28.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 108/3

(1)

Prin Regulamentul (UE) nr. 1261/2010 (2) (denumit în continuare „regulament provizoriu”), Comisia a instituit o taxă compensatorie provizorie la importurile de anumite bare din oțeluri inoxidabile originare din India.

(2)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei reclamații depuse la data de 15 februarie 2010 de către Confederația Europeană a Industriilor Fierului și Oțelului (Eurofer) (denumită în continuare „reclamantul”) în numele unor producători care reprezintă o proporție majoră, în acest caz de peste 25 %, din producția totală a Uniunii de anumite bare din oțeluri inoxidabile.

(3)

Astfel cum este prevăzut în considerentul 23 din regulamentul provizoriu, ancheta privind subvențiile și prejudiciul s-a raportat la perioada 1 aprilie 2009-31 martie 2010 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a cuprins perioada începând din 2007 și până la sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(4)

Ulterior comunicării faptelor și considerentelor esențiale, pe baza cărora s-a decis instituirea de măsuri compensatorii provizorii (denumită în continuare „comunicarea constatărilor provizorii”), mai multe părți interesate și-au exprimat în scris opiniile cu privire la constatările provizorii. Părților care au solicitat acest lucru li s-a acordat posibilitatea de a fi audiate. Comisia a continuat să caute informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale definitive. Observațiile orale și scrise prezentate de părțile interesate au fost examinate și luate în considerare după caz.

(5)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a preconizat să se recomande instituirea unei taxe compensatorii definitive la importurile de anumite bare din oțeluri inoxidabile originare din India și perceperea definitivă a sumelor depuse în calitate de taxă provizorie. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în cursul căreia au avut posibilitatea să formuleze observații în urma acestei comunicări finale.

(6)

În lipsa unor observații privind părțile în cauză, se confirmă considerentele 5-22 din regulamentul provizoriu.

(7)

Se reamintește faptul că, astfel cum se menționează în considerentul 24, produsul în cauză a fost definit ca bare și tije din oțeluri inoxidabile simplu obținute sau finisate simplu la rece, altele decât barele și tijele cu secțiunea transversală circulară cu un diametru de minimum 80 mm, originare din India și încadrate în prezent la codurile NC 7222 20 21, 7222 20 29, 7222 20 31, 7222 20 39, 7222 20 81 și 7222 20 89.

(8)

Un producător-exportator din India a declarat că barele din oțel inoxidabil cu secțiunea transversală circulară cu un diametru mai mic de 80 mm, dar depășind marja de toleranță H6-H11, ar trebui excluse din anchetă, deoarece nu se încadrează în definiția produsului.

(9)

Acest argument a fost respins, deoarece definiția produsului nu face referire la toleranțe. Numărul de control al produsului (NCP) din chestionar conține un câmp pentru toleranțe limitate între H6 și H11, dar acestea se utilizează numai pentru comparații și nu au consecințe obligatorii pentru produsul anchetat. Prin urmare, se concluzionează că produsele care nu se încadrează în marja de toleranță H6-H11 nu ar trebui excluse.

(10)

Ar trebui observat faptul că, pentru calcularea marjelor provizorii de subvenție și prejudiciu, produsele care se înscriu în afara marjei de toleranță H6-H11 au fost luate în considerare.

(11)

În lipsa observațiilor cu privire la produsul similar, se confirmă considerentul 25 din regulamentul provizoriu.

(12)

În considerentul 26 din regulamentul provizoriu s-a făcut referire la următoarele sisteme, care se presupune că implică acordarea de subvenții:

(13)

Industria Uniunii și-a exprimat îndoiala cu privire la luarea în considerare de către Comisie a unui număr de sisteme de subvenții și, în concluzie, și-a exprimat opinia că subvențiile considerate ca fiind primite de către producătorii indieni au fost subestimate.

(14)

În replică, ar trebui remarcat faptul că reclamația conținea un mare număr de sisteme de subvenții naționale și locale, care au fost incluse în chestionarul prezentat producătorilor exportatori din India și au fost anchetate de către Comisie. Cu toate acestea, s-a descoperit că producătorii-exportatori incluși în eșantionul anchetat au primit subvenții numai în cadrul sistemelor enumerate în considerentul 12 de mai sus.

(15)

Industria Uniunii a declarat, de asemenea, că concluziile Comisiei contrazic concluzia unei recente acțiuni compensatorii a Departamentului Comerțului al Statelor Unite ale Americii (DC SUA) privind exporturile de anumite oțeluri din India, potrivit căreia au fost descoperite subvenții mult mai mari. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că această concluzie se referă la un produs diferit și o perioadă de anchetă diferită. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(16)

În absența oricăror alte observații, se confirmă considerentele 26-28 din regulamentul provizoriu.

(17)

Mai multe părți au declarat că DEPBS nu ar trebui luat în considerare ca subvenție compensatorie, deoarece scopul sistemului este de a compensa taxele vamale pentru importuri. După cum se explică în considerentul 38 din regulamentul provizoriu, acest sistem nu poate fi considerat ca fiind un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem de drawback autorizat pentru inputuri de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, deoarece nu este conform cu normele stabilite în anexa I litera (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback), precum și în anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputuri de substituire) la regulamentul de bază. În special, exportatorul nu are obligația de a consuma efectiv mărfurile importate cu scutire de taxe în procesul de producție, iar valoarea creditelor nu se calculează în funcție de cantitatea reală de inputuri utilizate. În afară de aceasta, nu există niciun sistem sau procedură care confirmă ce inputuri sunt consumate în procesul de producție a produsului exportat sau dacă s-a realizat o plată excesivă a taxelor de import în sensul anexei I litera (i) și al anexelor II și III la regulamentul de bază. În final, un exportator poate fi eligibil pentru beneficiile sistemului DEPBS, fie că importă sau nu inputuri. Pentru a obține beneficiul, un exportator trebuie doar să exporte mărfuri, fără să demonstreze că a importat vreun material de input. În consecință, chiar și exportatorii care își achiziționează toate inputurile de pe piața internă și care nu importă niciunul dintre produsele care pot fi utilizate ca inputuri sunt îndreptățiți să beneficieze de DEPBS. Prin urmare, aceste argumente sunt respinse.

(18)

În cazul vânzărilor de licențe DEPB, una dintre părți a declarat că prețul real de vânzare era mai mic decât valoarea licenței și, prin urmare, beneficiul era mai mic. În legătură cu aceasta, ar trebui remarcat faptul că beneficiul rezultat din aplicarea acestui sistem a fost calculat pe baza valorii creditului acordat în cadrul licenței, indiferent dacă licența a fost utilizată pentru a compensa taxele vamale la import sau dacă a fost efectiv vândută. Se consideră că orice vânzare a unei licențe la un preț inferior valorii nominale este o decizie pur comercială care nu modifică valoarea beneficiului obținut în cadrul acestui sistem. Prin urmare, acest argument este respins.

(19)

Una dintre părți a mai declarat că, inclusiv în cazul în care se consideră că DEPBS are caracter compensatoriu, beneficiul obținut prin acest sistem nu ar trebui să se bazeze pe valoarea de export, ci, mai degrabă, pe utilizarea reală a licenței DEPB. În acest sens, ar trebui reamintit faptul că, în conformitate cu articolul 3 punctul 2 și cu articolul 5 din regulamentul de bază, valoarea subvenției compensatorii a fost calculată în funcție de beneficiul acordat beneficiarului, constatat pe parcursul PA. În această privință, s-a considerat că beneficiul era conferit beneficiarului în momentul efectuării tranzacției de export efectuate în temeiul acestui sistem. În momentul respectiv, guvernul Indiei (GI) poate renunța la perceperea taxelor vamale, fapt care constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază. După ce autoritățile vamale eliberează un aviz de expediere la export care precizează, printre altele, valoarea creditului DEPBS care trebuie acordat pentru tranzacția de export respectivă, GI nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. În virtutea faptului că o societate are cunoștință de faptul că va primi o subvenție în cadrul DEPBS, respectiva companie se află într-o poziție mai avantajată, deoarece poate valorifica subvențiile prin oferirea unor prețuri mai scăzute. Decisiv pentru stabilirea acordării unui beneficiu este momentul la care are loc exportul, și nu utilizarea sa ulterioară, deoarece un exportator care a dobândit deja dreptul de a dispune de acest beneficiu se află într-o situație financiară mai favorabilă. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(20)

În lipsa oricăror observații privind acest sistem, se confirmă considerentele 29-41 din regulamentul provizoriu.

(21)

Una dintre părți a declarat că AAS ar trebui considerat un sistem de drawback al taxelor, deoarece materiile importate sunt utilizate pentru producerea de produse exportate. În replică la acest argument, în considerentul 54 din regulamentul provizoriu se explică faptul că subsistemul aplicat în cazul de față nu poate fi considerat un sistem autentic de drawback sau un sistem autentic de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acesta nu respectă normele enunțate în anexa I punctul (i), în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputuri de substituire) din regulamentul de bază. GI nu a aplicat în mod eficient un sistem sau o procedură de verificare prin care să confirme dacă și în ce cantitate au fost consumate materiile prime în fabricarea produsului exportat (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de drawback pentru inputuri de substituire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). Se estimează, de asemenea, că normele standard de intrări/ieșiri pentru produsul în cauză nu erau suficient de precise și că nu pot constitui în sine un sistem de verificare a consumului real, deoarece concepția acestor norme nu permite GI să verifice cu suficientă precizie cantitățile de inputuri consumate pentru producția exportată. În plus, GI nu a efectuat nicio examinare ulterioară pe baza inputurilor efective implicate, deși acest lucru ar fi trebuit să aibă loc în mod normal în absența unui sistem de verificare aplicat în mod eficace (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). În concluzie, subsistemul poate fi supus măsurilor compensatorii, iar argumentul este, prin urmare, respins.

(22)

În ceea ce privește calcularea valorii subvenției și contrar declarațiilor uneia dintre părți, beneficiul AAS generat de alte surse decât de produsul în cauză a trebuit să fie luat în considerare la stabilirea valorii beneficiului care face obiectul unor măsuri compensatorii. În cadrul AAS nu există nicio obligație care să limiteze utilizarea beneficiului la importul de materii de input scutite de taxe vamale pentru un anumit produs. În consecință, produsul în cauză poate beneficia de toate beneficiile generate în cadrul AAS.

(23)

În lipsa oricăror observații privind acest sistem, se confirmă considerentele 42-58 din regulamentul provizoriu.

(24)

În absența oricăror observații cu privire la acest sistem, se confirmă considerentul 59 din regulamentul provizoriu.

(25)

Înainte de a aborda unele dintre comentariile societății din cadrul eșantionului care avea statut de EOU, ar trebui reamintit faptul că una dintre obligațiile cruciale ale unei EOU, astfel cum este prevăzut în „Politica în domeniul comerțului exterior 2004-2009” și în „Politica în domeniul comerțului exterior 2009-2014”, este aceea de a realiza câștiguri nete din diferențele de curs valutar, și anume, într-o perioadă de referință (cinci ani), valoarea totală a exporturilor trebuie să fie mai mare decât valoarea totală a bunurilor importate. Toate societățile care, în principiu, se angajează să exporte totalitatea producției lor de bunuri sau de servicii pot fi create în cadrul sistemului EOUS.

(26)

În schimb, unitățile axate pe export au dreptul la un număr de concesiuni enumerate în considerentul 66 din regulamentul provizoriu. Acestea sunt condiționate în drept de rezultatele obținute la export și, prin urmare, sunt considerate specifice și pot face obiectul unor măsuri compensatorii în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază. Obiectivul exportului stabilit la capitolul 6.1 din „Politica în domeniul comerțului exterior 2009-2014” pentru unitățile axate pe export este o condiție sine qua non pentru obținerea subvențiilor.

(27)

Scutirile de care se bucură o EOU depind de drept și în totalitatea lor de performanțele la export. Sistemul EOUS nu poate fi considerat un sistem autentic de drawback sau un sistem autentic de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Acestea nu respectă normele stricte enunțate în anexa I [literele (h) și (i)], în anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și în anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputuri de substituire) la regulamentul de bază.

(28)

În plus, nu s-a confirmat că GI aplică un sistem sau o procedură prin care s-ar putea verifica ce inputuri achiziționate prin scutire de taxe vamale și/sau de impozit pe vânzări au fost consumate în procesul de producție a produsului exportat și în ce cantități (punctul 4 partea II din anexa II la regulamentul de bază și, pentru cazul unor sisteme de drawback pentru inputuri de substituire, punctul 2 partea II din anexa III la regulamentul de bază). Sistemul de verificare existent vizează monitorizarea obligației de a realiza câștiguri nete din diferențele de curs valutar, și nu consumul importurilor în raport cu producția de bunuri exportate.

(29)

În opinia părții cu statut de EOU, compensarea oricărui beneficiu depinde de două condiții: (i) lipsa unui sistem de verificare și (ii) existența unei remiteri excesive. În replică, ar trebui remarcat faptul că, pentru GI este esențial să demonstreze că a pus în funcțiune un sistem de verificare adecvat, pentru a determina care au fost inputurile consumate în cursul procesului de producție și în ce cantitate. Lipsa unui sistem de verificare adecvat va fi abordată în continuare. În ceea ce privește remiterea excesivă, aceasta este relevantă numai în cazul în care s-a stabilit faptul că un sistem, în aceste cazuri EOUS, este un sistem autentic de drawback care îndeplinește cerințele din anexele I, II și III din regulamentul de bază. După cum s-a explicat deja în considerentul 27 de mai sus, sistemul EOUS nu poate fi considerat un sistem autentic de drawback sau un sistem autentic de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 punctul 1 litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază.

(30)

Partea a subliniat în continuare caracterul standard al sistemului EOU ca un sistem care permite importarea cu scutire de taxe a materiilor prime pentru exportul de produse finite. Partea a declarat că sistemul EOU poate fi asimilat cu procedura vamală standard de scutire pentru perfecționare activă, nu cu cea a rambursării de taxe vamale. Partea a declarat că, indiferent de similaritatea teoretică a rezultatelor acestor sisteme (exportul de bunuri care încorporează materii prime pentru care s-a renunțat la perceperea taxei la import), există, totuși, diferențe substanțiale între acestea. În sprijinul acestei afirmații, partea a declarat că, în cadrul unui sistem de drawback pentru taxe, exportatorul are dreptul de a cere rambursarea taxelor pentru materiile prime incluse în produsele finale. În cadrul sistemului de perfecționare activă, exportatorul este scutit de orice taxă la import, dar are obligația legală de a plăti taxe pentru orice produs final vândut pe piața internă. Partea a declarat că nu pot exista niciun fel de remiteri excesive în temeiul acestui din urmă sistem.

(31)

În replică la aceasta, ar trebui remarcat în primul rând faptul că existența unei plăți în exces se poate determina numai în cazurile în care există un sistem de verificare în scopul monitorizării consumului de importuri în raport cu producerea bunurilor exportate. În ceea ce privește afirmația părții cu privire la faptul că EOU nu este un sistem de drawback pentru taxe vamale, ar trebui remarcat faptul că nota de subsol 2 din anexa I la regulamentul de bază stipulează clar faptul că, în sensul regulamentului de bază, „remiterea sau drawbackul de taxe” include scutirea totală sau parțială sau amânarea taxelor la import. Trebuie menționată identitatea între conceptul de bază care se aplică sistemelor de drawback pentru taxe și cel care se aplică sistemelor de scutire, adică taxele de import pentru importurile de materii prime fie nu sunt plătibile, fie sunt rambursabile, cu condiția ca aceste materii prime să fie utilizate la fabricarea produselor, care sunt ulterior exportate. În final, ar trebui menționat faptul că, pentru a determina dacă EOUS este un sistem autentic de drawback pentru taxe, acesta trebuie să îndeplinească cerințele din anexele I, II și III din regulamentul de bază.

(32)

În continuare, partea a afirmat că o EOU se supune unui sistem de verificare adecvat și etapelor suplimentare de verificare privind exporturile și vânzările sale interne. Partea a afirmat că nu sunt relevante numai Politica în domeniul Comerțului Exterior (FTP) și Manualul de proceduri, care stabilește normele și procedurile pentru EOU. De asemenea, ar trebui anchetat dacă există alte legi și regulamente indiene în vigoare care stabilesc un sistem de verificare rezonabil și eficient. În sprijinul afirmației sale, partea a declarat că, în conformitate cu secțiunea 6.10.1 din Manualul de proceduri, ea are obligația legală de a ține contabilitatea în mod adecvat și de a depune rapoarte de evoluție trimestriale și anuale semnate digital privind importurile, achizițiile de pe piața internă, precum și vânzările la export și interne. Partea a declarat în continuare că, în temeiul Legii accizelor centrale din 1944, la efectuarea de vânzări interne, obligația sa legală este să emită o factură fiscală în care sunt clar indicate, de exemplu, taxele care trebuie plătite. Legea centrală a accizelor stabilește, de asemenea, cerințe lunare potrivit cărora partea trebuie să prezinte autorităților detalii complete privind vânzările sale interne. De asemenea, în conformitate cu Legea societăților comerciale din 1956 și cu standardele contabile aplicabile, partea este obligată prin lege să prezinte informații detaliate privind importurile și achizițiile interne, precum și privind vânzările la export și interne în cadrul declarațiilor financiare auditate.

(33)

În replică la aceasta, nu se pune în discuție stabilirea de către Legea societăților comerciale a cadrului pentru standarde contabile în India. Cu toate acestea, când se evaluează adaptabilitatea sistemului EOU la aplicarea de măsuri compensatorii, ar trebui determinat dacă GI posedă un sistem care să confirme dacă și în ce cantitate au fost utilizate inputuri scutite de taxe la producerea produselor exportate.

(34)

Cerințele Legii accizelor centrale au un scop complet diferit, acela de asigurare a faptului că taxele sunt plătite în cazul vânzărilor pe piața internă din India. Aceasta nu verifică materiile importate cu scutire de taxe și nu controlează legătura între inputurile scutite de taxe și produsele exportate rezultante, pentru a se califica ca sisteme de drawback de taxe.

(35)

În ceea ce privește celelalte măsuri de verificare în vigoare, trebuie amintit că, astfel cum s-a indicat deja în considerentul 69 din regulamentul provizoriu, unitățile axate pe export nu sunt în nici un moment obligate să coreleze fiecare import cu produsul obținut corespunzător. Cu toate acestea, numai un astfel de control ar furniza autorităților indiene suficiente informații cu privire la destinația finală a inputurilor, pentru a le permite să verifice faptul că scutirile de drepturi vamale și de taxa la vânzare nu depășesc taxele și drepturile corespunzătoare inputurilor utilizate pentru fabricarea produselor destinate exportului.

(36)

În consecință, în ciuda analizării cu atenție a informațiilor furnizate de această parte, s-a confirmat că GI nu aplică niciun sistem sau procedură eficientă prin care să poată verifica ce inputuri achiziționate cu scutire de taxe vamale și/sau de impozit pe vânzări s-au consumat în procesul de producție a produsului exportat și în ce cantități (anexa II partea II punctul 4 din regulamentul de bază și, în cazul sistemelor de drawback pentru inputuri de substituire, anexa III partea II punctul 2 din regulamentul de bază). De asemenea, GI nu a efectuat o verificare suplimentară pe baza inputurilor efectiv implicate, deși aceasta ar trebui în mod normal să fie realizată, în lipsa unui sistem de verificare efectiv (anexa II partea II punctul 5 și anexa III partea II punctul 3 din regulamentul de bază). Mai mult, GI nu a furnizat nicio dovadă care să demonstreze că nu a existat o remitere excesivă.

(37)

Partea a declarat că, în scopul calculării subvenției, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare taxele vamale plătite pentru vânzările interne de produse finite. În replică la această declarație, ar trebui notat că, deși scopul instituirii unei unități EOU este realizarea de câștiguri nete din diferențele de curs valutar („NFE”), unitatea EOU are posibilitatea de a vinde o parte din producția sa pe piața internă. În cadrul EOUS, produsele vor fi tratate ca produse importate, deși trebuie plătită numai o taxă de concesiune de 50 %. Astfel, o unitate EOU nu beneficiază de un regim diferit față de alte societăți active pe piața internă, și anume taxele/impozitele în vigoare vor trebui achitate pentru bunurile achiziționate. În acest context, ar trebui să fie clar faptul că decizia GI de a percepe impozite pentru bunuri de consum de pe piața internă nu înseamnă că scutirea unei unități EOU de la taxele la import și rambursarea impozitului pe vânzări nu reprezintă un beneficiu în raport cu vânzările la export ale produsului în cauză. În plus, vânzările pe piața internă nu au niciun impact asupra evaluării mai generale a existenței unui sistem de verificare corespunzător în vigoare.

(38)

Potrivit declarației părții, Comisia utilizează un numitor eronat la calcularea valorii subvenției. Aceasta a afirmat că numitorul corect este cifra de afaceri totală realizată la vânzare, iar nu cifra de afaceri realizată la export. Această afirmație trebuie respinsă. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) calculată în cadrul sistemului s-a repartizat pe cifra de afaceri totală realizată la export în cursul PA ca numitor adecvat, deoarece subvenția este subordonată rezultatelor la export. Posibilitatea ca o EOU să vândă o parte din producția sa pe piața internă nu modifică faptul că EOUS are un obiectiv clar de export.

(39)

În ultimul rând, partea a afirmat că beneficiul conferit companiei ar trebui să fie egal cu costurile de credit la care GI renunță între momentul importării materiilor prime și cel al exportării barelor de oțel inoxidabil din India. În sprijinul acestei afirmații, partea a făcut referire la o concluzie provizorie recentă a DC SUA în cadrul unei reexaminări antisubvenții privind un nou expeditor, în acest caz, taxele neplătite fiind considerate ca un împrumut fără dobândă acordat societății, la momentul importării. În replică la aceasta, se remarcă faptul că Comisia nu este obligată să aplice o metodologie de calcul aplicată de DC SUA, ci prevederile regulamentului de bază. În acest caz, metodologia de calcul utilizată este explicată în considerentele 75 și 76 din regulamentul provizoriu. În orice caz, acest argument ar fi valabil numai în cazul în care taxele ar fi amânate (nota de subsol 3 din anexa I la regulamentul de bază), nu și în cazul unei scutiri, astfel cum este cazul în această situație.

(40)

În baza celor prezentate mai sus, se confirmă considerentele 60-77 din regulamentul provizoriu.

(41)

Una dintre părți a recunoscut faptul că a primit un credit preferențial pentru exporturile sale, dar a afirmat că dobânda a fost considerabil mai mare decât cele practicate în UE și, prin urmare, acest credit nu ar trebui să fie considerat un beneficiu.

(42)

În replică la aceasta, ar trebui remarcat faptul că valoarea subvenției a fost calculată pe baza diferenței între dobânda plătită pentru creditele de export și suma care ar fi trebuit plătită pentru credite comerciale obișnuite utilizate de societatea în cauză în India. În acest caz, a fost utilizat un etalon intern pentru a se calcula valoarea subvenției. Prin urmare, acest argument este respins.

(43)

În lipsa oricăror observații privind acest sistem, se confirmă considerentele 78-86 din regulamentul provizoriu.

(44)

Valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, în sensul regulamentului de bază, exprimată pe o bază ad valorem, este între 3,3 % și 4,3 %. Deoarece acestea se situează la același nivel cu cel stabilit în considerentul 87 din regulamentul provizoriu, se confirmă, prin urmare, considerentul respectiv.

(45)

Metodologia pentru stabilirea marjei de subvenție pentru societățile cooperante neincluse în eșantion a fost stabilită în considerentul 88 din regulamentul provizoriu. În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, marja de subvenție pentru societățile cooperante neincluse în eșantion, calculată pe baza marjei de subvenție medii ponderate stabilite pentru societățile cooperante incluse în eșantion, este de 4,0 %. Astfel, se confirmă considerentul 88 din regulamentul provizoriu.

(46)

Baza luată în calcul la stabilirea marjei de subvenție la nivel național a fost prevăzută în considerentul 89 din regulamentul provizoriu. În lipsa oricăror observații în acest sens, se confirmă considerentul 89 din regulamentul provizoriu.

(47)

În lipsa oricăror observații cu privire la industria Uniunii, se confirmă considerentele 90-93 din regulamentul provizoriu.

(48)

În lipsa oricăror observații privind prejudiciul, se confirmă considerentele 94-122 din regulamentul provizoriu.

(49)

În lipsa oricăror observații privind legătura de cauzalitate, se confirmă considerentele 123-136 din regulamentul provizoriu.

(50)

În lipsa oricăror observații privind interesul Uniunii, se confirmă concluziile din considerentele 137-148 din regulamentul provizoriu.

(51)

Una dintre părți a declarat că marja medie de profit înainte de achitarea taxelor, respectiv 9,5 %, care reflectă situația din anul 2007, utilizată pentru calcularea prețului neprejudiciabil pentru stabilirea marjei de prejudiciu nu era reprezentativă pentru marja de profit înainte de achitarea taxelor pe termen lung din industrie. S-a afirmat că anul în care ar fi existat acest profit este considerat un an excepțional, iar anii 2005-2006 ar fi mai reprezentativi, aceștia fiind ani comerciali obișnuiți, cu marje de profit între 4 % și 6 %.

(52)

Profitul-țintă utilizat într-un stadiu provizoriu se baza pe marja medie ponderată a profitului realizat în 2007 de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Acest an este considerat a fi cel mai recent an reprezentativ în care producătorii din Uniune nu au suferit din cauza subvențiilor prejudiciabile. Prin urmare, se respinge această observație și se confirmă marja de profit utilizată în stadiul provizoriu.

(53)

În lipsa altor observații cu privire la nivelul de eliminare a prejudiciului, se confirmă considerentele 149-153 din regulamentul provizoriu.

(54)

Se confirmă metodologia utilizată în regulamentul provizoriu.

(55)

Pe baza celor menționate anterior și în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, ar trebui instituită o taxă compensatorie definitivă la un nivel suficient pentru a elimina prejudiciul cauzat de importurile care fac obiectul unor subvenții, fără a se depăși marja de subvenție constatată.

(56)

Pe baza celor de mai sus, nivelurile taxei compensatorii s-au stabilit prin compararea marjelor de eliminare a prejudiciului și a marjelor de subvenție. În consecință, nivelurile taxei compensatorii propuse se prezintă după cum urmează:

(57)

Nivelurile taxei compensatorii individuale pentru fiecare societate, menționate în prezentul regulament, au fost stabilite pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată în cazul societăților respective, în cursul anchetei. Aceste niveluri ale taxei (spre deosebire de taxa națională aplicabilă „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor de produse originare din India, fabricate de aceste societăți și, prin urmare, de persoanele juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice altă societate care nu este menționată în mod specific în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entitățile afiliate societăților menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și fac obiectul nivelului taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(58)

Orice cerere de aplicare a unui nivel individual al taxei compensatorii pe societate (de exemplu, în urma unei schimbări a denumirii entității sau a creării unor noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată imediat Comisiei (5) și să conțină toate informațiile relevante privind, în special, orice modificare a activităților societății referitoare atât la producție, cât și la vânzările interne și la export care rezultă, de exemplu, în urma acestei schimbări a denumirii sau a modificării respective a entităților de producție și de vânzare. Regulamentul va fi modificat, după caz, prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei.

(59)

Ținându-se cont de importanța marjelor de subvenție stabilite și de nivelul de prejudiciu cauzat industriei Uniunii, se consideră necesar ca sumele depuse cu titlu de taxă compensatorie provizorie, stabilită prin regulamentul provizoriu, să se perceapă în mod definitiv,