(1)

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 conține substanțe active care au un profil mai favorabil din punctul de vedere al mediului sau al sănătății umane sau animale. Prin urmare, produsele care conțin aceste substanțe active pot fi autorizate printr-o procedură simplificată. Azotul este inclus în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, fiind supus restricției de a fi utilizat în cantități limitate în recipiente gata de utilizare.

(2)

În temeiul articolului 86 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, azotul este aprobat ca substanță activă destinată utilizării în produse biocide care fac parte din tipul de produs 18, și anume insecticidele (2). Produsele biocide care constau din azot, astfel cum au fost aprobate, sunt autorizate în mai multe state membre și sunt furnizate în butelii de gaz (3).

(3)

Azotul poate fi generat și in situ, din aerul înconjurător. În prezent, azotul generat in situ nu este aprobat pentru utilizarea în Uniune și nu este nici inclus pe lista din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, nici introdus pe lista substanțelor active inclusă în programul de reexaminare a substanțelor active existente în produsele biocide din anexa II la Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (4).

(4)

În temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, la 9 iulie 2020, Țările de Jos au transmis Comisiei o cerere de derogare de la articolul 19 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv (denumită în continuare „cererea”), solicitând să li se acorde permisiunea să autorizeze produsele biocide care constau din azot generat in situ din aerul înconjurător, pentru protejarea patrimoniului cultural.

(5)

Patrimoniul cultural poate fi afectat de o gamă largă de organisme dăunătoare, de la insecte la microorganisme. Prezența respectivelor organisme poate conduce nu numai la pierderea bunului cultural în sine, ci prezintă și riscul ca organismele dăunătoare respective să se răspândească la alte obiecte aflate în apropiere. În absența unui tratament adecvat, obiectele ar putea fi iremediabil deteriorate, supunând patrimoniul cultural unui risc grav.

(6)

Azotul generat in situ este utilizat pentru a crea o atmosferă controlată cu o concentrație foarte scăzută de oxigen (anoxie) în corturi sau camere de tratament închise temporar sau în permanență pentru combaterea organismelor dăunătoare de pe suprafața obiectelor de patrimoniu cultural. Azotul este separat din aerul înconjurător și este pompat în cortul sau camera de tratament, în care conținutul de azot din atmosferă este sporit până la aproximativ 99 % și în consecință, oxigenul este aproape complet epuizat. Umiditatea azotului pompat în zona de tratament este stabilită în funcție de necesitățile obiectului care urmează să fie tratat. Organismele dăunătoare nu pot supraviețui în condițiile create în cortul sau camera de tratament.

(7)

În conformitate cu informațiile transmise de Țările de Jos, utilizarea azotului generat in situ pare a fi unica tehnică eficace de control al organismelor dăunătoare care poate fi utilizată pentru toate tipurile de materiale și combinații de materiale prezente în instituțiile culturale fără a le deteriora și este eficace împotriva tuturor stadiilor de dezvoltare a dăunătorilor care afectează patrimoniul cultural.

(8)

Așa cum se menționează în cerere, instituțiile de patrimoniu din Țările de Jos pun în aplicare strategii de gestionare integrată a dăunătorilor de peste 25 de ani, orientându-se spre abordări cu grad scăzut de toxicitate și îndepărtându-se de folosirea substanțelor cu grad înalt de toxicitate utilizate anterior.

(9)

Metoda anoxiei sau a atmosferei modificate sau controlate este inclusă în standardul EN 16790:2016 „Conservarea patrimoniului cultural – Gestionarea integrată a dăunătorilor (IPM, integrated pest management) pentru protejarea patrimoniului cultural”, iar azotul este descris în acest standard ca fiind „cel mai utilizat” pentru crearea anoxiei.

(10)

Sunt disponibile și alte tehnici de combatere a organismelor dăunătoare, cum ar fi tehnicile de aplicare a unor șocuri termice (temperaturi ridicate sau scăzute), radiațiile gama. În plus, în scopul respectiv pot fi utilizate produse biocide care conțin alte substanțe active. Cu toate acestea, conform informațiilor transmise de Țările de Jos, fiecare dintre aceste tehnici are limitări în ceea ce privește daunele pe care le-ar putea provoca anumitor materiale în timpul tratamentului.

(11)

În conformitate cu informațiile din cerere, procesele de aplicare a șocurilor termice (tratamente de congelare sau de încălzire) au efecte nedorite asupra mai multor materiale. Tratamentele cu temperatură scăzută nu sunt adecvate pentru obiectele cu structură stratificată sau fabricate din materiale anizotrope – din cauza coeficienților de expansiune diferiți ai materialelor sau din cauza expansiunii în direcții diferite, care conduc la stres și exfoliere (de exemplu, picturile, mobilierul cu furnir sau incrustații, instrumentele muzicale) – și nici pentru obiectele care conțin ulei, grăsimi sau ceară, care se pot cristaliza și pot forma o floare albă pe suprafața obiectelor.

(12)

Tratamentele cu temperaturi ridicate pot provoca migrarea rășinilor și schimbarea culorii în cazul lemnului, înmuierea lacurilor și modificări ale distribuției umidității în materiale. Astfel de tratamente nu sunt adecvate pentru obiectele cu o structură stratificată sau fabricate din materiale anizotrope (de exemplu, picturile, mobilierul cu furnir sau incrustații, instrumentele muzicale), piele, materialele care se înmoaie, se deformează sau se topesc la temperaturi crescute (de exemplu, vopselele, lacurile, obiectele compozite care conțin materiale plastice, ceruri, rășini, anumiți adezivi), specimenele din colecțiile de istorie naturală și obiectele care au fost tratate în trecut cu produse biocide conținând anumite substanțe active precum diclor-difenil-tricloretanul (DDT) sau lindanul, deoarece căldura provoacă evaporarea reziduurilor.

(13)

Astfel cum se menționează în cerere, în instituțiile culturale sunt foarte rar utilizate alte substanțe active, din cauza profilului de pericol al acestora. După tratamentul cu aceste substanțe, reziduurile de pe obiectele tratate pot fi eliberate progresiv în mediul înconjurător, ceea ce determină un risc pentru sănătatea umană. Mai mult, aceste substanțe pot reacționa cu materialele obiectelor de patrimoniu, provocând modificări inacceptabile, cum ar fi decolorarea și pătarea.

(14)

Conform cererii, utilizarea radiațiilor gamma ar putea provoca reacții nedorite și o degradare crescută a materialelor celulozice precum hârtia, a materialelor proteice precum pielea, și a polimerilor sintetici precum materialele plastice. În plus, ea necesită transportarea obiectelor și a colecțiilor la instalații de tratare adecvate.

(15)

Potrivit informațiilor din cerere, utilizarea azotului conținut în butelii nu este o alternativă adecvată pentru instituțiile culturale, întrucât prezintă dezavantaje practice. Cantitățile limitate din butelii necesită transport frecvent și o instalație de depozitare separată. Tratamentul cu azot conținut în butelii ar genera, de asemenea, costuri mari pentru instituțiile culturale.

(16)

Astfel cum se menționează în cerere, în ultimele decenii, mai multe instituții culturale au investit în construirea de camere de tratament și în achiziționarea de generatoare de azot. Datorită versatilității și caracterului adecvat pentru tratarea tuturor materialelor, anoxia creată utilizând azot generat in situ este utilizată pe scară foarte largă în conservarea patrimoniului cultural.

(17)

Obligarea instituțiilor culturale să utilizeze mai multe tehnici de combatere a organismelor dăunătoare – fiecare dintre ele fiind adecvată unor materiale și obiecte specifice – în locul utilizării unei singure tehnici deja utilizate și adecvate pentru toate materialele, ar implica costuri suplimentare pentru instituțiile culturale și le-ar crea dificultăți în atingerea obiectivului de renunțare la utilizarea de substanțe active mai periculoase în gestionarea integrată a dăunătorilor. În plus, abandonarea instalațiilor și a echipamentelor achiziționate pentru crearea anoxiei utilizând azot generat in situ ar reprezenta o pierdere a investițiilor anterioare.

(18)

În 2019 au avut loc discuții în cadrul mai multor reuniuni (5) ale grupului de experți al Comisiei format din reprezentanți ai autorităților competente în domeniul produselor biocide despre o posibilă derogare în temeiul articolului 55 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 vizând azotul generat in situ.

(19)

În plus, la cererea Comisiei, în urma primei cereri similare de derogare pentru produsele care constau din azot generat in situ, prezentată de Austria, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a efectuat o consultare publică cu privire la respectiva cerere, permițând tuturor părților interesate să își prezinte punctul de vedere. Marea majoritate a celor 1487 de observații primite au fost în favoarea derogării. Mulți participanți au subliniat dezavantajele tehnicilor alternative disponibile: tratamentele termice pot deteriora anumite materiale; utilizarea altor substanțe active lasă reziduuri toxice pe obiectele de artă, care sunt eliberate progresiv în mediul înconjurător; utilizarea azotului conținut în butelii nu permite controlul umidității relative în zona de tratament, acesta fiind necesar pentru tratarea anumitor materiale.

(20)

Două organizații internaționale reprezentând muzeele și siturile de patrimoniu cultural – Consiliul Internațional al Muzeelor și Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor – și-au exprimat intenția de a depune o cerere de includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012, ceea ce ar permite statelor membre să autorizeze produsele care constau din azot generat in situ fără a fi necesară o derogare în conformitate cu articolul 55 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Cu toate acestea, realizarea evaluării unei astfel de cereri, includerea substanței în anexa I a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 și obținerea autorizațiilor pentru produse necesită timp.

(21)

Cererea arată că în Țările de Jos nu există alternative adecvate, întrucât toate tehnicile alternative disponibile în prezent prezintă dezavantaje, fie legate de faptul că nu sunt adecvate pentru tratarea tuturor materialelor, fie dezavantaje de natură practică.

(22)

Pe baza tuturor acestor argumente, este adecvat să se concluzioneze că azotul generat in situ este esențial pentru protejarea patrimoniului cultural din Țările de Jos și că nu sunt disponibile alternative adecvate. Prin urmare, este necesar ca Țărilor de Jos să li se permită să autorizeze punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide care constau din azot generat in situ pentru protejarea patrimoniului cultural.

(23)

Posibila includere a azotului generat in situ în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012 și autorizarea consecutivă de către statele membre a produselor care constau din azot generat in situ necesită timp. Prin urmare, este adecvat să se permită o derogare pentru o perioadă de timp care să permită finalizarea procedurilor de bază,