când este vorba cu certitudine de o eroare, aspect recunoscut de autoritățile competente, și să se aplice sancțiuni mai aspre în cazurile acțiunilor intenționate; întrucât respectivele măsuri sunt necesare și trebuie să fie proporționale cu fapta, în sensul descurajării, și aplicate uniform de către toate statele membre;

(65)

întrucât, în vederea asigurării unui tratament egal pentru exportatorii din statele membre, trebuie prevăzută în mod explicit restituirea cu dobândă de către beneficiar a oricărei sume plătite suplimentar, iar procedura de plată trebuie stabilită; întrucât, pentru o mai bună apărare a intereselor financiare ale Comunității, trebuie prevăzut ca în cazul transferării dreptului la restituire respectiva obligație să fie extinsă asupra celui căruia i s-a transferat dreptul; întrucât sumele și dobânzile recuperate și sumele provenite din sancțiuni trebuie să fie vărsate în Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) în conformitate cu principiile stabilite în articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind finanțarea politicii agricole comune (19), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1287/95 (20);

(66)

întrucât, pentru asigurarea unei aplicări unitare pe întreg teritoriul Comunității a principiului încrederii legitime în cazul recuperării sumelor plătite în plus, trebuie stabilite condițiile în care poate fi invocat acest principiu fără a fi prejudiciat regimul care se aplică pentru cheltuielile extraordinare, așa cum este acesta stabilit în special în articolele 5 și 8 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70;

(67)

întrucât exportatorul trebuie să răspundă în special de actele oricărei terțe părți care ar putea să facă posibilă obținerea necuvenită de către el a documentelor necesare pentru achitarea restituirii;

(68)

întrucât comitetele de resort nu și-au exprimat opinia până la termenul limită stabilit de președinții lor,

—

articolul 3 din Regulamentul nr. 136/66/CEE al Consiliului (21) (uleiuri și grăsimi);

—

articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 804/68 al Consiliului (22) (lapte și produse lactate);

—

articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68 al Consiliului (23) (carne de vită și mânzat);

—

articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2759/75 al Consiliului (24) (carne de porc);

—

articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 2777/75 al Consiliului (25) (ouă);

—

articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 2771/75 al Consiliului (26) (carne de pasăre);

—

articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1785/81 al Consiliului (27) (zahăr, isoglucoză și sirop de inulină);

—

articolele 55 și 56 din Regulamentul (CEE) nr. 822/87 al Consiliului (28) (vin);

—

articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 (cereale);

—

articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 3072/95 al Consiliului (29) (orez);

—

articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului (30) (fructe și legume);

—

articolele 16, 17 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 2201/96 al Consiliului (31) (produse obținute prin prelucrarea fructelor și legumelor).

(a)

(b)

„taxe la import” reprezintă taxe vamale, taxe cu efect echivalent și alte impuneri la import stabilite prin politica agricolă comună sau conform acordurilor comerciale specifice care se aplică anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole;

(c)

„stat membru exportator” reprezintă statul membru în care este acceptată declarația de export;

(d)

„certificat pentru stabilirea în avans a restituirilor” reprezintă stabilirea restituirii la data depunerii cererii pentru o licență de export sau pentru un certificat de stabilire în avans, cuantumul fiind rectificat prin oricare creștere sau sumă de corectare aplicabilă restituirii;

(e)

„restituire diferențiată” reprezintă:

(f)

„parte diferențiată a restituirii” reprezintă partea restituirii obținută prin deducerea din suma totală a restituirii aplicabile a restituirii achitate sau care trebuie achitată în baza dovezii de ieșire de pe teritoriul vamal al Comunității, calculată în conformitate cu articolul 18;

(g)

„export” reprezintă îndeplinirea formalităților vamale de export, urmată de ieșirea produselor de pe teritoriul vamal al Comunității;

(h)

„document de control T5” reprezintă documentul la care se referă articolele 471-495 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93;

(i)

„exportator” reprezintă persoana fizică sau juridică care are dreptul la restituire. În cazul în care trebuie sau poate fi folosită o licență de export cu cuantum de restituire stabilit în prealabil, titularul sau, atunci când este cazul, cel căruia i-a fost transferată licența, are dreptul la restituire. Datorită relației stabilite între agenții economici în conformitate cu dreptul civil, exportatorul poate fi considerat de către organele vamale ca fiind diferit de persoana care este exportator potrivit definiției din prezentul regulament, atunci când nu sunt stipulate de anumite organizări comune ale piețelor alte dispoziții speciale în domeniu;

(j)

„restituire în avans” reprezintă o sumă plătită în momentul acceptării declarației de export și care este cel mult egală cu restituirea;

(k)

„finanțare în avans a restituirii” reprezintă avansuri la restituire achitate în cazul în care mărfurile sunt depozitate sau transformate anterior exportării, în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 565/80;

(l)

„cuantum de restituire stabilit prin licitație” reprezintă restituirea oferită de exportator și acceptată prin licitație;

(m)

„teritoriu vamal al Comunității” reprezintă teritoriile menționate în articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92;

(n)

„nomenclatura de restituire” reprezintă nomenclatura produselor agricole pentru restituiri la export în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3846/87 al Comisiei (33);

(o)

„licență de export” reprezintă documentul menționat în articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 3719/88 al Comisiei (34).

—

la părăsirea teritoriului vamal al Comunității, în cazul în care se aplică un singur cuantum de restituire pentru toate țările terțe;

—

la importul într-o anumită țară terță, în cazul în care se aplică o restituire diferențiată pentru respectiva țară terță.

—

în cazul în care restituirea nu depășește 60 EUR pentru o declarație de export;

—

în cazurile prevăzute în articolele 6, 36, 40, 44 și 45 și în articolul 46 alineatul (1);

—

la livrările pentru forțele armate ale statelor membre staționate în țări terțe.

—

aceleiași categorii prevăzute în articolul 13a din Regulamentul (CEE) nr. 3719/88 sau

—

aceluiași grup de produse, dacă respectivul grup de produse se încadrează acestui scop în conformitate cu procedura stabilită în articolul 23 din Regulamentul (CEE) nr. 1766/92 sau în articolele corespunzătoare din alte regulamente care reglementează organizările comune ale piețelor.

—

în cazul în care cuantumul restituirii corespunzător produsului real este egal cu sau este mai mare decât cuantumul care este aplicat produsului trecut în rubrica 16 din licență, se aplică ultimul cuantum;

—

în cazul în care cuantumul restituirii corespunzător produsului real este mai mic decât cuantumul care este aplicat produsului trecut în rubrica 16 din licență, restituirea care se achită, cu excepția cazurilor de forță majoră, este cea obținută prin aplicarea cuantumului corespunzător produsului real, minus 20 % din diferența dintre restituirea corespunzătoare produsului trecut în rubrica 16 din licență și restituirea pentru produsul real.

(a)

cuantumul de restituire aplicabil în cazul în care restituirea nu este stabilită în avans;

(b)

orice rectificare a cuantumului de restituire care se face în cazul în care aceasta este stabilită în avans;

(c)

cantitatea, natura și caracteristicile produsului exportat.

(a)

pentru produse:

(b)

în cazul mărfurilor se aplică dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1222/94.

(a)

să completeze declarația de export la biroul vamal competent din locul în care urmează să fie încărcate produsele pentru transportare în vederea exportului;

(b)

să anunțe biroul vamal cu cel puțin 24 de ore înainte de începerea operațiunilor de încărcare și să indice durata aproximativă a operațiunilor de încărcare. Autoritățile competente pot stabili un alt termen limită decât cel de 24 de ore.

(a)

în cazul în care documentul de control T5 sau documentul național care face dovada că produsele au părăsit teritoriul vamal al Comunității este andosat de autoritățile competente, produsele nu pot rămâne decât în situații de forță majoră mai mult de 28 de zile pentru transbordare în oricare alt port situat în același stat sau în alt stat membru. Acest termen limită nu se aplică în cazul în care produsele au părăsit ultimul port de pe teritoriul vamal al Comunității în termenul inițial de 60 de zile;

(b)

restituirile sunt achitate dacă agenției plătitoare i se prezintă:

sau

Declarațiile menționate la prima liniuță se supun verificărilor corespunzătoare prin sondaj, efectuate de agenția plătitoare. În acest scop se solicită dovada menționată la a doua liniuță.

În cazurile în care exportul se efectuează pe nave care operează un serviciu direct de transport spre o țară terță fără escală în nici un alt port al Comunității, statele membre pot aplica o procedură simplificată în sensul primei liniuțe;

(c)

ca o alternativă la condițiile stabilite la litera (b), statul membru de ieșire poate stabili că documentul de control T5 sau documentul național care face dovada că produsele au părăsit teritoriul vamal al Comunității trebuie să fie andosat doar la prezentarea unui document de transport care specifică o destinație finală exterioară teritoriului vamal al Comunității.

În astfel de cazuri, autoritățile competente din statul membru de ieșire trebuie să adauge una dintre următoarele mențiuni la rubrica „Observații” de la secțiunea intitulată „Controlarea utilizării și/sau a destinației” din documentul de control T5 sau în rubrica corespondentă a documentului național:

Respectarea acestei litere este verificată de agenția plătitoare prin controale corespunzătoare efectuate prin sondaj.

(d)

în sensul articolelor 35 și 50, în cazul în care se constată că nu au fost respectate condițiile stabilite la litera (a), ziua sau zilele care depășesc termenul de 28 de zile sunt considerate număr de zile cu care este depășit termenul stabilit în articolele 7 și 34.

Dacă atât termenul de 60 de zile stabilit în articolul 7 alineatul (1), cât și termenul limită de 28 de zile stabilit la litera (a) sunt depășite, suma cu care este redusă restituirea sau partea forfetară din garanție este egală cu suma cea mai mare dintre cele prevăzute pentru cele două depășiri.

(a)

în cazul în care documentul de control T5 sau documentul național care face dovada că produsele au părăsit teritoriul vamal al Comunității a fost andosat de autoritățile competente, produsele în cauză nu pot să revină pe acest teritoriu decât în cazuri de forță majoră și numai pentru o operațiune de tranzit care să nu depășească 28 de zile. Acest termen nu se aplică în cazul în care produsele în cauză au părăsit definitiv teritoriul vamal al Comunității în termenul inițial de 60 de zile;

(b)

respectarea dispozițiilor de la litera (a) este verificată de agenția plătitoare prin controale corespunzătoare efectuate prin sondaj. În aceste cazuri sunt solicitate documentele de transport care însoțesc produsele până la sosirea lor în țara terță unde urmează să fie descărcate.

În cazurile în care se constată că nu au fost respectate condițiile stabilite la litera (a), ziua sau zilele cu care a fost depășit termenul de 28 de zile sunt considerate, în sensul articolelor 35 și 50, zile de depășire a termenului stabilit în articolele 7 și 34.

Dacă sunt depășite atât termenul de 60 de zile stabilit în articolul 7 alineatul (1), cât și termenul de 28 de zile stabilit la litera (a), suma cu care este redusă restituirea sau partea forfetară a garanției este egală cu suma cea mai mare dintre cele prevăzute pentru cele două depășiri.

(a)

documentul de control T5 sau documentul național care face dovada că produsele au părăsit teritoriul vamal al Comunității pot fi andosate de către autoritățile competente doar la prezentarea unui document de transport care indică o destinație finală în afara teritoriului vamal al Comunității;

(b)

în cazul în care se constată că după completarea formalităților menționate la litera (a) produsele au rămas, cu excepția cazurilor de forță majoră, pentru o perioadă mai mare de 28 de zile în scopul transbordării pe unul sau mai multe aeroporturi de pe teritoriul vamal al Comunității, ziua sau zilele cu care este depășit termenul de 28 de zile sunt considerate, în sensul articolelor 35 și 50, ca fiind zile de depășire a termenului stabilit în articolele 7 și 34.

Dacă sunt depășite atât termenul de 60 de zile stabilit în articolul 7 alineatul (1), cât și termenul de 28 de zile stabilit la prezenta literă, suma cu care este redusă restituirea sau partea forfetară a garanției este egală cu suma cea mai mare dintre cele prevăzute pentru cele două depășiri;

(c)

respectarea prezentului alineat este verificată de către agenția plătitoare prin controale corespunzătore efectuate prin sondaj;

(d)

termenul de 28 de zile stabilit la litera (b) nu se aplică în cazul în care produsele în cauză au părăsit definitiv teritoriul vamal al Comunității în termenul inițial de 60 de zile.

—

în cazul achitării restituirii, respectiva restituire a fost rambursată

—

autoritățile în cauză au luat măsurile necesare pentru ca restituirea să nu fie achitată.

—

Salida del territorio aduaneiro de la Comunidad bajo el régimen de tránsito comunitario simplificado por ferrocarril o en grandes contenedores:

—

Udgang af Fællesskabets toldområde i henhold til ordningen for den forenklede procedure for fællesskabsforsendelse med jernbane/store containers:

—

Ausgang aus dem Zollgebiet der Gemeinschaft im Rahmen des vereinfachten gemeinschaftlichen Versandverfahrens mit der Eisenbahn oder in Großbehältern:

—

Έξοδος από το τελωνειακό έδαφος της Κοινότητας υπό το απλοποιημένο καθεστώς της κοινοτικής διαμετακόμισης με σιδηρόδρομο ή μεγάλα εμπορευματοκιβώτια:

—

Exit from the customs territory of the Community under the simplified Community transit procedure for carriage by rail or large containers:

—

Sorte du territoire douanier de la Communauté sous le régime du transit communautaire simplifié par chemin de fer ou par grands conteneurs:

—

Uscita dal territorio doganale della Comunità in regime di transito comunitario semplificato per ferrovia o grandi contenitori:

—

Uitgang uit het douanegebied van de Gemeenschap de regeling vereenvoudigd communautair douanevervoer per spoor of in grote containers:

—

Saída do território aduaneiro da Comunidade aø abrigo do regime do trânsito comunitário simplificado por caminho-de-ferro ou em grandes contentores:

—

Viety yhteisön tullialueelta yksinkertaistetussa yhteisön passitusmenettelyssä rautateitse tai suurissa konteissa

—

Utförsel från gemenskapens tullområde enligt det förenklade transiteringsförfarandet för järnvägstransporter eller transporter i stora containrar:

—

Salida del territorio aduanero de la Comunidad por ferrocarril en transporte combinado por ferrocarril carretera:

—

Udgang af Fællesskabets toldområde ad jernbane ved kombineret jernbane-/landevejstransport:

—

Ausgang aus dem Zollgebiet der Gemeinschaft mit der Eisenbahn zur Beförderung im kombinierten Straßen- und Schienenverkehr:

—

Έξοδος από το τελωνειακό έδαφος της Κοινότητας σιδηροδρομικώς με συνδυασμένη μεταφορά σιδηροδρομικώς-οδικώς:

—

Exit from the customs territory of the Community by rail under combined transport by road and by rail:

—

Sorte du territoire douanier de la Communauté par chemin de fer, en transport combiné rail-route:

—

Uscita dal territorio doganale della Comunità per ferrovia nell'ambito di un trasporto combinato strada-ferrovia:

—

Uitgang uit het douanegebied van de Gemeenschap per spoor, bij gecombineerd rail-wegvervoer:

—

Saída do território aduaneiro da Comunidade por caminho-de-ferro, em transporte combinado rodo-ferroviário:

—

Viety yhteisön tullialueelta rautateitse yhdistetyssä rautatie- ja maantiekuljetuksessa:

—

Utförsel från gemenskapens tullområde på järnväg vid kombinerad järnvägs- och landsvägstransport:

—

sunt originare din Comunitate și au regim de liberă circulație pe teritoriul Comunității sau

—

au regim de liberă circulație pe teritoriul Comunității sau

—

au regim de liberă circulație pe teritoriul Comunității, în acest caz restituirea fiind limitată la valoarea taxelor de import colectate în momentul efectuării importului.

—

materialele de proveniență comunitară și

—

materialele agricole care fac obiectul regulamentelor menționate în articolul 1, care au fost importate din țări terțe și care nu au fost supuse unei transformări substanțiale pe teritoriul Comunității.

—

produsele de bază cum ar fi cereale, ouă, orez, zahăr, lapte și produse din lapte, exportate sub forma mărfurilor menționate în anexa B la Regulamentului (CE) nr. 1222/94;

—

zahărul alb și zahărul nerafinat care se încadrează în codul NC 1701, glucoza și siropul de glucoză care se încadrează în codurile NC 1702 30 51, 1702 30 59, 1702 30 91, 1702 30 99, 1702 40 90 și 1702 90 50, isoglucoza care se încadrează în codurile NC 1702 30 10, 1702 40 10, 1702 60 10 și 1702 90 30 și siropul de sfeclă și trestie de zahăr care se încadrează în codurile NC 1702 60 95 și 1702 90 99, care sunt folosite la produsele listate în articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2201/96;

—

laptele și produsele lactate și zahărul care sunt exportate sub forma produselor care se încadrează în codurile NC de la 0402 10 91 la 99, 0402 29, 0402 99, de la 0403 10 31 la 39, de la 0403 90 31 la 39, de la 0403 90 61 la 69, de la 0404 10 26 la 38, de la 0404 10 72 la 84 și de la 0404 90 81 la 89 și care sunt exportate sub formă de mărfuri care se încadrează în subpoziția tarifară 0406 30, fără să se găsească în nici una dintre situațiile menționate în articolul 9 alineatul (2) din tratat;

—

cerealele exportate sub forma produselor care se încadrează în codurile NC de la 2309 10 11 la 70 și de la 2309 90 31 la 70 și care sunt listate în anexa A la Regulamentul (CEE) nr. 1766/92;

—

laptele și produsele lactate exportate sub forma produselor care se încadrează în codurile NC de la 2309 10 11 la 70 și de la 2309 90 31 la 70 și care sunt enumerate în articolul 1 din Regulamentul (CEE) nr. 804/68.

(a)

în cazul amestecurilor în care unul dintre ingrediente reprezintă cel puțin 90 % din greutate, pentru respectivul ingredient;

(b)

în cazul altor amestecuri, pentru acel ingredient pentru care se aplică cel mai scăzut cuantum de restituire. În cazul în care unul sau mai multe ingrediente nu dau dreptul la o restituire, nu se achită nici o restituire pentru respectivul amestec.

—

operațiunile menționate în articolul 29 alineatul (4) se pot desfășura anterior efectuării importului în vederea păstrării produselor în condiții de siguranță, fără ca aceste operațiuni să fie considerate că încalcă dispozițiile alineatului (1);

—

produsele transformate anterior efectuării importului sunt considerate ca fiind importate în aceeași stare dacă respectiva transformare este efectuată în țara terță în care sunt importate toate produsele rezultate în urma acestei transformări.

(a)

documentul vamal sau o copie sau fotocopie a acestuia; această copie sau fotocopie trebuie să fie autentificată ca fiind conformă cu originalul de către instituția care a andosat documentul original, o agenție oficială din țara terță în cauză, o agenție a unui stat membru din țara terță în cauză sau de către agenția care răspunde de achitarea restituirii;

(b)

un certificat de descărcare și import întocmit de o agenție internațională de supraveghere și control care este aprobată de un stat membru în conformitate cu cerințele minime stabilite în alineatul (5). Data și numărul documentului vamal de import trebuie să fie trecute pe certificatul în cauză.

(a)

o copie a documentului de descărcare emis sau andosat în țara terță pentru care se achită o restituire;

(b)

un certificat de descărcare emis de o agenție oficială a unui stat membru, care funcționează în sau are competențe pentru țara de destinație, prin care se certifică în plus că produsul a părăsit locul de descărcare sau cel puțin că, după datele pe care le are, produsul nu a fost ulterior încărcat în vederea reexportării;

(c)

un certificat de descărcare întocmit de o agenție internațională de verificare și control avizată de un stat membru în conformitate cu cerințele minime stabilite în alineatul (3), prin care se certifică în plus că produsul a părăsit locul de descărcare sau cel puțin că, după datele pe care le are, produsul nu a fost ulterior încărcat în vederea reexportării;

(d)

un document bancar emis de intermediari acceptați care funcționează pe teritoriul Comunității, prin care se certifică, în cazul țărilor terțe enumerate în anexa II, că plata pentru exporturile în cauză este creditată prin ei în contul exportatorului;

(e)

un certificat de acceptare a livrării emis de o agenție oficială a țării terțe în cauză, în cazul în care mărfurile sunt cumpărate de către acea țară sau de către o agenție oficială a țării respective sau în cazul în care mărfurile reprezintă ajutoare alimentare;

(f)

o declarație de acceptare a livrării emisă fie de o organizație internațională, fie de o organizație umanitară aprobată de statul membru exportator, în cazul în care mărfurile reprezintă ajutoare alimentare;

(g)

o declarație de acceptare a livrării, emisă de un organism dintr-o țară terță ale cărei invitații de participare la licitație sunt acceptate în conformitate cu articolul 44 din Regulamentul (CEE) nr. 3719/88, în cazul în care mărfurile sunt achiziționate de respectivul organism.

(a)

agențiile de supraveghere și control sunt avizate la cererea lor de către autoritățile competente ale statului membru pentru o perioadă de trei ani. Avizarea este valabilă pentru toate statele membre;

(b)

în cazul întocmirii dovezilor primare și secundare menționate la alineatul (1) litera (b) și alineatul 2 litera (c), agențiile de supraveghere și control efectuază toate verificările necesare pentru stabilirea naturii, caracteristicilor și cantității produselor menționate în certificat. Pentru fiecare certificat emis se întocmește un dosar în care se consemnează toate activitățile de supraveghere. Verificările se efectuează prin sondaj la momentul importului, cu excepția cazurilor excepționale absolut justificate;

(c)

agențiile de supraveghere și control menționate în alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (c) sunt independente față de toate părțile implicate în tranzacția avută în vedere. Nici agenția de verificare și control care efectuează controalele pentru o anumită tranzacție, nici vreo altă firmă subsidiară care aparține aceluiași grup financiar, nu pot mai ales să ia parte la operațiune ca exportator, agent vamal, transportator, destinatar, antrepozitar sau în oricare altă calitate care poate duce la apariția unui conflict de interese;

(d)

fără să fie încălcate dispozițiile articolului 8 din Regulamentul (CEE) nr. 729/70 și articolului 3 din Regulamentul (CEE) nr. 4045/89 al Consiliului (36), statele membre inspectează activitățile desfășurate de agențiile de supraveghere și control la termene regulate sau în cazul în care există un motiv de îndoială cu privire la respectarea condițiilor de aprobare;

(e)

statele membre își retrag parțial sau total avizul în cazul în care se constată că agenția de supraveghere și control nu mai poate garanta respectarea condițiilor de acordare a avizului.

(a)

1 200 EUR, în cazul produselor listate în articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul nr. 136/66/CEE;

(b)

1 200 EUR în cazul altor produse decât acelea menționate la litera (a), dacă țara terță sau teritoriul de destinație apare în anexa IV;

(c)

6 000 EUR în cazul altor produse decât acelea menționate la litera (a), dacă țara terță sau teritoriul de destinație nu apare în anexa IV.

(a)

atunci când cuantumul restituirii care corespunde destinației reale este egal sau mai mare decât cuantumul care se aplică pentru destinația înscrisă în rubrica 7, este aplicat cuantumul pentru destinația înscrisă în rubrica 7;

(b)

atunci când cuantumul de restituire care corespunde destinației reale este mai mic decât cuantumul care se aplică pentru destinația înscrisă în rubrica 7, restituirea care se plătește este:

(a)

există îndoieli serioase în privința destinației reale a produsului

(b)

există probabilitatea ca produsul să fie reimportat pe teritoriul Comunității, datorită unei diferențe dintre valoarea restituirii acordate pentru produsul exportat și valoarea taxei nepreferențiale de import care este aplicată pentru un produs identic la data acceptării declarației de export

(c)

există suspiciuni clare că produsul, în starea sa nemodificată sau după ce a fost transformat într-o țară terță, va fi reimportat pe teritoriul Comunității în regim de scutire vamală sau cu un cuantum redus de taxe vamale;

restituirea într-un cuantum unic sau partea de restituire menționată în articolul 18 alineatul (2) se va achita doar dacă produsul a părăsit teritoriul vamal al Comunității în conformitate cu articolul 7 și dacă,

—

în cazul unei restituiri nediferențiate este achitată integral restituirea;

—

în cazul unei restituiri diferențiate este achitată partea de restituire stabilită în conformitate cu articolul 18.

(a)

că produsul a fost distrus sau deteriorat anterior plasării sale pe piața unei terțe țări sau anterior transformării sau prelucrării sale substanțiale într-o țară terță în sensul articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, atunci când exportatorul nu poate dovedi în mod satisfăcător pentru autoritățile competente că exportul s-a desfășurat în condiții economice care în mod normal ar fi îngăduit comercializarea produsului într-o țară terță, fără să fie încălcate dispozițiile celui de-al doilea paragraf din articolul 21 alineatul (2);

(b)

că produsul se încadrează în prevederile unui acord de suspendare a taxelor din țara terță, la 12 luni după data exportării de pe teritoriul Comunității, fără ca în țara terță să fi trecut prin transformări sau prelucrări substanțiale în sensul articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 și că exportul nu a fost efectuat sub forma unei tranzacții comerciale obișnuite;

(c)

că produsul exportat este reimportat pe teritoriul Comunității fără să fi trecut prin transformări sau prelucrări substanțiale în sensul articolului 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, că taxa nepreferențială la import este mai mică decât restituirea acordată și că exportul nu a fost efectuat sub forma unei tranzacții comerciale obișnuite;

(d)

că produsele enumerate în anexa V sunt reimportate pe teritoriul Comunității:

—

nu mai este sănătos și de o calitate adecvată comercializării din cauza unui viciu ascuns, care devine evident mai târziu;

—

nu poate fi vândut consumatorului final deoarece termenul său de garanție este prea apropiat de data efectuării exportului.

—

nu se poate face dovada cerută de prezentul Regulament pentru obținerea dreptului la restituire

—

produsul ajunge la o altă destinație decât destinația pentru care a fost calculat avansul,

(a)

pentru produse:

(b)

pentru mărfuri se aplică dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1222/94.

—

o descriere a produselor de bază;

—

cantitatea produselor de bază;

—

productivitatea sau informații similare.

(a)

în cazul în care exportatorul solicită în scris plata unei sume egale cu restituirea care se aplică pentru utilizarea sau destinația presupusă a produsului;

(b)

în cazul în care utilizarea sau destinația este necesară pentru stabilirea perioadei în care produsele pot să rămână sub control vamal în vederea transformării sau în regim de antrepozit vamal sau de zonă liberă vamală.

—

o anumită utilizare sau o anumită țară de destinație sau

—

un grup de țări de destinație pentru care se aplică același cuantum de restituire.

(a)

cuantumul de restituire care se aplică, atunci când restituirea nu este stabilită în avans;

(b)

orice rectificare care se aduce cuantumului de restituire, în cazul în care acesta este stabilit în avans;

(c)

sistemul de operare a cursului de schimb pentru euro, pentru restituire.

—

exportatorul comunică în prealabil biroului vamal competent la care a fost depusă declarația de plată cu privire la intenția sa de a solicita efectuarea acestor înlocuiri și menționează locurile precise de depozitare și transformare implicate;

—

registrele exportatorului privind stocurile trebuie să fie completate zilnic și să permită o monitorizare completă, atât administrativă, cât și fizică, a cantității totale de produse de bază sau produse transformate care se găsesc fizic în aceste locuri și a statutului lor special. În sensul prezentului articol, statutul produselor înseamnă situația lor, dacă sunt în regim de liberă circulație, într-un regim vamal, încadrate într-unul dintre regimurile de finanțare în avans menționate în articolul 26 sau într-unul dintre regimurile de export menționate la articolele 5 și 32;

—

se vor oferi garanții pentru efectuarea unei monitorizări efective a calității comerciale și a caracteristicilor tehnice ale produselor de bază începând cu data acceptării declarației de plată și pe tot parcursul perioadei menționate în articolul 34 alineatul (1).

—

mai mic de trei luni, termenul limită va fi de trei luni;

—

mai mare de un an, termenul limită va fi de un an.

(a)

verificarea stocului;

(b)

aplicarea de marcaje, sigilii, etichete sau alte semne distinctive similare pe produse, mărfuri sau pe ambalajele lor, dacă acest lucru nu implică nici un risc de modificare a originii produselor;

(c)

modificarea marcajelor sau a numerelor trecute pe ambalaje sau schimbarea etichetelor, dacă acest lucru nu implică nici un risc de modificare a originii produselor;

(d)

ambalarea, dezambalarea, schimbarea ambalajului sau repararea ambalajului, dacă acest lucru nu implică nici un risc de modificare a originii produselor;

(e)

aerisirea;

(f)

răcirea;

(g)

congelarea.

(a)

Rubrica 104 din documentul de control se completează cu unul dintre următoarele texte la rubrica „Diverse”:

(b)

Biroul de supraveghere al antrepozitului păstrează documentul de control T5 și înscrie pe verso, în rubrica intitulată „Observații” de la secțiunea intitulată „Controlul utilizării și/sau destinației”, următoarele texte:

(c)

Atunci când, la scoaterea lor din depozit, produsele traversează teritoriul altui stat membru pentru a fi exportate sau pentru a ajunge la o anumită destinație, primul birou vamal de destinație acționează în calitate de birou vamal de plecare și întocmește sau solicită să se întocmească sub responsabilitatea sa unul sau mai multe exemplare noi ale documentului de control T5.

Rubrica 104 din noul sau noile exemplare ale documentului de control T5 se marchează în mod corespunzător. În plus, în rubrica 106 se trece numărul documentului inițial de control T5, împreună cu denumirea biroului vamal care a emis exemplarul respectiv și data emiterii.

Atunci când mențiunea care se face la rubrica intitulată „Controlul utilizării și/sau destinației” din exemplarul inițial al documentului de control T5 se bazează pe datele din documentele de control primite de autoritățile vamale ale altor state membre sau din documentele naționale primite de alte autorități naționale, biroul vamal de destinație menționat în primul paragraf înscrie la „Observații” numărul (numerele) documentelor de control T5 sau documentelor naționale respective.

Atunci când numai o parte din produsele care fac obiectul documentului de control T5 îndeplinesc condițiile stabilite, biroul vamal de destinație notează cantitatea de produse care îndeplinesc condițiile acestea în rubrica intitulată „Controlul utilizării și/sau destinației” din documentul de control.

(a)

în scris; statele membre pot adopta prevederi pentru un anumit formular în acest scop sau

(b)

prin transmitere pe calculator în conformitate cu regulile stabilite de către autoritățile competente.

—

cer ca exportatorul să constituie garanția în termen de 30 de zile de la acceptarea respectivă și anterior achitării avansului;

—

asigură plata unei sume egale cu valoarea creșterii menționate în alineatul (1) în cazul în care garanția nu este constituită în cadrul termenului limită, cu excepția cazurilor de forță majoră; totuși, poate fi acordat un termen suplimentar dacă exportatorul a luat toate măsurile de precauție necesare.

—

părăsesc teritoriul vamal al Comunității în aceeași stare

sau

—

ajung la destinație în aceeași stare, în cazurile menționate în articolul 36 alineatul (1) din prezentul regulament.

—

în prima etapă este redusă cu 15 % în cazul în care unul sau mai multe dintre termenele limită stabilite în articolul 15 alineatul (1), articolul 28 alineatul (6), articolul 29 alineatul (5) și articolul 34 alineatul (1) au fost depășite; această restituire redusă se reduce cu 2 % pentru fiecare zi cu care sunt depășite termenele limită stabilite în articolul 15 alineatul (1), articolul 28 alineatul (6) și articolul 29 alineatul (5) și cu 5 % pentru fiecare zi cu care este depășit termenul limită stabilit în articolul 34 alineatul (1);

—

în cazul în care documentele menționate în articolul 49 alineatul (2) sunt prezentate în termen de șase luni de la termenul stabilit, restituirea rectificată acolo unde este cazul în conformitate cu prima liniuță va fi redusă cu o sumă egală cu 15 % din restituirea care trebuia să fie plătită dacă ar fi fost respectate toate termenele limită.

(a)

proviziile alimentare furnizate în cadrul Comunității pentru:

(b)

proviziile destinate organizațiilor internaționale stabilite pe teritoriul Comunității;

(c)

proviziile destinate forțelor armate staționate pe teritoriul unui stat membru, dar care nu servesc sub comanda acestuia.

(a)

datele necesare identificării produselor în conformitate cu articolul 5 alineatul (4);

(b)

numele sau numărul de înregistrare al navei (navelor) sau aeronavei în care sunt încărcate produsele;

(c)

data încărcării.

—

navelor aflate pe mare

—

aeronavelor care efectuează zboruri internaționale, inclusiv zboruri în cadrul Comunității

—

platformelor de foraj și extracție menționate la articolul 44.

(a)

să plaseze produsele în aceeași stare sau congelate și/sau după ambalare pentru provizii alimentare în cadrul Comunității la bordul:

sau

sau

(b)

să completeze un registru care să permită autorităților competente să desfășoare orice verificare care este necesară și din care să rezulte în special:

(c)

să păstreze registrul cel puțin trei ani de la terminarea anului calendaristic curent;

(d)

să coopereze la orice verificare și, îndeosebi, la verificările periodice, pe care autoritățile competente le consideră necesare pentru controlarea respectării prezentului alineat;

(e)

să plătească orice sumă care este solicitată pentru restituire în cazul în care se aplică articolul 42.

—

Depositado con entrega obligatoria para el abastecimiento — Aplicación del artículo 40 del Reglamento (CE) no 800/1999,

—

Anbringelse på oplag med obligatorisk levering til proviantering — anvendelse af artikel 40 i forordning (EF) nr. 800/1999,

—

Einlagerung ins Vorratslager mit Lieferpflicht zur Bevorratung — Artikel 40 der Verordnung (EG) Nr. 800/1999,

—

Εναποθήκευση με υποχρεωτική παράδοση για τον ανεφοδιασμό — εφαρμογή του άρθρου 40 του κανονισμού ΕΚ Αριθ. 800/1999

—

Compulsory entry into warehouse for delivery for victualling — Article 40 of Regulation (EC) No 800/1999,

—

Mise en entrepôt avec livraison obligatoire pour l'avitaillement — application de l'article 40 du règlement (CE) no 800/1999,

—

Deposito con consegna obbligatoria per l'approvvigionamento — applicazione dell'articolo 40 del regolamento (CE) n. 800/1999,

—

Opslag in depot onder verplichting van levering voor de bevoorrading van zeeschepen of luchtvaartuigen — toepassing van artikel 40 van Verordening (EG) nr. 800/1999,

—

Colocado em entreposto com destino obrigatório para abastecimento — aplicação do artigo 40.o do Regulamento (CE) n.o 800/1999,

—

Siirto varastoon sekä pakollinen toimittaminen muonitustarkoituksiin — asetuksen (EY) N:o 40 artiklan soveltaminen,

—

Placering i lager med skyldighet at leverera för proviantering - artikel 40 i förordning (EG) nr 800/1999.

(a)

se stabilește totalul taxelor la import aplicabile unui produs identic la punerea în liberă circulație în statul membru în care se face antrepozitarea;

(b)

suma obținută în conformitate cu litera (a) este apoi mărită cu 20 %.

—

cel aplicabil la data la care produsul a ajuns la destinație, alta decât cea specificată sau la data de la care nu a mai fost disponibil pentru a fi trimis la destinația specificată

—

cuantumul aplicabil la data în care s-a aflat că nu s-a respectat destinația obligatorie, pentru cazul în care acea zi nu poate fi determinată.

(a)

către platformele de forare și extracție, inclusiv facilitățile conexe care oferă servicii de sprijin pentru astfel de operațiuni, localizate în interiorul recifului continental european sau reciful continental din partea neeuropeană a Comunității, dar dincolo de zona de trei mile de la linia de bază folosită pentru determinarea apelor teritoriale ale statului membru;

(b)

în largul mării, către vase maritime sau auxiliare sub pavilionul unui stat membru,

(a)

se furnizează un certificat de distribuție la bord

(b)

în cazul platformelor:

(a)

în cazul unei platforme: de o persoană pe care operatorii platformei o consideră responsabilă cu produsele de consum. Autoritățile competente trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că tranzacțiile sunt corecte. Statele membre notifică Comisia despre măsurile luate;

(b)

în cazul vaselor maritime sau auxiliare: de către autoritățile maritime.

—

care se califică pentru o reducere ce nu depășește 3 000 EUR per export;

—

care oferă garanții adecvate satisfăcătoare statului membru în privința sosirii la destinație a produsului; și

—

care prezintă documente de transport și dovada plății.

—

Suministro para el abastecimiento de las plataformas — Reglamento (CE) no 800/1999,

—

Proviant til platforme — forordning (EF) nr. 800/1999,

—

Bevorratungslieferung für Plattformen — Verordnung (EG) Nr. 800/1999,

—

Προμήθειες τροφοδοσίας για εξέδρες — κανονισμός (ΕΚ) Αριθ. 800/1999,

—

Catering supplies for rigs — Regulation (EC) No 800/1999,

—

Livraison pour l'avitaillement des plates-formes — règlement (CE) no 800/1999,

—

Provviste di bordo per piattaforma — Regolamento (CE) n. 800/1999,

—

Leverantie van boordproviand aan platform — Verordening (EG) nr. 800/1999,

—

Fornecimentos para abastecimento de plataformas — Regulamento (CE) n.o 800/1999,

—

Muonitustoimitukset lautoille — asetus (EY) N:o 800/1999,

—

Proviant till plattformar — förordning (EG) nr 800/1999.

(a)

dovada livrării directe pe vas pentru depozitare este furnizată printr-un document vamal sau un document contrasemnat de autoritățile vamale ale unei țări terțe livratoare; astfel de documente pot fi întocmite în conformitate cu modelul prestabilit în anexa III.

Ele trebuie completate în una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității și o limbă folosită folosite în țara terță interesată.

„Livrare directă” înseamnă livrarea unui container sau a unui transport nefragmentat de produse plasat la bordul unui vas;

(b)

în cazul în care produsele exportate nu constituie o livrare directă și se află sub supravegherea vamală din țara terță de destinație înainte de livrarea la bord pentru depozitare se furnizează dovada unei astfel de livrări la bordul vasului, însoțită de următoarele documente:

(c)

în cazul în care documentele menționate la litera (a) și la litera (b) a doua liniuță nu pot fi furnizate, statul membru poate accepta dovada sub forma unui certificat de acceptare semnat de șeful de tură sau de un alt ofițer de serviciu și purtând ștampila vasului.

În cazul în care documentele menționate la litera (b) a doua liniuță nu pot fi furnizate, statul membru poate accepta ca dovadă un certificat de acceptare semnat de un angajat al unei linii aeriene și purtând ștampila acesteia;

(d)

documentele menționate la litera (a) și la litera (b) a doua liniuță nu sunt acceptate de statele membre dacă nu oferă detalii complete despre produsele livrate la bord și nu atestă data distribuției și numărul de înregistrare și numele (dacă este cazul) al vasului sau aeronavei. Pentru a fi sigure că întreaga cantitate a produselor distribuite pentru consum corespunde necesităților normale ale echipajului și pasagerilor vasului sau aeronavei în cauză, statele membre pot solicita furnizarea de informații suplimentare sau documente.

—

forțelor armate staționate într-o țară terță, sub comanda unui stat membru sau a unei organizații internaționale din care face parte cel puțin un stat membru;

—

organizațiilor internaționale stabilite într-o țară terță, din care face parte cel puțin un stat membru;

—

corpurilor diplomatice stabilite într-o țară terță,

(a)

în scris, în care sens statele membre pot stabili un formular special sau

(b)

prin transmisie computerizată, în conformitate cu regulile ce urmează a fi stabilite de autoritățile competente.

(a)

în cazul în care exemplarul de control sau documentul național a fost emis ca dovadă a faptului că produsele au părăsit teritoriul vamal al Comunității:

Cererea care se referă la documentele menționate la a doua liniuță pot primi derogare în cazul exporturilor pentru care restituirea nu depășește 1 200 EUR; în astfel de cazuri, totuși, exportatorul va înainta dovada de efectuare a plății.

În cazul exporturilor către țări terțe care sunt semnatare ale Convenției privind regimul de tranzit comun, se consideră documente însoțitoare exemplarul 5 pentru returnare al documentului de tranzit comunitar, cu ștampilele acestor țări, o fotocopie atestată sau o notificare de la biroul vamal de plecare;

(b)

în cazul în care se aplică articolul 36, 40 sau 44, o confirmare de la biroul vamal, responsabil pentru verificarea destinației în cauză, care să ateste că au fost îndeplinite condițiile de andosare a exemplarului de control T5 de către biroul menționat sau

(c)

în cazul în care se aplică articolul 36 alineatul (1) sau articolul 40, acceptarea certificatului menționat la articolul 45 alineatul (3) litera (c) și un document ce atestă plata pentru produsele de antrepozitat.

(a)

de forță majoră

(b)

în cazul în care s-a deschis o anchetă administrativă pentru stabilirea dreptului la restituire. În astfel de cazuri, plata se face doar după ce se recunoaște dreptul de restituire

(c)

pentru cererea de compensație menționată în articolul 52 alineatul (2) al doilea paragraf.

(a)

restituirea se reduce mai întâi cu 15 %;

(b)

restul de restituire, denumită de aici înainte „restituire redusă”, va fi micșorată în continuare după cum urmează:

—

reducerea calculată în conformitate cu alineatul (1);

—

plus 10 %.

—

suma restituită în conformitate cu paragraful al treilea;

—

mai puțin partea forfetară din garanție în conformitate cu primul paragraf.

—

reducerile prevăzute în prezentul articol se calculează pe baza restituirii plătibile în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) și/sau articolul 18 alineatul (3) și/sau articolul 51;

—

restituirile pierdute în conformitate cu acest articol nu trebuie să le depășească pe cele plătibile în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) și/sau articolul 18 alineatul (3) și/sau articolul 51.

(a)

jumătate din diferența dintre restituirea solicitată și cea aplicabilă exportului respectiv;

(b)

de două ori diferența dintre restituirea solicitată și cea aplicabilă, în cazul în care exportatorul oferă informații false în mod intenționat.

(a)

în cazuri de forță majoră;

(b)

în cazuri excepționale, în care exportatorul, din proprie inițiativă, imediat după constatarea faptului că restituirea solicitată este prea mare, notifică autoritatea competentă în scris, dacă aceasta nu l-a informat pe exportator că intenționează să examineze cererea sau exportatorul a aflat despre această intenție, sau autoritatea competentă a stabilit deja că restituirea solicitată este incorectă;

(c)

în cazul unor erori evidente în privința restituirilor solicitate, recunoscute de autoritățile competente;

(d)

în cazul în care restituirea solicitată este în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1222/94 și în special cu articolul 3 alineatul (2) și este calculată pe baza cantităților medii folosite într-o perioadă de timp determinată;

(e)

în cazul unor ajustări ale greutății atâta timp cât diferența de greutate se datorează metodelor aplicate la cântărire.

(a)

în cazul în care restituirea este acoperită de o garanție neeliberată, confiscarea garanției în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) sau articolul 35 alineatul (1) constituie recuperarea sumelor datorate;

(b)

în cazul în care garanția a fost eliberată, beneficiarul plătește acea parte a garanției care ar fi fost forfetară, plus dobânda calculată de la data eliberării până la data ce o precede pe cea a plății.

(a)

în cazul în care plata a fost făcută din greșeala autorităților competente ale statelor membre sau a altei autorități implicate și eroarea nu a putut fi detectată de beneficiar și acesta a acționat de bună-credință sau

(b)

în cazul în care perioada care a trecut între ziua notificării beneficiarului privind decizia finală de oferire a restituirii și cea a primei informări a beneficiarului de către o autoritate națională sau a Comunității referitoare la caracterul nejust al plății în cauză este mai mare de 4 ani. Această dispoziție se aplică numai dacă beneficiarul a acționat de bună-credință.

—

fără întârziere, cazurile în care se aplică articolul 20 alineatul (1); Comisia informează celelalte state membre;

—

pentru fiecare cod de 12 cifre, cantitățile de produse exportate care nu fac obiectul licenței de export cu stabilirea în avans a restituirii pentru cazurile menționate în articolul 4 alineatul (1) primul paragraf prima liniuță, articolul 6 și articolul 45. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura că astfel de comunicări sunt efectuate nu mai târziu de a doua lună după efectuarea formalităților vamale de export.

—

exporturilor care fac obiectul declarațiilor de export acceptate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament;

și

—

în cazul în care Regulamentul (CEE) nr. 565/80 se aplică exporturilor care fac obiectul declarațiilor de plată acceptate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Algeria

Burundi

Guineea Ecuatorială

Kenya

Lesotho

Malawi

Malta

St. Lucia

Senegal

Tanzania

Islanda

Norvegia

Liechtenstein

Elveția

Heligoland

Andora

Gibraltar

Ceuta și Melilla

Vatican

Malta

Cipru

Maroc

Turcia

Estonia

Letonia

Lituania

Polonia

Republica Cehă

Slovacia

Ungaria

România

Bulgaria

Albania

Ucraina

Belarus

Moldova

Rusia

Georgia

Armenia

Azerbaidjan

Slovenia

Croația

Bosnia-Herțegovina

Serbia și Muntenegru

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei