7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/3

---

ACORD

între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Uniunea”,

și

REPUBLICA TURCIA, denumită în continuare „Turcia”,

HOTĂRÂTE să își consolideze cooperarea pentru a combate mai eficient imigrația ilegală,

DORIND să instituie, prin intermediul prezentului acord și pe bază de reciprocitate, proceduri rapide și eficiente pentru identificarea și returnarea în siguranță și în bună ordine a persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Turciei sau al unuia dintre statele membre ale Uniunii și să faciliteze tranzitul acestor persoane într-un spirit de cooperare,

SUBLINIIND că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Uniunii, ale statelor sale membre și ale Turciei care decurg din dreptul internațional, în special din Convenția Europeană din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților,

SUBLINIIND că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri de returnare sau care solicită azil într-un stat membru, astfel cum se prevede în instrumentele juridice corespunzătoare ale Uniunii,

SUBLINIIND că prezentul acord nu aduce atingere dispozițiilor prevăzute în acordul din 12 septembrie 1963 de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, protocoalelor adiționale la acesta, deciziilor relevante ale Consiliului de asociere, precum și jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene,

SUBLINIIND că persoanele care dețin un permis de ședere pe termen lung eliberat în temeiul Directivei 2003/109/CE a Consiliului privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung beneficiază de o protecție consolidată împotriva expulzării în temeiul articolului 12 din directiva respectivă,

SUBLINIIND că prezentul acord se bazează pe principiile responsabilității comune, solidarității și parteneriatului egal pentru a gestiona fluxurile migratorii dintre Turcia și Uniune și că, în acest context, Uniunea este pregătită să furnizeze resurse financiare în scopul de a sprijini Turcia în punerea în aplicare a acordului,

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră în domeniul de aplicare a părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu se aplică Regatului Unit și Irlandei decât în cazul în care optează pentru aceasta în conformitate cu Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră în domeniul de aplicare a părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu se aplică Regatului Danemarcei, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„părți contractante” înseamnă Turcia și Uniunea;

(b)	„resortisant al Turciei” înseamnă orice persoană care deține cetățenia turcă în conformitate cu legislația din această țară;

(c)	„resortisant al unui stat membru” înseamnă orice persoană care deține cetățenia unui stat membru al Uniunii;

(d)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii, cu excepția Regatului Danemarcei;

(e)	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care deține o altă cetățenie decât cetățenia turcă sau cetățenia unuia dintre statele membre;

(f)	„apatrid” înseamnă orice persoană fără cetățenie;

(g)

„permis de ședere” înseamnă un permis, de orice tip, eliberat de Turcia sau de unul dintre statele membre, în temeiul căruia o persoană are drept de ședere pe teritoriul său. Această definiție nu include permisele temporare de ședere pe teritoriul său, care se acordă în cadrul prelucrării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de ședere;

(h)	„viză” înseamnă o autorizație eliberată sau o decizie luată de Turcia sau de unul dintre statele membre care este necesară pentru a intra pe teritoriul său sau pentru a-l tranzita. Această definiție nu include viza de tranzit aeroportuar;

(i)	„stat solicitant” înseamnă statul (Turcia sau unul dintre statele membre) care prezintă o cerere de readmisie în temeiul articolului 8 sau o cerere de tranzit în temeiul articolului 15 din prezentul acord;

(j)	„stat solicitat” înseamnă statul (Turcia sau unul dintre statele membre) căruia îi este adresată o cerere de readmisie în temeiul articolului 8 sau o cerere de tranzit în temeiul articolului 15 din prezentul acord;

(k)	„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională din Turcia sau dintr-un stat membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord, astfel cum se prevede în protocolul de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (a);

(l)

„persoană aflată în situație de ședere ilegală” înseamnă orice persoană care, în conformitate cu procedurile relevante stabilite în temeiul legislației naționale, nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Turciei sau al unuia dintre statele membre;

(m)	„tranzit” înseamnă trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid pe teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul solicitant către țara de destinație;

(n)

„readmisie” înseamnă transferul efectuat de către statul solicitant și admisia de către statul solicitat a persoanelor (resortisanți ai statului solicitat, resortisanți ai unor țări terțe sau apatrizi) cu privire la care s-a constatat că au intrat ilegal, că sunt prezenți ilegal sau că au reședința în mod ilegal în statul solicitant, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord;

(o)	„punct de trecere a frontierei” înseamnă orice punct desemnat de statele membre sau de Turcia în scopul trecerii frontierelor lor;

(p)

„zonă de frontieră” a statului solicitant înseamnă o zonă aflată pe teritoriul statului solicitant care se întinde spre interior pe o distanță de până la 20 de kilometri de la frontiera externă a statului respectiv, indiferent dacă statul solicitant și statul solicitat au frontieră comună, precum și porturile maritime, inclusiv zonele vamale și aeroporturile internaționale din statul solicitant.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Dispozițiile prezentului acord nu se aplică persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Turciei sau al unuia dintre statele membre ale Uniunii.

(2)   Aplicarea prezentului acord, inclusiv a alineatului (1) din prezentul articol, nu aduce atingere instrumentelor enumerate la articolul 18.

(3)   Prezentul acord nu se aplică resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor, în conformitate cu articolele 4 și 6, care au părăsit teritoriul statului solicitat cu mai mult de cinci ani înainte ca autoritățile competente ale statului solicitant să fi luat cunoștință de persoanele respective, cu excepția cazului în care condițiile prevăzute pentru readmisia acestora în statul solicitat, astfel cum se menționează la articolele 4 și 6, pot fi stabilite pe baza documentelor enumerate în anexa 3.

SECȚIUNEA I

OBLIGAȚII DE READMISIE CARE REVIN TURCIEI

Articolul 3

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea unui stat membru și fără efectuarea de către statul membru respectiv a altor formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Turcia readmite toate persoanele care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare în temeiul legislației statului membru respectiv sau al legislației Uniunii cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 9, să se stabilească faptul că sunt resortisanți ai Turciei.

(2)   Turcia readmite, de asemenea:

—

copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au un drept de ședere autonom în statul membru solicitant sau dacă acest drept de ședere autonom este deținut de celălalt părinte care are custodia copiilor în cauză;

—

soțul/soția, care are altă cetățenie, al/a persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiția să aibă dreptul de intrare și ședere sau să dobândească dreptul de intrare și ședere pe teritoriul Turciei, cu excepția cazului în care are un drept de ședere autonom în statul membru solicitant sau cu excepția cazului în care Turcia demonstrează că, în conformitate cu legislația sa națională, căsătoria în cauză nu este recunoscută juridic.

(3)   Turcia readmite, de asemenea, persoanele cărora, în conformitate cu legislația turcă, le-a fost retrasă cetățenia turcă sau care au renunțat la aceasta după intrarea pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea de a fi naturalizate de statul membru respectiv.

(4)   După ce Turcia a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), oficiul consular competent al Turciei eliberează, independent de voința persoanei care urmează să fie readmisă, în termen de trei zile lucrătoare, documentul de călătorie necesar pentru returnarea persoanei care urmează să fie readmisă, cu o perioadă de valabilitate de trei luni. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în cauză.

(5)   În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, oficiul consular competent al Turciei eliberează, în termen de trei zile lucrătoare, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în cauză.

Articolul 4

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea unui stat membru și fără efectuarea de către statul membru respectiv a altor formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Turcia readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 10, să se stabilească faptul că persoanele respective:

(a)	dețin, la data depunerii cererii de readmisie, o viză valabilă eliberată de Turcia, intrând pe teritoriul unui stat membru direct de pe teritoriul Turciei; sau

(b)	dețin un permis de ședere eliberat de Turcia; sau

(c)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Turciei sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul se afla numai în tranzit aeroportuar într-un aeroport internațional din Turcia; sau

(b)

statul membru solicitant a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului o viză care a fost utilizată de persoana respectivă pentru a intra pe teritoriul statului membru solicitant sau un permis de ședere înainte sau după intrarea pe teritoriul său, cu excepția cazului în care persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de Turcia, care are o perioadă de valabilitate mai lungă; sau

(c)	resortisantul țării terțe sau apatridul beneficiază de un acces fără viză pe teritoriul statului membru solicitant.

(3)   După ce Turcia a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), autoritățile turce, dacă este necesar, eliberează, în termen de trei zile lucrătoare, persoanei a cărei readmisie a fost acceptată „documentul de călătorie provizoriu pentru cetățenii străini”, cu o perioadă de valabilitate de cel puțin trei luni, necesar pentru returnarea sa. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în scopul expulzării (1).

(4)   În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a „documentului de călătorie provizoriu pentru cetățenii străini” eliberat inițial, autoritățile turce prelungesc, în termen de trei zile lucrătoare, valabilitatea „documentului de călătorie provizoriu pentru cetățenii străini” sau, dacă este necesar, eliberează un nou „document de călătorie provizoriu pentru cetățenii străini”, cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în scopul expulzării (2).

SECȚIUNEA II

OBLIGAȚII DE READMISIE CARE REVIN UNIUNII

Articolul 5

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea Turciei și fără efectuarea de către aceasta a altor formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite toate persoanele care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Turciei, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 9, să se stabilească faptul că sunt resortisanți ai statului membru respectiv.

(2)   Un stat membru readmite, de asemenea:

—

copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au un drept de ședere autonom în Turcia sau dacă acest drept de ședere autonom este deținut de celălalt părinte care are custodia copiilor în cauză;

—

soțul/soția, care are altă cetățenie, al/a persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiția să aibă dreptul de intrare și ședere sau să dobândească dreptul intrare și ședere pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului în care are un drept de ședere autonom în Turcia sau cu excepția cazului în care statul membru solicitat demonstrează că, în conformitate cu legislația sa națională, căsătoria în cauză nu este recunoscută juridic.

(3)   Un stat membru readmite, de asemenea, persoanele cărora, în conformitate cu legislația sa, le-a fost retrasă cetățenia statului membru respectiv sau care au renunțat la aceasta după intrarea pe teritoriul Turciei, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea de a fi naturalizate de Turcia.

(4)   După ce statul solicitat a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru respectiv eliberează, independent de voința persoanei care urmează să fie readmisă, în termen de trei zile lucrătoare, documentul de călătorie necesar pentru returnarea persoanei care urmează să fie readmisă, cu o perioadă de valabilitate de trei luni. În cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al unui stat membru în Turcia sau în cazul în care statul membru solicitat nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în cauză.

(5)   În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru respectiv eliberează, în termen de trei zile lucrătoare, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al unui stat membru în Turcia sau în cazul în care statul membru solicitat nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în cauză.

Articolul 6

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea Turciei și fără efectuarea de către aceasta a altor formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Turciei, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 10, să se stabilească faptul că persoanele respective:

(a)	dețin, la data depunerii cererii de readmisie, o viză valabilă eliberată de statul membru solicitat, intrând pe teritoriul Turciei direct de pe teritoriul statului membru solicitat; sau

(b)	dețin un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat; sau

(c)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul Turciei după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru solicitat sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul se afla numai în tranzit aeroportuar într-un aeroport internațional din statul membru solicitat; sau

(b)

Turcia a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului o viză care a fost utilizată de persoana respectivă pentru a intra pe teritoriul Turciei sau un permis de ședere înainte sau după intrarea pe teritoriul său, cu excepția cazului în care persoana în cauză deține o viză eliberată sau un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat, care are o perioadă de valabilitate mai lungă; sau

(c)	resortisantul țării terțe sau apatridul beneficiază de un acces fără viză pe teritoriul Turciei.

(3)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol revine statului membru care a eliberat viza sau permisul de ședere. În cazul în care două sau mai multe state membre au eliberat o viză sau un permis de ședere, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul cu cea mai lungă perioadă de valabilitate sau, în cazul în care unul sau mai multe dintre acestea au expirat deja, documentul care este încă valabil. În cazul în care toate documentele au expirat deja, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul cu data de expirare cea mai recentă. În cazul în care nu se poate prezenta niciun astfel de document, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru al cărui teritoriu a fost părăsit ultimul.

(4)   După ce statul membru a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), autoritățile statelor membre eliberează, dacă este nevoie, în termen de trei zile lucrătoare, persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie necesar pentru returnarea sa, cu o perioadă de valabilitate de cel puțin trei luni. În cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al statului membru în Turcia sau în cazul în care statul membru nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în scopul expulzării (3).

(5)   În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, autoritățile statului membru prelungesc, în termen de trei zile lucrătoare, valabilitatea documentului de călătorie sau, dacă este necesar, eliberează un nou document de călătorie, cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al statului membru în Turcia sau în cazul în care statul membru nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în scopul expulzării (4).

SECȚIUNEA III

PROCEDURA DE READMISIE

Articolul 7

Principii

(1)   Statele membre și Turcia depun toate eforturile pentru a returna o persoană menționată la articolele 4 și 6 direct în țara de origine. În acest scop, modalitățile de aplicare a prezentului alineat sunt stabilite în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (b). Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică în cazurile în care se aplică procedura accelerată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

(2)   Sub rezerva alineatului (3) de la prezentul articol, orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă pe baza uneia dintre obligațiile prevăzute la articolele 3-6 necesită prezentarea unei cereri de readmisie către autoritatea competentă a statului solicitat.

(3)   Dacă persoana care urmează să fie readmisă deține un document de călătorie valabil sau o carte de identitate valabilă și, în cazul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor, o viză valabilă utilizată de persoana respectivă în scopul intrării pe teritoriul statului solicitat sau un permis de ședere eliberat de statul solicitat, transferul acestei persoane are loc fără ca statul solicitant să aibă obligația de a înainta autorității competente a statului solicitat o cerere de readmisie sau o notificare scrisă în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

Paragraful anterior nu aduce atingere dreptului autorităților competente de a verifica la frontieră identitatea persoanelor readmise.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol, în cazul în care o persoană a fost reținută de statul solicitant în zona de frontieră ca urmare a intrării ilegale și direct de pe teritoriul statului solicitat, statul solicitant poate înainta o cerere de readmisie în termen de trei zile lucrătoare de la reținerea persoanei respective (procedură accelerată).

Articolul 8

Conținutul cererii de readmisie

(1)   În măsura posibilului, cererea de readmisie trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	datele persoanei care urmează să fie readmisă (de exemplu, nume, prenume, data nașterii și, atunci când este posibil, locul nașterii și ultima adresă) și, după caz, datele copiilor minori necăsătoriți și/sau ale soțului/soției;

(b)	în cazul propriilor resortisanți, indicarea mijloacelor de probă sau a dovezilor prima facie privind cetățenia, în conformitate cu anexele 1 și, respectiv, 2;

(c)	în cazul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor, indicarea mijloacelor de probă sau a dovezilor prima facie privind condițiile de readmisie a resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, în conformitate cu anexele 3 și, respectiv, 4;

(d)	fotografia persoanei care urmează să fie readmisă.

(2)   În măsura posibilului, cererea de readmisie conține, de asemenea, următoarele informații:

(a)	o declarație care să menționeze că persoana care urmează să fie transferată poate avea nevoie de ajutor sau de îngrijire, cu condiția ca persoana în cauză să își exprime în mod explicit acordul cu privire la declarație;

(b)	orice altă măsură de protecție sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer individual.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (3), orice cerere de readmisie se prezintă în scris, folosindu-se un formular comun prevăzut în anexa 5 la prezentul acord.

(4)   O cerere de readmisie poate fi prezentată prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email etc.

(5)   Fără a aduce atingere articolului 11 alineatul (2), răspunsul la cererea de readmisie va fi comunicat în scris.

Articolul 9

Mijloace de probă privind cetățenia

(1)   Dovada cetățeniei, în temeiul cu articolul 3 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 1 la prezentul acord. În cazul în care sunt prezentate astfel de documente, statele membre sau, respectiv, Turcia, în sensul prezentului acord, recunosc cetățenia. Dovada cetățeniei nu se poate face prin intermediul unor documente false.

(2)   Dovada prima facie a cetățeniei, în temeiul articolului 3 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 2 la prezentul acord, chiar dacă perioada de valabilitate a acestora a expirat. În cazul în care sunt prezentate astfel de documente, statele membre și Turcia consideră, în sensul prezentului acord, că cetățenia este stabilită, cu excepția cazului în care, în urma unei investigații și în termenele prevăzute la articolul 11, statul solicitat demonstrează contrariul. Dovada prima facie a cetățeniei nu se poate face prin intermediul unor documente false.

(3)   Dacă nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 1 sau în anexa 2, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului solicitat întreprind, la solicitarea statului solicitant inclusă în cererea de readmisie, demersurile necesare pentru a audia persoana care urmează să fie readmisă fără întârziere nejustificată, în termen de șapte zile lucrătoare de la data solicitării, în vederea stabilirii cetățeniei acesteia. În cazul în care nu există reprezentanțe diplomatice sau consulare ale statului solicitat în statul solicitant, statul solicitat întreprinde demersurile necesare pentru a audia persoana care urmează să fie readmisă fără întârziere nejustificată, cel târziu în termen de șapte zile lucrătoare de la data solicitării. Procedura privind aceste audieri poate fi stabilită în protocoalele de punere în aplicare prevăzute la articolul 20 din prezentul acord.

Articolul 10

Mijloace de probă privind resortisanții țărilor terțe și apatrizii

(1)   Dovada îndeplinirii condițiilor de readmisie a resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 6 alineatul (1) se face, în special, pe baza mijloacelor de probă enumerate în anexa 3 la prezentul acord. Dovada îndeplinirii condițiilor de readmisie nu se poate face prin intermediul unor documente false.

(2)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor de readmisie a resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 6 alineatul (1) se poate face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 4 la prezentul acord; această dovadă nu se poate face prin intermediul unor documente false. Atunci când se prezintă o astfel de dovadă prima facie, statele membre și Turcia consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care în urma unei investigații și în termenele prevăzute la articolul 11, statul solicitat demonstrează contrariul.

(3)   Ilegalitatea intrării, a prezenței sau a șederii se stabilește pe baza documentelor de călătorie ale persoanei în cauză, din care lipsesc viza necesară sau permisul de ședere necesar pe teritoriul statului solicitant. O declarație în scris a statului solicitant conform căreia s-a constatat că persoana în cauză nu avea asupra sa documentele de călătorie necesare, viza necesară sau permisul de ședere necesar reprezintă, de asemenea, o dovadă prima facie a intrării, a prezenței sau a șederii ilegale.

Articolul 11

Termene

(1)   Cererea de readmisie trebuie prezentată autorității competente a statului solicitat în termen de cel mult șase luni după data la care autoritatea competentă a statului solicitant a luat cunoștință de faptul că un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare cu privire la intrare, prezență sau ședere.

În cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul a intrat pe teritoriul statului solicitant înainte de data la care articolele 4 și 6 devin aplicabile în temeiul articolului 24 alineatul (3), termenul menționat la teza anterioară începe să curgă de la data la care articolele 4 și 6 devin aplicabile.

În cazul în care există obstacole de drept sau de fapt care împiedică prezentarea cererii la timp, la cererea statului solicitant termenul se prelungește, dar numai până la data la care obstacolele nu mai există.

(2)   La cererea de readmisie se răspunde în scris:

—	în termen de cinci zile lucrătoare, în cazul în care cererea a fost prezentată în cadrul procedurii accelerate [articolul 7 alineatul (4)];

—

fără întârziere nejustificată, și, în orice circumstanțe, în termen de cel mult 25 de zile calendaristice în toate celelalte cazuri, cu excepția cazurilor în care legislația națională a statului solicitant prevede o perioadă inițială de detenție mai scurtă, situație în care se aplică perioada mai scurtă. În cazul în care există obstacole de drept sau de fapt care împiedică formularea unui răspuns la cerere în timp util, termenul se poate prelungi, la cerere și motivat, cu până la 60 de zile calendaristice, cu excepția cazului în care legislația națională a statului solicitant prevede o perioadă maximă de detenție de cel mult 60 de zile.

Acest termen începe să curgă de la data primirii cererii de readmisie. În cazul în care nu se primește un răspuns în termenul menționat anterior, se consideră că transferul a fost acceptat.

Răspunsul la o cerere de readmisie poate fi prezentat prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email etc.

(3)   După aprobarea cererii sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, persoana în cauză este transferată în termen de trei luni. La cererea statului solicitant, acest termen poate fi prelungit cu perioada necesară pentru eliminarea obstacolelor de drept sau de fapt.

(4)   Atunci când o cerere de readmisie este refuzată, se prezintă motivele refuzului în scris.

Articolul 12

Modalități de transfer și moduri de transport

(1)   Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (3), înaintea returnării unei persoane, autoritățile competente ale statului solicitant notifică în scris, cu cel puțin 48 de ore înainte, autoritățile competente ale statului solicitat cu privire la data transferului, punctul de intrare, eventualele escorte și alte informații relevante cu privire la transfer.

(2)   Transportul se poate efectua pe cale aeriană, terestră sau maritimă. Returnarea pe cale aeriană nu este limitată la utilizarea transportatorilor naționali ai Turciei sau ai statelor membre și se poate efectua prin curse regulate sau zboruri charter. În cazul unei returnări sub escortă, componența escortei nu este limitată la persoane autorizate din statul solicitant, cu condiția să fie persoane autorizate de Turcia sau de orice stat membru.

Articolul 13

Readmisia din greșeală

Statul solicitant reprimește orice persoană readmisă de statul solicitat în cazul în care se stabilește, în termen de trei luni după transferul persoanei respective, că cerințele prevăzute la articolele 3 — 6 din prezentul acord nu sunt respectate.

În astfel de cazuri, și cu excepția tuturor costurilor de transport ale persoanei în cauză, care sunt suportate de statul solicitant, astfel cum se prevede la paragraful anterior, dispozițiile procedurale ale prezentului acord se aplică mutatis mutandis și se furnizează toate informațiile disponibile cu privire la identitatea și cetățenia reale ale persoanei care urmează să fie reprimită.

SECȚIUNEA IV

OPERAȚIUNI DE TRANZIT

Articolul 14

Principii de tranzit

(1)   Statele membre și Turcia ar trebui să limiteze tranzitul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor la cazurile în care aceste persoane nu pot fi returnate direct în statul de destinație.

(2)   Turcia permite tranzitul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor la cererea unui stat membru, iar un stat membru autorizează tranzitul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor la cererea Turciei, în cazul în care se asigură continuarea călătoriei în alte eventuale state de tranzit și readmisia de către statul de destinație.

(3)   Tranzitul poate fi refuzat de Turcia sau de un stat membru:

(a)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul este expus unui risc real de a fi supus torturii sau unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante sau pedepsei cu moartea ori de a fi persecutat pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație sau în alt stat de tranzit; sau

(b)	în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul face obiectul unor sancțiuni penale în statul solicitat sau în alt stat de tranzit; sau

(c)	din motive de sănătate publică, de securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor interese naționale ale statului solicitat.

(4)   Turcia sau un stat membru poate revoca orice autorizație eliberată în cazul în care circumstanțele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, care sunt de natură să împiedice operațiunea de tranzit, se produc sau devin cunoscute ulterior sau în cazul în care continuarea călătoriei în alte eventuale state de tranzit sau readmisia de către statul de destinație nu mai este asigurată. În acest caz, statul solicitant reprimește resortisantul țării terțe sau apatridul, după caz și fără întârziere.

Articolul 15

Procedura de tranzit

(1)   Cererea privind operațiunile de tranzit trebuie prezentată în scris autorității competente a statului solicitat și trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	tipul tranzitului (aerian, maritim sau terestru), eventualele alte state de tranzit și destinația finală prevăzută;

(b)	datele personale ale persoanei în cauză (de exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume folosite/sub care această persoană este cunoscută sau pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul documentului de călătorie);

(c)	punctul de intrare prevăzut, data transferului și utilizarea de escorte;

(d)	o declarație care să precizeze că, din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște niciun motiv care să justifice un refuz, în temeiul articolului 14 alineatul (3).

Un formular comun de utilizat pentru cererile de tranzit este prevăzut în anexa 6 la prezentul acord.

O cerere de tranzit poate fi prezentată prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email etc.

(2)   În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii, statul solicitat informează în scris statul solicitant cu privire la admisie, confirmând punctul de intrare și data prevăzută pentru admisie sau îl informează cu privire la refuzul admisiei și motivele acestui de refuz. În cazul în care nu se primește un răspuns în termen de cinci zile lucrătoare, se consideră că tranzitul a fost acceptat.

Răspunsul la o cerere de tranzit poate fi prezentat prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email etc.

(3)   În cazul în care operațiunea de tranzit se efectuează pe cale aeriană, persoana care urmează să fie readmisă și eventualele escorte sunt scutite de obligația de a obține o viză de tranzit aeroportuar.

(4)   Sub rezerva consultărilor reciproce, autoritățile competente ale statului solicitat acordă asistență în cadrul operațiunilor de tranzit, în special prin supravegherea persoanelor în cauză și prin punerea la dispoziție a unor echipamente corespunzătoare în acest scop.

SECȚIUNEA V

COSTURI

Articolul 16

Costuri de transport și de tranzit

Fără a aduce atingere articolului 23 și fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a recupera costurile aferente readmisiei de la persoana care urmează să fie readmisă, inclusiv persoanele menționate la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (2) sau de la terțe părți, toate costurile de transport suportate în legătură cu operațiunile de readmisie și de tranzit în temeiul prezentului acord până la punctul de trecere a frontierei al statului solicitat, în cazul cererilor în conformitate cu secțiunile I și II din acord, sau până la frontiera statului de destinație finală, în cazul cererilor în conformitate cu secțiunea IV din acord, sunt suportate de statul solicitant.

SECȚIUNEA VI

PROTECȚIA DATELOR ȘI CLAUZA DE NEAFECTARE

Articolul 17

Protecția datelor

Comunicarea datelor cu caracter personal are loc numai dacă este necesară pentru punerea în aplicare a prezentului acord de către autoritățile competente ale Turciei sau ale unui stat membru, după caz. Prelucrarea și tratarea datelor cu caracter personal într-un anumit caz fac obiectul legislației interne a Turciei și, atunci când operatorul este o autoritate competentă a unui stat membru, fac obiectul dispozițiilor Directivei 95/46/CE și ale legislației naționale a statului membru în cauză adoptate în temeiul directivei menționate. În plus, se aplică următoarele principii:

(a)	datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)	datele cu caracter personal trebuie colectate în scopul specificat, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior, de către autoritatea care le comunică sau de către cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)

datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopul în care acestea sunt colectate și/sau prelucrate ulterior; în special, datele cu caracter personal comunicate pot să facă referire numai la următoarele elemente: — date privind persoana care urmează să fie transferată (de exemplu, nume, prenume, eventuale nume anterioare, alte nume utilizate/sub care această persoană este cunoscută sau pseudonime, sex, stare civilă, data și locul nașterii, cetățenie actuală și orice cetățenie anterioară); — pașaport, act de identitate sau permis de conducere (număr, perioadă de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă și locul eliberării); — escale și itinerarii; — alte informații necesare identificării persoanei care urmează să fie transferată sau examinării cerințelor în materie de readmisie în temeiul prezentului acord;

(d)	datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, după caz, actualizate;

(e)	datele cu caracter personal trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate pe o durată care să nu depășească perioada necesară scopului în care au fost colectate datele sau în care acestea sunt prelucrate ulterior;

(f)

atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal în cazul în care prelucrarea nu este conformă cu dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente și exacte sau din cauză că acestea sunt excesive în raport cu scopul în care sunt prelucrate. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare;

(g)	la cerere, autoritatea care primește datele informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate, precum și cu privire la rezultatele obținute pe baza acestora;

(h)	datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară către alte organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(i)	autoritatea care comunică datele și autoritatea care primește datele au obligația de a înregistra în scris transmiterea și primirea datelor cu caracter personal.

Articolul 18

Clauza de neincidență

(1)   Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Uniunii, ale statelor sale membre și ale Turciei care decurg din dreptul internațional, inclusiv din convențiile internaționale la care sunt părți, în special:

—	Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost modificată de Protocolul privind statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967;

—	Convenția europeană din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

—	convențiile internaționale care stabilesc statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse;

—	Convenția din 10 decembrie 1984 împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;

—	după caz, Convenția europeană din 13 decembrie 1955 privind stabilirea;

—	convențiile internaționale privind extrădarea și tranzitul;

—	convențiile și acordurile internaționale multilaterale privind readmisia resortisanților străini.

(2)   Prezentul acord respectă pe deplin drepturile și obligațiile, inclusiv ale celor care se află sau s-au aflat în situație de ședere legală și care lucrează sau au lucrat în mod legal pe teritoriul uneia dintre părți, prevăzute de Acordul din 12 septembrie 1963 de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, de protocoalele adiționale la acesta, de deciziile relevante ale Consiliului de asociere, precum și de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)   Aplicarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor care fac obiectul procedurilor de returnare, astfel cum se prevede în Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (5), în special referitor la accesul acestora la consiliere juridică și la informații, suspendarea temporară a executării unei decizii de returnare și accesul la căi de atac.

(4)   Aplicarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor care solicită azil în conformitate cu Directiva 2003/9/CE a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (6) și cu Directiva 2005/85/CE a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (7), în special referitor la dreptul de a rămâne în statul membru pe durata examinării cererii.

(5)   Aplicarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor care dețin un permis de ședere pe termen lung eliberat conform condițiilor prevăzute în Directiva 2003/109/CE a Consiliului privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung.

(6)   Aplicarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor cărora li s-a acordat dreptul de ședere în temeiul Directivei 2003/86/CE a Consiliului privind dreptul la reîntregirea familiei.

(7)   Niciun element din prezentul acord nu împiedică returnarea unei persoane în temeiul altor dispoziții oficiale sau neoficiale.

SECȚIUNEA VII

PUNEREA ÎN APLICARE

Articolul 19

Comitetul mixt de readmisie

(1)   Părțile contractante își acordă reciproc asistență în aplicarea și interpretarea prezentului acord. În acest sens, părțile contractante instituie un comitet mixt de readmisie (denumit în continuare ”comitetul”), care va avea, în special, următoarele sarcini:

(a)	monitorizarea aplicării prezentului acord;

(b)	luarea de decizii cu privire la modalitățile de implementare necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului acord;

(c)	efectuarea periodică de schimburi de informații privind protocoalele de punere în aplicare elaborate de diferitele statele membre și de Turcia în temeiul articolului 20;

(d)	formularea de recomandări cu privire la modificarea prezentului acord și a anexelor la acesta.

(2)   Deciziile comitetului au forță juridică obligatorie pentru părțile contractante după finalizarea procedurilor interne prevăzute de legislația părților contractante.

(3)   Comitetul este format din reprezentanți ai Turciei și ai Uniunii; Uniunea este reprezentată de Comisie, asistată de experți din statele membre.

(4)   Comitetul se reunește atunci când este necesar, la solicitarea uneia dintre părțile contractante.

(5)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 20

Protocoale de punere în aplicare

(1)   La cererea unui stat membru sau a Turciei, Turcia și un stat membru elaborează un protocol de punere în aplicare care cuprinde, inter alia, norme privind:

(a)	desemnarea autorităților competente, punctele de trecere a frontierei și schimbul de puncte de contact;

(b)	condițiile aplicabile returnării sub escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor;

(c)	mijloacele și documentele care se adaugă celor enumerate în anexele 1-4 la prezentul acord;

(d)	modalitățile de readmisie în cadrul procedurii accelerate;

(e)	procedura privind audierea.

(2)   Protocoalele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol intră în vigoare numai după notificarea Comitetului de readmisie menționat la articolul 19.

(3)   Turcia acceptă să aplice în relațiile sale cu oricare alt stat membru, la solicitarea acestuia din urmă, orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat cu un stat membru, sub rezerva fezabilității practice a aplicării acestei dispoziții în Turcia.

Statele membre acceptă să aplice orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat între Turcia și orice alt stat membru și în relațiile lor cu Turcia, la solicitarea acesteia și sub rezerva fezabilității practice a aplicării acestei dispoziții în statele membre respective.

Articolul 21

Relația cu acordurile sau înțelegerile bilaterale privind readmisia ale statelor membre

Fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (3), dispozițiile prezentului acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui instrument cu forță juridică obligatorie privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, care a fost sau poate fi încheiat, în conformitate cu articolul 20, între diferitele state membre și Turcia, în măsura în care dispozițiile acestui instrument sunt incompatibile cu cele ale prezentului acord.

SECȚIUNEA VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 22

Aplicare teritorială

(1)   Sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, prezentul acord se aplică teritoriului care face obiectul Tratatului privind Uniunea Europeană, astfel cum este definit la articolul 52 din tratatul menționat și la articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și teritoriului Republicii Turcia.

(2)   Prezentul acord nu se aplică teritoriului Regatului Danemarcei.

Articolul 23

Asistență tehnică

Ambele părți convin să pună în aplicare prezentul acord pe baza principiilor responsabilității comune, solidarității și parteneriatului egal pentru a gestiona fluxurile migratorii dintre Turcia și Uniune.

În acest context, Uniunea se angajează să pună la dispoziție resurse financiare pentru a sprijini Turcia în punerea în aplicare a prezentului acord, în conformitate cu Declarația comună privind asistența tehnică atașată la prezentul acord. În acest sens, se va acorda atenție în special consolidării instituțiilor și capacităților. Acest sprijin urmează a fi furnizat în cadrul priorităților actuale și viitoare convenite de comun acord de către Uniune și Turcia.

Articolul 24

Intrare în vigoare, durată și denunțare

(1)   Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de părțile contractante în conformitate cu procedurile lor respective.

(2)   Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează datei la care părțile contractante își notifică reciproc îndeplinirea procedurilor prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)   Obligațiile prevăzute la articolele 4 și 6 din prezentul acord devin aplicabile numai la trei ani după data menționată la alineatul (2) din prezentul articol. În această perioadă de trei ani, obligațiile respective se aplică numai apatrizilor și resortisanților țărilor terțe cu care Turcia a încheiat tratate sau înțelegeri bilaterale privind readmisia. În această perioadă de trei ani, continuă să se aplice dispozițiile părților relevante ale acordurilor bilaterale privind readmisia care există între statele membre și Turcia.

(4)   Prezentul acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată.

(5)   Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord prin notificarea oficială a celeilalte părți contractante. Prezentul acord încetează să producă efecte la șase luni după data efectuării unei astfel de notificări.

Articolul 25

Anexe

Anexele 1-6 fac parte integrantă din prezentul acord.

---

(1)  În conformitate cu formularul prevăzut în Recomandarea Consiliului UE din 30 noiembrie 1994.

(2)  Ibid.

(3)  Ibid.

(4)  Ibid.

(5)  JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

(6)  JO L 31, 6.2.2003, p. 18.

(7)  JO L 326, 13.12.2005, p. 13.

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---