1)

Definițiile și noțiunile prevăzute de Convenția Națiunilor Unite asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei din 18 decembrie 1979 și de Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice sunt aplicabile – în conformitate cu considerentul (17) al Directivei 2011/95/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate – pentru a califica violența împotriva femeilor întemeiată pe gen drept motiv pentru acordarea protecției internaționale în temeiul Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951 și al Directivei 2011/95, sau violența împotriva femeilor întemeiată pe gen ca motiv pentru acordarea protecției internaționale în temeiul Directivei 2011/95 are o semnificație autonomă, distinctă de cea prevăzută de instrumentele de drept internațional menționate?

2)

În cazul în care se invocă exercitarea unor acte de violență de gen împotriva femeilor, pentru a stabili apartenența la un anumit grup social ca motiv de persecuție în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2011/95 trebuie luat în considerare exclusiv genul biologic sau social al victimei persecuției (violența împotriva unei femei, pentru simplul motiv că este o femeie); formele/actele/acțiunile concrete ale persecuției, precum cele enumerate neexhaustiv în cuprinsul considerentului (30) al Directivei 2011/95, pot fi decisive pentru „vizibilitatea grupului în societate”, cu alte cuvinte criteriul de diferențiere al acestui grup, în funcție de condițiile predominante din țara de origine sau aceste acte pot privi numai actele de persecuție prevăzute la articolul 9 alineatul (2) literele (a) sau (f) din Directiva 2011/95?

3)

În cazul în care solicitanta de protecție invocă acte de violență de gen sub forma actelor de violență domestică, genul biologic sau social constituie un motiv suficient pentru a stabili apartenența la un anumit grup social în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2011/95 sau trebuie să se stabilească un criteriu de diferențiere suplimentar al grupului, în sensul interpretării literale a acestei dispoziții, potrivit căreia condițiile trebuie să fie îndeplinite cumulativ, iar aspectele legate de gen alternativ?

4)

În cazul în care solicitanta invocă acte de violență de gen sub forma actelor de violență domestică săvârșite de un agent de persecuție neguvernamental, în sensul articolului 6 litera (c) din Directiva 2011/95, dispoziția articolului 9 alineatul (3) din această directivă trebuie să fie interpretată în sensul că, pentru existența unei legături de cauzalitate, este suficient să se constate o legătură între motivele de persecuție prevăzute la articolul 10 alineatul (1) și actele de persecuție în sensul alineatului (1) de la articolul 9 sau trebuie să se constate în mod obligatoriu absența protecției împotriva actelor de persecuție invocate, ori legătura de cauzalitate există în cazul în care agenții de persecuție neguvernamentali nu recunosc ca atare actele individuale de persecuție/violență legate de genul persoanei persecutate?

5)

În cazul în care sunt îndeplinite celelalte condiții necesare în acest scop, amenințarea reală cu o crimă de onoare în cazul unei eventuale întoarceri în țara de origine poate să justifice acordarea protecției subsidiare în temeiul articolului 15 litera (a) din Directiva 2011/95 coroborat cu articolul 2 din CEDO (moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenționat) sau aceasta trebuie să fie calificată drept vătămare gravă în sensul articolului 15 litera (b) din Directiva 2011/95 coroborat cu articolul 3 din CEDO, astfel cum este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ținând seama de evaluarea globală a riscului să fie comise alte acte de violență de gen sau, pentru acordarea acestei protecții, este suficient ca solicitanta să își exprime refuzul subiectiv de a beneficia de protecția țării sale de origine?